Veronica Dragalin, despre furtul miliardului: „Eu vreau aceleași răspunsuri și informație ca și restul țării”

În cea de-a doua zi în funcție am stat de vorbă cu noua șefă a Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, care a renunțat la cariera de procuror federal în SUA pentru o oportunitate în țara ei natală. Așteptările societății sunt mari, iar venirea Veronicăi Dragalin în funcție este, după spusele Ministrului Justiției, „un mare noroc” pentru țara noastră.

Însă Veronica Dragalin aduce din SUA nu doar accentul vădit american, ci un optimism aparent nelimitat și ceea ce americanii numesc „can do attitude” – încrederea că nimic nu este imposibil dacă muncești mult și ești onest. Rămâne să vedem dacă această rețetă va funcționa și la noi.

 

Aveați o carieră de succes în SUA, revenind în Moldova v-ați asumat și un risc. Cum ați luat decizia? 

Eu nu consider că e un risc. E o schimbare foarte mare pentru mine, eu o consider o oportunitate. În cariera mea din SUA eu lucram la un alt nivel, eram procuror federal și oricum influențam ce se întâmplă în societate, eu credeam că fac ceva bun pentru comunitatea în care trăiam. Aici am o oportunitate mai mare, am ocazia să lucrez pentru o întreagă țară, la o instituție care, mai ales acum, pentru Moldova este foarte importantă. Moldova merge spre Europa, un moment istoric important și eu o văd ca pe o oportunitate, nu ca pe un risc. Nu știu ce rezultate o să reușim să avem, nu-i garantat nimic, dar cred că e o șansă să învăț și eu lucruri noi și sper să avem succes cu colegii de aici.  

 

Este a doua zi în funcție și abia faceți cunoștință cu poziția și echipa. Există ceva ce v-a surprins deja? 

Să vă spun drept m-a surprins faptul că oficiul și clădirea în care mă aflu acum e mai bună și mai frumoasă decât cele din SUA. Vă dau un exemplu foarte mic – noi, ca procurori, în oficiul din SUA nu aveam apă potabilă în clădire și trebuia să plătim pentru un cooler cu apă sau să-ți aduci sticla de acasă cu apă. Aici avem apă și avem un aparat de cafea bun și apreciez aceste lucruri, eu cred că să nu trebuiască să ieși afară după o cafea sau apă ne ajută să fim mai eficienți. Am fost plăcut surprinsă că oficiul și condițiile sunt destul de bune. Eu cred că o să mă simt bine aici, am un oficiu foarte frumos, tehnica toată a fost conectată din prima zi fără probleme, așa că sper că mergem cu bine înainte.  

Așteptările societății sunt foarte mari. Cum le veți face față și cam în cât timp credeți că se vor putea vedea primele rezultate ale muncii dvs.? 

E greu de spus asta în a doua zi, eu trebuie să mă orientez. Până acum ce știam eu despre Procuratura Anticorupție e tot ceea ce știe și publicul – ce citeam în presă, ce descoperă jurnaliștii. Dar trebuie să văd cum merg cazurile aici, care au fost până acum obstacolele, ce ar trebui să schimbăm. Pentru că până acum [instituțiile] nu au fost destul de eficiente.  

Un lucru unde eu sper că vom putea arăta rezultate destul de repede și care pentru mine e o prioritate este să fim o instituție mai transparentă. Deci cât de transparent posibilă, după lege. Și asta înseamnă să comunicăm mai bine cu publicul și cu presa.  

Eu deja am început să am discuții cu colegii din procuratură, de ce nu spunem mai multe informații la faza asta la un caz, de exemplu. Și știu că răspunsul la unele întrebări este că legea care există în prezent nu permite să dăm mai multe detalii. Dar totul poate fi schimbat, deci eu mă uit cu o perspectivă nouă – dacă până acum a fost o lege care a spus un lucru, asta nu înseamnă că legea e bună sau a fost bună până acum. Și poate trebuie să schimbăm ceva. Eu cred că totuși o să putem arăta niște schimbări cu transparența, pentru că asta e un lucru pe care eu, ca șef al acestei instituții, îl pot controla mai mult. 

Și eu sper că putem face asta destul de repede. 

 Apropo de acest proces de familiarizare, îmi dau seama că el va fi unul continuu, dar voiam să vă întreb dacă v-ați pus un deadline intern: cam de cât timp credeți că veți avea nevoie ca să vă dați seama cum funcționează lucrurile? 

Da, eu mi-am dat mie singură un termen. Nu știu dacă e realist sau nu, dar eu mă gândesc că într-o lună, în 30 de zile, o să pot să mă orientez destul. Să cunosc fiecare procuror care lucrează aici, să am o idee clară. Nu o să știu toate dosarele în detalii, dar să am o idee cam care sunt cele mai mari și care e statutul la fiecare. Eu deja le-am spus colegilor că eu vreau să mă întâlnesc cu fiecare dintre ei personal, deci unul la unul. Să avem o șansă să-i cunosc eu pe ei și ei pe mine. În așa fel, să am ocazia să învăț mai mult despre dosarele la care lucrează, să-l ascult pe fiecare procuror în parte și să-l întreb ce obstacole crede el că există în sistem, ce ar trebui să schimbăm și ce ne-ar ridica eficiența. Eu vreau să fac lucrul ăsta în primele două săptămâni și cred că o să reușesc. Am început în luna august și sunt mulți procurori care sunt în concediu, dar o să vorbim când o să revină la muncă. Deci, cred că în 30 de zile o să mă orientez despre cum funcționează sistemul și o să văd ce ar putea să ajute procurorii să-și facă lucrul mai bine și mai eficient. 

La nivel de management sunteți mai degrabă adepta schimbărilor radicale și începuturilor de la zero sau preferați să vedeți care e situația și să încercați să lucrați cu ceea ce este? 

Eu cred că o să trebuiască să fie un pic de combinație dintre aceste lucruri. În primele săptămâni și luni nu putem să schimbăm totul radical, pentru că procurorii din această instituție au dosare, au cazuri pe care le conduc și dacă ne oprim și facem schimbări mari-mari, e mai greu să meargă mai departe. Eu cred că nu putem introduce o revoluție de sistem deodată. Dar eu, totuși, cred că se simte în societate, în sistem, că trebuie ceva schimbat, până acum lucrurile nu au funcționat cum trebuie. Este de lucru la Procuratură, dar și cu judecătorii, deci în mai multe locuri trebuie de făcut schimbări și eu cred că o să le facem, dar peste noapte nu poți să începi ceva cu totul nou. Așa că eu cred că o să fie o combinație, să lucrăm în sistemul care există cât de bine putem și după asta împreună să găsim soluții și să vedem unde putem schimba lucrurile. Dar cred că lucrurile pot fi schimbate, nothing is off the table (n.red. nu excludem nimic), înțelegeți? Deci trebuie de întrebat: de ce există legea? E bună sau nu e bună, a funcționat până acum? Răspunsul nu poate fi „noi nu putem face asta pentru că legea e așa”. Atunci poate trebuie schimbată legea. Nu există nimic care e scris în piatră, cum se zice în engleză. Și trebuie să punem întrebările astea în toate direcțiile. Eu vin cu o perspectivă din afară și am mai multe întrebări. Eu am văzut cum se face în alt sistem și pot să judec: de ce acolo funcționează și aici e altfel. Uneori sunt motive, dar eu oricum vreau să pun întrebările astea, să am aceste discuții cu colegii din Procuratura Anticorupție și cu alte persoane din alte agenții și din societate, să ajungem la un răspuns și o soluție bună. 

Probabil ați auzit de la mai mulți oameni care încearcă să schimbe lucrurile în Moldova, despre rezistența din interiorul sistemului. Cu siguranță ăsta este un lucru de care sunteți conștientă că s-ar putea întâmpla și în cazul Procuraturii Anticorupție și voiam să vă întreb ce planuri aveți când vă veți ciocni cu asta? 

Încă nu m-am ciocnit cu asta, pentru că n-am început procesul. Ieri și azi am avut ocazia să discut mai multe detalii cu doamna Elena Cazacov și cu domnul Ion Munteanu, care sunt adjuncți aici. Ei par foarte deschiși să vorbească despre ce lucruri ar trebui schimbate, deci chiar în primele două zile au venit cu idei noi cum să schimbăm lucrurile și vom veni cu sugestii către Ministrul Justiției. Deci deocamdată nu am întâlnit rezistență, dar dacă ea există o să mergem înainte și o să găsim soluții. 

Înțeleg că nu aveți încă o prioritizare la nivel oficial, dar sunt cazuri de care v-ar plăcea să vă apucați mai întâi? 

Eu cred că fiecare persoană din Moldova, dar chiar și oamenii din alte țări au auzit de furtul miliardului. E un caz pentru care, din păcate, Republica Moldova e cunoscută în lume. Și e clar că pentru mine acolo sunt cele mai multe întrebări: Ce se întâmplă? De ce nu s-a întâmplat până acum? Ce fel de documente avem? Avem solicitări de probe din alte țări? 

Eu vreau aceleași răspunsuri și informație ca și restul țării. Pentru mine este un caz foarte, foarte important. Clar că și Laundromatul e o prioritate pentru mine. Cred că acestea sunt cazurile de rezonanță, unde vreau cât mai repede să înțeleg ce se întâmplă, dar și care-i planul de mers înainte. 

Dar eu vreau să vă spun ceva, eu locuiam în Los Angeles și acolo, de când s-a început războiul, foarte multe persoane au început să vadă unde e Moldova pe hartă. Și cred că reputația Moldovei s-a schimbat în ultimele luni, pentru că suntem un popor deschis, care a acceptat așa de mulți refugiați, mai mulți decât orice altă țară pe cap de locuitor. Și eu cu asta mă mândresc, cu faptul că țara noastră a apărut într-o lumină așa pozitivă, măcar că trecem prin lucruri foarte grele, criză, pandemie și război.  

Apropo de război, Moldova nu pare un loc foarte sigur acum, nu v-a fost frică să reveniți în contextul războiului din Ucraina? 

Clar că da, există lucrul ăsta. Să fiu complet onestă, au fost momente din februarie până am depus dosarul, când mă gândeam și mă răzgândeam. Erau lunile celea în care noi toți parcă nu știam ce se întâmplă în lume. A fost dificil, dar deocamdată mă simt în siguranță, nu simt că sunt în pericol. Eu glumeam cu colegii mei din Statele Unite că m-am uitat pe hartă și dacă vreau să merg pe jos de aici până în România durează vreo 18 ore, lucru pe care l-aș putea face, ca să ajung pe teritoriul NATO (n.red: râde). Glumesc, dar sper că n-o să ajungem la așa ceva. Dar e clar că trebuie să fim conștienți cu toții despre cât de ușor democrația poate ajunge în pericol și cât e de important ca instituțiile statului să fie puternice, respectate de cetățeni și de societate. Iar astea ne-ar face pe toți să ne simțim în siguranță. 

Să revenim la PA. Această instituție funcționează într-un sistem și doar munca procurorilor nu este suficientă dacă, de exemplu, judecători nu iau deciziile corecte. Chiar recent au fost cazuri de rezonanță, cu deputații transfugi, de exemplu, când anumiți judecători au decis eliberarea lor, ceea ce contribuie și mai mult la erodarea încrederii din partea populației. Sunteți conștientă că vă veți confrunta? Ce veți face?

Asta e cu mult mai greu, pentru că e în afara controlului nostru. Deci dacă judecătorul nu e de acord cu probele prezentate, nu știu dacă sunt alte căi. Dar există un proces, există Curtea de Apel și după asta Curtea Supremă. Eu înțeleg procedura de vetting o să înceapă de sus în jos. Și dacă mai mulți judecători fac ceva greșit în prima instanță, atunci avem oportunitatea la al doilea nivel de apel să fie corectată decizia.  

Dacă va fi aplicat sistemul de vetting la un nivel înalt, atunci sper să avem încredere că la nivelul ăsta vor fi corectate lucrurile care, poate, la primul nivel nu merg în direcția care trebuie. Lucrurile astea sunt publice, noi știm care judecători până acum au luat anumite decizii. Și noi trebuie să-i ținem sub microscop, responsabili pentru deciziile lor. Și dacă e cazul, ne putem uita și mai atent, dacă credem că sunt alte motive decât pur și simplu diferență de opinie. Dar da, eu cred că vom reuși să ne descurcăm și cu asta, să ajungem la un nivel unde putem ridica încrederea în procuratură, dar și în sistemul de justiție din Moldova.  

Există mai multe voci care leagă venirea dumneavoastră la Procuratura Anticorupție cu faptul că mama dumneavoastră, Elena Dragalin, a susținut Partidul Acțiune și Solidaritate în campania electorală. Cum comentați asta? 

Da, ea e mama mea, dar eu iau deciziile în viața mea. Când m-am mutat de la o firmă privată la procuratura din Statele Unite, eu am decis lucrul ăsta singură, pentru că eu singură îmi decid soarta și viața mea. Am o relație foarte bună cu părinții, cu sora, cu alte rude și prieteni. Am vorbit cu ei, să-i întreb ce cred despre oportunitatea asta, dar până la urmă e decizia mea. N-are nimic mama mea cu decizia să vin aici. Săptămâna asta împlinesc 37 de ani și îmi iau deciziile proprii cred că de pe la 18 ani, de când m-am mutat de acasă. Eu înțeleg de ce poate spune lumea asta, dar n-are nimic una cu alta. Mi-am creat singură drumul în viața mea și  o să fac asta în continuare. 

Așteptările de la dumneavoastră sunt foarte mari, dar ce așteptări aveți dumneavoastră de la societatea civilă, de la clasa politică și poate chiar de la cetățenii Republicii Moldova? 

Eu am foarte mult respect pentru presă și jurnaliști. Cred că de multe ori ei sunt cei care informează publicul despre ce se întâmplă într-un caz sau ce fel de schemă a fost. Pentru că uneori procurorii nu pot vorbi despre lucrurile astea, dar un jurnalist de investigație poate explica și poate educa cetățenii. Sper să-și continue lucrul.  

Eu bănuiesc că atunci când noi vom face pași greșiți, ei o să ni-i arate și o să spună că am făcut pași greșiți, dar eu sper că și când o să avem succese lucrul ăsta să fie reflectat pentru public. Presa și societatea civilă trebuie să fie un fel de watchdog, dar să fie obiectivi, care înseamnă critică când ceva merge rău și să reflectăm și succesele procuraturii când le avem. Pentru că dacă societatea ar avea mai multă încredere în instituțiile statului, am avea și mai mult respect pentru lege și cred că ăsta o să fie un lucru mai bun pentru toți. 

De la clasa politică aveți ceva așteptări? 

Chiar și la evenimentul de ieri am simțit că este susținere pentru Procuratura Anticorupție și eu sper asta să continue. Și asta înseamnă că dacă noi identificăm, de exemplu, niște legi penale sau în codul de procedură care ar trebui schimbate pentru că sunt obstacole acolo și nu ne putem face lucrul, eu sper să avem suportul acesta de la Parlament.

Și cu bugetul aștept susținere. M-ați întrebat mai devreme ce m-a surprins. Să vă spun drept, înainte de a intra în rol, nu știam numărul exact de procurori din PA. Și am fost surprinsă că totuși e un grup foarte mic de procurori care lucrează aici. Așteptările țării și societății sunt foarte, foarte mari de la instituția asta. Moldova nu e țară foarte mare, dar totuși instituția noastră numără, nu am numerele exacte, dar mai puțin de 50 de procurori, dintre care nouă nici nu-s aici în permanență, ci delegați la alte procuraturi. Deci e un număr destul de mic de procurori care lucrează la toate cazurile astea de rezonanță și altele mai mici. Nu e un lucru ușor, dar eu sper să continuăm să avem susținere și împreună să ajungem la niște rezultate bune pentru țară.

Am absolvit Facultatea de Jurnalism la Iași și am acumulat o experiență de peste 10 ani în presa scrisă, televiziune, podcasting și presă online. Am lucrat și în domeniul jurnalismului financiar, comunicării guvernamentale și corporative. Îmi împart viața între Spania și Moldova și cred că scrisul are puterea de a schimba lumea.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.