colhozurile
Explicăm pentru cei care nu le-au prins
Mulți oameni din Republica Moldova sunt nostalgici. Privesc în trecutul sovietic ca într-un paradis în care ar mai vrea să se întoarcă. Visează și așteaptă să reînvie fostele ferme colective, fără să cunoască terorile din anii `30-`40 prin care au trecut cei care aveau proprietăți și care nu voiau să dea statului ceea ce au agonisit în timpul vieții.

În anii `30, liderii Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste decid să creeze noi forme de organizare colectivă a agriculturii, care să-i „facă pe toții egali”. Peste noapte, toate proprietățile oamenilor ajung (ne)benevol în mâinile statului. Cei care se opuneau erau percepuți ca dușmani ai poporului și deportați. Pentru a slăbi rezistența proprietarilor de pământuri, liderii URSS au lansat două valuri de deportări și au organizat foametea, care drept rezultat i-a slăbit moral pe oameni și i-a făcut se se supună.

O stână de oi urcă încet dealul. Doi ciobani pășesc în urma lor, zgârâind cu un băț pământul pe care s-a așternut ceața. În depărtare se aud câteva tractoare și sunetul unui ciocan care lovește într-o bucată de fier. Veaceslav Dermenji își pune câteva documente în automobilul albastru. Urcă în el, își potrivește oglinda, suspină adânc aerul rece cuibărit în mașină, pornește motorul și se îndreaptă spre marginea satului. Acolo merge zilnic deja de 30 de ani. Zi de zi, trece pe lângă inscripția ruginită, care te anunță că ești pe teritoriul sovhozului „Pobeda”.
Istoria sovhozului „Pobeda” începe în 1944. Deținea o suprafață de până la 8000 ha de pământ și avea 900 de angajați. Timpurile s-au schimbat, URSS-ul s-a destrămat, iar sovhozul s-a transformat într-o cooperativă agricolă.

În urmă cu un an, în fruntea cooperativei „Elita-Alexanderfeld” a venit Veaceslav Dermenji. „Aproape nimic nu s-a schimbat de la perioada sovietică. Doar că acum se folosește tehnică modernă, care implică mai puțin forța fizică”, povestește Veaceslav în timp ce se îndreaptă spre birou. Mirosul de lemn și hârtie îți umplu nările. Aici, ai impresia că timpul s-a oprit. În hol se aud oamenii care se salută: Zdrastvuite, Ilya Grigorievici - zdrastvuite, Maria Ivanovna. „Noi așa ne-am obișnuit să ne salutăm, folosind patronimicul. Dacă îi spui omului și numele tatălui, asta înseamnă că-i respecți părinții”, ne spune Veaceslav.

El recunoaște că deși sovhozul a dispărut demult în documente și e interzis de Legislația Republicii Moldova, structura acestuia rămâne și acum. „Avem aceleași departamente. Totul funcționează ca la sovhoz. Singurul lucru care s-a schimbat e că acum suntem proprietate privată și avem doar 190 de angajați”, subliniază el.


Formarea agriculturii colective


În anii `30, conducerea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste decide să creeze noi forme de organizare colectivă a agriculturii. Dar pentru aceasta, e nevoie de pământ. Mult pământ adunat de la oameni și luat sub administrarea Uniunii. „Această nouă politică a fost implementată destul de anevoios, deoarece a contrazis declarațiile inițiale ale Revoluției și ale reprezentanților bolșevici care au spus: pământul - țăranilor și fabricile - muncitorilor”, povestește istoricul Sergiu Musteață.

Liderii URSS înțelegeau că nu au cum să ajungă la o construcție socialistă perfectă, în care toți să fie egali și să fie eliminate toate diferențele sociale, atâta timp cât oamenii vor avea proprietăți private. Însă, oamenii s-au opus. Anunțul că toată lumea trebuie să cedeze dreptul de proprietate a fost o lovitură dureroasă pentru oameni. Era al lor și peste noapte, se trezesc că nimic nu ar mai trebui să le aparțină. Trebuie să renunțe la proprietăți, pentru că statul vrea să-i vadă pe oameni în aceeași coloană socială. Nu mai puteau avea nici pământ, nici vite și nici tehnică agricolă. Statul ți le lua, pentru ca să fii egal cu vecinul care nu avea absolut nimic. „Desigur că pentru mulți a fost greu să înțeleagă și să accepte acest lucru. Când s-a început această campanie de colectivizare, concomitent a fost pornită și lupta împotriva celor care se opuneau campaniei: au pornit deportările, arestările și foametea”, povestește istoricul.

Proprietarii de pământ erau percepuți ca dușmani.
Lichidarea chiaburilor prin expropriere şi deportare se făcea pentru a accelera ritmurile colectivizării şi a transforma acest proces într-o acţiune de masă. Se miza pe frica de deportare, care era implantată tot mai adânc în rândul ţăranilor. Primul val de deportări din 1941 a fost pentru lichidarea elitei locale, deportarea celor care aveau voce în sat. Apoi a urmat foametea organizată. „Totul se făcea pentru împlinirea planului stabilit de către metropolă, de către Moscova”, povestește istoricul Musteață. El povestește că unele documente din acele timpuri arată că multă lume s-a opus. Unii chiar cu text deschis spuneau că așteaptă eliberarea, ca să revină la „normalitatea” din perioada interbelică, perioadă în care au suferit la fel de mult.

Dar cea mai dureroasă lovitură pentru oameni a fost în 1949. Deportarea din iulie `49 a avut efectul scontat: timp de câteva zile populaţia RSSM a trăit într-o stare de frică intensă, că va fi deportată în Siberia dacă nu va intra în colhozuri. După terorile prin care au trecut, oamenii erau atât de obosiți și storși că au renunțat și s-au supus dorinței sovieticilor de a implementa colectivizarea. În rezultat, de la 6 iulie pâna la 1 septembrie 1949, în RSSM au fost organizate 750 de colhozuri în care au intrat 183.333 de gospodării ţărăneşti (procentul gospodăriilor ţăraneşti colectivizate, sporind de la 32,2 la 71,7%).

La început, sovhozurile au fost organizate de stat pe marile proprietăți confiscate de la moșieri, în vreme ce colhozurile au fost create prin unirea micilor ferme individuale. În noile ferme de stat (sovhoz) și colective (colhoz) ordinele erau făcute de structurile birocratice centrale, care nu țineau cont de condițiile locale. Amestecul autorităților în viața de zi-cu-zi a țăranilor stârnea resentimente. Este adevărat, însă, că unii țărani fără pământ sau cu pământ puțin au beneficiat din plin de schimbările intervenite în agricultură.

„Atunci nu era tehnica modernă pe care o avem acum. Cea mai mare parte a muncii era făcută cu mâinile. Am prins momentul când fiecare angajat al sovhozului trebuia să prășească minim 2ha de floarea soarelui sau de porumb”, povestește directorul cooperativei „Elita-Alexanderfeld”.
„Tu trebuia să îndeplinești doar ordinele, fără să te gândești singur ce mai poți face”, constată Musteață.
Deși a venit să lucreze la sovhoz deja după destrămarea URSS-ului, Veaceslav spune că ar fi vrut ca URSS să fi rămas în formatul în care era. „Europa s-a unit. Înseamnă că nu e chiar atât de rău când se unesc mai multe țări… Desigur erau și atunci multe lacune, dar în acea perioadă, URSS avea tot de ce e nevoie”, opinează el.

Istoricul Musteață spune că înțelege de ce unii oameni continuă să ducă „dorul" perioadei sovietice, când statul era cel care decidea unde vei lucra și cât vei câștiga. „Tu trebuia să îndeplinești doar ordinele, fără să te gândești singur ce mai poți face”, constată Musteață.
În decembrie 2018, Ilan Șor a anunțat inaugurarea „colhozului modern” la comuna Jora de Mijloc. De fapt, acest așa numit colhoz de Ilan Șor, condamnat pentru escrocherie și spălări de bani, este o asociație care funcționează ca alte organizații agricole existente, dar scopul căreia a fost să câștige voturile și simpatia celor care mai sunt nostalgici după perioada sovietică.
Una dintre problemele mari cu care se confruntă cooperativele care au luat locul sovhozurilor și colhozurilor, spune Veaceslav Dermenji, este lipsa tinerilor cu studii care vin să se angajeze în sate. „Noi nu putem găsi un agronom. Acum nu e atât de grav. Oamenii care lucrează aici au în jur de 50 de ani, dar timpul trece repede și în urma noastră nu vin tinerii”, îl completează agronomul care trece pe holul cooperativei. Sergiu Ciobanu lucrează agronom începând cu anul 1988. „Cel mai greu este să găsești tineri care să vrea să rămână și să lucreze în sat, în rest colectivul e organizat. Oamenii sunt învățați să îndeplinească cerințele și să lucreze cât e nevoie”, spune agronomul, un bărbat scund, cu o musteață stufoasă deasupra buzei și pielea arsă de soare. Muncește mult pe arșiță. „Obligațiile mele sunt clare: de la pregătirea terenului până la aducerea cerealelor în depozitele de păstrare. Toate acestea sunt datoriile agronomului general”, spune acesta cu mândrie, ridicându-și ușor bărbia și sprijinindu-se în călcâie.

La fostul sovhoz din Alexanderfeld, Cahul, sunt produse semințe, cereale, poamă și sunt crescute oi. „Da, se fura mult la colhoz/sovhoz, dar oamenii furau pentru ei, iar acum fură ca să vândă”, spune Veaceslav, în timp ce se îndreaptă spre depozitele de cereale construite încă în perioada înfloririi URSS-ului. Acolo o găsim pe Valentina, soția lui Veaceslav, care lucrează la cooperativă timp de trei decenii. În toată această perioadă, nu s-a schimbat nici programul de lucru. Obligațiile ei sunt curățarea semințelor, verificarea lor, păstrarea și ulterior comercializarea. „Ambalăm în saci, coasem și îl dăm la control și apoi le vindem”, spune ea trecând printre depozitele de fier.


Plăcuța ruginită cu vopseua roșie scorojită de timp este scuturată de vânt. Peste sat se așterne un strat de ceață. Luminile din birouri se sting, iar Veaceslav iese obosit din birou. S-a încheiat încă o zi când amintirea cea mai accentuată a perioadei sovietice rămâne plăcuța fostului sovhoz „Pobeda” pe care nu vrea să o schimbe. „Este ca o amintire a ceea ce a fost”, punctează Veaceslav.
PE SCURT Deseori începi ziua de lucru cu o listă mare de sarcini pe care nu reușești să le faci? Lucrurile din jur îți distrag atenția, ești obosit și stresat că nu ai să le reușești să le fac pe toate, iar la sfârșitul zilei ești dezamăgit că nu ai avansat deloc în realizarea sarcinilor. Specialiștii spun că este timpul să ne setăm eficient sarcinile, iar astfel vom recâștiga controlul asupra timpului. Pentru asta trebuie să avem un plan clar de lucru, să nu verificăm la fiecare 10 minute rețelele de socializare, să nu ne propunem mai mult decât putem face și să nu uităm de pauzele care sunt foarte importante pentru creier. PE LUNG Fiecare zi la birou înseamnă şedinţe, telefoane, mesaje şi multe sarcini pe care ar trebui să le duci la bun sfârşit. Energia ne este adesea consumată de toate deciziile pe care trebuie să le luăm. Pentru a fi cât mai productiv trebuie să faci doar ceea ce este important și necesar în acel moment. Evită activităţile care necesită mult timp. Planifică lista de sarcini și nu supraestima volumul de lucru pe care-l poți face într-o zi. În loc să creezi o listă lungă şi să fii frustrat că nu termini, încearcă să le scrii doar pe cele care nu suportă amânare. Crezi că poți obține mai multe lucruri prin a jongla mai multe sarcini în același timp? Atunci să știi că specialiștii spun că asta e doar o iluzie. Dacă încerci să faci trei lucruri simultan, deseori realizezi foarte puțin. „Multitasking-ul nu este posibil din punct de vedere uman”, susține Earl K. Miller, profesor de neuroștiință la Institutul Picower pentru învățare și memorie din Massachusetts Institute of Technology, scrie nytimes.com. Când faci mai multe lucruri în același timp, ai tendința să faci mai multe greșeli. Când treci de la o sarcină la alta și apoi înapoi, rețelele neuronale ale creierului trebuie să se întoarcă pentru a afla de unde a plecat și apoi să se reconfigureze, explică Miller. „Oamenii sunt mult mai eficienți dacă fac monotask (o singură sarcină)”, menționează expertul. De asemenea, multitaskingul împiedică creativitatea. Gândirea cu adevărat inovatoare apare atunci când permitem creierului nostru să urmeze o cale logică a gândurilor și ideilor asociate, iar acest lucru este mai probabil atunci când ne putem concentra pe o singură cale mentală pentru o perioadă îndelungată.
Trebuie să îți faci un obicei să nu verifici la fiecare 10 minute rețelele de socializare sau poșta electronică. Acestea îți mănâncă timpul, atenția și productivitatea. Nu uita și de pauze. Poți crede că dacă lucrezi continuu ore în șir vei îndeplini mai multe sarcini, dar niciodată nu lucrăm la fel de bine când suntem obosiți. Studiile arată că pauzele regulate ajută la concentrare și îți îmbunătățește starea de spirit. Fă o plimbare de cinci minute în jurul biroului sau petrece 15 minute de liniște cu o ceașcă de cafeau sau ceau și vei observa că ești plin de forțe și inspirat, relatează forbes.com. Sarcinile mai complicate și mai mari lasă-le pentru perioada de zi când știi că ești mai productiv și creativ. Acest timp diferă de la o persoană la alta. Nu există un program stabilit care să funcționeze pentru toată lumea… Dacă vei face asta, vei vedea că reușești să îndeplinești toate sarcinile pe care ți le-ai propus la începutul zilei de lucru. 
PE SCURT Îți place Jamie Oliver, bucătarul englez care a devenit faimos după ce a demonstrat întregii lumi cât de ușor și frumos este să gătești? Atunci, să știi că noi avem cartea lui „Ministrul hranei sănătoase”, în care ne arată că oricine poate învăța să gătească în 24 de ore. În acest weekend am ales să povestim cum se face o ruladă Wellington din carne de vită, care vă va lăsa gura apă. PE LUNG Pentru început trebuie să ne adunăm toate ingredientele de care vom avea nevoie. Pentru 4-6 porții de ruladă ne trebuie o ceapă, un morcov, o țelină, un cartof, 2 căței de usturoi, 2 ciuperci mari, ulei de măsline, puțin rozmarin, o mână de mazăre congelată, un ou, 500g de carne tocată de vită și 500g de aluat, ținut la rece. Încălziți cuptorul în prealabil la 180 de grade. Între timp, curățați legumele și ciupercile și tăiați în cuburi. Răzuiți fin usturoiul. Puneți toate legumele într-o tigaie mare la foc mic, cu 2-3 linguri de ulei de măsline și adăugați rozmarinul. Lăsați-le pe foc până când se înmoaie și se colorează ușor. Adăugați mazărea congelată și mai lăsați tigaia un minut pe foc. Puneți amestecul de legume într-un vas mare, ca să se răcească. Spargeți oul într-o cană și bateți-l. Adăugați carnea tocată în vas cu mai multă sare și piper și jumătate din oul bătut. Cu mâinile curate, frământați și amestecați bine. Presărați puțină făină pe suprafața de lucru și pe făcăleț ca aluatul să nu se lipească de el și întindeți-l bine. Puneți carnea într-un colț și rulați aluatul, ca să obțineți un fel de salam lung. Ungeți cu pensula marginile foilor de aluat cu oul bătut. Rulați carnea în foaie până este complet acoperită. Presați capetele unul peste altul. Tapetați cu făină o tavă de copt și puneți rulada Welington în ea. Ungeți-o peste tot cu restul de ou bătut. Puneți-o în cuptorul încălzit în prealabil și lăsați-o să se coacă timp de o oră sau până când devine aurie. Rulada Wellington se potrivește de minune cu verdețuri ușor înăbușite sau fierte, cu varză călită în puțin unt sau cu piure de cartofi.
PE SCURT Ernest Hemingway este scriitorul care mi se asocia mereu cu un Moș Crăciun care se pricepe nemaipomenit de bine la descrieri. El era cel care prin textele sale te aducea în mijlocul unei ierni geroase și morocănoase, în timp ce afară era o arșiță insuportabilă. El este cel care a scris atât de bine, dar totuși prea puțin. Prin cărțile lui am înțeles cât de mult îi plăceau vânătorile, discuțiile liniștite între prieteni, acompaniate de o sticlă de tărie pe care le sorbeau încet și care încălzea discuția, dar nu am știut nimic despre viața lui personală… Cartea „Iubirile lui Hemingway, povestite de el însuși” și consemnate de A.E. Hotchner îți povestesc despre lucrurile pe care nu le știai, dar care îți prezintă un altfel de Hemingway.  PE LUNG Ernest Hemingway a fost cel care a povestit cât de frumoase pot fi unele dealuri pleșuve. Cu toate acestea, puțini ne-am întrebat cum a fost viața lui, cum a iubit, cum a suferit, ce l-a durut și de ce a decis să plece singur? A.E.Hotchner, unul dintre prietenii cei mai buni al lui Hemingway, a scris o carte în care relatează iubirile lui Ernest pe care scriitorul i le-a povestit în ultimii ani din viață. Astfel, în această carte te împrietinești cu un altfel de Hemingway – un om ușor rătăcit, sincer, simplu, bun, care-și găsește inspirația pentru romane din viața petrecută printre prieteni și este îndrăgostit de prima lui soție. Aceasta este o carte despre aventură, greșeli, regrete și pierdera adevăratei iubiri și despre întrebarea care nu i-a dat pace lui Hemingway cu câteva săptămânii înaintea morții: „Cum știe un tânăr care se îndrăgostește pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieții lui?” 
Hemingway a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume. Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală, relatând, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu”.  „Un scriitor trebuie să scrie ceea ce vrea să spună și nu să vorbească despre asta”, spunea Hemingway. Întreaga operă a lui Hemingway are un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoționale puternice. Începând cu romanele pline de exuberanță tinerească The Torrents of Spring, The Sun Also Rises și A Farewell to Arms, continuând cu solidele Green Hills of Africa, Winner Takes Nothing și To Have and Have Not și culminând cu complexele Pentru cine bat clopotele, Across the River and into the Trees și The Old Man and the Sea, traiectoria operei lui Hemingway este un continuu crescendo al acelorași teme etern umane: naștere, moarte, viață, neant, luptă, cedare, fidelitate, trădare. În 1954, scriitorul american a trecut prin două accidente succesive de avion care i-au adus vătămări aproape fatale. Se afla în Africa, împreună cu soţia sa, Mary, când au pornit într-un zbor de agrement, drept cadou de Crăciun pentru Mary. Avionul s-a prăbuşit, iar Hemingway s-a ales cu o rană la cap, în vreme ce soţia lui a avut două coaste rupte. A doua zi, în timp ce se pregăteau să zboare spre Entebbe (Uganda), unde urmau să primească îngrijiri medicale, avionul a explodat chiar înainte de decolare. Scriitorul a suferit mai multe arsuri, dar şi o comoţie cerebrală destul de serioasă. Când au ajuns în Entebbe, presa locală relata deja povestea morţii lui Hemingway.
A supravieţuit antraxului, malariei, pneumoniei, hepatitei, cancerului de piele, diabetului, accidentelor de avion, rupturii de splină, fracturii de craniu şi de vertebre… În final, s-a dovedit că singurul lucru care l-a putut omorî pe Hemingway a fost chiar el însuşi. În ultimii ani de viaţă, Ernest Hemingway devenise paranoic şi credea că autorităţile de la FBI sunt pe urmele sale. El a fost supus mai multor terapii cu electroşoc, în 1960, la recomandarea medicului personal. Mai târziu, după moartea lui Hemingway, s-a descoperit că scriitorul chiar fusese supravegheat de FBI, ceea ce înseamnă că Hemingway avea dreptate. „Am 61 de ani și sunt gol pe dinăuntru”, i-a spus Ernest Hemingway lui Hotchner când acesta l-a vizitat la spital. La o săptămână de la externare, Ernest Hemingway s-a sinucis, împușcându-se în casa lui din Ketchum, Idaho.
PE SCURT Andaluzia este o comunitate autonomă spaniolă compusă din mai multe provincii. Conform statutului de autonomie, capitala regiunii este Sevilla, sediul Juntei. Orașele despre care, cu siguranță, nu prea ai auzit sunt Carmona, Esikha și Osuna. Acestea sunt la fel de frumoase ca celelalte orașe mari din provincie, doar că pe străzile lor de rare ori veți întâlni turiști. În timp ce mulți se grăbesc să viziteze celebrul Sevilla, Cordoba, Granada și Malaga, puteți face o escapadă prin cele trei orașe, acre vă vor impresiona. PE LUNG Între câmpiile parfumate și livezile de măslini din regiunea La Campinha, vei găsi mereu turnuri și rămășițele zidurilor, construite în perioada cavalerilor medievali. Micile orașe antice Carmona, Esih și Osuna formează un triunghi, situat la doar o jumătate de oră de Sevilla. Acestea sunt insule urbane din mijlocul terenurilor agricole din La Campagni, unde muzeele familiare, hărțile detaliate, birourile de turism ospitaliere și hotelurile contribuie la istorie. Trecutul lor este atât de împletit cu prezentul, încât o simplă călătorie devine o călătorie în timp. Și dacă frumusețile lor nu îți vor fi suficiente, mai la sud vei găsi fermecătoarele Marchena și Estepa, relatează perito-burrito.com.

Carmona 

Situat la 35 de kilometri de Sevilla. În căutarea lui Carmona, vei trece dealurile împădurite, până să ajungi în oraș. Vei merge pe un drum pietruit îngust chiar spre Piața San Fernando, strecurându-te pe lângă terasele de-a lungul străzilor, unde vei avea nevoie de câteva minute ca să-ți găsești un loc de parcare. Fiecare pas va fi acompaniat de sunetul asurzitor al clopotelor, care răsună parcă din toate părțile.  Porțile orașului au fost construite în anul 220 î.Hr. și apoi a devenit parte a castelului arab. În spatele lor se află o necropolă, unde sunt expuse urne funerare și monumente. Iar dacă ți-e poftă să mănânci ceva cu adevărat delicios, treci pe la Molino de la Romera, o fostă moară de măsline, unde să guști alboronia – un fel de mâncare arabă asemănătoare cu ratatouille sau orezul cu fructe de mare. Moara cu pereții albi se află la doar zece minute de centru, iar în spatele ei se termină și orășelul.  

Ecija

Autostrada A-4 este cea mai lungă și aglomerată cale romană din Spania antică, care te duce la Ecija. În secolul al XVI-lea, 40 de familii nobile au trăit în oraș, iar dragostea lor pentru baroc, combinată cu bogăția, pământul liber, a transformat Ecija într-un oraș al turnurilor și un oraș al palatelor În centru, la cinci minute de piața Spaniei, există 11 biserici cu clopote mari și 17 palate. Bisericile sunt frumoase atât în ​​interior cât și în exterior. Biserica Santa Cruz a fost pe jumătate distrusă de cutremurul de la Lisabona din 1755, iar altarul baroc din biserica Los Descalsos este la fel ca în Catedrala din Sevilla. Dacă ți-e poftă de ceva bun, treci pe la Casa Machín. Acolo, dacă ceri trei tipuri de tapas, cel mai probabil vei fi servit cu salmorecho (supă de roșii) cu un ou, cârnați cu chorizo ​​și ulei de măsline, bile de spanac cu pâine și usturoi și pește prăjit sărat pe o bucată de roșie. 

Osuna 

Dacă conduci 35 de kilometri de-a lungul autostrăzii A-351 la sud de Ecija de-a lungul unor castele, ruine, vile singuratice, livezi de măslini și câmpuri, te vei întâlni cu Osuna – un oraș mic și rustic, dar plin cu splendori arhitecturale. Strada San Pedro, pe care se află cele mai multe palate, este numită una dintre cele mai frumoase din Europa. Aceasta a devenit cunoscută după ce mai multe episoade ale celui de al cincilea sezon a Game of Thrones a fost filmate acolo. Plimbă-te prin criptele subterane, care te vor uimi plăcut. După care treci pe la Mănăstirea Encarnacion, unde o călugăriță zâmbitoare îți va face un tur privat al capelelor de aur, îți va arăta obiecte religioase, va încheia turul într-o cameră plină cu obiecte curioase. Nu uita și de Las Canteras, o carieră antică, acum restaurată complet, unde vei găsi camere spațioase, cu decorațiuni asemănătoare ca cele din filmul Star Wars. Pentru tapas, mergeți la vechea școală Casa Curro, unde numele a 200 de tipuri de gustări sunt zgâriate cu cretă pe scânduri. Ouă de prepeliță cu jamon, obraji de porc în sherry-ul Pedro Ximénez, scoici, mistreț, ton cu marmeladă de lămâie și alte delicatese proaspete, care, judecând după fotografia de pe perete, au apelat la stelele din Game of Thrones. Cum să ajungi în orașe cu transportul public: Spre Carmona: la 40 de minute de Sevilla cu autobuzul – 5 euro dus-întors. Spre Esihi: o oră cu autobuzul de la Sevilla sau Cordoba – 7 euro dus-întors. Spre Osuna: de la Sevilla, o oră cu trenul de la stația Santa Justa – 11,5 euro o singură direcție sau puțin mai mult de o oră cu autobuzul – 5 euro dus-întors. Autobuzele din Sevilla către toate aceste orașe pleacă de la stația de autobuz Prado de San Sebastian.
PE SCURT Afară e rece, plouă, ceața e densă și bate un vânt puternic, toate aceste „stări” ale iernii ne pun la încercare imunitatea. În ultima perioadă, au crescut cazurile de infecții acute ale căilor respiratorii. Deși continuă vaccinarea antigripală a contingentelor prioritare cu risc sporit de îmbolnăvire și dezvoltare a complicațiilor postgripale, medicii ne recomandă să ne spălăm bine pe mâini, să ne întărim imunitatea și să avem grijă de sănătatea noastră.  PE LUNG Potrivit Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, în ultimele săptămâni au fost înregistrate aproape 8000 de cazuri de infecții acute ale căilor respiratorii superioare și câteva cazuri de gripă. Pentru evitarea îmbolnăvirilor, medicii vin cu mai multe recomandări, cum ar fi:
  • să ne adresăm la specialiști chiar la primele simptome;
  • să evităm contactul cu persoanele îmbolnăvite;
  • să avem grijă de igiena personală, inclusiv igiena mâinelor;
  • să acoperim gura sau nasul cu șervețele de unică folosință atunci când tușim sau strănutăm;
  • să evităm aglomerațiile în perioada când cazurile de viroză sunt tot mai frecvente;
  • imunizarea antigripală.
Pe lângă respectarea acestor reguli, putem să ne ajutăm imunitatea cu remedii naturiste eficient:
  1. Ia o lămâie cu coajă şi pune-o în apă fiartă timp de 5 minute. Apoi îndepărteaz-o de pe foc, taie în bucăţi, îndepartează seminţele şi pune în blender. Adaugă 100 g de unt și 3 linguri de miere. Dimineaţa şi seara ia o linguriţă de cremă sau întinde-o pe o felie de pîine. Pentru efecte maxime adaugă şi usturoi tocat.
  2. Remediul cel mai bun care ne ajută să ne întărim imunitatea este să alocăm suficient timp orelor de odihnă. Iarna, somnul este mai important decât în celelalte anotimpuri. Corpul face apel la toate resursele de care dispune, pentru a putea face față schimbărilor bruște de temperatură, riscurilor aferente unei raceli sau a unei gripe.
  3. Din meniul tău zilnic nu trebuie să lipsească fructele și legumele, precum și pește, lactate, supe și varză. Vitaminele A si C, acizii Omega 3, dar și suplimentele nutritive pe care le poți cumpăra de la orice farmacie, mențin la cote optime starea de sănătate a sistemului tău imunitar.
  4. Fă cât mai mult sport în lunile de iarnă, pentru că un organism tonifiat prin sport este mult mai rezistent în fața infecțiilor sezoniere. Chiar dacă vremea de afară îți poate da planurile peste cap, o scurtă sesiune de alergare (20-30 de minute), o plimbare în ritm alert, sau chiar o serie de exerciții și înotul, reprezintă o sumă de soluții eficiente împotriva gripei și a răcelii.
PE SCURT În această săptămână au avut loc evenimente importante pe plan mondial și în Europa, în special. Englezii au decis soarta Brexitului, un vulcan a erupt și ucis mai mulți turiști, UE este pregătită să investească și mai mult în energia curată, iar un fost primar al Moscovei, adesea confundat în acea perioadă cu președintele țării, a decedat la vârsta de 86 de ani.    PE LUNG

Marea Britanie și-a decis soarta

În această săptămână, în Marea Britanie au avut loc alegerile parlamentare. Acesta este al treilea scrutin legislativ organizat în mai puţin de cinci ani, după alegerile din 2015 şi 2017, şi primul organizat în decembrie în aproape 100 de ani. Scrutinul va decide soarta Brexitului care a ajuns în impas. Acesta este şi motivul pentru care premierul conservator Boris Johnson a convocat alegerile anticipate, sperând să obţină majoritatea absolută care îi lipsea pentru a debloca situația și a scoate Regatul din UE în condițiile sale. Pentru aceste alegeri parlamentare au fost deschise zeci de mii de secții de votare unde sunt așteptați cei aproximativ 30 de mln de englezi. Majoritatea englezilor cu drept de vot au votat pentru conservatori. După anunțarea rezultatelor, Boris Johnson a declarat că guvernul său conservator a primit un „mandat puternic de a pune în practică Brexitul” şi că acest scrutin „istoric” îi va permite guvernului său să „respecte voinţa democratică a poporului”, referire la rezultatul referendumului din 2016 și să iasă din UE pe data de 31 ianuarie 2020. La 23 iunie 2016,  a avut loc referendumul Brexit, în cadrul căruia 51,9% din alegători au votat pentru ieșire și 48.1% pentru a rămâne în Uniunea Europeană. Această decizie a uimit întreaga Europă. Brexit-ul a fost văzut ca fiind una dintre cele mai mari crize contemporane în ochii oficialilor UE, în timp ce politicienii naționali din partidele majore au văzut acest lucru ca o catastrofă. A fost pentru prima oară în istoria Marii Britanii când rezultatele unui referendum au fost contrare opțiunii guvernului care le-a organizat. Apoi, Marea Britanie a solicitat o amânare a ieșirii din Uniunea Europeană.

Eruperea vulcanului în Noua Zeelandă

În această săptămână a erupt puternic vulcanul de pe Insula Albă. Acesta a ucis cel puțin 13 persoane. Alte 34 au fost spitalizate, iar în unele cazuri arsurile sunt atât de severe, încât e puțin probabil să supraviețuiască. „Sunt de părere că pe insulă nu mai este nimeni care să fi supraviețuit”, a declarat comisarul adjunct John Tims, scrie BBC.  Vulcanul de pe Insula Albă este unul dintre puținele din Noua Zeelandă care poate erupe brusc, fără niciun avertisment. În momentul producerii evenimentului, pe insulă se aflau 47 de turiști. Erupțiile acestui vulcan sunt de scurtă durată, dar odată ce au avut loc sunt șanse mari să aibă loc și altele, de intensitate mai mică, până la reechilibrarea sistemului, arată The Guardian.La erupția care a avut loc luni după amiaza norul de fum a avut o înălțime de trei kilometri. Vulcanul a erupt frecvent în ultimii 50 de ani, ultima dată în anul 2016.

Comisia Europeană investește în păstrarea mediului

Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, intenţionează să ofere subvenţii în valoare de 100 de miliarde de euro ţărilor din cadrul Uniunii Europene, pentru programe de renunțare la combustibilii fosili, în scopul reducerii emisiilor poluante. Potrivit ei, protejarea climei este o prioritate a Comisiei, care şi-a asumat angajamentul eliminării emisiilor de dioxid de carbon în spaţiul Uniunii Europene până în anul 2050. Comisia speră că acest fond special va ajuta țările precum Ungaria, Polonia și Cehia, care sunt puternic afectate de tranziţia la sisteme industriale mai puţin poluante. „Costurile tranziţiei vor fi mari, dar costurile lipsei de măsuri vor fi şi mai mari”, a declarat Ursula pentru Associated Press. În martie 2020, președinta Comisiei va prezenta o Lege privind clima, care-și propune să diminueze emisiile de dioxid de carbon cu cel puţin 50% până în anul 2030, comparativ cu nivelul din 1990.

Rusia nu poate participa la Jocurile Olimpice

Rusia nu va putea participa la Jocurile Olimpice timp de 4 ani. Decizia a fost luată recent de către Agenția Internațională Anti-Dopaj. Astfel, sportivii ruși vor putea participa la competiție până în 2023 doar sub un steag neutru. Sancțiunea se aplică inclusiv la Jocurile Olimpice din 2020 și Mondialul de fotbal din 2022. Vladimir Putin, președintele Rusiei, a declarat că această decizie „contrazice regulile mișcării Olimpice”.  Această decizie de suspendare vine după ce Rusia a fost implicată într-un scandal de dopaj, când Agenția Internațională Anti-Dopaj a descoperit că aproximativ 1.000 de sportivi ruşi s-au dopat pentru a obţine performanţe, în perioada 2011-2015. Această sancțiune se aplică și la fotbal.

Fostul primar al Moscovei s-a stins din viață

Iurii Lujkov, fostul primar al Moscovei, a decedat la vârsta de 83 de ani. El s-a stins din viață într-o clinică din Munchen, după o intervenție chirurgicală. Iurii Lujkov a fost în fruntea Moscovei timp de 18 ani, în perioada 1992-2010. Lujkov s-a născut la Moscova, pe data de 21 septembrie, 1936. În 1958, a absolvit Institutul Industriei Petrolului şi Gazelor din Moscova „I.M. Gubkin, cu diplomă de inginer mecanic. În 1975 a devenit membru al Consiliului raional din Babushkino, doi ani mai târziu, a fost ales membru în Consiliul Local Moscovei, unde a activat până în 1990. Din 1987 până în 1990, a fost deputat al Consiliului Suprem al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR). La 6 iunie 1992 el a fost numit primar de către Boris Elțin. Politicile sale includeau asigurarea transportului gratuit pentru persoanele în vârstă și o încurajare puternică a antreprenoriatului în afaceri.  Sub conducerea lui Lujkov, Moscova a cunoscut un avânt în construcții și a devenit cel mai atractiv oraș din lume pentru investiții imobiliare în 2008, potrivit PriceWaterhouseCoopers. Tot Lujkov a extins sistemul de transport urban. Al treilea drum de centură a fost construit pentru a ușura problema traficului, șoseaua de centură MKAD a fost reconstruită pentru a face față traficului din ce în ce mai mare.  Majoritatea drumurilor majore ale orașului au fost îmbunătățite cu autostrăzi ridicate și intersecții rutiere. Metroul din Moscova s-a extins dincolo de limitele orașului. În acest timp, au fost introduse noi sisteme de transport pentru Moscova, cum ar fi sistemul de transport feroviar de capacitate medie și monorail. Cu toate acestea, la 28 septembrie 2010, primarul Moscovei a fost demis de președintele Dmitrii Medvedev, invocând „pierderea încrederii”. Aceasta era o formulă legală tradițională rusă pentru demiterea necinstită. În acea perioadă, Kremlinul înlocuia în mod constant vechii șefi regionali, aleși deja pe vremea lui Boris Elțin, cu candidați mai tineri.
PE SCURT De multe ori auzim despre punctualitatea germanilor și cât de eficient își organizează ziua de lucru. Cum sunt ei de fapt, am încercat să aflăm de la doi tineri care s-au stabilit în Berlin, Germania. Iuliana este expertă în previziuni economice, iar Marcel directorul unei companii soft. În anul 2017, cei doi s-au mutat în Berlin și de atunci au început să spargă miturile despre germani și să înțeleagă unde se ascunde cheia succesului acestei țări și a oamenilor de aici. Potrivit celor doi, germanii sunt punctuali, muncitori, dar nu în exces. Ei știu să se bucure de lucrurile mici, iar viața nu se termină când ies la pensie. Cheia spre inimile germanilor este să înveți limba germană. PE LUNG

Înregistrarea la Primărie

Prima interacțiune cu Berlinul pe care trebuie să o faci este să-ți găsești o chirie și să te înregistrezi la primărie. Pentru asta ai la dispoziție 14 zile, povestește Iuliana. Ea spune că una dintre marile provocări este să-ți găsești un apartament unde să stai cu chirie. „Cauți ofertele de apartamente, stabilești cu proprietarii ziua și ora în care poți veni. Te prezinți, fără întârziere, ținând în mână CV-ul tău, iar la ușă mai stau alți 5 pretendenți la acest apartament. Totul se petrece exact ca la un interviu de angajare”, zâmbește tânără. De fiecare dată, când îți schimbi locul de ședere, trebuie să anunți primăria și banca. În caz contrar vei fi amendat. 

Taxa pentru radio și TV

Dacă stai în Berlin mai mult de 3 luni, ești obligat să plătești lunar o taxă (20 de euro) pentru radio și TV. Asta pentru a asigura o presă liberă și corectă. „Plătești chiar dacă le spui că acasă nu ai televizor. Toate aceste lucruri vin ca o palmă peste față. Te gândești cum poți evita aceste reguli, dar în cele din urmă înțelegi că în Germania, comparativ cu Moldova, toate legile sunt respectate cu strictețe și nimeni nu încearcă să le interpreteze conform propriilor interese”, constată Marcel. 

Limba germană

Tinerii spun că Berlinul este total diferit de celalte localități din Germania. În capitala germană descoperi o gamă de stiluri, naționalități și foarte mulți tineri excentrici. „Aici se vorbesc atâtea limbi că ai putea să te descurci luni întregi fără a cunoaște germana. Însă, când ajungi să ai nevoie de prima hârtie cu ștampilă, pentru orice fleac: de parcare auto sau altceva – trebuie să cunoști germana”, menționează tânărul. Germanii sunt deschiși cu străinii, însă, criteriul de bază este să știi germana. Acest lucru te va ajuta să deschizi multe uși. 
Berlinul e atât de mare (892 km²), încât fiecare cartier este ca un orășel. Iar în toate aceste cartiere își trăiesc rutina aproximativ 3,4 milioane de locuitori. Pentru toți ei, Berlinul le pregătește zilnic o serie de activități culturale, care să satisfacă toate gusturile și poftele.

Punctualitatea

Cu siguranță că de multe ori ai auzit despre punctualitatea germanilor. Iuliana și Marcel spun că e exact așa. „Dacă au ajuns mai devreme, se vor plimba în jurul clădirii ca să nu te deranjeze. Punctualitatea aici se prețuiește foarte mult. Dacă întârzii sau vii prea devreme, germanii spun că nu mai pot avea încredere în tine”, constată Marcel. De asemenea, el spune că orice promisiune pe care o faci trebuie să o cântărești foarte bine și să o îndeplinești.

Eficiența la locul de muncă

Când vin la serviciu, germanii se concentrează la ceea ce au de făcut. Pe parcursul zilei, ei nu-și prea iau pauze de cafea și lucrează mult. De obicei, germanii preferă să-și ia mai mult timp la dispoziție pentru realizarea unui lucru. Mai bine să aibă rezervă de timp, decât să se grăbească și facă mai multe greșeli. „Ei se grăbesc încet. La început nu înțelegeam, iar acum apreciez asta și înțeleg cât de corect e, pentru că ajungi să nu te gândești la viteză, ci la calitate și să pierzi mai puțin timp”, opinează Iuliana. Cu toate acestea, germanii știu perfect să-și divizeze lucrul de timpul lor liber. Exact la 18:00, când se termină ziua de lucru, germanul se ridică de pe scaun, își închide laptopul, își strânge lucrurile și pleacă. Începe a doua viață, când pot face ceea ce le place. Fiecare are un hobby. 

Salariul și polița de asigurare

Impozitul pe venit în Germania este de 40%. De aceea, de multe ori mulți nu tind să avanseze în funcție, pentru că cu creșterea salariului se adună și responsabiltățile, iar statul le ia mai mult din banii câștigați. „Mai mult câștigi, mai mult dai”, spune Marcel.   
Polița de asigurare este obligatorie, ea este plătită lunar și diferă de la venitul lunar (de la 250 până la 700 de euro), însă, nimeni nu are să vină să verifice dacă ai achitat-o sau nu. Asta până în momentul în care vei avea nevoie de asistență medicală. Atunci îți cer asigurarea și dacă nu o ai, plătești câteva sute de euro pentru niște proceduri simple. „Și în acel moment ești deconspirat”, povestește Marcel. Spitalul informează instituția de stat responsabilă de polița de asigurare. A doua zi primești acasă o scrisoare care te invită la ei, unde primești bonul de plată pentru polița de asigurare pe care nu ai plătit-o. „Ei calculează perioada în care te-ai aflat pe teritoriul Germaniei și-ți spun suma. Nu-i interesează dacă ai avut cândva nevoie de medic sau nu. Astfel, acest bon poate să fie de câteva mii de euro, dacă nu mai mult”, spune Marcel. În schimb, el menționează că polița acoperă toată asistența medicală, care uneori, în cazuri grave, poate ajunge la câteva sute de mii de euro. 

Bătrânețea

Germanii nu consideră că dacă au ieșit la pensie, viața lor nu mai are sens. Așteaptă cu nerăbdare ultima zi, înainte de pensionare, ca a doua zi să plece într-o călătorie. Ei călătoresc mult și nu neapărat în Brazilia sau China, ci prin țară, pentru că spun ei, au multe locuri pe care să le viziteze. „Ei văd fericirea în lucruri foarte mici. Au o biserică într-o localitate și se uită la aceasta ca la o atracție turistică, iar nouă ne trebuie Turnul Eiffel. Pensionarii de aici își caută ocupații, care să-i facă fericiți, iar mulți din Moldova consideră că viața fără lucru e o viață inutilă. Așa că se închid în case, stau în fața televizorului și așteaptă…”, constată Marcel.
PE SCURT Ne fac sau nu banii fericiți? Timp de mai mulți ani, cercetătorii au studiat legătura dintre bani și fericire. Ei au stabilit că o casă plină cu obiecte de valoare și călătoriile scumpe nu îți garantează fericirea. Sunt multe alte lucruri importante care ne fac fericiți, spun ei, dar asta nu exclude și prezența banilor. Banii ne asigură liniștea și mulțumirea că avem unde dormi, ce mânca și unde să ne odihnim, dar tot ei ne ajută să-i facem fericiți pe oamenii care au nevoie de ajutor financiar. Însă, lucrul cel mai important, care ne aduce euforia și dragosta pentru viață, este să facem ceea ce ne place, în locul potrivit și la timpul potrivit. PE LUNG La începutul lunii februarie, Andra Izugarar, o tânără de 29 de ani din Los Angeles, a fost avansată în funcție. Dar pentru asta trebuia să plece în Bali. După multe gânduri și calcule: pro și contra, tânăra a decis să plece departe de casă, familie și de prieteni. La mai puțin de două luni, ea și-a vândut majoritatea lucrurilor și s-a mutat într-un Bali umed, haotic, dar uluitor de frumos, scrie vox.com. Acolo, spune tânăra, a reușit să-și găsească fericirea și să scape de rutina zilnică, când trebuia să petreacă ore în șir în ambuteiaje. „Dacă nu aș fi ieșit din bula mea de confort, aș fi regretat acest lucru”, adaugă ea.  Mutarea în Bali pare să fi funcționat pentru Izugar, dar nu este singurul antidot. Un studiu arată că putem stimula în mod sigur starea de bine, reformulând modul în care ne gândim la bani și luăm decizii financiare. Cercetătorii împart fericirea în două categorii generale: nivelul emoțiilor pozitive, cum ar fi mândria, bucuria, mulțumirea și curiozitatea, pe care le experimentăm zilnic, versus un sentiment general de satisfacție și împlinire. „Sunt două lucruri total diferite: de a fi fericit în viață și de a fi fericit cu viața ta”, spune Sonja Lyubomirsky, profesor de psihologie la Universitatea din California Riverside și autorul cărții „Cum se întâmplă fericirea: o abordare științifică de a obține viața dorită”. În linii mari, cercetătorii susțin că de cele mai multe ori, banii ne influențează starea de fericire. „Cu cât mai mulți bani ai, cu atât viața ți se pare mai frumoasă”, spune Ashley Whillans, profesor asistent la Harvard Business School, a cărei cercetare se concentrează pe compromisuri între timp și bani. Starea de fericire a fiecăruia depinde de mai mulți factori, cum ar fi: costul vieții în regiunea în care trăiește, cât de bogați sunt vecinii și ce-și poate permite. Banii sunt un predictor puternic al bunăstării, în mare parte, deoarece ne scapă de experiențele stresante, negative, cum ar fi insecuritate financiară, lipsa necesităților de bază, cum ar fi alimente și adăpost. Cu toate acestea experții țin să menționeze că nu doar banii ne fac fericiți. „Din păcate, nu ne pricepeam să apreciem timpul care costă”, spune Whillans. El spune că prea puțin încearcă să le explice oamenilor  că de fapt, fiecare lucru pe care-l cumpărăm îl achităm cu timpul nostru, dar nu cu bancnotele pe care lea-m adunat la sfârșitul lunii pentru orele de muncă asiduu. „Astfel, atunci când vrem să cumpărăm ceva, bine ar fi să ne întrebăm dacă ele merită sau nu orele din viața noastră. Așa ne vom scuti de achiziții proaste”, spune Whillans.  Psihologii susțin că mai fericiți ne fac întâlnirile cu prietenii, călătoriile, aventurile, care se amprentează plăcut în memoria noastră și care nu necesită, neapărat, cheltuieli financiare mari. Experiențele sunt, de asemenea, minunate pentru a satisface o nevoie primordială: relațiile cu alte persoane. „Suntem suma totală a experiențelor noastre”, spune Whillans. Plecarea în Bali i-a demonstrat Izugar că acasă ar fi căzut în capcana de a se înconjura de lucruri inutile, care să-i reeze iluzia că așa e fericită. Înainte de a părăsi Los Angeles, tânăra a donat sau a vândut peste 90 la sută din bunurile sale. Astăzi, tot ceea ce deține încape în două valize. „Desigur că fac și multe compromisuri: confortul, familia, amintirile, dar acum, când nu mai sunt înconjurată de sute de lucruri inutile care mă sufocam, am impresia că pot face orice. Nu mă mai ține nimic”, spune ea. 

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial