De Constantin Tanase
Cine a dorit să vadă cum arată regimul Voronin trebuia să urmărească luni seara emisiunea „În profunzime” de la PRO TV Chişinău. Un subiect public de o adâncă rezonanţă – un ministru (Papuc) suspectat de tentativă de asasinat a unui subaltern (Domnişor) – este „dezbătut” în studio doar de victimă şi de un deputat din parlament (Vladimir Filat) în lipsa principalului „erou”, Gheorghe Papuc. Afirmaţia de mai sus nu este un reproş la adresa PRO TV, ci o constatare care pune în lumină lipsa neruşinată de respect a actualei administraţii comuniste faţă de propriii cetăţeni.
Dimpotrivă, PRO TV Chişinău are meritul de a fi pus în discuţie acest caz ieşit din comun, spre deosebire de „Moldova 1” care e atât de „publică”, încât continuă să intoxice telespectatorii cu emisiuni cu conţinut ideologic vomitiv sau să-i distreze până la leşin cu cântece populare. Televiziunea lui Teleşcu continuă să rămână un debuşeu privat, unde Puterea îşi „vinde” versiunile oficiale partizane privind „viaţa fericită a poporului moldovenesc”. Emisiunea de „ştiri” „Mesager” este o adevărată vulgata instituţionalizată, unde se decortichează aceleaşi imagini ale preşedintelui Voronin cu chip mereu încruntat sau cu paharul la gură. Nici una dintre marile şi adevăratele probleme ale societăţii nu răzbate la această televiziune. (Apropo, judecând după componenţa Consiliului Coordonator al Audiovizualului, care urmează a fi votată joi în parlament, putem să fim convinşi că nimic nu se va schimba în Dealul Schinoasei şi că Televiziunea „publică” va rămâne agora providenţială a farsorilor de la putere).
Dar să ne întoarcem la emisiunea „În profunzime”. Prezentatoarea, Lorena Bogza, a încercat de câteva ori să argumenteze faptul că „în lumea civilizată” actorii publici nu fug de presă, ci ies la „sticlă” şi discută cu publicul. Într-adevăr, e suficient să urmărim orice canal de televiziune din România ca să vedem cum preşedintele, prim-ministrul, miniştrii, deputaţii stau cuminţi în studio, ca nişte şcolari, şi suportă întrebările incisive ale moderatorilor. La noi însă aşa ceva nu se întâmplă – un spirit foarte cinic domină guvernarea, demnitarii se retrag laşi în anonimat, se tem să iasă la un dialog public, iar societatea este hrănită zilnic cu fabulaţii. Când vreun demnitar este prins şi scapă vreo două vorbe (exemplu lui Tarlev e antologic), te sperii de divagaţiile ce ies din gura lor.
Ca urmare, societatea s-a închis în sine, fiind dominată de un scepticism şi dezgust generalizat; zi de zi asistăm la angoasele unei societăţi ce şi-a pierdut reperele, a unei populaţii dezinformate, cu opinii debusolate sau false despre ţara în care trăieşte.
Aşa arată regimul edificat de generalul Voronin şi păzit de armata generalului Papuc, care se tem să iasă la televiziune să discute cu poporul. Cum ar putea aceşti doi generali fricoşi să-şi apere ţara de duşmani, dacă se tem de propriii cetăţeni? // Timpul
