(VOX) Cum e să fii femeie în Moldova? (Partea II)

Astăzi se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii, marcată pentru prima dată pe 19 martie 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane,  când, la aceeaşi dată, în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.

Astăzi, cu mici excepții, Republica Moldova este deocamdată repetentă la asigurarea egalității de gen, iar despre cum este să fii femeie în această știu cel mai bine tot femeile.

(Partea I – AICI)

***

Sursa: Facebook

Irina Nechit, poetă

În fundul microbuzului ședeau doi bărbați trecuți de 50, unul povestea că a vândut la piață o jumătate de porc, din banii obținuți i-a cumpărat nepoțelei o păpușă care vorbește, râde, cântă, merge, face toate celea. Omul cu păpușa radia de bucurie, interlocutorul îl aproba întru totul. Scena mi-a îndulcit amărăciunea. Femeile în Rep. Moldova au acumulat, de veacuri, multă amărăciune în suflet. Totuși, au dezvoltat și aptitudini de a o atenua, de a o îmblânzi. Unele brodează ii, altele compun poezii, altele deschid plăcintării, ateliere de croitorie, saloane de frumusețe, restaurante pentru frumoase nunți moldovenești etc. Am impresia că o femeie din RM e mare expert în a-și ascunde amărăciunea, a o camufla, a o înveli în ambalaj vesel. De fapt, știu toate în ce noroi trăim, dar pe unde spală, pe unde șterg, pe unde scormonesc cu mâinile goale prin zoaie de tot felul, ca în final spațiul din jurul lor să pară cât de cât curățel și aranjat. Nu știu cât o să mai reziste. Deja majoritatea au obosit, nici vorbă să nască copii, să-i crească, să-i pregătească pentru ce? Avem cea mai scăzută natalitate fiindcă femeile sunt extenuate. Abia-abia își duc pe umeri sacii cu griji, cu obligații, cu munci negre. Dacă se poticnesc, se prăbușește Moldova.

***

Sursa: Facebook

Alina Radu, jurnalistă, directoare a Ziarului de Gardă

În R. Moldova e bine să fii femeie, dacă ai o familie care te susține, dacă reușești să faci studii bune și să îți realizezi planurile. Dar este extrem de complicat să fii femeie, dacă ești dintr-un mediu plin de constrângeri, dacă nu ajungi să faci studiile de care ai nevoie, dacă nu ai un loc de muncă, dacă ai părinți sau soț abuziv, dacă ai un copii bolnavi. În așa situații, am văzut de nenumărate ori, este foarte greu pentru o femeie să iasă din acest cerc al sărăciei și abuzurilor.

Femeile sunt considerate deseori responsabile de toate treburile casnice, sunt obligate să rabde umilințe, agresiuni, sărăcie, sunt forțate să aibă grijă de membrii bolnavi ai familiei. În acest context, autoritățile publice, organele specializate nu prea fac față obligațiilor de a asigura respectarea drepturilor pentru toți. Am văzut polițiști care nu au reacționat corect la plângerile femeilor privind abuzurile, am văzut asistenți sociali care nu au documentat cazurile de sărăcie pentru acordarea ajutoarelor, am văzut miniștri opaci la problemele femeilor. În Moldova, este încă destul de greu să fii elevă sau studentă romă, să fii femeie cu dizabilități care se angajează la muncă, să fii mamă de nou-născut și să poți trece fără riscuri strada, să ai copii si să simți că serviciile medicale sunt garantate, să fii femeie-pensionară și să duci un trai decent după ce ai muncit o viață și ai născut și ai crescut copii buni. Cred că un număr mic de femei din Moldova se bucură de toate drepturile umane, celelalte – au încă mult de luptat.

În Moldova, ești deseori privită suspect dacă: nu ai manichiura bine făcută, nu ai coafura bine aranjată, dacă ai fustă prea scurtă, haine nu prea noi, dacă ești prea băiețoasă, dacă joci fotbal, dacă nu ești feminină și ești independentă.

***

Sursa: Facebook

Mariana Galben, redactoare-șefă a revistei online Odoraș, autoarea blogului

A fi femeie în Moldova înseamnă a lupta cu multe stereotipuri – că trebuie neapărat să naști; că trebuie să fii măritată deja la 30 de ani, iar dacă nu ești, înseamnă că nu ești în regulă; că trebuie să fii o bună gospodină; că trebuie să-i sufli soțului în borș etc. Încă avem o societate paternală și femeia la noi nu se prea impune, chiar dacă sunt exemple de femei cu carieră politică, cu afaceri etc., oricum încă avem mult de dat din coate pentru a fi apreciate ca personalități. Însă, nu sunt de acord și cu faptul că în Moldova femeile sunt foarte mult discriminate. Comparativ cu situația femeilor din țările islamiste noi avem libertate. Da, sunt excepții – femei care se înjosesc, care sunt tratate urât de bărbați, care sunt bătute, dar consider că poți ieși din situația care nu-ți place dacă depui efort.

A fi femeie în Moldova înseamnă a te auto-instrui continuu, a te dezvolta, a te impune pentru a demonstra că ești capabilă, că nu ești mai prejos, dar nu trebuie să ceri ceva numai pentru că ești femeie, ci pentru că meriți.

***

Anastasia Primov, directoarea Agenției „Fabrica de Imagine” 

Sursa: Facebook

Nu știu ce înseamnă să fii femeie în Moldova. Și nici în Spania.

Știu ce înseamnă să fii un om care iubește colorat, lucrează din plăcere, suferă din cauza egoului, bea cafea din plăcere și dor, fumează un pachet pe zi, face notițe pe mâna stângă, votează și știe că nu e reprezentativă, numără scările în sus și uneori uită.

Și profunzimea stărilor nu se măsoară în gen, pentru mine. Ea este cât poți tu să-ți asumi, spui de bine sau numeri în gând, dacă vrei să numeri până la 8 (martie ca să te simți) femeie.

Cu sărbătoarea primăverii și a culorilor, dragi oameni, femei și bărbați. Cînd voi ști ce înseamnă să fii femeie în Moldova, neapărat vă povestesc.

Sper să nu mă trateze Moldova de acest „Nu știu”.

***

Sursa: Facebook

Angela Brașoveanu, ziaristă

Atunci când (a câta oară, dar întotdeauna de opt martie) se discută despre drepturile femeilor în Moldova, am senzația foarte clară că stăm la magazin cu un coș de produse pe care le-am plătit deja, avem cecul în mână și cerem cu insistență să le mai plătim o dată. Le ai deja (produsele, adică drepturile), folosește-le, fă ceva cu ele! Dar ca să le folosești, tot ai nevoie de caracter și măcar un pic de scop. Dacă nu, te împiedici de prima privire crucișă, plângi în pernă și regreți amarnic că ești femeie, și mai ales în Moldova.  Da, e mai ușor și mai confortabil să te dai la o parte, să te lamentezi sau chiar să afirmi cu o oarecare doză de triumfalism în voce (oh, cum mă mai iubește!) “Da al meu nu-mi dă voie!”

Nu sunt hegemon, nu am vocație de luptătoare pe baricade, nu am energie pe care s-o pierd în discuții interminabile cu fiecare purtător de penis căruia i se năzare că e superior. Îi văd, îi reperez pe misogini (am și printre rafinații și inteligenții mei prieteni câțiva dintre aceștia, dar am încheiat cu ei un pact de neutralitate pe această temă) și îi ocolesc. E ușor. Mai ușor decât ne închipuim. Poate nu am făcut o carieră fulminantă și nici n-am candidat la președinție, dar nu m-a încurcat niciodată vreo frază indulgentă, vreo privire superioară  sau vreo asumare de-a unei idei (mă refer atât la misoginii bărbați cât și la misoginele femei) să fac ceea ce am vrut să fac. Greșelile mele sunt doar ale mele și nu ale unui sistem care a vrut să mă asuprească. Da, înțeleg, nu toate femeile sunt așa nesimțite la orgoliul masculin ca subsemnata, de aceea termin cu un ps constructiv.

P.S. constructiv, dar oarecum haotic. Din umilul meu punct de vedere, dacă tot m-ați întrebat, pentru a schimba situația (credeți-mă, mă plictisesc enorm mesele rotunde cu nesfârșitele discursuri ale activistelor de serviciu, cât și spoturile tv de cele mai multe ori lipsite de talent și străpezitoare de dinți) trebuie să acționăm pe mai multe fronturi. Despre alte fronturi să vorbească alte femei, vă zic doar despre două în care cred cu tărie: înăsprirea pedepselor pentru violență în familie (pentru generațiile scăpate de sub control) și introducerea psihologiei aplicate (există un asemenea termen?) ca obiect obligatoriu în școli pentru clasele 9-12 pentru generațiile pe care le putem salva. Pentru că școala noastră ne lansează în viață cu o serie de cifre, fraze și formule băgate în cap, dar nu ne învață deloc cum să ne înțelegem pe noi, cum să ne crem și să ne păstrăm relații cu cei de seama noastră, cu părinții, cu șefii, cu viitorii soți și soții. Acționăm impulsiv, fără să ne autoanalizăm reacțiile, ne pierdem și ne frângem pe loc gol. Dacă un bărbat ar înțelege că nervozitatea lui vine de la lipsa de magneziu sau de la o dereglare hormonală, nu și-ar proiecta starea pe omul de alături așa încât să-i nenorocească viața. Și dacă o femeie ar învăța la școală despre personalitățile psihotice, ar ști cum să nu aleagă în calitate de soț un viitor maniac. Voila. Faceți ce vreți cu aceste idei. „Cu sărbătoarea”!

(Partea I – AICI)

Lucrez în jurnalism din 2012 și am învățat meseria din practică, pe teren. Am preluat Moldova.org în calitate de manageră în 2016 și de atunci am reușit nu doar să creștem echipa, ci și să transformăm radical forma și menirea redacției. Mă mândresc cu o echipă feministă, care ține pasul cu trendurile internaționale, practicând jurnalismul constructiv și de soluții. Depun efort pentru ca Moldova.org să se asocieze și colaboreze cu organizații de la noi și internaționale, care împărtășesc aceleași valori. Asta pentru că noi facem mai mult decât jurnalism, noi construim o comunitate.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.