De Stela Popa
În R. Moldova florile şi ouăle au devenit aproape simboluri politice.
Propun, ca printr-un ordin special, să fie susţinuţi de către stat toţi antreprenorii a căror afacere include activităţile legate de flori şi de … ouă. Se pare că aceste două tipuri de afaceri au un viitor prosper în R. Moldova. Ba mai mult, dacă situţia politică din republică va fi la fel şi în continuare, sunt chiar de mare perspectivă!
Garantez: dacă Voronin şi suita lui vor mai duce flori la monumentul lui Lenin în ritmul în care o fac, business-ul cu flori de la noi, mai mult ca sigur, nu va fi afectat de criză. Apoi, dacă unii “patrioţi” vor continua şi ei să mai treacă pe la monumentul lui Ştefan Cel Mare – “moldoveanul de succes” – în acelaşi ritm, businessmenii de flori pot răsufla uşuraţi – criza nu îi va afecta! Nu de alta, dar aşa e într-un stat ”democratic” – se face parte fiecăruia: Lenin îşi ia partea lui, iar Ştefan cel Mare pe a lui şi… toată lumea este mulţumită. Cât despre flori: de, florile sunt flori peste tot. La urma urmei, tot cu flori au ieşit şi revoluţionarii când şi-au exprimat revolta faţă de fraudarea alegerilor de către comunişti… Nu zadarnic avem în centrul Chişinăului o asemenea alee impresionantă de flori! Trebuie să folosească şi ea la ceva. Altfel, care i-ar mai fi rostul?
Apoi vin ouăle. Aici treaba e mai complicată. Până a li se pune pietre în mâini, moldovenii au folosit ouăle ca obiecte şi ca mijloc de manifestare: atât la protestele din acest an, cât şi la cele de acum câţiva ani din faţa Primăriei Chişinău. Tot cu cu ouă, iarna, un grup de preoţi şi enoriaşi “evlavioşi” au bombardat clădirea ziarului Timpul. Indignarea şi îngrijorarea ”preasfinţilor” aruncători de ouă a fost la vremea ei comentată de către jurnalişti, la fel ca şi discursul premierului Vasile Tarlev ţinut la catedrala din centrul capitalei pe 7 ianuarie. Mai nou, tot cu ouă, se aruncă şi în… politicieni. Unii spun că numai în “politicienii trădători”. Eu nu voi face decât să amintesc că, înainte de Hristos, potrivit celor mai vechi mărturii materiale descoperite în spaţiul european, semificaţia ouălor era în primul rând cea de ofrandă adusă mortului… Ştie oare domnul Eduard Muşuc acest lucru?
Aşadar, constatăm că la Chişinău florile şi ouăle au devenit simboluri politice. Acum e rândul Opoziţiei. Şi mă gândesc: mâine, după ce se va încerca pentru a doua oară să se aleagă preşedintele R. Moldova, oare ce va merita Opoziţia noastră: flori sau ouă? Cale de mijloc, după cum bine ştim, nu există.
Deşi înclin să cred şi să sper că vom avea anticipate, oferind, astfel, celor din Opoziţie, florile de care vorbesc, nu zic hop până nu am sărit. Aşa cum în R. Moldova ne-am deprins să avem “surprize, surprize” – şi asta a fost chiar emisiunea noastră preferată! -, nu mă aventurez să prezic nimic. La noi totul este posibil, iar puterea de decizie a Opoziţiei, pe cât de mare e, pe atât e şi de fragilă. Dacă privim realist lucrurile, realizăm că viitorul noastru atârnă de un fir de aţă şi de un vot supranumit “de aur”. Eu aş spune de platină, la cum s-au tot fugărit comuniştii după el…
Aşadar, vom trăi şi vom vedea ce vom oferi. În R. Moldova situaţia este de parcă am fi la un meci continuu de fotbal… Un meci la care noi, mulţimea, suntem suporteri, fără putere de decizie. Un joc la care ne tot agităm ţipând de pe margini. Apropo, un meci la care unora dintre noi le mai cade, intenţionat sau nu, câte o “sticlă” în cap… Asta e. Dacă în 2000 toate partidele au decis să schimbe Constituţia şi să ne lipsească de dreptul de a decide noi viitorul preşedinte, prin vot direct, acum ne uităm la ei …
Concluzia este scurtă: mâine, joi, 28 mai 2009, în Parlamentul R.M. va fi ca în prelungirile unui meci de fotbal. Vom vedea dacă se va înscrie golul “de aur” sau nu. Şi cine îl va marca. Şi tot mâine vom vedea ce preferă Opoziţia noastră: flori sau ouă.
Fuuu! Cât de greţoase sunt ouăle crude…
