De Vasile Botnaru (interviu realizat la 11 oct. 2009)
Anneli Ute GABANYI şi Igor MUNTEANU despre apropiata alegere a preşedintelui Moldovei ca test de maturitate într-un climat regional tulbure.
Transcript
Chiar daca mai este ceva timp pina la exprirarea celor o suta de zile de «intangibilitate» de care profita, in mod normal, orice guvernare nou-nouta, realitatea ne obliga sa facem bilanturi intermediare, intru binele guvernantilor dar si a celor guvernati. Astazi vom incerca sa ne dumerim cum a demarat noua administratie avind in cimpul de vedere cele doua crize regionale – una la Rasarit si alta la Asfintit. Oaspetii de astazi ai Europei Libere sint experta de la Berlin Anneli Ute GABANYI si analistul de la Chisinau Igor MUNTEANU, directorul executiv al Institutului pentru Initiative Sociale «Viitorul».
Anneli Ute GABANYI: Eu cred ca aceste crize se aseamana. Punctul cel mai important este lipsa de a urmari realmente un oarecare interes national. Nu vreau sa folosesc vorbe mari, dar in ambele parti am impresia ca interesele personale, de cistig, de a sta cit mai mult la putere, este evident. Aceste exemple arata – si acesta este lucrul pe care il percepe omul de rind – ca politica este un lucru sordid, un lucru in care te bagi numai ca sa cistigi si ca sa iti plasezi eventual si familia in locuri importante. Iar acest lucru are un efect, se vede deja foarte clar in Romania dupa aproape cinci ani de presedintie – nu vreau sa numesc persoana respectiva – ca asa zisul climat politic s-a deteriorat foarte mult. Iar in Ucraina nici nu pot sa spun. Aici pericolul pentru, as spune, stabilitatea statului tot este o lectie pentru Moldova. Pentru pozitia in exterior a Ucrainei, este foarte si foarte mare. Daca fortele politicie nu se unesc si urmaresc ceea ce, dupa cum spuneam, ar fi interesul national.
Vasile BOTNARU: Domnule Munteanu, dumneavoastra ce credeti despre invatamintele acestor crize?
Igor MUNTEANU: In primul rind, as dori sa mentionez o anumita sincronizare neasteptata a acestor cicluri politice, electorale din Ucraina, Romania si Republica Moldova. Pentru ca vin alegeri prezidentiale in ianuarie in Ucraina, sint alegerile prezidentiale in noiembrie in Romania. Si iata trebuie sa trecem si proba de foc a alegerilor presedintelui Republicii Moldova in urmatoarele saptamini. Cred ca aceasta situatie reprezeinta un test de maturitate pentru noua guvernare de la Chisnau, pentru ca trebuie sa defineasca cum va scapa de legalitatea toxica a regimului Voronin in relatiile cu vecinii. Si cum va trebui sa construiasca in urmatoarele luni de zile – pentru ca lunile urmatoare sint cele mai importante probabil odata cu inceperea mandatului guvernului Filat – zic, cum va trebui sa construiasca relatiile cu Ucraina si Romania in conditiile unei incertitudini obiective si in conditiile unor schimbari de elite probabile, mai ales in Ucraina.
Republica Moldova a ratat numeroase oportunitati in perioada ultimei guvernari comuniste. Pentru ca la Chisinau s-a mers pe politizarea extrema a acestor relatii si pe revenirea, in practica relatiilor cu Romania si cu Ucraina, a unor stereotipuri din perioada regimului sovietic. Cum va putea guvernul Filat sa gestioneze aceasta criza din relatii nu tine numai de guvernul de la Chisinau. Tine si de disponibilitatea actorilor de la Kiev sau de la Bucuresti. Sa exemplific: faptul ca la cirma Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei revine Petro Porosenko inseamna, pe de o parte, o oportunitate, dar si un risc. Pentru ca domnul Porosenko este cunoscut prin relatiile sale speciale cu administratia de la Tiraspol. Faptul ca in urmatoarele luni am putea sa vedem o schimbare de regim la Bucuresti ar putea de asemenea sa schimbe datele in relatiile cu Republica Moldova. De exemplu, guvernul de la Chisinau a anuntat ca este disponibil sa discute Acordul de frontiera, regimul micului trafic. Ar trebui sa existe si reciprocitate din partea Ministerului Afacerilor Externe de la Bucuresti. Dar nu stiu daca in urmatoarele saptamini situatia de instabilitate interna din Romania va permite acest lucru.
Vasile BOTNARU: Poate i-a deranjat, pe cei de la Bucuresti, faptul ca se insista si pe Tratatul de baza?
Igor MUNTEANU: Chisinaul nu insista in mod direct asupra acestui Tratat de baza. Ex-ministrul de Externe Cristian Diaconescu mentiona: « noi am fi dispusi si deschisi inclusiv pe negocierea acestui document». Dar urmeaza ca acest lucru sa apara din normalizarea relatiilor si dintr-o multitudine de pasi care trebuie sa pregateasca acest lucru.
Anneli Ute GABANYI: Intr-adevar problema nu este la Ministerul de Externe, indiferent cine era, mai ales domnul Diaconescu, un om foarte deschis si foarte competent in acelasi timp. Dar problema este sa existe si in Romania o singura politica externa. Si mai ales o singura politica externa vis-à-vis de Republica Moldova. Daca va exista bunavointa din ambele parti, problemele sint atit de marunte, vorbesc despre Tratatul de baza, Tratatul de frontiera – dupa cum sper ca a invatat si domnul Basescu – este un tratat pur tehnic, incit Tratatul de baza va putea fi negociat si din vointa ambelor parti pentru a produce un semn vizibil de intelegere si de conlucrare viitoare.
Vasile BOTNARU: Doamna Gabanyi, ce vedeti dumneavoastra de la distanta? A fost Medvedev (la Chisinau), s-a intilnit cu candidatul la presedintia moldoveneasca. E adevarat, nu s-a intilnit si cu Vladimir Filat, motiv pentru care cineva cauta semnificatii. Dumneavoastra cum credeti, se discurca intr-o prima faza guvernarea cu gestionarea relatiilor rasaritene si vestice? Isi asigura spatele?
Anneli Ute GABANYI: Eu cred ca noul guvern si presedintele interimar, domnul Ghimpu, au gestionat foarte bine acest eveniment care, dupa cum s-a vazut, chiar si din punct de vedere al organizarii avea anumite probleme si existau anumite, sa spun asa, disonante. Problema este ca acest CSI – si acest lucru cred ca l-a subliniat si partea moldoveneasca, dar si comentatorii – este o organizatie care de fapt ii nemultumeste pe cei care mai mult nevrind, sau cel putin in cazul Republicii Moldova vrind-nevrind au intrat in ea. CSI-ul nu a fost decit pentru foarte putina vreme un fel de CAER, un fel de COMECON, adica organizatia economica a statelor fostului bloc sovietic, unde statele participante au fost subventionate mai ales din punct de vedere al energiei din partea centrului moscovit. Acest lucru s-a aratat foarte clar si destul de devreme. Moscova nu este nici in stare dar mai ales nu are intentia sa subventioneze aceste state mai ales cu gaze ieftine. Si in acest moment si celelalte state au inceput sa isi ridice vocea si sa clameze anumite drepturi mai mari, respectiv niste avantaje pe care ei nu le vad. Pe de alta parte, cred ca si cei care au cerut ca Republica Moldova sa faca gesturi marete si eventual sa iasa din CSI – aceste voci s-au auzit – mi se par destul de absurde. Pentru ca s-a vazut chiar in cazul Georgiei care a facut gestul maret si apoi s-a intors putin umilita, pentru ca fara anumite avantaje, care totusi exista, fie si numai circulatia libera a muncitorilor din tarile respective in Rusia, este un lucru la care nu pot renunta. Noul guvern a gestionat bine aceste lucruri. Si mai ales a pus si anumite probleme care trebuiau spuse si puse. Ceea ce domnul presedinte Ghimpu a facut in mod foarte clar a fost sa puna problema retragerii trupelor si armamentului din Tiraspol. Si sa aminteasca de obligatia care s-a luat la summit-ul de la Istambul din anul 1999. Moldova trebuie neaparat sa aminteasca statelor semnatare, dar mai ales statelor occidentale, sa puna mai multa presiune pe Rusia sa se retraga…
Vasile BOTNARU: … Chiar daca obtine un «refuz delicat» din partea ministrului Lavrov? Pentru ca a provocat de fapt o reactie nu neaparat pozitiva.
Anneli Ute GABANYI: Dar este bine ca Lavrov s-a pronuntat, pentru ca prin aceasta Rusia, domnul Lavrov, arata ca in ciuda imaginii pe care Rusia incearca sa si-o acrediteze, cel putin in vorbe, nu este gata sa respecte angajamentele pe care si le-a asumat in mod oficial. Deci Rusiei trebuie sa i se aminteasca, si nu numai din partea micii Moldove. Partea cea mai interesanta mi s-a parut a fi discutia despre Memorandumul Kozak. Am sesizat, poate gresit, o anumita marja de discutie care s-a redeschis in momentul in care domnul Lazar a vorbit despre anumite piese, cel putin asa s-a tradus, sau parti din Memorandumul Kozak, care ar putea fi eventual considerate rationale si ar putea fi folosite. Iar Lavrov intr-un interviu a vorbit despre principii. Deci, daca este vorba despre anumite principii, atunci hai sa vedem care sint. Deci ar trebui discutate. Dar partea moldoveneasca trebuie sa faca foarte clar lucrul ca in primul rind nu se va discuta in afara formatului «5+2». Si in al doilea rind nu se discuta raminerea trupelor. Daca este vorba de o manevra de salvare a fetei, cum se spune «facesaving» a Rusiei pentru a se ajunge totusi la un acord, atunci ei trebuie sa puna piesele pe masa.
Vasile BOTNARU: As vrea sa il intreb pe domnul Munteanu, revenind la silogismul politilogic care se discuta. Chisinaul a cautat de fapt sa se legitimeze si in fata CSI-ului, indiferent de calitatea acestei organizatii. A obtinut sau nu? Va intreb pentru ca Medvedev totusi a acceptat sa vina, dupa ce a existat si riscul boicotarii summit-ului de la Chisinau, in lipsa unei administratii plenipotentiale, sau a unor zise «gazde plenipotentiale». Medvedev totusi a venit. S-a intilnit cu cine s-a intilnit. Conteaza mult aceasta legitimare in fata CSI-ului si a Moscovei si ordinea in care s-a facut – mai intii Brexellesul apoi Moscova?
Igor MUNTEANU: Sa ne punem intrebarea: de ce totusi a venit Medvedev la Chisinau? Desi este principala avantajata a existentei acestei asociatii de state, CSI, Rusia este in acelasi timp si ostaticul acestei forme de cooperare postsovietica. Si, respectiv, gestul demonstrativ de a nu veni la un summit la care si-a anuntat neprezenta mai multi presedinti ar fi insemnat poate o salvare a imaginii? In acelas timp, pe termen mediu Federatia Rusa ar fi pierdut neprezentindu-se la acest summit. Important pentru Federatia Rusa a fost sa tatoneze in apropiere, din prima sursa, calitatile noii conduceri de la Chisnau, sa perceapa gradul de risc pe care il comporta schimbarea radicala a elitelor de la Chisinau. Pentru ca sa inteleaga in ce masura va putea gestiona in continuare relatia cu Republica Moldova. Moscova intotdeauna superpersonalizeaza relatiile cu liderii ex-republicilor sovietice. Si in acelas timp acorda mult mai multa atentie acestor relatii decit institutiilor structurale. Ce a reusit Chisinaul? Chisinaul a reusit sa transmita un mesaj clar asupra faptului ca este pregatit sa revina la principii. Desi ministrul Lazar a operat oarecum cu anumite argumente circumstantiale. Trebuie de mentionat ca exact acest lucru a lipsit in deceniile anterioare in politica Chisinaului in raport cu Federatia Rusa. Principiile si referinta clara la interesul national si principiile pe care le apara si diplomatia, si conducerea. Important in acest moment este ca Federatia Rusa continua sa converteasca erorile vechilor guverne ale Republicii Modlova in avantaje strategice. Si la acest lucru cred ca s-a facut referinta in discursul ministrului Lavrov atunci cind s-a spus ca Federatia Rusa este pregatita si este potrivit momentul sa revenim la Planul Kozak. Oferta declinata si de ministrul Iurie Leanca, si de ceilalti vorbitori din partea Republicii Moldova. Totus nu cred ca Federatiei Ruse ii va conveni si ea va uita cu desavirsire despre elementele constitutive ale acestui plan, incercind sa gaseasca bresele din conducerea guvernului Filat, incercind, probabil, sa exploateze diferentele, optica diferita a candidatului la functia de sef al statului si a premierului Vlad Filat, intre stilul oarecum mai pasional al presedintelui in exercitiu Ghimpu si restul echipei. Nimic nou, veti spune. Dar evident ca acest gen de utilizare flexibila a instrumentelor sale de presiune au ajutat-o pe Federatia Rusa sa foloseasca si sa amplifice crizele din vecinatatea apropiata a Republicii Moldova. Ma refer, evident, la cazul Ucrainei. Ce se intimpla cu Ucraina? Ucraina este in acest moment in cautarea unui model de optimizare a relatiie sale cu Uniunea Europeana. Incercind sa se autoconvinga ca are suficienta capacitate pentru a identifica si a promova propriul sau model de integrare in UE. La Kiev se spune ca ar trebui sa se evite modelul turco-balcanic de negoceri infinite asupra unui acord de aderare la UE si sa se mearga pe un alt model cum ar fi modelul asocierii multilaterale de genul Elvetiei la Uniunea Europeana. Pentru ca acest lucru ar favoriza relevanta strategica a acestei tari. In aceste conditii evident ca intre Republica Moldova si Ucraina ar trebui sa existe anumite conexiuni si disponibilitati pentru articularea unor pozitii comune, pe anumite probleme legate de vize. Pe anumite probleme legate de Acordul de liber schimb, de extindere a formelor de dialog politic. Pentur ca acest lucru este foarte important pentru stabilitatea de mai departe a Republicii Moldova si a Ucrainei.
Vasile BOTNARU: Exemplul romanesc ne arata ca aderarea la Uniunea Europeana si integrarea plenara sau organizatorica nu garanteaza stabilitate politica si economica. Si un factor extern cum ar fi criza financiara poate sa zdruncine pina la temelie o tara. Iarasi va intreb ce invatam din asta aici in Republica Moldova?
Anneli Ute GABANYI: In primul rind nu putem sti in ce masura ar fi suferit Romania daca ar fi fost lipsita de orice cadru organizatoric si de orice posibilitate de ajutor din partea UE. Acest lucru se vede de exemplu si in masura in care criza a lovit diferit tarile care deja introdusesera moneda euro, si cele, ca si in cazul Romaniei, care inca nu au introdus aceasta moneda. Criza si felul in care a fost lovita fiecare tara, nu numai Romania, este o tema foarte larga. Dar, as spune urmatorul lucru: intr-o lume cum este lumea actuala, lumea deja globalizata in care nici macar Uniunea Europeana nu este total ferita de socuri cum s-a vazut, o tara mica cum este Republica Moldova – si as spune in paranteza Republica Moldova nu este chiar Elvetia – nu poate exista fara o structurare care sa o apropie, sa o aduca in cooncordanta cu structura cea mai mare economica si juridica, de altfel, din Europa care este UE. Modelul ucrainian mi se pare unul inteligent. Si de altfel parca am auzit si din partea Moldovei voci care spunea ca trebuie sa ne coordonam cu Ucraina in demersurile noastre de apropiere fata de Uniunea Europeana. Acest model mi se pare inteligent, pentru ca si din partea Uniunii Europene vocile care spun ca sansa unei integrari a altor tari care in momentul de fata sint candidate, chiar si a Turciei – lumea se pare ca este la unison numai in ceea ce priveste primirea cit mai rapida a Croatiei. Mi se pare un lucru foarte destept si poate fi urmarit. Mai ales ca si oferta Uniunii Europene este exact aceasta, adica anumite facilitati de acordare a vizelor, piata intr-un fel comuna, s.a.m.d. Deci idea este una buna, dar, cum spunea si domnul Munteanu, politica externa a Republicii Moldova trebuie sa devina una clara, trebuie sa fie anuntate principiile si urmarite. Si felul in care persoanele, politicienii care in momentul de fata gestioneaza afacerile Republicii Moldova s-au comportat pina acum si au evitat acele brese, atit in interior, cit si in exterior, ne-au dat foarte multa speranta. Trebuie sa spun ca nu stiu daca ma asteptam la un comportament atit de coerent.
Igor MUNTEANU: Pe linga bunele intentii si dorinta de a schimba in mod revolutionar relatiile dintre Republica Moldova si statele vecine, aceasta se ciocneste cu anumite disjunctii periculoase in comportamentul statelor vecine, Ucraina si Romania. Principala atitudine a Ucrainei fata de Republica Moldova a fost in cel mai bun caz ingnoranta si ignorarea Republicii Moldova, acordarea unei atentii asimetric legate de conflictul transnistrean si fata de restul dorintelor si actiunilor Republicii Moldova de integrare europena. Deci nu s-a dorit in anii precedenti crearea unor portaluri de cooperare pe probleme punctuale. Si evident Republica Moldova si Ucraina au simtit uneori un anumit gen de competitie nesanatoasa in raport cu UE. Chiar daca pare sa fie paradoxal functie de marimea si importanta geopolitica a acestor state. Pe de alta parte, declaratiile belicoase au impiedicat apropierea pragmatica si unificarea eforturilor. Ma refer aici si la decizia guvernului Timosenko de a institui anumte restrictii de circulatie pentru cetatenii moldoveni pe baza unor stereotipuri ca populatia din Republica Moldova ar fi mult mai saraca si va emigra in masa in Ucraina etc. Aici intervine factorul «perceptia celuilalt» legat de imagine, de prestigiu si de lipsa de comunicare si de relationare propriu-zisa dintre Republica Moldova si Ucraina pe chestiuni de educatie, de cultura, de lucruri care apropie. Pe de alta parte, trebuie sa mentionam ca acest lucru este valabil si in cazul relatiilor cu Romania. Romania trebuie sa demonstreze in continuare ca are capacitatea de a-si respecta promisiunile facute, ca este gata de a restabili podurile de comuncare dupa ce a plecat Voronin. Nu este de loc clar ca aceste promisiuni ar putea fi respectate in conditiile incertitudinii si instabilitatii dinaintea alegerilor prezidentiale. Lipsa acestei conceptualizari in relatiile cu Republica Moldova creaza multe probleme in primul rind Romaniei, si in al doilea rind, evident, Republicii Moldova. Eu cred ca Romania, dupa ce si-a vazut oarecum si visul implinit – plecare unei elite extrem de dusmanoase fata de proiectul si interesul national al Romaniei in Republica Moldova, ar trebui sa treaca la inchegarea unei oferte generoase de cooperare. Acest lucru a lipsit doua decenii la rind in relatiile dintre Romania si Republica Moldova. Si acest lucru nu tine numai de resurse materiale adeseori invocate ca obstacol in conditiile unei crize economice care afecteaza puternic Romania. Ci tine inclusiv de cresterea capacitatii de negociere pentru Republica Moldova, o data ce Romania este puternic legata de UE si de mecanismele de luare a deciziilor. Este o cu totul alta problema faptul ca nici Romania nu este foarte multumita de felul in care isi exploateaza aceste resurse in carul Uniunii Europene. Dar lucrurile vor creste evolutiv in urmatorii ani de zile, in urmatorul an 2010. Si cred ca Republica Moldova ar putea fi avantajata de mobilizarea inteligenta, cum spunea doamna Gabanyi, a resurselor diplomatice si politice ale Romaniei in sprijinul integrarii rapide a Republicii Moldova pe calea Acordului de asociere.
Vasile BOTNARU: Spuneati, doamna Gabanyi, Moldova nu este Elvetia. Si atunci imaginati-va ca eu, Republica Moldova, merg la o banca elevetiana, care este Europa, si vreau sa amanetez acolo ceva in schimbul libertatilor de circulatie, accesului pe piata, schimburilor comerciale. Dumneavoastra, banca europeana, elvetiana, care sinteti cu traditie, ce mi-ati cere sa depun eu amanet? Ce credeti ca ar avea valoare la banca dumneavoastra elevetiana ca sa va conving eu ca sint de luat in calcul?
Anneli Ute GABANYI: Eu as pleda in primul rind pentru importanta geopolitica a Republicii Moldova. Ma repet de aproape 20 de ani, dar, din pacate, perceptia in Occident inca nu a ajuns sa vada ca in momentul in care aceasta valoare nu este perceputa si eventual s-ar pierde Republica Moldova, pentru Occident, ceea ce speram ca nu va fi cazul, atunci si Ucraina, valoare geopolitica a Ucrainei ar scadea. Acest lucru ar trebui vazut in toata importanta lui. In al doilea rind, fiind vorba de Elvetia, o tara neutra, as face referinta la importanta la fel neexploatata a neutralitatii Republicii Moldova fixate in constitutie demult si care ar putea sa devina, in cazul unei negocieri inteligente, o moneda de schimb, eventual in, hai sa spunem, discutiile deschise sau duse subteran in cea ce priveste viitorul statelor din CSI care se angajeaza in directia NATO. Este vorba de Georgia si Ucraina. Aici statutul Republicii Moldova, si ma repet, ar putea sa devina un exemplu care ar putea sa fie eventual interesant si pentru celelalte state, daca este recunoscut si in Occident si daca se va pune prêt. Cred ca si potentialul uman din Republica Moldova, forta de munca, oamenii foarte bine educati inca, tineretul extrem de energic si dornic de a se afirma, cred ca reprezinta un atu care nu ar putea fi neglijat.
Vasile BOTNARU: Domnule Munteanu, dumneavoastra ce mi-ati cere sa amanetez?
Igor MUNTEANU: Eu nu v-as cere sa va amanetati sufletul. Eu as considera ca avantajul strategic al noii guvernari de la Chisinau este sa ofere fapte si nu vorbe. Respectiv ar trebui sa se concentreze pe reusitele unor reforme pe termen mediu si scurt fiind avatajate de modelul tarii mici care mai usor poate fi gestionata. Republica Moldova trebuie sa convinga partenerii ociidentali ca este mai usor de «inghitit» in contextul unei integrari institutionale. Un alt avantaj important pentru Republica Moldova si Romania este sa promoveze modelul unei cooperari transfrontaliere de succes. Un model care ar ajuta foarte mult Uniunea Europeana in virtutea si in perspectiva interesului pentru spatiul mai larg acoperit de sinergia, de politica sinergiei pe Marea Neagra. Iar Uniunea Europeana este in cautare disperata de modele pozitive care sa sublnieze puterea sa de «soft power».
