De Tatiana Corai
Duminică, 23 august, se împlinesc 70 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop. Toată lumea condamnă acest pact, deoarece în urma lui au fost ocupate Polonia şi Ţările Baltice, iar România a pierdut Basarabia. Doar Rusia se mai încăpăţânează să fie de altă părere.
Chiar în aceste zile, Serviciul de Informaţii Externe al Rusiei declara că semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop a fost „unica măsură accesibilă de autoapărare pentru Uniunea Sovietică” (citat după ziarul „Ziua”). Vom lăsa istoricii să se pronunţe, iar noi ne vom întreba: cum se întâmplă că în R. Moldova, după 70 de ani, acest pact este trecut sub o umilitoare tăcere?
Lituania, Letonia şi Estonia au declarat ferm, încă în epoca Gorbaciov, că Pactul Molotov-Ribbentrop a condus la pierderea statalităţii lor. Condamnarea pactului le-a ajutat balticilor să scape de falsurile ideologice, impuse de regimul comunist. Ei au revenit la istoria adevărată, au început să respire din plin aerul libertăţii şi să-şi construiască relaţiile cu celelalte state, inclusiv cu Rusia, pe principiile demnităţii şi respectului reciproc. Toate acestea, spunea un oficial lituanian la o întâlnire cu jurnaliştii moldoveni, le-au ajutat să devină membre ale Uniunii Europene şi să redevină ţări a căror părere contează. Faţă de acest pact au luat atitudine în ultimul timp şi instituţiile internaţionale. Parlamentul European a venit cu iniţiativa de a proclama 23 august drept Ziua memoriei victimelor stalinismului şi nazismului. Adunarea Parlamentară a OSCE a adoptat o rezoluţie care pune semnul egalităţii între regimul nazist şi cel stalinist. Documentul, intitulat „Unificarea Europei împărţite: apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti în secolul XXI în regiunea OSCE”, condamnă crimele nazismului şi stalinismului.
Moldova nu a profitat nici de perestroika lui Gorbaciov, nici de exemplul Ţărilor Baltice pentru a condamna acest pact odios. Dimpotrivă, mai ales în ultimii opt ani, s-a făcut totul pentru a-l da uitării. Nicio instituţie a statului nu a reacţionat, oficial, la iniţiativa Parlamentului European şi la Rezoluţia AP a OSCE. Orice încercare de a aduce pe agenda Parlamentului RM un asemenea subiect a fost blamată din start de majoritatea comunistă. În istoria noastră recentă, doar câţiva politicieni s-au pronunţat distinct, cerând ca pactul să fie condamnat – deputaţii Vitalia Pavlicenco, Vlad Filat, Oleg Serebrian. Ultimul a ţinut un discurs emoţionant şi foarte bine documentat în Parlament, în 2008… Din păcate, majoritatea comunistă nu a înţeles sau nu a dorit să înţeleagă mesajul lui, catalogându-l drept antirusesc şi extremist. Nimic de mirare, de vreme ce în Parlamentul de la Chişinău s-a întronat de ani de zile „buna tradiţie” de a condamna orice încercare de a reabilita adevărul istoric.
„Îngropat” cu bună ştiinţă şi cu multă străduinţă de guvernările de până acum, Pactul Molotov-Ribbentrop face parte din chestiunile stringente ce urmează să fie puse pe agenda noii guvernări. Indiferent dacă place sau displace, adevărul istoric trebuie cunoscut, pentru că numai în acest fel un stat se poate afirma.
