De Irina Gherasimov/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Campania electorală se află pe ultima sută de metri. Cu toţii ştim că instituţiile responsabile de buna desfăşurare a scrutinului electoral (şi aici menţionăm Comisia Electorală Centrală (CEC)), sânt preocupate până peste cap cu tot felul de detalii pentru a face procedura de vot cât mai accesibilă pentru fiecare cetăţean care preconizează să îşi exercite dreptul la vot, făcând asta din obligaţie civică, dar şi din responsabilitate de care dă dovadă. Însă nu toţi ştiu cât de complicat este să obţii anumite informaţii de la acele instituţii, în obligaţia cărora intră monitorizarea şi punerea ei la dispoziţia solicitanţilor.
Am încercat să obţin listele candidaţilor electorali pentru primării şi consilii din întreaga ţară pentru ca orice cetăţean, fie din ţară sau cei plecaţi peste hotare, să poată lua cunoştinţă cu ele, fiind,astfel, bine informaţi. Însă încercările mele au fost zadarnice.
Contactaţi de mine, cei de la anticamera CEC au menţionat că nu dispun de astfel de informaţii şi ne-au rugat să contactăm inginerii, care se ocupă de plasarea informaţiilor pe site-ul oficial al CEC. Din dorinţa de a obţine, totuşi, aceste informaţii, am telefonat inginerilor, însă, şi de data aceasta a fost în zadar. Inginerii au menţionat că nu au voie să ofere aceste informaţii fără acordul şefei secţiei. Contactată telefonic, şefa secţiei, Mariana Musteaţă, a spus, la rândul ei, că nu are dreptul să ofere astfel de informaţii fără acordul Preşedintelui Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, menţionând că listele se află, încă, la stadiul de procesare (nota redacţiei: discuţiile s-au petrecut cu 7 zile înainte de alegeri).
Atunci când am încercat, cel puţin, să discut cu Iurie Ciocan acesta, deja, nu mai putea fi găsit, motivându-se de fiecare dată că, ori este în şedinţă, ori la întrevederi, fapt care a durat 3 zile la rând. Astfel am pătruns, se pare, într-un cerc vicios din care nu se doreşte a fi o ieşire.
Înţeleg foarte bine faptul că, în ajunul alegerilor, Domnul Ciocan este prea solicitat pentru a se ocupa personal de aceste liste, însă angajaţii plătiţi pentru a face acest lucru, din varii motive nu o fac. Acest lucru mă trimite la gândul că sistemul de gestionare a instituţiilor guvernamentale a rămas la nivelul celui comunist, chiar dacă vrem să credem că sântem o ţară cu aspiraţii europene. Această birocraţie nu va fi eliminată încă multă veme lăsând în urma sa întrebări fără răspuns şi uşi închise pentru cetăţenii de rând.
Cum putem să mai credem că cetăţeanul obişnuit este informat şi ajutat să-şi cunoască mai bine aleşii dacă alegătorul nu are acces la eventuale liste cu candidaţi. Aceste liste puteau fi făcute publice din start, fiind amplasate pe pagina oficială a CEC, dat fiind faptul că termenul limită pentru înregistrarea candidaţilor electorali la Primării şi Consilii a expirat, deja, de o lună. Din moment ce presa, care are un statut cât de cât autoritar, nu poate obţine anumite informaţii publice, atunci cum putem să credem că cetăţenii au acces la informaţii de interes general şi cu caracter public.
Chiar dacă există o asemenea lege, Legea privind accesul la informaţie, care ar obliga instituţiile publice să fie cooperante şi transparente, rar cine din reprezentanţii instituţiilor o cunosc, iar din cei ce au nevoie de informaţie, apelează la ea.
Cetăţeanul de rând, alegătorul, adică, este în drept să cunoască pentru cine votează şi să aibă acces şi la raportul fianciar al concurentului. Să ştie din ce surse îşi face campanie, cât a cheltuit, cel puţin să-şi dea seama, candidatul îl va reprezenta sau va avea obligaţii financiare.
Eu sunt ziaristă şi dacă îmi pun ca scop să obţin ceva ştiu cum să o fac, îmi cunosc drepturile şi am pârghiile mele, dar ce poate să facă un simplu alegător de la Cotul Morii, de ex?
Şi la fine, vreau să vin cu un mesaj către CEC, sau mai bine zis, către Iurie Ciocan, căci doar el deţine informaţia „secretă”: – Domnilor, puneţi listele pe site-ul oficial al CEC-ului, noi vrem să ştim pe cine votăm.
