INTRO:
„Timpul” prezinta, in serial, incepind de astazi, rezultatul a sase luni de investigatie jurnalistica in Transnistria, demers care a adus la lumina amanunte necunoscute despre "gaura neagra" a Europei.
Anul: 2005. O scurta predocumentare la Geneva printre cele mai importante agentii internatinoale de monitorizare a traficului cu armament. Subiectul: Transnistria – productia si traficul de armament. Raspunsul invariabil din partea expertilor: „Cum spuneti ca se scrie numele tarii despre care vorbiti ?!”.
Pentru cei mai multi, republica separatista transnistriana este pe harta acea zona cu lei, un loc necunoscut, misterios, in care actioneaza Mister Black – prototipul traficantului de arme, al contrabandistului, al raket-ului. Pentru cei care stiu cite ceva, Transnistria este gaura neagra a Europei. Si atit.
in materialele care vor urma vom aduce la lumina amanunte necunoscute despre aceasta ultima republica sovietica, situata la numai 170 de kilometri de viitoarea granita estica a Uniunii Europene. Ne-am propus sa aflam cine mentine „starea de fapt” actuala pentru „rmn”, cine profita financiar de pe urma ei si sa documentam producerea si traficul de armament. Nu in ultimul rind, pe cine afecteaza ceea ce se intimpla acolo. Ceea ce veti citi este o investigatie jurnalistica asupra singurei tari „teoretic inexistente” din mijlocul Europei.
*Reservoir Dogs
Am inceput investigatia legata de Transnistria in Liechtenstein, la Vaduz. Vroiam sa descoperim persoanele care se ascund in spatele firmelor EIM Consulting si Rumney Trust care au preluat unul din cele citeva obiective strategice ale „rmn”. Este vorba de combinatul metalurgic de la Ribnita (MMZ), un mastodont industrial cu 4 mii de angajati, acuzat in repetate rinduri ca produce armament si spala mari sume de bani in Occident. in paralel cu clarificarea structurii actionariatului din spatele societatilor anonime care detin MMZ, am inceput sa descilcim firele intereselor economice care mentin pe linia de plutire cele citeva obiective strategice dar si republica separatista. Am descoperit la Vaduz numele a 5 persoane care detin EIM Consulting si Rumney Trust. Evident, persoane paravan. Asa a inceput investigatia jurnalistica asupra Transnistriei, proiect care a durat 6 luni, a implicat jurnalisti din Rominia, Republica Moldova, Ucraina si Rusia si a insemnat deplasarea incognito in republica separatista si in regiune, timp de doua saptamini. La sfirsitul investigatiei, am gasit in spatele firmei paravan din Vaduz, legaturi care duc catre mai multe grupuri de oameni de afaceri din Ucraina si Rusia, grupuri legate de crima organizata si serviciile secrete sovietice. Am documentat legaturile cu alte obiective economice importante si cu elita politica locala, toate ascunse in spatele unor firme paravan din Elvetia, Cipru si alte paradisuri fiscale. Am descoperit ca gruparile la care ne vom referi ulterior sunt interconectate si controleaza practic totul in regiune. Nici o afacere, legala sau ilegala, nu se intimpla fara stirea sau participarea acestora. O grupare complexa de crima organizata care si-a format propriul stat. Mai mult, acest stat are la dispozitie zeci de mii de tone de armament sovietic, citeva fabrici de armament si zeci de mii de oameni in structurile militare sau paramilitare. Conform unor fosti demnitari transnistrieni, unu din 5 oameni detine in acest perimetru o arma ilegal. Din cind in cind, diversii actori se mai cearta intre ei si isi fac singuri dreptare. Atunci apar victimele. Ramin crime cu autor necunoscut, deoarece in Transnistria autoritatiile internationale nu au acces.
*Meet Mr. Black !
Parcurgind micul regat Liechtenstein, nu poti sa nu observi o paralela intre acest bogat paradis al firmelor anonime si republica separatista. Chiar daca iei in considerare doar flagrantele discrepante intre cele doua state, ramine un punct comun: sunt doua oaze de speranta, paravan pentru gruparile mafiote de toate natiile, aflate insa la cele doua capete ale grijii pentru cetatean: pe de o parte – o tara unde luxul comun este ostentativ, iar pe de alta – o saracie lucie; o tara neimplicata in razboaie fata de o limba de pamint unde sunetul sau vederea armelor este la ordinea zilei; un stat care face bani pentru comunitate fata de un colhoz care imbogateste o mina de oameni.
De pe stradutele linistite ale Vaduz-ului am ajuns in mijlocul unei republici sovietice inghetate in timp. insemnele presedintelui Smirnov si ale companiei Sheriff, controlate de familia sa, sunt la tot pasul. inca din primul post de vama de la granita cu R.Moldova. Luxul a lasat loc paraginei. Starea de siguranta si confort s-a transformat intr-o neliniste continua. Am ajuns la Tiraspol cu pretextul ca vom face turism la Odessa. Transnistria nu este o regiune propice jurnalistilor, mai multi ziaristi fiind arestati sau retinuti de catre organele de securitate, pentru ca activau fara acreditare. Ca sa obtii acreditare ca ziarist, trebuie sa te adresezi cu o descriere amanuntita a intentiilor tale serviciului de informatii intern – MGB – descendentul direct al KGB-ului. Ca reporter strain, ti se poate repartiza un ofiter MGB care sa-ti supravegheze munca. De aceea, desfasurarea in mod oficial a unei investigatii jurnalistice pe teritoriul Transnistriei nici nu poate fi luata in considerare. Am hotarit sa intram zilnic in republica separatisa, prin diverse puncte de acces si cu diverse pretexte, urmind a parasi zona in fiecare seara.
(Kaseta) CONTEXT
Istorie. La 12 octombrie 1924, pe teritoriul actual al Transnistriei, atunci teritoriul Ucrainei, a fost infiintata Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM) de catre Uniunea Sovietica in scopul declarat de a alipi in viitor Basarabia noului stat creat in stinga Nistrului. Capitala RASSM este la Tiraspol. in 1940, URSS alipeste Basarabia republicii din stinga Nistrului, formind Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. intre 41 si 44, Basarabia reintra in componenta Rominiei, care nu emite pretentii si fata de Transnistria. in 44, intreg teritoriul este reanexat Uniunii Sovietice.
Conflict. Ultimul conflict armat prin care a trecut Transnistria s-a consumat in 1992, intre martie si iulie. 100 de mii de refugiati au parasit regiunea si sute de morti s-au inregistrat de ambele parti. Transnistria a beneficiat de sprijinul logistic al armatei sovietice, in timp ce Moldova nu-si intemeiase inca propria armata, folosind la inceputul luptei politistii din zona Nistrului.
Armament. Sniper-ii au fost cei care au produs primele victime, separatistii folosind gloante „excentrice”, cu centrul de greutate modificat si aparate de vedere pe timp de noapte. S-au folosit mai multe tipuri de munitie interzisa, in special diverse feluri de mine antipersonal. S-au aruncat in lupta elicoptere, tancuri, blindate, rachete, lansatoare de mine, cam tot ce se gasea in depozitele militare sovietice de pe partea stinga a Nistrului.
Suprafata si populatie. Are 4,136 km patrati, frontiera avind o lungime de 816 km. in 2004, cifra oficiala a populatiei transnistriene era de 550 de mii de locuitori. 300 de mii au deja cetatenie moldoveneasca si aproape 100 de mii cetatenia rusa.
Buget. Observatorii externi estimeaza bugetul la 80 de milioane de dolari anual. Produsul Intern Brut, conform oficialilor transnistrieni, se ridica la 280 milioane de dolari. Moneda locala este rubla transnistriana, in scadere, aproximativ zece ruble pentru un euro.
Monopol. Transnistria este caracterizata prin situatiile de monopol in afaceri. Firma Sheriff controleaza tot ce este mai important in afaceri, aceasta fiind controlata de catre familia presedintelui Smirnov. Un alt monopol este cel al comunicatiilor, firma Interdnestrcom fiind singura care asigura comunicatii mobile, fixe si prin Internet.
Sanctiuni. in decursul celor 15 ani de negocieri si acorduri inutile, comunitatea internationala a luat numai doua masuri eficiente impotriva Transnistriei: o interdictie de calatorie Europa si SUA pentru demnitarii transnistrieni (din 2003) si o interdictie de export a marfurilor transnistriene fara inscrierea firmei exportatoare si vamuirea marfii exportate de catre Republica Moldova (din 2006).
*Korporatzya
Republica lui Smirnov, condusa ca o adevarata grupare de crima organizata, are nevoie in primul rind de paza. Transnistria este pazita temeinic. Este vorba de armata, grupari paramilitare (Oastea cazacilor si Armata populara) si de fortele ministerului de interne si cele al securitatii statului (MGB). in caz de necesitate, Transnistria se bazeaza pe 25 de mii de oameni antrenati si inarmati pina-n dinti. Pe vreme de pace insa, tot acest aparat lucreaza pentru a tine in friu o populatie saraca si pentru a proteja interesele de afaceri ale elitei. Serviciile secrete au infiltrat partidele politice, organizatiile guvernamentale, marile intreprinderi, mass-media. MGB, cladita pe structura vechiului KGB sovietic, nu a suferit nici o intrerupere in intreaga sa activitate. Si-a schimbat doar numele si a continuat activitatea predecesorilor, rafinind-o. Un exemplu graitor al activitatii MGB este Dimitri Soin. Ofiter al serviciului secret in gradul superior, director al departamentului pentru Protectia Constitutiei inca din 92, cu studii la Moscova, Soin mai are si citeva activitati conexe: sociolog, profesor la Universitatea Tiraspol, instructor de yoga, om de afaceri si fondator de ONG care se autofinanteaza. Soin urmeaza sa deschida un centru postmodern de yoga la Tiraspol, detine o clinica privata de dezintoxicare si este mentorul unei organizatii radicale de tineret, Proriv. Despre implicarea acestui personaj in activitati criminale vom relata pe larg intr-unul din episoadele urmatoare.
Soin este numai unul dintre ofiterii MGB. intreaga structura de securitate a Transnistriei este formata din acest gen de oameni, pe diverse domenii de activitate. Acest aparat represiv este implicat activ in societatea civila, in politica si media. Oponentii regimului sunt fie izgoniti din republica fie eliminati fizic.
*Economic
intregul sistem de protectie are mai multe mize. in primul rind este vorba de protectia oferita grupurilor de interese din Rusia si Ucraina implicate in afaceri in Transnistria. Am descoperit citeva grupari importante care fac afaceri in republica separatista, pe care doar le vom enumera pentru a detalia mai tirziu. Vom relata despre: grupurile reprezentate de Alisher Usmanov, un oligarh rus; oameni de afaceri in legatura cu Semion Mogilevich, boss al crimei organizate din Rusia, cu Gafur Rachimov si Sergey Michailov; afacerile lui Petro Porosenko, fost sef al Consiliului de Securitate ucrainean si secretar pe probleme de aparare al presedintelui Iuscenko; conglomeratele Dynamo, SMART Group si PRIVAT Group, aflate sub controlul unor oligarhi ucrainieni si rusi. Deasupra acestor grupuri si persoane, legaturile de afaceri directe duc catre inalti demnitari rusi: Anatoli Ciubais (fost vicepremier, ministru de finante si premier), Michail Kasianov (fost premier) si Victor Cernomirdin (fost premier) dar si catre doua companii cheie in structurile de crima organizata est-europene: „Gazprom” si RAO „EAS”, gigantul energetic rus.
*Armament
in al doilea rind, miza protectiei excesive este armamentul: productia, stocarea si transferul de armament din Transnistria. in toti acesti 15 ani, armamentul a fost moneda forte a regiunii. Depozitele Armatei a 14-a dar si fabricile cu traditie din timpul Uniunii Sovietice au alimentat cu armament usor conflicte din Caucaz, fosta Iugoslavie, tari africane dar si Irak. O afacere imensa, care a trebuit tinuta sub control si din care s-au infruptat numai negustorii de armament atent selectati.
*Crima organizata
Asemenea personaje si companii nu puteau sa nu apara in zona fara sa fie insotite de catre gruparile cu profil „criminal” atestat de catre agentiile de investigatie din Europa de Vest si Statele Unite. Gruparea lui Mogilevich si gruparea din Odessa a lui Angert sunt doar doua exemple de celule care activeaza pe teritoriul transnistrian. Se adauga legaturi punctuale pe diverse afaceri cu Solntevo. Negustorul de arme Victor Bout nu a stat nici el departe de aceasta republica. Interesant este ca in zona au aparut ca investitori personaje care fac legatura in SUA intre Cosa Nostra si grupari criminale din Israel. Adaugati aici interesele concrete ale unora dintre cei mai importanti bancheri rusi, cei care la inceputul anilor 90 au pus pe picioare in numele fostului Partid Comunist si cu structurile servicilor secrete si ale armatei citeva colosuri financiare. Tabloul este complet. Punctul comun dintre oligarhi si gruparile etichetate deja „criminale” este in primul rind spalarea de bani. Autoritatiile de la Chisinau acuza Transnistria ca s-a transformat intr-o masinarie de spalat bani. Doua miliarde de dolari anual.
*Colaps
Desi „rmn” produce sume enorme de bani, sunt numai citiva cei care se bucura de profit. Cei 500 de mii de locuitori ai republicii traiesc in conditii de saracie lucie. Infrastructura este la pamint, turism nu exista, profitul din productia proprie se scurge prin diverse firme fantoma catre politicieni locali. Odata iesit din Tiraspol, prin republica, parcurgi o tara pustiita, lasata in paragina. Un batrin dintr-un sat de linga Camenca ne-a marturisit cu tristete: „Nu au nici o sansa copiii nostri. invata sa fure sau sa stea degeaba!”
*Profit printre pacificatori
Transnistria nu este o sursa de venit numai pentru cei din interior. Toti cei trei actori externi profita de pe urma republicii separatiste si status-quo-ului: Moldova, Ucraina si Rusia. Culmea, Moldova, Transnistria si Rusia, actori in conflictul armat din 92 s-au gasit timp de 15 ani in postura de „pacificatori” cu misiunea de a veghea la stingerea conflictului si asigurarea pacii. Nu putem decit sa tragem concluzia ca doar profitul economic i-a tinut departe de calea armelor in toti acesti ani. Am aratat mai devreme ca reprezentanti ai grupurilor de interese din Ucraina si Rusia fac afaceri directe in Transnistria. La cei mentionati sunt conectate fortele politice cele mai importante. in Moldova pe de alta parte, profitul este impartit cu siguranta de functionarii politici care s-au succedat la guvernare. Un exemplu graitor este cel al stampilelor vamale. Stampilele moldovenesti au fost sustrase de catre transnistrieni, care le-au folosit la toate operatiunile de import – export. Desi vointa politica de a schimba aceste stampile exista, ele au functionat aproape zece ani. Fiind folosite mai ales la transporturi de contrabanda, sume enorme au fost folosite pentru a corupe functionarii moldoveni sa mentina vechile stampile. Iata cit este de profitabila financiar mentinerea unui status quo in Transnistria.
*Pasivitate
Singura speranta in a schimba ceva ramin Uniunea Europeana si Statele Unite. Acestea au stat pina de curind si au observat pasiv situatia. De multe ori au mimat implicarea, prin negocieri si acorduri fara finalitate sau prin rugaminti de forma adresate Rusiei sa paraseasca republica. Citeva masuri punctuale, mai ales economice, ar putea transforma Transnistria intr-o unealta nefolositoare pentru operatiunile de spalare de bani. Doar aceste operatiuni se desfasoara prin banci si firme din Europa sau SUA! Cert este ca amenintarea pe care o reprezinta Transnistria nu este cunoscuta nici de catre cetatenii Uniunii Europene si cu atit mai putin de catre cei americani. Ceea ce inseamna ca problema poate sa mai astepte.
*in viitor
Felul in care se va rezolva conflictul de pe Nistru este inca nesigur. Ceea ce este clar e ca odata cu apropierea Uniunii Europene de Transnistria, contrabanda cu toate felurile de produse va lua amploare. Micul trafic va deveni mai organizat si mai eficace, tintit mai degraba catre vest. Daca insa Transnistria ar deveni parte a unui stat de drept, marea majoritate a elitei politice va trebui sa paraseasca zona din cauza fraudelor comise si in cazul citorva, din cauza crimelor comise.
Este interesant de observat strategia rusilor, care au cumparat, inainte ca UE sa se extinda, obiective ce pot deveni profitabile odata cu largirea UE catre est. Un exemplu ar fi Uzina Metalurgica de la Ribnita. Dar exemplele pot continua. in curind, tot ce era de cumparat se va afla in miinile rusilor. Odata privatizarile finalizate, Armata a 14-a se va putea retrage din republica, pentru ca oameni de afaceri rusi, folosindu-se de firme paravan, detin practic zona. Si nu numai, dar firme de stat rusesti au folosit interpusi din zone off-shore pentru a intra in posesia unor obiective, pentru a nu exista in viitor acuzatia ca au facut afaceri direct cu regimul Smirnov.
Proiectul Transnistria este o investigatie jurnalistica a CRJI, finantata de catre SCOOP din Danemarca si SAS din Elvetia. La documentare au participat Stefan Cindea si Sorin Ozon (Bucuresti), Vitalie Calugareanu (Chisinau), Vlad Lavrov (Kiev), Igor Boldirev (Odessa) si Alexander Bratersky (Moscova). // Timpul
