Merg în taxi, într-o „Lada” din epoca sovietică. Şoferul, un bărbat bine conservat trecut de 60 de ani, îmi spune, despre alegerile anticipate, ceea ce aştept să aud de la unul ca el: „Să vezi ce-o să mai piardă Opoziţia!…”. Peste câteva zeci de metri parcurşi, însă, omul meu mă bulversează: „Ori o să câştige…”.
E o stare de spirit foarte răspândită, am impresia. O convingere aproape de fier că comuniştii nu au cum să nu învingă, clătinată, totodată, de bănuiala subversivă că ar putea tot atât de uşor să fie „raşi”. De unde această senzaţie, ce carenţă, ce handicap poartă cu ei comuniştii, încât chiar şi unii dintre alegătorii lor sunt sceptici? Unde se ascunde „fişka” victoriei în anticipate? În toată urzeala de azi a evenimentelor, în atmosfera încinsă şi la propriu şi la figurat pluteşte pe undeva ideea salvatoare pentru Opoziţie, mesajul inspirat, tactica cu noroc, sloganul-bombă, „soluţia magică”. Care o fi acestea şi cine să le prindă din zbor?
Nu vă aşteptaţi să vi le spun eu – nu sunt nici specialist în tehnologii electorale, nici geniu. Vreau, însă, să cred că Opoziţia este cel puţin mai deşteaptă decât mine. Ceea ce ştiu este ce ştiţi şi dvs., şi anume, că o tactică deşteaptă poate oferi totul. E nevoie de materie cenuşie, de profesionalism electoral şi de creativitate. Mai ştiu că trebuie să intervină ceva nou în atitudinile şi vorbele oamenilor din Opoziţie. Vreau să văd că au fost într-un fel până la 5-7 aprilie, şi că sunt alţii acum. Că evenimentele i-au maturizat. Că nu mai vorbesc, cum au vorbit până la acea dată, nu se mai mişcă, cum se mişcau şi nu mai privesc cum priveau. Şi că sunt stăpâni ai ţării, nu Opoziţie!
Ceva grav s-a întâmplat în ţara noastră, prieteni! Comuniştii deţin de opt ani puterea absolută în Moldova. Şi dacă în 2001 au primit-o, onest, de la alegători, lui Voronin i-a plăcut atât de mult, încât în 2005 nu a mai vrut decât, iarăşi, putere absolută. Nu s-a ruşinat să o ia prin înşelăciune. Parcă nu putea, în 2005, să cedeze, pe bune, un 15-20% din putere Opoziţiei, nu pur şi simplu să o bage sub el, aşa cum a făcut cu Iura Roşca? Parcă nu putea, acum, în 2009, să cedeze un 20-25% din Putere Opoziţiei? Adică să-i ofere măcar unul din cele trei posturi-cheie ale ţării, să-l măture pe un Todercan, un Papuc, un Gurbulea (de Reşetnicov nu zic nimic, Reşetnicov, cu chipul lui angelic, e sfânt!)? N-o să găsiţi niciun exemplu de democraţie în lume, în care un partid câştigă în alegeri 60 din 101 mandate şi nu se mulţumeşte cu atât, vrea 80 de mandate, şutând ţara în anticipate! În ce ţară democratică alegătorul îl crede vinovat de provocarea alegerilor anticipate pe cel cu 41 de mandate şi nu pe cel cu 60?!
Mahmoud Ahmadinejad, liderul Iranului, este un personaj de o sută de ori mai democratic decât Voronin. Priviţi ce alegeri sănătoase se desfăşoară în Iran! Voronin are sub el 60% (unii zic 90%) din banii şi businessul ţării şi vrea să-i aibă pe toţi! Voronin are sub el 60% din politicienii din Moldova şi vrea după alegerile anticipate să aibă acolo şi PL, şi PLDM, şi AMN. Voronin are 60% din cetăţenii ţării sub el şi vrea să ne vâre acolo pe toţi ceilalţi. Vreţi sub Voronin? Atunci votaţi PCRM!
Cam asta aş vrea eu să aud de la Opoziţie. Mai vreau şi altele, dar astea o să i le spun Opoziţiei la ureche. (…Ceva, de fapt, pot să-i spun şi în voce, apropo de psihologia poporului nostru. Moldovenilor nu le displac tipii puternici, gospodăroşi, glumeţi, care ştiu să fure, dar îi lasă şi pe alţii. Cam aşa era perceput Voronin de unii până la 3 iunie. Dar moldoveanul nostru nu-i iubeşte deloc pe alde Haplea-nesăţiosul, care vor totul, aşa cum ar putea să le apară Vladimir Voronin multora după 3 iunie…)
