De Vlad Cubreacov
La 16 mai s-au împlinit 197 de ani de la semnarea de către ruşi şi turci, în Hanul armeanului Manuc bey din Bucureşti, a unei nenorocite hârtii prin care Rusia răşluia din trupul viu al Moldovei partea ei de răsărit numită mai târziu Basarabia.
16 mai 1812 este o zi neagră, de dureroasă amintire pentru noi.
16 mai 1812 reprezintă ziua tragică în care Prutul a fost făcut linie de frângere a trupului şi sufletului nostru etnic pe altarul intereselor murdare ale două imperii.
La 16 mai 1812 moştenirea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt era sfâşiată în două după ce la 1775 fusese smulsă Bucovina de către austriecii căzuţi la tocmeală cu sultanul. Atunci măcar Ghica Vodă protestase şi a plătit cu capul pentru aceasta.
La 16 mai 1812 şi după toate capetele au rămas pe umeri. Au rămas pe umeri şi la 28 iunie 1940, când Basarabia a fost – ce cuvânt oribil! – CEDATĂ.
La 16 mai 2009 nici un ziar nu a scris despre această tristă aniversare, nici un post de radio sau de televiziune fie la Chişinău, la Iaşi sau la Bucureşti nu şi-a amintit de marea tragedie întâmplată în istoria noastră la 16 mai 1812.
Pe câţi oare îi mai doare astăzi cu adevărat 16 mai 1812?
