De Constantin Tănase
Au trecut şase săptămâni de când Marian Lupu – ex-preşedintele Parlamentului, unul dintre stâlpii de temelie (şi de imagine) ai PCRM – a „abandonat” rândurile respectivei formaţiuni. În „Declaraţia” făcută în acea zi de miercuri, 10 iunie, Lupu a vorbit despre multe şi mărunte, numai despre un lucru nu a vorbit – a cui dintre comunişti a fost ideea de a da foc clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, pentru a-i învinui apoi de această crimă pe liberali. A lui Voronin? Tkaciuk? Papuc? Zubic? Lupu? Greceanâi? Marian Lupu este singurul om din fosta echipă a lui Voronin care, cu siguranţă, ştie şi acum ar putea spune acest lucru, dar tace. De ce tace?
Repet, în „declaraţia de divorţ” făcută de Lupu pe 10 iunie se conţin fel de fel de explicaţii ambigue, dar nicio dezvăluire serioasă. Dimpotrivă, citind „Declaraţia”, ai senzaţia că e redactată atât de atent, încât să nu se strecoare în ea nicio acuzaţie de principiu la adresa PCRM. Nici după câteva săptămâni de campanie electorală Lupu nu a spus vreun lucru serios ce i-ar deranja pe comunişti. Toate „mesajele” lui se reduc la un fel de retorică centristă spălăcită, menită să demonstreze că el reprezintă un „centru politic” salvator, capabil „să împace extremele”. Astfel, după ce ani lungi a fost unul dintre stâlpii celui mai extremist partid politic, Lupu, brusc, peste noapte, trecând la PDM, s-a spălat de extremism şi acum e numai bun să „împace extremele”, să „oprească războiul politic” şi să apere „interesul naţional”.
După ce comuniştii au transformat campania electorală pentru alegerile anticipate într-un război sângeros şi murdar contra Opoziţiei şi a României, folosind drept armă de luptă 7 aprilie, adevăratul interes naţional al RM este, astăzi, dezvăluirea adevărului despre evenimentele din acea zi. Societatea nu-şi va găsi liniştea până nu va fi spus tot adevărul despre 7 aprilie. Marian Lupu ştie acest adevăr, dar nu vrea (sau se teme?) să-l spună. Marian Lupu, cu certitudine, mai ştie şi alte lucruri.
Ca de exemplu: cine „l-a răpit” pe Cubreacov; care sunt proprietăţile Familiei Voronin; cum şi de ce au fost muşamalizate rezultatele comisiei care s-a ocupat de averile lui Roşca; ce proprietăţi au grangurii PRCM; cum, de către cine şi la ordinul cui au fost înscenate toate provocările la adresa României; cum, de către cine şi la ordinul cui au fost înscenate procesele politice ale căror protagonişti au fost „grupul de la primăria Chişinău” (Urecheanu, Şarban, Becciev ş.a.), V. Pasat, bancherul Ţurcanu, omul de afaceri Stati; cine a dat ordin de a-i deposeda de proprietăţi pe atâţia oameni de afaceri, inclusiv pe oponentul său politic Vlad Filat? Lupu nu poate să nu ştie ce-i cu reşedinţa prezidenţială de la Condriţa care, se zice, s-a transformat din proprietate a statului în vila personală a Familiei Voronin…
Tăcerea lui Lupu vizavi de aceste „pete albe” din istoria ultimilor opt ani a R. Moldova nu are darul să ne convingă că el a rupt-o sincer cu Familia Voronin. Dimpotrivă. Devin tot mai întemeiate suspiciunile că el a fost băgat în cursa electorală de către comunişti pentru a diminua scorul electoral al Opoziţiei, asigurându-i astfel Familiei Voronin încă patru ani de domnie liniştită. Acesta să fie oare „interesul naţional” suprem al R. Moldova, despre care vorbeşte Lupu?
