70 de ani de primul val de deportări în masă. Din istoricul evenimentului

Chişinău / Moldova.ORG/ — În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, acum 70 de ani, a avut loc primul val al deportǎrilor în masǎ din Basarabia. Atfel, peste 20 de mii de persoane au fost deportate în Siberia şi Kazahstan. Însǎ, aceasta a fost doar prima etapǎ, urmatǎ de despǎrţirea a mii de familii şi distrugerea destinelor.

Regimul a început acţiuni împotriva foştilor moşieri, proprietari de întreprinderi, ofiţeri, împotriva foştilor membri activi ai partidelor politice, clerului şi intelectualilor care au început să fie consideraţi drept duşmanii de clasă ai noului regim. Reprimarea acestora nu era întâmplătoare: ei erau purtătorii celor mai democratice tradiţii constituite în Basarabia şi, deci, şi solul cel mai fertil pentru o rezistenţă pe care, bineînţeles, regimul stalinist nu o putea admite. La 13 iunie 1941 cea mai mare parte a persoanelor din categoriile menţionate au fost deportate din RSSM.

Operaţiunea s-a început la orele 2.30 în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 şi a cuprins teritoriile ocupate de URSS de la România în iunie 1940 – Basarabia şi Bucovina de Nord, precum şi Ţările Baltice. Din Basarabia şi Bucovina de Nord urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 urmau să fie arestate, iar restul 26.173 persoane – deportate (dintre care 5.033 persoane arestate şi 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

În rezultatul operaţiunii au fost ridicate de la casele lor 29.839 persoane, dintre care 5.479 persoane au fost arestate ("membri ai organizaţiilor contra revoluţionare şi alte elemente antisovietice"), iar 24.360 persoane au fost deportate. La staţiile de tren, persoanele arestate au fost separate de familiile lor şi încărcate în eşaloane speciale. Mulţi dintre aceştia au fost supuşi represiunilor, mai târziu, în timpul aflării lor în lagăre. Fiind învinuiţi de activitate antisovietică, mulţi au fost condamnaţi la pedeapsă capitală, locul lor de înmormântare, până în prezent, rămânând necunoscut.

Persoanele ridicate din RSSM au fost surghiunite în RSS Kazaha şi RASS Komi, regiunile Omsk, Novosibirsk, Krasnoiarsk. Dintr-un raport al GULAG-ului din luna octombrie 1941, aflăm că la acea dată în coloniile din RSS Kazaha, RASS Komi, Ţinuturile Altai şi Krasnoiarsk şi în regiunile Kirov, Omsk şi Novosibirsk, din Ţările Baltice, RSSM, şi regiunile vestice ale RSS Ucrainene şi RSS Bieloruse erau 85.716 persoane (3.668 persoane din RSS Estonă, 12.682 persoane din RSS Lituaniană, 9.236 din RSS Letonă, 22.648 din RSS Moldovenească, 9.595 din regiunile vestice ale Ucrainei şi 27.887 din regiunile vestice ale RSS Bieloruse).

Deportaţii din RSSM erau amplasaţi în RSS Kazahă ( 9954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6085), Novosibirsk (5787) şi Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6195 persoane), Kzil-Ordinsk (1024) şi Kazahstanul de Sud (2735), iar în regiunea Omsk – dispersaţi în 41 de raioane.

Viaţa deportaţilor în Gulag a fost foarte grea şi plină de lipsuri. Coloniile speciale, de regulă, erau construite în locuri aproape nepopulate, în taigaua de nepătruns, ori în locuri mlăştinoase. Doar o mică parte din deportaţi au avut condiţii satisfăcătoare de trai, marea majoritate, însă, au îndurat foame şi au locuit în bărăci, în frig şi condiţii de antisanitarie, de regulă mai multe familii într-o încăpere.

Dintr-un raport al NKVD din februarie 1942 cu privire la activitatea de muncă şi gospodărească a deportaţilor colonizaţi în ţinutul Krasnoiarsk, aflăm că în colhozul "Stahanoveţ", spaţiul locativ ocupat de deportaţi era de la 1,5 la 2 m2 de persoană; în raionul Bogotolisk, deportaţii erau cazaţi în bărăci atât de înghesuiţi, că în loc de paturi au fost construite laviţe, încăperile erau murdare şi nereparate, din care cauză în rândul deportaţilor se înregistrau cazuri de îmbolnăvire.

În anul 1949, în localitatea Erbas, regiunea Tobolsk, într-o baracă de 130 m2 şi în localul şcolii de 90 m2 au fost "cazaţi" 197 de oameni, fiecărei persoane revenindu-i câte 1,1 m2 de spaţiu locativ. În sectorul de pădure Lebedevka, regiunea Tiumeni, într-o baracă de 98 m2 au fost "cazate" 28 familii (75 persoane), la fiecare persoana revenind-ui câte 1,3 m2 de spaţiu locativ. În majoritatea cazurilor, în bărăci, nu erau nici paturi, mese sau scaune, şi deportaţii dormeau la podea.

Pentru a se deplasa dintr-o localitate în alta, deportaţii erau obligaţi să obţină permisiune de la comenduirile speciale ale NKVD şi să se prezinte o dată sau de două ori pe lună la aceleaşi comenduiri pentru a se înregistra.

Prima obligaţie a deportaţilor în Gulag a fost munca. Ei erau impuşi să lucreze la întreprinderi forestiere, piscicole, de construcţii, miniere, etc. De exemplu, 1172 familii, 4070 persoane care au sosit în zilele de 23-24 iulie 1949 în regiunea Altai, au fost repartizate la munci în modul următor: în colhozuri – 596 familii, în sovhozuri – 516 familii şi în trustul de extracţie a aurului "Gornoaltaizoloto" – 60 familii.

Deşi locuiau în condiţii de lagăr, deportaţii aveau o atitudine foarte conştiincioasă faţă de muncă, foarte mulţi dintre ei fiind distinşi şi recompensaţi de către Guvernul URSS, sindicatele de ramură, direcţiile organizaţiilor unde au lucrat, cu medalii, diplome, cadouri, etc. "pentru rezultate înalte în muncă". Multe din diplomele primite de deportaţi, astăzi, se află în Arhiva Naţională a Republicii Moldova în sutele de dosare existente cu cererile deportaţilor de a se întoarce la baştină adresate în anii ’50 Consiliului de Miniştri al RSSM.

În anii 1989-1992, în presa din Moldova au fost publicate sute de mărturii ale deportaţilor despre viaţa lor din Gulag-uri . Fiecare din ele confirmă faptul că deportaţii în Siberia s-au pomenit lipsiţi de cele mai elimentare condiţii de trai, iar foametea, frigul şi bolile au curmat viaţa miilor de oameni. Colectarea şi publicarea unei culegeri cu mărturiile deportaţilor despre viaţa lor în Gulag-uri ar putea fi un pas important de compensare a daunelor morale suportate de deportaţi. 

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.