The Washington Post (WP) constată că "dintre toate locurile de pe pământ, Republica Moldova pare să fi fost ţara unde s-a iscat ‘Revoluţia Twitter’ ", dar argumentează că lucrurile nu stau chiar aşa în realitate.
"Într-una dintre cele mai sărace ţări din UE, un loc care figurează adesea în sondaje drept cea mai pesimistă ţară, un grup de tineri entuziaşti ar fi folosit Twitter, SMS-urile şi Facebook pentru a organiza o demonstraţie în favoarea democraţiei şi împotriva presupusei fraudări a alegerilor. Noua tehnologie s-a confruntat cu vechea autocraţie, rezultând un subiect ca făcut pentru primele pagini ale ziarelor. Pe de o parte era preşedintele comunist, Vladimir Voronin, un om care nu numai că este fost general al poliţiei secrete sovietice, dar şi – ce conincidenţă incredibilă! – tatăl celui mai bogat om din ţară. De cealaltă parte era forţa modernităţii, a tinereţii şi a reţelelor de socializare. Tinerii democraţi se aşteptau la în jur de 1.000 de demonstranţi, dar graţie tehnologiei au apărut mai mult de 10.000", scrie cotidianul american.
"Parcă suna prea bine ca să fie adevărat şi aşa a şi fost. Încetul cu încetul devine tot mai clar că nici măcar nu a fost vorba despre o revoluţie Twitter, iar singurul motiv nu este că ar fi numai o mână de oameni înregistraţi pe Twitter din acea ţară. Cel mai solid punct, potrivit observatorilor de acolo, este că demonstraţia de proporţii (10.000 până la 15.000 de oameni sunt mulţi pentru apatica R. Moldova) nu a fost produsul spontan al avansului tehnologic. În plus, se pare că nu ar fi fost un accident faptul că demonstranţii au devenit violenţi, au dat foc clădirilor oficiale şi au arborat steagul României pe clădirea Parlamentului", subliniază WP.
"Nu vreau să exagerez şi nici nu vreau să mă alătur celor care, de fiecare dată când se întâmplă ceva într-un stat fost sovietic, văd o teorie a conspiraţiei. Demonstraţiile nu au fost organizate suficient de bine pentru a se califica drept conspiraţie, dar nici nu a existat impresia că cei prezenţi erau mase organizate spontan încercând să construiască un viitor mai bun. Opoziţia moldoveană nu e suficient de bine organizată şi nici suficient de populară pentru a inspira o astfel de mişcare, cu sau fără Twitter. Mai exact, unii dintre demonstranţii cei mai violenţi au fost imediat identificaţi de observatorii occidentali şi de politicieni locali, drept membri ai serviciilor de securitate moldovene. Unul dintre observatori ne-a spus că escaladarea clădirii Parlamentului ar fi fost dificilă până şi cu ustensile şi instrumente, ca să nu mai vorbim despre arborarea steagului", atrage atenţia ziarul.
Trebuie reţinut şi de ce contează atât de mult steagul României, punctează Washington Post. "R. Moldova a fost creată în 1940 când Stalin, în acord cu prevederile pactului său cu Hitler, a ocupat provincia română Basarabia, a proclamat-o drept republică sovietică şi, printr-un gest profund imperial, a înlocuit alfabetul latin cu cel chirilic. În prezent, paranoia moldoveană privind ambiţiile româneşti în regiune ar avea oarecare relevanţă în realitate. Unii politicieni moldoveni din opoziţie susţin reunificarea cu România. La fel şi unii politicieni români", se mai arată în articol.
"În ceea ce priveşte guvernul român, acesta nu susţine nimic mai radical decât legături mai strânse între R. Moldova şi Europa. Dar liderii comunişti de la Chişinău nu vor legături mai strânse nici cu România şi nici cu Europa, în mare parte din cauza prietenilor lor ruşi. Nu în mod suprinzător, R. Moldova a acuzat România de revanşism, a expulzat ambasadorul român şi i-a arestat pe agitatorii care au orchestrat lovitura de stat românească, bătându-i în mod brutal pe unii dintre ei. Stoicul trimis special al UE în R. Moldova a încercat să calmeze pe toată lumea şi a înregistrat un oarecare succes. Dar influenţa sa are limite: la un moment dat, Voronin le-ar fi spus unor diplomaţi că lui nu îi pasă de Europa şi că ‘are prieteni în altă parte’ ", mai scrie publicaţia.
Cu alte cuvinte, constată WP, ceea ce am văzut pe YouTube nu a fost un nou tip de revoluţie Twitter, ci, mai degrabă, un nou tip de revoluţie manipulată, departe de a fi o Revoluţie Portocalie sau o Revoluţie a Trandafirilor. "Bineînţeles că au existat circumstanţe speciale. Este relativ uşor ca în cea mai nefericită ţară de pe pământ să enervezi oamenii şi să îi determini să incendieze clădiri oficiale. Totuşi, aş prezice că acesta este semnul că vor veni şi alte ‘revoluţii’ de acest tip. Un scenariu ca acesta este prea bun ca să se risipească numai în R. Moldova", încheie autorul articolului din Washington Post.
