*Transcriptul emisiunii radiofonice, din 30 august, realizată de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu Agenţia de ştiri şi analize Imedia şi cu asistenţa Fundaţiei germane Friedrich Ebert Stiftung (FES). Emisiunea este difuzată la Radioul Vocea Basarabiei în fiecare duminică.
Temele emisiunii:
1. Ce la făcut pe Vladimir Voronin să plece la Soci? Este aceasta o vizită de adio?
2. O nouă politică a Rusiei în spaţiul ex-sovietic
3. Rezolvarea problemei transnistrene versus ieşirea R. Moldova de sub influenţa Rusiei
4. Factorul rusesc în spaţiul informaţional al R. Moldova
Corneliu Rusnac, moderator IMEDIA: Bună ziua, dragi ascultători, sunt Corneliu Rusnac şi ca de obicei, la această oră, vă invit la o emisiune de discuţii pe teme de politică externă, realizată cu suportul „Asociaţiei de Politică Externă” şi finanţată de Fundaţia „Friedrich Ebert”.
Astăzi vom discuta despre vizita preşedintelui în exerciţiu şi liderului comunist Vladimir Voronin în Rusia pe 21 august şi despre relaţiile şi influenţa Moscovei în spaţiul ex-sovietic. I-am invitat in studio pe analiştii politici dl. Oazu Nantoi din partea Institutului pentru Politici Publice, dl. Oleg Cristal de la Asociaţia ADEPT şi dl. Radu Vrabie de la Asociaţia pentru Politică Externă.
Aşadar pe 21 august Vladimir Voronin a întreprins o vizită surpriză la Soci în Federaţia Rusă unde s-a întâlnit cu Preşedintele Rus, Dmitri Medvedev. Informaţia despre subiectele abordate în cadrul acestei întrevederi a fost cât se poate de vagă. Presa rusă a scris însă că Vladimir Voronin nu a obţinut sprijinul total al Rusiei, pe care ar fi mizat şi că Moscova nu ar avea nimic împotrivă să coopereze şi cu alte forţe politice din Republica Moldova decât PCRM. Întrebarea mea este ce l-a făcut pe Vladimir Voronin să întreprindă această vizită şi ce putem spune despre rezultatele ei. Dl Nantoi, vă rog…
1. Ce la făcut pe Vladimir Voronin să plece la Soci? Este aceasta o vizită de adio?
Oazu Nantoi, Institutului pentru Politici Publice: În primul rând despre rezultatele ei nu putem spune nimic, deoarece este evident, în opinia mea, că vizita lui Vladimir Voronin este legată de situaţia politică internă în R. Moldova; este legată de faptul că partidul comuniştilor se află în minoritate relativă în raport cu Alianţa anunţată şi este evident că Partidul Comuniştilor, cel puţin la momentul vizitei la Moscova, încă nu şi-a pronunţat poziţia vis a vis de procesul de formare a structurilor puterii în R. Moldova după alegerile din 29 iulie curent. Prin urmare, se poate de spus că vizita la Moscova şi plenara Comitetului Central, care a urmat a doua zi, pe data de 22 august sunt interdependente şi că Vladimir Voronin aflându-se la Moscova şi-a testat poziţiile pentru ca ele a doua zi să fie anunţate în calitate de declaraţii a celei plenare a Comitetului Central din care rezultă:
1. Partidul Comuniştilor neagă dreptul la existenţă a oricărei Alianţe fără participarea Partidului Comuniştilor;
2. Partidul Comuniştilor vrea să iniţieze un dialog bilateral cu fiecare partid în parte, necomunist care a ajuns în parlament;
3. Partidul Comuniştilor vede soluţionarea problemei în crearea unei coaliţii de centru stânga, adică Partidul Comuniştilor vrea neapărat să rămână la guvernare.
Corneliu Rusnac: Dl. Cristal?
Oleg Cristal, ADEPT: Într-o emisiune anterioară la dvs. spuneam că aproximativ la jumătatea campaniei electorale pentru anticipate s-a observat o schimbare de atitudine a Federaţiei Ruse faţă de puterea de la Chişinău. Atunci se observa că Moscova nu mai mizează în mod direct şi deschis pe PCRM. Ulterior au fost publicate în ziarul Moldova Suverană care este considerat apropiat partidului de guvernământ o serie de materiale foarte dure la adresa occidentului, în special la SUA, dar şi a UE pe de altă parte subliniindu-se importanţa Federaţiei Ruse pe care o poate avea în R. Moldova şi încercând să lanseze ideea că occidentul împinge R. Moldova într-un loc numit de ei o a doua Georgie şi respectiv pentru aderarea la NATO ca duşman al Federaţiei Ruse. Astfel de materiale încercau să pregătească terenul pentru, eventual, o întrevedere între Voronin şi Medvedev pentru ca PCRM să câştige sprijinul, din nou, a Federaţiei Ruse. A urmat întrunirea Voronin – Medvedev şi putem să judecăm despre rezultatele ei în baza materialelor apărute în presa din Federaţia Rusă. Ştim că presa din Rusia este supusă unui control strict din partea puterii, respectiv ceia ce apare în presă este semnalul dat de către puterea de la Moscova. Pe de altă parte, Voronin, care a doua zi după vizita la Moscova, a participat la plenara PCRM a putut să speculeze anumite mesaje pe care le-ar fi preluat de la Medvedev spunând că: „Iată Rusia mizează pe noi în continuare şi încercăm să obţinem totul sau nimic de la cei care se numesc Alianţa pentru Integrare Europeană”. Ei vor încerca să ducă lupta aceasta până la capăt, ori să obţină totul ori ar putea să piardă destul de mult. Sunt prea multe interese puse în joc pentru ca sa cedeze poziţiile. Deci în acest context poate fi privită vizita la Soci a lui Voronin.
Corneliu Rusnac: Dl. Vrabie?
Radu Vrabie, Asociaţia pentru Politică Externă: puţine aş mai avea de adăugat la ceia ce a afirmat dl. Nantoi şi dl. Cristal, ceia ce mi se pare relevant la această vizită este că chiar dacă Preşedintele în Exerciţiu Voronin, prin fapte ar încerca să arate că Moldova balansează între Uniunea Europeană şi Rusia, de fapt ultimele acţiuni, pe parcursul ultimilor ani, demonstrează că R. Moldova iarăşi este într-o dependenţă foarte mare de Federaţia Rusă. Practic în ultima perioadă Preşedintele Voronin a plecat la Moscova pentru nu ştiu care consultări, sau sfaturi, sau sprijin, ceia ce arată că în general în politica externă, aşa numita balanţă pe care încerca conducerea de la Chişinău să o demonstreze cam a eşuat.
2. O nouă politică a Rusiei în spaţiul ex-sovietic
Corneliu Rusnac: În general, putem vorbi despre o nouă politică a Rusiei în spaţiul ex-sovietic, inclusiv în RM, ţinând cont şi de ceea ce a pomenit mai sus dl. Cristal? Dl. Vrabie?
Radu Vrabie: Mie mi se pare că politica externă a Federaţiei Ruse, cel puţin de la venirea la conducere a lui Vladimir Putin s-a schimbat, a devenit un pic mai consecventă, un pic mai sistemică şi încearcă să reacţioneze la anumite schimbări care au loc în spaţiul post-sovietic. Referitor la Moldova, până în 2003, până la renumitul memorandum Kozac, Rusia miza că R. Moldova este o ţară exclusiv loială. După 2003 vedem că s-au schimbat anumite lucruri. Rusia a încercat mai multe metode de a-şi păstra şi a mări influenţa ei aici, inclusiv, mijloace, să spunem aşa, tradiţionale, pârghiile tradiţionale pe care le au în Republica Moldova cum ar fi: conflictul Transnistrian, relaţiile economice, dar şi alte mijloace numite politica umanitară a Federaţiei Ruse, direcţia umanitară a politicii externe a Federaţiei Ruse, prin alte instrumente cum ar fi mass-media, cum ar fi minorităţile etnice, cum ar fi relaţiile culturale, anumite conferinţe istorice. Şi, în acest context, Asociaţia pe care o reprezint elaborează acum un studiu împreună cu Centrul de Studii Est-Europene din Letonia prin care încearcă să prezinte această misiune umanitară a politicii externe ruseşti în Republica Moldova.
Oleg Cristal: W. Churcill spunea că: Anglia nu are prieteni şi duşmani, sau duşmani veşnici, ea are interese veşnice. Acest lucru este valabil pentru oricare putere mondială. Prin urmare PCRM o perioada de timp a fost un prieten fidel al Moscovei, câţiva ani a fost un duşman destul de important pentru Federaţia Rusă. Deci, putem să observăm că Rusia poate să-şi schimbe atitudinea faţă de puterea de la Chişinău, asta nu înseamnă că îşi schimbă interesele. Ele sunt permanente în Republica Moldova. Deocamdată nu vedem oscilaţii importante a Federaţiei Ruse în ce priveşte implicările direct în politica din Republica Moldova şi explicaţia poate fi simpla, că există regiunea transnistreană a Republicii Moldova pe care ei o controlează integral. Ori având instrumentul Transnistria, care este teritorial, aproape 1|3 din teritoriul Republicii Moldova, nu pui o miză foarte importantă pe restul teritoriului, pentru că oricând poţi să implici pârghia respectivă, având şi alte elemente despre care vorbea dl. Vrabie anterior, cum ar fi mass-media, cum ar fi investiţiile economice sau controlul economic asupra economiei Republicii Moldova, sursa energetică care poate fi transformată în armă, minorităţi importante plus mentalitatea apropiată, limba pe care o posedă majoritatea cetăţenilor din Republica Moldova, biserica majoritar subordonată Patriarhiei rusă.
Deci, implicând toate pârghiile respective poţi, cel puţin să menţii sub un control anumit populaţia şi teritoriul respectiv. Deci, Moscova probabil va avea o politică destul de echilibrată cu viitoarea putere de la Chişinău, indiferent care ar fi ea, fiind sigură că teritoriul respectiv nu poate să facă manevre gen Georgia, pentru că sunt şi deosebiri între Republica Moldova şi Georgia sau Ucraina de exemplu pentru că ceea ce se tem ruşii mai mult este apropierea şi aderarea la NATO. Ori Republica Moldova, teoretic, este foarte greu ca să adere la NATO, spre deosebire de Georgia sau Ucraina. Deci ruşii pot să fie calmi din punctul ăsta de vedere. Economic, apropierea noastră de UE prezintă anumite deranjuri pentru Federaţia Rusă. Totodată, noi suntem atât ca piaţă dar şi ca putere de producţie economică foarte slabi şi nu prezentăm un interes prea mare pentru Federaţia Rusă.
Oazu Nantoi: Îmi vine greu să completez cele spuse de colegi. Mergând spre acest studio, mă gândeam la paralele dintre diferite imperii care au dispărut. Eu spre deosebire de colegi, fiind mai în vârstă, ţin minte anii “60 când se destrăma sistemul colonial şi se observa un lucru amuzant între metropolă şi fostele colonii. De exemplu, Commonwealth- Marea Britanie, lumea francofoniei – Franţa şi celelalte ţări unde a rămas ca limbă franceza. Şi, dacă sa le spunem lucrurilor pe nume, apoi Imperiul Rus şi URSS tot au fost un imperiu. Dar, spre deosebire de cele 2 menţionate, Franţa şi Marea Britanie, coloniile au fost în vecinătate imediată cu metropola. Şi atunci, când imperiul s-a destrămat, în august 1991, au apărut procesele acestea centrifuge, deci fostele colonii au început să fugă de metropolă. Cu toate că s-ar părea metropola este foarte importantă ca furnizor de gaze naturale, de resurse energetice. Cu toate că ne leagă comunitatea de limbă pentru majoritatea celor mai în vârstă îndeosebi, cultura însuşită în mare parte prin intermediul, prin filiera limbii ruse, spaţiul informaţional. Dar oricum, se observă aceste procese centrifuge şi în Ucraina vecină, nemaivorbind de ţările baltice.
Şi în Republica Moldova sigur că există o dedublare a conştiinţei omului de rând pe de o parte, Putin şi Medvedev sunt cei mai populari politicieni, dar, totodată, circa 70% deja consideră că locul Republicii Moldova este în UE. Deci, este vorba de un proces, si eu văd acest proces ca, pe de o parte, în Federaţia Rusă clasa politică este obsedată de politica asta de luptă contra lumii monopolare cum ei declara. Cândva exista Tratatul de la Varşovia, Blocul NATO, URSS era o ţară importantă care nu era de neglijat şi avea sferele sale de influenţă şi când colo a urmat procesul de ruinare a acestui sistem bipolar, rămas sistem monopolar în viziunea lor. Şi acuma, Rusia, din răsputeri, încearcă să se declare ca unul dintre centre importante a geopoliticii mondiale şi tinde, spre aşa-zisa, politică multipolară. Şi, în acest sens, Rusia atribuie un rol foarte important, în viziunea Rusiei, spaţiului ex-sovietic. Aceasta se numeşte ”politica de standarde duble”.
Deci spaţiul ex-sovietic este tratat ca zonă de interese specifice a Federaţiei Ruse şi războiul din Georgia, care a avut loc aproape exact un an în urmă, deci este o expresie a acestei politici şi de aici apare şi noţiunea de … care nicidecum nu poate fi formulată în termeni juridici stricţi, dar asta vorbeşte despre politica aceasta nostalgică în raport cu teritoriile pierdute. Dar eu vreau să spun că Rusia devine tot mai limitată în ceea ce priveşte instrumentarul, deoarece aceste procese centrifuge, ele sunt probabil obiective, deoarece, de exemplu, daca vorbim despre Republica Moldova, cum spun eu de mai mulţi ani, a nimerit în câmpul magnetic al UE, care este mult mai puternic şi atractiv pentru omul de rând, care nu gândeşte în termeni geopolitici. Acele 4 libertăţi care nu le oferă teoretic UE pentru omul de rând, pentru businessmanul de rând sunt mult mai atractive decât componenta umanitara a politicii externe a Federaţiei Ruse formulate în concepţia ceea care a fost adoptată în vara anului trecut. De aceea noi trăim intr-o lume schimbătoare, Federaţia Rusă încearcă să-şi promoveze interesele sale aşa cum ea le vede. Rămâne de văzut în ce măsură noi, cetăţenii acestei ţări, suntem capabili să conştientizăm interesul nostru naţional şi să-l promovăm în condiţiile când Republica Moldova este un punct de interferenţă a diferitor ţări de pe globul pământesc.
3. Rezolvarea problemei transnistrene versus ieşirea R. Moldova de sub influenţa Rusiei
Corneliu Rusnac: O eventuală rezolvare a problemei transnistrene ar însemna cumva şi ieşirea Republicii Moldova de sub influenţa Rusiei, dl. Nantoi?
Oazu Nantoi: Cum să vă spun, noi suntem ostatecii unor abordări, să spun aşa, rectilinii. Asta se referă şi la procesul politic din Republica Moldova unde operăm cu termeni duşmani, trădători, patrioţi, iuda, etc., da?, în loc de dialog, consens, compromis. Dar şi în problema Transnistriei, eu sunt acela, printre puţinii dintre aceea care declară, de mai mulţi ani, că nu atât Rusia este importantă în problema conflictului Transnistrian, pe cât responsabilitatea revine guvernărilor de la Chişinău. Ori, aceste guvernări de la Chişinău sânt formate în urma unor alegeri cât de cât libere şi corecte. Deci, ceea ce avem la guvernare, este rezultatul alegerilor. Şi dacă am avut pe parcursul aproape 20 de ani nişte guvernări corupte în raport, prin intermediul Transnistriei, cum spun eu, în buzunarul lui Igor Smirnov, probabil este o listă lungă de patrioţi implicaţi în contrabandă prin intermediul Transnistriei. Dacă avem o guvernare incompetentă, lipsită de voinţă politică, dacă avem nişte parlamente care adoptă nişte concepţii ale securităţii naţionale unde nici nu este indicată ţara trupele care ilegal staţionează pe teritoriul Republicii Moldova, apoi, despre ce noi vorbim?
Deci nu este vorba să arătam cu degetul spre Rusia şi s-o declarăm vinovată de toate relele, noi trebuie să ne facem tema de acasă, şi aici noi suntem, spre regret, repetenţi. Iar eu vreau să expun un punct de vedere paradoxal, dacă, să sperăm, că se va ajunge la acest dacă vom avea o guvernare eficientă, democratică, cu o voinţă politică clară, atunci Rusia va avea motive să ne respecte, şi aceasta deloc nu va însemna că noi vom fi anti-ruşi. Da, Igor Smirnov va trebui să-şi aleagă, adică, cum am scris eu într-un studiu de-al meu, prezenţa lui în stare de libertate pe teritoriul Republicii Moldova este incompatibilă cu soluţionarea problemei transnistrene, dar să nu confundăm Clanul Igor Smirnov cu 2 fecioraşi a lui şi cu furtul nesăbuit prin intermediul acestei zone necontrolate de nimeni, cu Federaţia Rusă şi cu relaţiile normale cu Federaţia Rusă. La urma urmei, ţările baltice care au plecat din URSS, care sunt ţări membre a NATO şi a UE, dacă luăm la o parte animozităţile, spuma verbala din presă şi unii patrioţi din Duma de Stat, au relaţii interstatale normale, nemaivorbind de cele comerciale şi businessul rusesc se simte confortabil în ţările baltice şi recent reprezentantul unui partid rusesc a fost ales primarul general în Riga, dar asta deloc nu înseamnă sfârşitul statalităţii letone. Deci noi pur şi simplu suntem ostatecii unor calapoduri primitive, dar oricum, da, rezolvarea problemei transnistrene, eu aş fi spus, va însemna trecerea relaţiilor moldo-ruse la un nivel calitativ nou, în baza unui respect reciproc, în baza normelor de drept internaţional şi în baza interesului reciproc.
Oleg Cristal: Eu, mai întâi de toate, aş vrea sa evidenţiez o idee despre care a vorbit dl. Nantoi la început. Dlui spunea că în Republica Moldova nu se vorbeşte despre negocieri, consens s.a.m.d. Este foarte regretabil că societatea noastră sau moldovenii au devenit fundamentalişti, chiar dacă pare paradoxal şi noi ne numim o naţiune paşnică. Ori, la noi, noţiunea de consens are un sens deja peiorativ. Când vorbeşti despre consens mulţi te tratează drept trădător, pe de o parte acest lucru. Pe de altă parte, tot noi vrem să devenim europeni. Ori înţelegem în mod foarte diferit ce înseamnă UE şi noţiunea de european în sine. Cât priveşte interesele Federaţiei Ruse în eventualitatea unei reglementări transnistrene, depinde cum va fi soluţionată problema în cauză. În 2003, Federaţia Rusă a fost cea mai interesată ca soluţia să fie una definitivă. Ne amintim memorandumul Kozac şi ce a urmat după respingerea acestui document. Prin urmare, o soluţie finală, depinde care poate fi, pentru că cu ajutorul Federaţiei Ruse care este şi mediator,şi stat garant, chiar nu ştiu ce presupune, pentru ca în diferite situaţii în care am fost după 1992 încoace, statul garant s-a manifestat foarte ciudat. Poate să implementeze anumite mine cu efecte întârziate care pot exploda atunci când Republica Moldova reîntregită vrea să meargă pe o cale care îi este neconvenabilă Federaţiei Ruse. Noi trebuie să pornim, aşa cum spunea dl. Nantoi, de la interesele Chişinăului şi a populaţiei din Republica Moldova. Atunci, când interesele spun că problema poate fi soluţionată de maniera care se propune, trebuie de aplicat formula respectivă. În cazul în care anumite interese sunt în contradicţie cu suveranitatea şi interese de integrare europeană a Republicii Moldova, unitatea ţării, trebuie să amânăm, deşi acum, să vorbim despre soluţionarea problemei transnistrene, pe fundalul crizei politice de la Chişinău, este ca şi cum am vorbi despre lansarea moldovenilor în cosmos în viitorii 10 ani.
Radu Vrabie: O să pornesc şi eu de la afirmaţia dl. Nantoi cu guvernarea coruptă. Legat de conflictul Transnistrian, am impresia că după 2003, după refuzul de a semna sau forţarea de a nu semna memorandumul Kozak, şi pedeapsa exemplară pe care i-a administrat-o după aceea Federaţia Rusă, conducerea Republicii Moldova suflă şi în iaurt rece şi se străduia ca toţi paşii pe care îi face să nu-i supere cumva pe ruşi, ceea ce undeva uşurează ţi sarcina Federaţiei Ruse în acest sens. Şi, în acelaşi timp, vorbind despre corupţia care este prezentă în elita Republica Moldova, vedem că Republica Moldova preferă să accepte anumite credite neclare de la Federaţia Rusă fără a face reforme în dauna, pentru a face reforme şi a primi nişte bani în urma acestor reforme. Asta este probabil mai uşor. Însă aceasta, să spunem, dedublare, această încercare, această politică promovată până acum de conducerea de la Chişinău, face în mod paradoxal să fie am impresia, cum am spus, nerespectat şi la Moscova şi de către populaţia din Transnistria, pentru că, cel puţin din contactele mele pe care le am eu în Transnistria, deja situaţia nu mai este ca acum 10-15 ani. Populaţia din Transnistria nu-l susţine univoc pe Igor Smirnov. În acelaşi timp, populaţia din Transnistria nu vede nici în Republica Moldova un om sau un partid politic care ar putea să-i atragă. De aceea avem o situaţie foarte interesantă când nici conducerea de la Tiraspol, administraţia de la Tiraspol nu mai este un monolit. În acelaşi timp, nici Moldova nu are sau nu vrea sa facă eforturi pentru a atrage populaţia de acolo. Şi, atât timp cât vor continua aceste procese pe malul drept, va fi foarte greu sa obţinem ceva pe malul stâng.
4. Factorul rusesc în spaţiul informaţional al R. Moldova
Corneliu Rusnac: Cum se manifestă în prezent influenţa Rusiei în spaţiul mediatic, informaţional şi ce consecinţe ar putea avea această influenţă asupra securităţii naţionale a Republicii Moldova? Şi ce ar trebui să facă Republica Moldova pentru a-şi asigura securitatea mediatică, dl. Cristal?
Oleg Cristal: Eu am lansat, mai mult timp în urmă, o idee care aparent nu este populară şi chiar am fost atacat destul de dur. Mie mi se pare că Ucraina ce a făcut, a procedat corect când a interzis difuzarea posturilor ruseşti pe teritoriul Ucrainei, deşi, după mine, au exagerat în cazul reţelelor de cablu. În Republica Moldova noi avem 4 frecvenţe de stat, deocamdată difuzează 3 posturi de televiziune dintre care 2 sunt străine. Unul este din partea Federaţiei Ruse, al doilea este din Romania. Ambele state au interese destul de importante în Republica Moldova şi, dacă vrem să ne păstrăm statalitatea, noi trebuie să ţinem cont de securitatea informaţională, pentru că acum războaiele convenţionale trec în istorie, acum sunt războaie mai întâi de toate informaţionale şi economice. Deci, urmează să decidem, păstrăm pe frecvenţa de stat 2 posturi străine sau nu. Pe lângă aceste frecvenţe mai există o sumedenie de posturi care sunt retransmise zonal, posturi TV şi radio ori prin cablu, bine, prin cablu ori prin satelit, fiecare cetăţean decide care post de televiziune îl priveşte.
Oleg Cristal: Totuşi, trebuie să avem o politică informaţională destul de importantă pentru că, ceea ce vorbea dl. Nantoi, că la noi, paradoxal, raiting-ul lui Medvedev şi a lui Putin este cel mai înalt printre politicieni, nu este aşa, pentru că ne uitam la credibilitatea surselor media şi vedem că postul rusesc este principala sursă de informare. Ori, cetăţeanul din Republica Moldova gândeşte cu capul crainicului de la Moscova, ceea ce va spune prezentatorul de ştiri de la Moscova, aceea va considera ca realitate cetăţeanul din Republica Moldova. Acest lucru ne-l vrem? Daca da, putem să păstrăm statu-quo-ul. Dacă nu, trebuie sa schimbăm ceva.
Oazu Nantoi: În acest sens, îmi aduc aminte de experienţa mea când am fost în Israel câţiva ani în urmă şi fiind la nişte prieteni în familie, ca de obicei, cât gospodina trebăluia la bucătărie, eu am fost lăsat în faţa televizorului unde erau vrea 200 de canale de televiziune dintre care probabil vreo 50 erau cele arabe. Asta în Israel, care se afla într-o stare de război din momentul constituirii sale, daca nu greşesc, în “48, deoarece sunt de o seama cu statul cela. Deci asta este o abordare. Noi ne plângem că cetăţeanul Republicii Moldova este manipulat de mass-media străine. Şi cu adevărat, iată războiul din Georgia august 2008. În octombrie 2008 IPP din Moldova a realizat un barometru unde oamenii au fost întrebaţi cine este responsabil de conflictul dintre Rusia şi Georgia. 20% din cei chestionaţi, pot greşi, citesc din memorie, deci 20% au declarat ca Rusia este de vină, 32% au declarat că Georgia este de vină, vreo 10% au declarat că SUA sunt de vină, pe urmă merge NATO şi Abhazia şi nu ştiu ce. Deci este vorba cu adevărat, cum a spus dl. Cristal, în ziua de azi, noi, fără ca să ne dăm seama, aproape permanent suntem subiecţii unor războaie informaţionale. Eu ţin minte şi cum reflecta canalul CNN începutul operaţiunii NATO în Iugoslavia în “98, şi războiul din Georgia, cum erau blocate site-rile, pe cât de dificil era să găseşti surse de informaţie de alternativa. Dar aicea vreau să spun un alt moment, eu sunt contribuabil, eu plătesc bani în bugetul Republicii Moldova în schimb mie mi se oferă mizeria care se numeşte Instituţia Publică naţională Audiovizuală Campania “Teleradio Moldova”.
Ei nu putem să închidem, să interzicem accesul undelor electromagnetice din partea canalelor care nu ne plac noua, cuiva nu-i place România, cuiva nu-i place Rusia, eu aş putea să am pretenţii, obiecţii faţă de Ucraina unde m-am născut, dar este, noi trăim intr-o lume a concurenţei, inclusiv în plan informaţional. Eu nu am iluzii vis-a-vis de potenţialul societăţii ca statul moldovenesc de a concura cu SUA în domeniul economic, dar noi trebuie să avem un canal de televiziune naţional public ca să ofere o alternativă cetăţeanului Republicii Moldova: ce se întâmplă cu Transnistria, ce se întâmplă în relaţiile dintre Comrat şi Chişinău, ce se întâmplă in relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti, de ce atâtea probleme nerezolvate timp de aproape 20 de ani dintre 2 ţări vecine cum este Ucraina şi Republica Moldova, s.a.m.d. În asemenea situaţii, atunci eu aş putea să consider că noi tema de acasă ne-am făcut-o. Noi venim cu poziţia noastră, cu viziunea noastră, cu interpretarea noastră a diferitor evenimente ce ating interesele noastre naţionale. Dar, da, există o problemă în stat în proces de edificare cum este Ucraina, cum este Republica Moldova, cum trebuie să se poziţioneze în raport cu sursele de informaţie din fosta metropolă, da?, să precizam, care tratează spaţiul CSI prin prisma standardelor duble, ca un fel de state neîmplinite, cu nivelul de suveranitate determinat la Kremlin. Asta e alta problema.
Dar eu prima parte a problemei, văd că noi aici trebuie să avem mass-media deschise, competitive, şi cetăţeanul trebuie să aibă acces la ele, ceea ce nu avem. Iar după aceasta, trebuie să avem dreptul moral să ne gândim bine pe cine, cărora le îngrădim accesul pe piaţa noastră informaţională. Mă rog, “a la guerre comme a la guerre”.
Radu Vrabie: Nu sunt un specialist în mass-media, totuşi, mi se pare, noi avem o lege care spune că trebuie să ai 70% producţie locală, ceea ce face de altfel, în loc să facă ceea ce a spus dl. Nantoi, o televiziune locală, publică care să poată fi o sursă de informare alternativa, face de fapt să distrugă alte canale străine pe care le avem, pentru că aceste programe locale implementate acum în canalele retransmise, de fapt nu ştiu, nu cred că se bucură de nici o popularitate şi nimeni nu se uită la producţia locală. Un alt aspect, pe lângă ceea ce au spus colegii, este faptul că noi nu numai ne aflăm sub influenţa mass-mediei ruseşti, noi ne aflăm în general într-un spaţiu informaţional rusesc cam la multe aspecte ale vieţii cotidiene , distracţii, nu mai ştiu cum să-i zic. Cinematografele, discotecile, mă rog, cluburile de noapte, centrele comerciale, sunt de cele mai multe ori locurile unde se vorbeşte în limba rusă. Şi la acest aspect eu cred într-adevăr că statul Republica Moldova ar putea să atragă mai multă atenţie pentru a schimba un pic situaţia, pentru că de multe ori este foarte greu să nimereşti la un film sa-l vezi în limba maternă, în limba română. Cât priveşte televiziunile, revenind la televiziuni, este bine că sunt foarte multe canale, însa este rău că au dispărut anumite programe TV străine care, atunci când ele erau, puteai să faci o comparaţie. Noi acuma nu avem. Şi pe lângă faptul că avem nevoie de o televiziune publică, de televiziuni locale în general, avem nevoie şi de televiziuni străine, vestice, pentru a putea, din multitudinea de informaţie, să putem face anumite concluzii. Atunci când din 60 de canale în grila TV ai 45 ruseşti şi restul de muzica este foarte greu sa …
Oazu Nantoi: Un mic exemplu, daca îmi permiteţi intervenţia. După evenimentele din 7 aprilie, aşa s-a întâmplat ca în raionul Taraclia într-o parte a raionului a început să recepţioneze TV7. Aceasta a fost un şoc pentru populaţia din raionul Taraclia, care şi-au dat seama, băi, stai frate, situaţia nu este chiar atât de simplă şi primitivă cum ne prezentă nouă televiziunea publică. Oamenii au început să vină în ospeţie la cei care priveau TV7, fără ca să fac publicitate acestui canal, mă rog, dar, deoarece au văzut ca o sursa mai credibila de informaţie. Deci iarăşi eu revin la ideea de concurenţă. Dar în ceea ce priveşte Republica Moldova, sigur că este o problemă gravă şi anume societatea trebuie să fie învăţată să gândească critic şi să îşi asume responsabilitate pentru concluzia pe care o face, analizând informaţii obţinute din mai multe surse.
