De Constantin Tănase
Există o percepţie generală că Opoziţia a pierdut iniţiativa politică pe care o preluase după 3 iunie, data când a refuzat, repetat, să voteze candidatura comuniştilor la funcţia de şef de stat. După o scurtă perioadă de derută, comuniştii şi-au revenit şi au preluat iniţiativa, lansându-se într-o campanie electorală sângeroasă. Mesajul comuniştilor e menit să bage frica în oameni şi să le inducă ideea că actuala Opoziţie este ghidată şi plătită din exterior şi are scopul lichidării independenţei ţării, de unde rezultă că a vota această Opoziţie înseamnă a deveni complice la distrugerea statului R. Moldova.
Supuşi unui tir mediatic fără precedent, manipulaţi şi dezinformaţi, moldovenii au muşcat din această nadă otrăvită şi îi cred pe comunişti. Puşi să aleagă între „criminalii” din Opoziţie, care au dat foc clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, şi comuniştii „buni”, care vor stabilitate şi pace în societate, moldovenii vor prefera „stabilitatea”. Iată de ce astăzi nimeni nu poate spune cum se va încheia scrutinul din 29 iulie. Astfel, comuniştii au reuşit în scurt timp să-şi revină, să se reprogrameze şi să aleagă varianta care să le asigure, cel puţin, repetarea rezultatului din 5 aprilie. Mesajul comuniştilor e mincinos, dar prinde. Prinde, fiindcă comuniştii au televiziuni şi posturi de radio de unde alegătorului i se repetă non-stop aceleaşi teze: Opoziţia e formată din elemente criminale, profasciste, scopul ei este lichidarea statalităţii şi în această activitate anticonstituţională e susţinută de o presă vândută, antistatală şi legionară.
Se creează impresia că Opoziţia nu s-a aşteptat la o asemenea întorsătură, că a fost luată prin surprindere de această replică dură a comuniştilor, dovadă fiind faptul că, deşi a trecut atâta timp de la lansarea filmului „Atac asupra Moldovei”, Opoziţia n-a reuşit să elaboreze o strategie de campanie eficientă şi un mesaj pe potrivă. Cui cu cui se scoate, se spune în popor. Care-i cuiul Opoziţiei cu care ea vrea să scoată cuiul comuniştilor? A rămas mai puţin de o lună până la data scrutinului şi eu – care mai citesc presa şi mă mai interesez de politică – nu ştiu cu ce mesaj merge „Opoziţia unită” în alegerile anticipate. Cu un mesaj comun, „unit” sau fiecare partid cu mesajul său? Ce contrapune Opoziţia propagandei (cu adevărat fasciste) a comuniştilor? Reproşurile că nu e frumos ce face Voronin şi că noi suntem copii cuminţi şi nu ne jucăm cu chibriturile nu aduc voturi…
Pe mine personal mă sperie faptul că liderii Opoziţiei se comportă ca nişte învingători. Ei cred greşit că printr-un astfel de comportament transmit un mesaj optimist alegătorilor; mă tem că acest comportament îi droghează pe alegători, le adoarme vigilenţa. Nu înţeleg nici suficienţa unora, infatuarea, convingerea că electoratul le-a semnat în alb jurământul de credinţă. Nu-i înţeleg nici pe acei alegători care de pe acum aruncă în sus căciulile cu chiote de biruinţă. Nu înţeleg, de asemenea, convingerea unor cititori (alegători) că nu e bine de a vorbi în termeni critici despre Opoziţie fiindcă astfel am transmite un mesaj negativ electoratului şi l-am demoraliza. De aici şi până la îndemnul de a nu-i „atinge” pe liderii Opoziţiei pentru că-s „de-ai noştri” nu a mai rămas decât un pas. Să avem pardon, dar noi am mai trecut prin astea, ca să ne convingem apoi că nu toţi cei elogiaţi de noi au fost de ai noştri… Dragostea noastră faţă de Opoziţie trebuie să fie lucidă.
Deocamdată atât, să nu pară prea mult…
