Transcriptul emisiunii radiofonice, din 27 septembrie, realizată de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu Agenţia de ştiri şi analize Imedia şi cu asistenţa Fundaţiei germane Friedrich Ebert Stiftung (FES). Emisiunea este difuzată la Radioul Vocea Basarabiei în fiecare duminică.
Principalele Teme ale Emisiunii:
1. Eficienţa şi deficienţele diplomaţiei moldoveneşti în dezvoltarea relaţiilor moldo-americane
2. Contribuţia diplomaţiei la depăşirea problemelor economico-financiare ale R. Moldova
3. Cât de reale sunt şansele R. Moldova de obţine un credit de la organismele internaţionale pentru a acoperi deficitul bugetar?
4. Măsurile economice şi financiare care ar trebui să le întreprindă imediat noul guvern
5. Direcţiile prioritare de dezvoltare economică a R. Moldova
6. Potenţiala aprofundarea a crizei politice şi posibilele efecte negative asupra stabilităţii economice
_________________________________________________________________________
Corneliu RUSNAC, moderator Imedia: Bună ziua, stimaţi ascultători, sunt Corneliu Rusnac şi, ca de obicei, la această oră, vă invit la o emisiune de discuţii pe teme de politică externă, realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politica Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert.
Astăzi vom discuta despre situaţia diplomaţiei Republicii Moldova şi despre acţiunile pe care ar trebui să le întreprindă noua putere pentru a reabilita acest domeniu. L-am invitat în studio pe dl Mihail Manoli, fost ambasador al Republicii Moldova în SUA, în prezent, preşedintele Uniunii Asiguratorilor.
1. Eficienţa şi deficienţele diplomaţiei moldoveneşti în dezvoltarea relaţiilor moldo-americane
Corneliu RUSNAC: Primul lucru pe care aş vrea să îl întreb este cum puteţi califica activitatea diplomaţiei moldoveneşti în ultimii 8 ani de zile, adică pe durata guvernării comuniste?
Mihai MANOLI, fost ambasador al RM în SUA, preşedinte al Uniunii Asiguratorilor: Cred că dacă am porni de la situaţia care s-a creat, mai ales ceea ce discutăm şi astăzi, au apărut şi unele articole în privinţa diplomaţiei, situaţia ar putea fi mai bună şi ar fi putut fi mai bună. În primul rând, mă refer la acele sarcini care erau puse sau sunt puse în faţa ambasadelor.
În principiu, dacă vorbim despre ceea ce se referă la ambasada din SUA a RM, dar ambasada din SUA acoperă şi Canada, şi Mexicul, aş putea spune că după 4 ani de zile, practic, cele mai importante sarcini care s-au pus, printre care restructurarea datoriei externe la Clubul de la Paris, restabilirea relaţiilor cu FMI şi Banca Mondială au fost îndeplinite. Dar se poate de făcut mai mult. Se poate de făcut mai mult atunci când există o conlucrare, o conlucrare bună, între ambasadă şi centrală – ministerul de externe. Pentru că în multe cazuri, operativitatea şi luarea de poziţie este foarte însemnată. Aş putea da un singur exemplu: criza vinului, stoparea exporturilor de vin în Federaţia Rusă. Au fost întreprinşi, propuşi un şir de paşi concreţi pentru a depăşi situaţia. Dar la solicitarea unei poziţii corecte din partea ambasadei, practic, ea nu a fost primită această poziţie. Ambasadele au încercat cu forţe proprii să studieze situaţia, să afle ce se întâmplă pe acest segment şi, discutând cu dealerii din SUA, de exemplu, ei considerau să sunt un şir de probleme care trebuie soluţionate, cum ar fi calitatea produsului exportat. De aceea şi ambasada nu a ieşit cu o poziţie de negare, critică totalmente, pentru că practic, nu aveam bază, nu aveam argumente pentru aceasta. În multe cazuri, mi-aduc aminte chiar de pregătirea vizitei dlui preşedinte (Vladimir Voronin) în anul 2002, în decembrie, la Washington. Foarte complicat, discuţiile, începând de la în ce limbă ar trebui, nici nu se discută în ce limbă, pentru că vorbim de un stat, da? Şi de bine de rău, avem o Constituţie, unde ceva e scris acolo şi nu putem încălca. Sau cu numărul de întrebări care pot fi discutate. De a anunţa poţi şi sute de întrebări, dar a discuta şi a soluţiona trebuie să fie un număr limitat de întrebări. Cu atât mai mult că în diplomaţie e foarte importantă pregătirea evenimentului, pentru a obţine rezultatul solicitat. Aş putea da ca exemplu şedinţa, ca să spun aşa, consacrată 30 de ani ai OSCE, în mai 2005, la Washington. Eu cred că atunci când a fost luată decizia aceea cu, într-o măsură oarecare, recunoaşterea necesităţii alegerilor în Transnistria, a fost o poziţie… am lucrat puţin acasă, în ciuda faptului că am pregătit şi a participat un grup foarte puternic din partea republicii, au fost şi speach-uri în franceză, au aplaudat şi cei din Franţa, dar nu am obţinut rezultatul, pentru că pe parcursul a 5 luni până la eveniment noi am schimbat de 3-4 ori componenţa delegaţiei, deci, am venit cu lucrul nepregătit de acasă.
Corneliu RUSNAC: Dacă înţeleg bine, una dintre deficienţele diplomaţiei moldoveneşti a fost şi lipsa constantei în promovarea intereselor RM, nu? A variat politica ba spre Est, ba spre Vest şi faptul acesta a jucat un anumit rol?
Mihail MANOLI: Eu aş putea numai menţiona faptul că de exemplu, ceea ce acopeream noi – SUA, am avut tot timpul susţinerea şi înţelegerea din partea structurilor americane cu care noi conlucram, fie Departamentul de Stat, fie Consiliul de Securitate. Dar au fost cazuri când noi nu cunoşteam situaţia reală care trebuia s-o promovăm sau care trebuia s-o supraveghem pentru a obţine un rezultat. Dar în principiu, noi am obţinut tot timpul. De exemplu, Mexicul. Cu Mexicul s-a semnat cu 15-17 ani în urmă un şir de acorduri care trebuiau modificate cu timpul, trebuiau revăzute, pentru că care ar fi acordul privind excluderea dublei impuneri, în cazul în care Mexicul are numai 2 procente de comerţ cu Europa? Acolo prevalează companii transnaţionale, în activitatea economică a Mexicului. Dar dacă vorbim despre pregătirea studenţilor, Mexicul oferea burse pentru tineri din Republica Moldova şi era o condiţie numai achitarea călătoriei tur-retur. Eu cred că fiecare familie putea găsi un sponsor şi erau universităţi cu facultăţi şi specialităţi care este greu de găsit în altă parte a lumii, poate. Şi au fost în primii ani grupe de studenţi trimişi acolo, dar apoi, în ciuda faptului că am insistat, am fost înţeleşi, am fost susţinută din partea ministerului de externe al Mexicului solicitarea noastră şi au menţinut-o după aceea, dar, în orice caz, din câte eu cunosc, nu am mai fost studenţi trimişi în Mexic pentru a face studii.
Corneliu RUSNAC: Ce ar trebui de întreprins, acum, pentru a reabilita serviciul diplomatic, pentru a-l face funcţional şi eficient?
Mihail MANOLI: În primul rând, ar trebui să pornim de la faptul organizatoric, eu aş putea şi cifre să prezint, dar eu cred că finanţarea structurilor, ambasadelor de peste hotare trebuie să aibă un principiu unic, toate ambasadele. Era o clasificare şi la începutul anilor 90, anii 1991-1992, în dependenţă de situaţie, necesitate ş.a.m.d. Pe parcursul ultimilor 8 ani de zile, situaţia s-a denaturat considerabil, absolut. Eu aş putea să spun aşa: dacă ambasada SUA era locul 1-2 după nivelul finanţării, în ultimii ani era pe penultimul loc.
Corneliu RUSNAC: De ce s-a întâmplat aşa?
Mihail MANOLI: S-a întâmplat, în opinia mea, – eu am avut şi discuţii cu factorii de răspundere, am prezentat şi analize, cu cifre, cu tabele, ş.a.m.d. – în multe cazuri nu a influenţat realitatea, dar factorul politic.
Corneliu RUSNAC: Şi acum, care ar trebui să fie priorităţile diplomaţiei noastre pe domeniul politicii externe, pe domeniul economic, pe domeniul relaţiilor bilaterale?
Mihail MANOLI: Aspectul politic. În cazul în care noi dăm o definiţie foarte clară – ce intenţii avem, ce dorim să facem – tot spectrul activităţii politice trebuie să fie îndreptat spre atingerea acestui scop. În aspectul economic. SUA a propus de multe ori proiecte concrete, cu companii concrete, care au solicitat: daţi 10-15, câte doriţi poziţii, mărfuri pentru export, care doriţi să le exportaţi în UE, în SUA, în alte părţi şi noi o să promovăm. Nu a fost posibil de obţinut aşa informaţie. Deci, pe de o parte ori că nu dispunem de aşa mărfuri, ori nu avem interes pentru a obţine unele poziţii pe pieţele de desfacere. De aceea, trebuie să clarificăm la modul concret. Carolina de Nord, noi fiind ca stat înfrăţit cu Carolina de Nord, noi foarte puţin lucrăm în direcţia dezvoltării relaţiilor pe puncte concrete. De exemplu, în 2002 s-a discutat foarte serios despre deschiderea unor centre comerciale, care ar reprezenta producţia din Republica Moldova, care poate fi recunoscută, acceptată pe piaţa americană ş.a.m.d. Dar trebuie un studiu referitor la ce am putea noi promova în acest aspect.
În ceea ce priveşte aspectul economic, el este poate puţin mai complicat în aspectul că noi, astăzi, practic, nu avem acea ramură prioritară din care am putea să exportăm produsul finit, să-l comercializăm. Deci, trăind în perioada sovietică am avut o anumită structură a economiei, cu o pondere a diferitor ramuri: tutungeria, industria alimentară. Astăzi ne aflăm în altă situaţie, când unele din ele au murit, nu mai există. Şi în cazul în care stabilim priorităţile şi începem re-înviorarea economiei, sectorului real al economiei, atunci putem vorbi ce putem exporta.
2. Contribuţia diplomaţiei la depăşirea problemelor economico-financiare ale R. Moldova
Corneliu RUSNAC: Dumneavoastră aţi fost anterior şi ministru al finanţelor, de aceea vreau să vă întreb, cum poate contribui diplomaţia la depăşirea problemelor economico-financiare cu care se confruntă în prezent RM? De exemplu, în ce măsură ar putea contribui diplomaţia moldovenească la reluarea finanţării RM de către organismele internaţionale, FMI, BM, etc.
Mihail MANOLI: Da, într-adevăr, fiind în misiune la Washington am fost şi ca reprezentant al Republicii Moldova la FMI şi Banca Mondială, deci, de aceea în anul 2006, practic, au fost restabilite aceste relaţii, am spune aşa, cu FMI şi Banca Mondială. Care ar fi opinia mea, după atâţia ani? Da, este foarte bine de a restabili, a avea un program, de a negocia, dar este foarte important de a avea acel caiet de sarcini de acasă: ce dorim noi să facem, cum dorim noi să facem, cum vedem noi soluţionarea aceasta? Din ce considerente? Pentru că în multe cazuri noi comentăm relaţiile cu structurile financiare internaţionale de pe poziţii de consum. Că o să primim atâta sau atâta. Sunt statutele acestor instituţii financiare internaţionale care prevăd: FMI finanţează numai, am spune aşa, prin intermediul Băncii Naţionale, ceea ce ţine de piaţa valutară, balanţa de plăţi. Într-o discuţie a încercat să mă convingă cineva că FMI poate finanţa deficitul bugetar. Am verificat, nu este posibil aşa ceva. Poate că este bine că nu este posibil asta, pentru că atunci când noi obţinem în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială, noi trebuie să ştim un lucru că noi suntem responsabili de ceea ce facem şi ceea ce implementăm. De aceea, este bine, pentru că este o supraveghere din exterior, este necesară promovarea reformelor. Iată, un exemplu simplu – Slovacia. Astăzi noi avem Slovacia cu Slovenia, ţările care au intrat în primul, al doilea val în UE, care au implementat deja şi Euro, au şi o creştere economică considerabilă. Slovacia s-a plasat pe o poziţie foarte înaltă în UE şi când ascultam cuvântarea dlui viceprim-ministru al Slovaciei, m-am uitat, nici o reformă nouă pentru ceea ce s-a început în Republica Moldova. Dar ei le-au finalizat. Noi însă le-am început şi undeva ne-am oprit. Şi când ne-am oprit, am pierdut din ceea ce am putut pe viitor să obţinem.
3. Cât de reale sunt şansele R. Moldova de obţine un credit de la organismele internaţionale pentru a acoperi deficitul bugetar?
Corneliu RUSNAC: Apropo de ceea ce spuneaţi puţin mai înainte. Noua guvernarea spunea că mizează pe un credit de la organismele internaţionale pentru a acoperi deficitul bugetar care s-a creat pe durata anului curent mai ales, deficit estimat la aproximativ, deşi cifrele variază, la aproximativ 5 miliarde de lei. Banii pe care ar putea să-i obţină de la FMI vor putea cumva contribui la acoperirea acestui deficit? În ce mod banii proveniţi de la organismele internaţionale ar putea contribui la depăşirea situaţiei critice care s-a creat acum în ţară?
Mihail MANOLI: Istoric, tot timpul exista aşa o relaţie: FMI negocia şi semna acordul cu guvernul Republicii Moldova, iar ceea ce ţine de finanţarea deficitului bugetar, cu contribuţia FMI, Moldova practic beneficia de susţinere financiară din partea guvernului Olandei. Guvernul Olandei, prin ministerul cooperării, anual, în jur de 3 miliarde de dolari repartiza. Moldova, erau ani când 10 milioane de dolari primea. Dar şi deficitul era altul, era altă situaţie. Deci, în cazul de faţă, pe de o parte, eu cred că la negocierile cu FMI vor fi abordate şi unele întrebări care ţin de restructurarea şi revederea legii bugetului pentru anul 2009, va fi pus un şir de sarcini. Iar aici, iarăşi, trebuie să reieşim din faptul viitorului, pentru că noi avem numai schimbarea politică care a interveni. Noi nu avem deocamdată schimbări în aspectul economic, dacă putem spune că avem ceea ce se întâmplă astăzi pe piaţa valutară, pe altele ele nu sunt favorabile pentru Republica Moldova. De aceea, trebuie să fim conştienţi că, da, vom trece prin perioade complicate, dar trebuie să fim conştienţi ce vom obţine pe viitor. Să luăm ca exemplu sistemul de pensionare. Noi suntem unica ţară care nu a început reformarea sistemului de pensionare. În 2001 mulţi ne-am bucurat că la 62 de ani a fost fixat pragul de vârstă pentru bărbaţi şi 57,5 ani pentru doamne. Dar au trecut anii şi vedem că în decurs de 8 ani de zile, – dar a fost prevăzută o reformă care trebuia să se deruleze, printr-un calcul, pe parcursul a 29 de ani, – practic a treia parte din această perioadă noi am pierdut-o. Şi astăzi avem cele mai joase pensii, avem pensii care nu acoperă coşul minim de consum şi avem persoane cu probleme foarte serioase care se referă la acest grup. De aceea, eu cred că se va negocia. Când? Guvernul deja este format, va veni misiunea FMI şi atunci se vor căuta acele surse de finanţare a deficitului bugetar, dar nu în mărimea pe care o numim noi astăzi – 5-6 miliarde de lei. Eu cred că suma va fi diminuată prin unele modificări la buget.
Corneliu RUSNAC: Se poate astăzi vorbi de o anumită sumă, de un anumit preţ pe care ar trebui să-l plătească Republica Moldova pentru a depăşi criza economică? Nu mă refer la deficitul bugetar, dar în general de o anumită sumă de care ar avea nevoie pentru a fi reluată creşterea economică, astfel încât lucrurile să meargă în bine?
Mihail MANOLI: Vedeţi, noi nu avem studii şi nu avem calcule. În studiile pe care le-am citit, le-am văzut şi eu, acolo mai mult se vorbeşte despre aspecte de politici bugetar-fiscale, valutare, corecte, incorecte, ş.a.m.d. Poate asta şi nu este bine, dar astăzi cred că, dacă am vorbi despre o sumă concretă, nu ar putea nimeni în Moldova s-o numească această sumă. Pentru mine, prioritară nu este suma necesară, pentru că totuşi noi o să fim principalii actori în depăşirea acestei situaţii catastrofale economice care s-a creat, pentru că ea într-adevăr aşa este: creând această economie pe consum, unde am format bugetul pe bază de consum, unde argumentele care au fost, ele foarte slab au acoperit ceea ce s-a întâmplat, pentru că noi practic am mers în altă direcţie de dezvoltare. Eu cred că primordial este ca totuşi să stabilim acele reforme care trebuie continuate sau trebuie începute şi, pe parcurs, pas cu pas, vom vedea care vor fi costurile. Dar scopul principal este de a crea acea economie reală, sectorul real al economiei, care el astăzi practic nu există. Şi în unele cazuri avem nevoie de bani, dar în alte cazuri nu avem nevoie de bani. Haideţi să luăm agricultura ca exemplu. Noi vorbim despre factorul politic consolidarea terenurilor, pentru că poate nu s-a făcut cel mai bine tot ce s-a făcut prin privatizarea pământului, dar astăzi este foarte important de a crea şi acea infrastructură, de a schimba rolul ministerului agriculturii care să nu se mai ocupe de consolidarea terenurilor, dar să se ocupe de cum anume comercializăm ceea ce creştem, ce trebuie să creştem, şi atunci poate că o să vedem. Sumele pot fi estimate, dar pe parcurs.
4. Măsurile economice şi financiare care ar trebui să le întreprindă imediat noul guvern
Corneliu RUSNAC: În acelaşi context, care ar fi cele mai importante măsuri economice şi financiare care ar trebui să le întreprindă imediat noul guvern, iată, votat pe 25 septembrie, inclusiv reformele pe care ar trebui să le promoveze?
Mihail MANOLI: În aspect economico-financiar, este revizuirea legii bugetului pe anul 2009. Un alt aspect, în august trebuia deja să fie prezentat proiectul legii bugetului pentru anul 2010 la guvern, iar în septembrie la parlament. Deci, sunt aceste două restanţe. În al doilea rând sau poate chiar în primul rând, noi avem un şir de restricţii în ceea ce ţine de exporturi – ele toate trebuie eliminate, pentru că asta îi costă bani pe agenţii economici care exportă. Va fi foarte complicat, pentru că noi am format un buget bazat pe importuri. Noi avem un decalaj extraordinar între exporturi şi importuri, ceea ce arată că nu există sectorul real al economiei. Şi aici este foarte important cum se va face această trecere, şi anume fără a pune importurile la baza formării bugetului, deşi astăzi ea există, cum vom acoperi acest decalaj care există?! Şi paşii care ar trebui să fie: toate restricţiile, tot ceea ce ţine de, am spune aşa, nu de una sau două-trei licenţe, permise ş.a.m.d. trebuie eliminate, pentru că sunt un element de corupţie.
Corneliu RUSNAC: Aţi vorbit despre restricţii la exporturi, de ce ar fi fost nevoie de aceste restricţii, dacă în mod normal ţările dezvoltate se străduiesc să încurajeze exporturile?
Mihail MANOLI: Da, eu aş aduce exemplul industriei vinului. În anul 2000 a fost o tentativă de a implementa în Republica Moldova serviciile SGS – o companie de talie mondială, care a fost prezentă, practic, şi în conflictul gazelor, în iarna trecută, în Federaţia Rusă, dar are o experienţă extraordinară şi această companie trebuia să presteze servicii pentru agenţii economici din Moldova, inclusiv la exportul vinurilor. Şi, din câte îmi aduc aminte, costurile de 2 cenţi la o sticlă, care erau suplimentare, au fost criticate foarte dur, nu au fost acceptate ş.a.m.d. Am ajuns, iată, în 2009, după câţiva ani când a fost practic paralizată această ramură a economiei RM şi constatăm cu regret că avem costuri suplimentare prin geamul acela unic, cum a fost stabilit, de la 5 la 15 cenţi în medie, dar avem şi 50 de cenţi, în funcţie de felul băuturii alcoolice ş.a.m.d. Şi mai apare o altă întrebare: dar de ce ar trebui să fie guvernul implicat în exportul agentului economic, când el investeşte banul, produce, are produsul finit, răspunde de calitate, deci care ar trebuie să-i fie rolul? Eu cred că rolul guvernului ar fi numai să creeze condiţii pentru o stabilitate financiară, dar în rest…, şi să promoveze alte pieţe de desfacere. Dar ca să limităm noi în ţară, în varianta cutare sau cutare ca să fie exporturile… Acesta este un exemplu, al doilea exemplu: prin anul 97 au fost reluate exporturile de material de şampanie în Belarus. Practic, Belarus a importat tot timpul din Ungaria şi România. Dar s-a schimbat, s-a ajuns la o înţelegere şi s-a semnat un acord de aplicare a accizelor după principiul internaţional. Şi de acum, de trei luni de zile Belarus a preluat exporturile din Republica Moldova. Apoi au fost stopate, iarăşi, reieşind din problemele care au apărut cu permisul de a duce vin în vrac, a nu aduce vin în vrac… Iarăşi, aceasta este o chestiune a agentului economic. deci, dacă este benefic pentru el, este benefic şi pentru Republica Moldova. De aceea, nu trebuie să creăm nişte condiţii care defavorizează agenţii economici şi le creează unele piedici în activitate.
5. Direcţiile prioritare de dezvoltare economică a R. Moldova
Corneliu RUSNAC: Cum credeţi, care ar trebui să fie cele mai importante direcţii de dezvoltare economică a Republicii Moldova, astfel încât să nu mai depindem de asistenţa externă? Mă refer, iată, bunăoară, aţi pomenit Dvs, puţin mai înainte despre domeniile din perioada sovietică, cum era industria alimentară, industria tutunului, industria laptelui, acum, pe ce ar trebui să mizeze RM?
Mihail MANOLI: Vedeţi, tot timpul apărea acea întrebare că noi am mers din inerţie pe parcursul ultimilor ani. Şi noi ne-am bucurat când am obţinut un Produs Intern Brut, mai bine spus am dat o apreciere a cantităţii, fără a intra în esenţa calităţii. Pentru că pe parcursul perioadei sovietice, industria alimentară era prioritară în RM, industria uşoară, alimentară. Dar 80 la sută din produsul Republicii Moldova era exportat, existau pieţele de desfacere. Astăzi este, aş spune aşa, cam complicat şi ar trebui să fie… noi avem instituţii, Academia de Ştiinţe, avem instituţii care ar trebui totuşi să se ocupe cu… Ce ar trebui noi să facem? În primul rând, avem unele sarcini de ordin intern. De exemplu, agricultura. Aş aminti cum în SUA am fost în familii de amish. Amish-ii sunt oameni foarte religioşi, care nici energia electrică , nici automobilul nu-l recunosc, numai calul, căruţa, etc., dar mulţi dintre ei sunt milionari. Pentru că statul a creat aşa condiţii de producere, achiziţie şi comercializare a produselor, când am fost cu ei la târg, la licitaţie cu dumnealor, ei nici nu ştiau cui au vândut, cum, pentru că legea le garantează şi încasarea venitului, şi comercializarea producţiei finite, dar el ştie ce trebuie să crească şi când trebuie să crească. Dacă e Halloween, el trebuie să vină cu bostani, dacă-i altă sărbătoare trebuie să vină cu alt produs ş.a.m.d. Asta e o sarcină internă, ce ar trebui să facem: în primul rând să nu depindem de importuri la ceea ce noi putem produce aici. Noi tot timpul spunem că bogăţia noastră este pământul, cernoziomul, calitatea sa, dar importăm. În al doilea rând. Noi am încercat câteva ramuri, prioritare, am vorbit mult de turism, am abolit şi vizele, dar nu este rezultatul, pentru că nu este infrastructură în ţară. Pentru a avea o creştere, trebuie să fie acel produs pentru care vin turiştii, trebuie infrastructură, drumuri, trebuie create condiţii. De aceea, chiar dacă avem o creştere, ea nu este semnificativă, ea nu creează PIB. Noi am vorbit mult de tehnologii informaţionale, dar iarăşi, mă uit că, citesc, acolo practic e totalmente o scutire de impozite şi persoane fizice, şi juridice, dar eu cred că nu ar trebui să ne grăbim să le tăiem repede, trebuie să vedem totuşi care au fost condiţiile, care-i impactul asupra sectorului real al economiei, asupra PIB ş.a.m.d. Pentru că atunci când vorbim de calitate, haideţi să luăm şi un lucru pozitiv – construcţiile. Dar noi am investit în sectorul neproductiv, am construit spaţiul locativ şi gata, astea nu-s locuri de muncă ce creează condiţii de creştere a PIB. Da, va fi un consum mai mare de energie electrică, poate alte servicii, dar nu aşa semnificativ cum ar fi la o întreprindere industrială. Dar aici rămâne să ne determinăm, pentru că practic, puţin ce s-a făcut de la destrămarea URSS, de la obţinerea independenţei Republicii Moldova.
Corneliu RUSNAC: Deci, prin urmare, este nevoie de o revizuire generală a intereselor, a priorităţilor economice, astfel încât să fie elaborată o strategie…
Mihail MANOLI: Ea trebuia să existe, pentru că haideţi să luăm şi un aspect, nu am să zic ideologic, pentru că nu-i corect, ci social. Prin anii 1991-1992, noi construiam „socialismul scandinav” – aşa a fost o expresie, cine au visat, din preşedinţii de atunci. Mi-a fost mare mirarea, când am citit acum că partidul de guvernământ nu avea o poziţie referitoare la ce creăm noi, pentru că ceea ce vorbim noi despre prioritatea aspectelor sociale, dacă luăm după cifre şi în comparaţie, vedem că lasă de dorit.
6. Potenţiala aprofundarea crizei politice şi posibilele efecte negative asupra stabilităţii economice
Corneliu RUSNAC: Acum, aş vrea să vă întreb, ca să revenim puţin la domeniul politic, mai bine zis, politico-economic, ce impact economic ar putea avea asupra Republicii Moldova aprofundarea crizei politice, adică o eventuală nevotare de către Partidul Comuniştilor a candidaturii propuse de AIE la funcţia de preşedinte. Deci, în cazul în care nu se va vota preşedintele, ce efecte economice ar putea avea această criză?
Mihail MANOLI: În principiu, această criză economică a început încă la sfârşitul anului trecut, începutul anului 2009, dar ea nu a fost recunoscută. E foarte greu pentru mine de înţeles, de ce nu a fost recunoscută, pentru că aici nu depinde numai de factorii interni. Important este nu ca să recunoşti sau nu, dar ce măsuri adopţi şi ei să nu fie populişti, dar pentru viitor să dea rezultatele. De aceea, acea situaţie complicată, care nu a fost recunoscută, ea se va complica şi mai mult. Chiar ţinând cont şi de faptul că s-au luat şi nişte decizii, care ţin de informarea opiniei publice, dar ele nu au fost anunţate: să luăm şi Investprivatbanc şi altele, acolo sunt chestiuni foarte serioase până la urmă, şi cu aceeaşi Bancă de Economii… Nu ştiu, mi se creează aşa o impresie că (guvernare comunistă s-a condus de principiul – n.r.) „după noi, măcar şi potopul”, ceea ce nu este corect, pentru că partidele politice vin şi pleacă de la guvernare, dar trebuie să fie o cultură şi o inteligenţă în transmiterea puterii, pentru că trebuie să fie o continuitate. Deci, noi trebuie să stimăm ceea ce a fost votat şi susţinut de societate în cazul dat. De aceea, eu totuşi cred că va fi găsită acea variantă când va fi votat, pentru că o situaţie când nu va fi votat un preşedinte al Republicii Moldova va complica şi mai serios situaţia din ţară şi ea va duce la unele lucruri foarte nedorite. În orice caz, vom pierde şi din timp, şi vom pierde şi în aspect de imagine internaţională. Eu aş putea să vă dau exemplul Macedoniei. Puţin cine vorbeşte despre faptul că această ţară, fostă republică iugoslavă nici până astăzi nu este recunoscută cu denumirea Macedonia. Deşi au fost tentative multe, şi de recunoaştere şi, dar asta nu-i încurcă niciodată pe ei să facă ceea ce trebuie să facă pentru a obţine călătorii libere în zona Schengen din anul 2009, să obţină un rezultat în dezvoltarea economică, să meargă spre un scop concret. Sunt şi acolo, politica-i politică, dar acea cultură trebuie să existe, pentru că altfel noi n-o să obţinem rezultate.
