Nadejda, un copil - mamă





De când a devenit mamă, Nadejda a învățat ce înseamnă a iubi!
Se simțea apropierea amurgului. Ceasurile alea scurte, în timpul cărora soarele de început de decembrie izbutea să destrame ceața densă suspendată deasupra Chișinăului, se apropiau de sfârșit. Ceața devenea și mai groasă, iar microbuzele municipale proiectau umbre sub care nu mai deslușeai nimic.

Într-un capăt de Chișinău, exact ca într-un capăt de lume din romanul lui Constantin Borcia, Nadejda, o adolescentă de 16 ani neîmpliniți se întoarce acasă de la ore. Acasă, de trei ani, i-a devenit un centru maternal din Chișinău. Aici a simțit pentru prima oară căldura unui cămin familiar. S-a mutat de aproximativ trei ierni, de când avea 13 ani, fiind gravidă în luna a șasea. Între timp a născut, a absolvit gimnaziul, a terminat cursurile de bucătar-cofetar, și a rămas orfană.

Odaia Nadejdei, se află la etajul doi al centrului maternal „În brațele mamei" găzduit de Misiunea Socială Diaconia, o organizație care ajută persoane din medii social vulnerabile, din familii sărace sau aflate în zone de risc. Centrul seamănă mai mult cu un cămin studențesc din filmele americane, cu odăi separate, bucătărie, băi și toalete comune, o cameră pentru odihnă, living, o bibliotecă și o curte unde stau bicicletele copiilor parcate pe gazonul vestejit din față. Capacitatea maximă a centrului este de 10 mame. Acum, pe lângă Nadejda, în centru se mai află alte două mame minore, și alte șapte trecute de vârsta majoratului. Începând cu anul 2011, de când a fost inaugurat, în centrul au fost primite și ajutate aproximativ 130 de mame, de diferite vârste, din diferite medii sociale, diferite culturi, religii sau limbi vorbite. 20 % dintre aceste mame au fost minore.

În timp ce urcăm scările înguste de lemn, responsabila de la centru, îmi face o scurtă cunoștință cu încăperea și personalul.
“
Aici stă Olesea, o tânără mămică cu puiul ei. Au venit cum trei luni în centru. S-au acomodat rapid. Copilul e un pic bolnav acum și nu vreau să-l deranjăm. Aici stă Alina cu fetița ei, e o dulceață de copil. Acum probabil sunt plecați la plimbare. Iată și odaia Nadejdei. E un copil extraordinar, o optimistă și o visătoare convinsă. Da să vedeți ce grijă are de copil și ce responsabilă este. Asta e cea mai mare comoară a ei.
Așa și este. Sășuca, (n.r. Alexandru) un copil zdravăn cu păr bălai, pare să fie după chipul și asemănarea maică-sii. De cum o vede intrând își aruncă brațele în sus și începe a gânguri.
“
Vină la mama, comoara mea!
Pe ușa mare și masivă de lemn de la camera Nadejdei, stă lipită cu o bucată de bandă adezivă transparentă o icoană ce o înfățișează pe sfânta fecioară Maria cu pruncul Isus în brațe. În încăperea micuță, însă bine aerisită și luminată, sunt puținele lucruri ale Nadejdei și ale fiului ei. O masă micuță de birou, un dulap de haine nu foarte mare, și două paturi din lemn, lipite unul de celălalt. Mijlocul odăii a fost transformat în loc de joacă pentru Alexandru, care profită de clipa de neatenție a mamei sale și scoate din cutia ascunsă între dulap și geam, niște jucării colorate. Mama se așază cu un zâmbet până la urechi alături de fiul ei și începe să-i ghideze jocul.
Nadejda s-a născut într-un raion din centrul Republicii Moldova, pe malul răului Bâc, într-o familie săracă. Înainte să apară ea, mama sa a mai avut un băiat, pe care l-a abandonat în Ucraina. Nadejda a crescut mai mult singură. Nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic, și nici fratele, iar de mamă avea parte rareori, în pauzele când nu era amețită de la alcool. Pe când Nadejda avea patru ani, maică-sa a cunoscut un bărbat care urma mai apoi să-i devină concubin. Au trăit împreună, toți trei. Și deși i-a spus tată, Nadejda recunoaște că nu s-a înțeles bine cu el. Au trăit în sărăcie.

Nadejda s-a maturizat rapid, atunci când alcoolul a înlocuit la maică-sa responsabilitățile de părinte, iar copila a fost nevoită să-și caute singură de grijă. Singura ei jucărie în copilărie era un scrânciob făcut de tatăl vitreg dintr-o bucată de lanț ruginit și o scândură aproape putrezită din curte. Mai avea și o bicicletă veche, dar nu i se permitea să iasă prea des la plimbare cu ea. Nu i se permitea nici să iasă la joacă cu alți copii. Din această cauză, Nadejda a crescut o fire mai retrasă, mai închisă.
“
În copilărie îmi doream foarte mult să am păpuși, multe păpuși. Să mă joc cu ele. Însă nu am avut niciodată nici o jucărie, nu am privit niciodată un desen animat.
Relația dintre Nadejda și Ion, tatăl copilului ei, a început pe când ea avea doar 11 ani, iar el 16. Erau vecini. Iar, în serile de iarnă geroasă, Nadejda cu maică-sa își găseau refugiu în cămara vecinilor după ce tatăl său vitreg, fiind orbit de băutură, le snopea în bătăi. O perioadă au dormit pe unde au apucat, apoi vecinii le-au adăpostit chiar în casă.

Nadejda a început apoi o relație cu Ion. Ca să scape de situația de acasă, Nadejda fugea la el. Cu timpul, băiatul a început și el să consume alcool, să-i vorbească urât și chiar să o lovească. Nimeni din sat nu a rămas uimit când a aflat că a rămas însărcinată. Nadejda a intrat în gura lumii. Faptul că a rămas însărcinată la 13 ani era privit de către localnici ca fiind o normalitate. Ba mai mult, societatea a privit-o tot pe ea cu un ochi pieziș și cu degetul ridicat amenințător. „Dacă ar fi fost cuminte, nu ar fi ajuns niciodată aici", asta a tot auzit și Nadejda, ba pe la școală prin colțuri, ba cu o voce dojenitoare direct în față. Întreaga societate a judecat-o tot pe ea că la 13 ani a căzut în mrejele unui bărbat, fiind marginalizată și obijduită.
“
Oamenii din sat îmi spuneau în general să las școala", își amintește ea. „Apoi eu m-am gândit că ar fi bine măcar nouă clase să am, ca mai apoi să mă pot angaja undeva la muncă. Și m-am dus mai departe.
Când a aflat că e însărcinată, Nadejda era deja în săptămâna a 15-a. Ion a dat ochii peste cap când a aflat că va fi tată, iar pe chipul său s-a strecurat un sentiment de frică, își amintește Nadejda. Nu avea nici opt clase terminate, iar singurul său venit era din muncile sezoniere pe la oamenii din sat.

Nu a fost niciodată vorba de un avort. Să naști de mică era o obișnuință în familia fetei. Atât bunica, cât și mama Nadejdei au devenit mame până a împlini majoratul. „Cum puteam eu să omor un suflet viu? Simțeam cum inima lui bate în mine. Nici nu era vorba. De la patru lunișoare am început să simt cum se mișcă", mi-a spus ea.

După o perioadă, sătulă de bătăi, de consumul de alcool a lui Ion, dar și de gura lumii, relația dintre cei doi viitori părinți s-a răcit complet. Ruptura a coincis cu perioada în care autoritățile au început să se autosesizeze privind cazul ei. Procuratura a deschis un dosar penal pe numele lui Ion pentru viol asupra unui minor, iar asistența socială a făcut posibilă transferarea Nadejdei în centrul maternal din capitală.

Când a pășit pentru prima oară pragul centrului maternal, Nadejda nu terminase nici opt clase. Nu avea nici un act de identitate. Era un copil firav și slăbit, care în scurt timp urma să devină mamă. Responsabilii de la centru au ajutat-o să-și facă un certificat de naștere, un buletin de identitate, să se înscrie la școală pentru a termina gimnaziul și au pregătit-o să devină mamă.

Când au început durerile nașterii, lângă Nadejda nu era nimeni. Nu a fost nimeni cu ea nici în ambulanță, în drum spre maternitate, nici când a născut. Cu un oftat pe buze, fata spune că nici nu vrea să-și amintească de acel moment. Însă, atunci când și-a ținut prima oară pruncul în brațe au fost compensate toate suferințele vieții ei de copil. De atunci, toată dragostea aia depozitată în inima ei avea cu ce să se consume.

Alexandru s-a născut la 12:12 ziua și avea 2,980 kilograme. Astfel, mama sa a devenit cea mai mică mamă din țară.

Imediat după naștere, pe fată nu a așteptat-o nimeni pe holul maternității, nici tatăul bebelușului, nici ai ei. Mama sa a venit la ei, mai târziu, la centru. A fost și ultima oară când și-a văzut nepotul, după care s-a stins. Atunci când Alexandru a împlinit o lună, bunica a fost găsită fără suflare în casă, fiind răpusă de tuberculoză, boala de care suferea de câțiva ani.

Nici un capăt de ață nu a avut să-i lase maică-sa după moarte.

Experiența de schimbat scutece, spune Nadejda, o avea încă de când trăia în sat. Uneori, femeile din mahala o rugau să aibă grijă de copiii lor. Așa a învățat cum se îngrijește un bebeluș. Astfel, nu i-a fost frică nici să-l alăpteze, nici să-i facă băiță copilului.

Atunci când a împlinit trei luni, Sășuca l-a văzut prima oară pe tatăl său. Probabil și ultima oară. Întâlnirea a fost foarte rece, povestește Nadejda. Probabil a încercat să epuizeze încă o șansă de a o convinge pe mama copilului lui să retragă plângerea de la organele de drept.

„Iepurașul lui tata". Ion și-a strâns copilul la piept și pentru prima oară și-a recunoscut paternitatea. Nadejda crede că a făcut-o pentru a scăpa de închisoare, însă era deja prea târziu. Chiar și din închisoare a încercat să ia legătura cu mama copilului său. Nadejda spune că mai primește de la el mesaje pe rețelele de socializare, însă, nu se lasă înduplecată. Spune că Ion își merită soarta, și că trebuie să răspundă, atât pentru ea, cât și pentru alte trei minore, cu care spune Nadejda că ar mai fi având copii în sat.

Treptat, în jurul fetei a început să se facă gol, fără mamă, fără prieteni, fără bărbatul care a trebuit să-și asume responsabilitatea alături de ea. Singurul sprijin în îngrijirea copilului sunt responsabilii de la centrul maternal și celelalte mămici internate acolo. Cu ajutorul lor, Nadejda a putut termina și cele nouă clase. Nadejda își amintește cât de greu i-a fost în ultimul an de gimnaziu. Pe lângă meseria de mamă, mai trebuia să însușească și materiile școlare, care i se dădeau foarte greu. Dimineața, înainte de ore, se trezea cu noaptea în cap, hrănea copilul, îi schimba scutecul, îl îmbrăca, îi pregătea toate necesare pentru cele câteva ore, care urma să lipsească fiind la școală, și îl lăsa în grija celorlalte mămici.
“
Eiii, abia așteptam să vin acasă. Îmi făceam griji, să nu pățească ceva, să nu răcească sau să nu se întâmple ceva. Nu mai puteam de dorul lui. Fetele din clasă erau foarte curioase, mă întrebau mereu ce fac, cum fac.
Atunci când Alexandru a împlinit 11 luni, mama sa a absolvit nouă clase. O lună mai târziu, Nadejda și-a încreștinat copilul. Slujba religioasă a avut loc la o biserică din Chișinău în prezența echipei centrului maternal și a unei singure nașe de botez, o prietenă de-a Nadejdei. La doi ani, tânăra mămică a reușit să-și înscrie copilul la creșă, iar responsabilii de la centrul maternal au ajutat-o să se înscrie la niște cursuri pentru a învăța o meserie.

Situația familială a obligat-o pe Nadejda să învețe devreme să-și caute singură de grijă. Iar din puținul pe care îl aveau, fata obișnuia să le facă tuturor de mâncare. Astfel a îndrăgit bucătăria, iar de mică visa să poată să gătească o tortă. În pofida la asta, tatăl ei vitreg își dorea să o vadă în uniformă și încerca să o convingă să meargă la Academia de Poliție. Până la urmă, a rămas la vechea ei pasiune - bucătăria. A absolvit cursurile de cofetar-bucătar și practica de specialitate.

Ce va fi mai departe cu soarta Nadejdei și a fiului ei, nu știe nimeni. Centrul maternal are o politică internă, potrivit căreia, după un an - timp în care femeile primesc ajutor și instruire de ghidare în viață - sunt nevoite să părăsească centrul, pentru a făcea loc altora, la fel de nevoiașe. Însă pentru Nadejda, aceștia au făcut o excepție. Responsabilii de acolo spun că ea va fi găzduită până când va putea singură să-și întrețină copilul. Cu o șansă la muncă, viața acestei fete nu va intra în cercul nenorocului.
“
— Cum face căluțul mămică?
— Muu, Muu!
— Nu, așa face văcuța, da căluțul cum face?
Singurul ajutor pe care îl primește Nadejda din partea statului, pentru întreținerea copilului, este suma de 640 de lei pe lună (aproximativ 30 de euro). A încercat să mai facă niște solicitări de la stat, însă fără nicio izbândă.

Subiectul Nadejdei este sistemul acut al unei situații căreia nimeni nu-i găsește rezolvare, iar la fel ca Nadejda, în Republica Moldova sunt alte câteva mii de mame minore. Fenomenul mamelor minore este unul cronic, îl întâlnim nu numai în familii social vulnerabile, în medii sărace, sau în mediul rural, ci și la oraș, în familii cu venituri financiare bune.

Povestea Nadejdei nu e în realitate decât manifestarea extremă a unui fenomen comun în Republica Moldova – mamele minore. De fiecare dată când un caz ca al Nadejdei iese la suprafață, autoritățile fac promisiuni, elaborează strategii de ochii lumii, intervin pompieristic fără nici o coerență. Apoi subiectul e dat uitării părând că toată lumea e mulțumită. Cifrele însă spun o altă poveste.

Potrivit Biroului Național de Statistică, doar în anul 2018, în Republica Moldova s-au înregistrat 2.167 de noi născuții-vii la mame cu vârste sub 18 ani. 32,7% dintre acestea nu au devenit mame pentru prima oară.

Într-un stat în care autoritățile se bat cu pumnul în piept că apără dreptului copilului introducerea educației sexuale în programa școlară încă este un subiect tabu. Un subiect vechi care a reușit să disperseze societatea în două tabere: cei care consideră că educația sexuală trebuie studiată în școli și cei care sunt împotriva studierii acestei materii. Problema nu ar fi atât de stringentă dacă datele statistice din ultimii ani nu ar arăta numărul mare de sarcini și avorturi în rândul minorelor. În Republica Moldova, educația sexuală nu este o disciplină obligatorie. Ea este predată la orele de biologie, educație civică și disciplinei opționale - educație sexuală.

Prima încercare de a introduce un fel de educație sexuală în școli a fost în 2005, atunci când disciplina „Deprinderi de viață" a fost inclusă în programul școlar. „Deprinderi de viață" reprezenta o inițiere a tinerilor în subiecte legate de pubertate, viață sexuală, infecții cu transmitere sexuală, pericolele la care sunt supuși dacă consumă droguri sau fumează.

Atunci, Biserica Ortodoxă și mai multe organizații creștine au criticat dur acest curs și au cerut să fie exclus definitiv din programul școlar. Fețe bisericești au caracterizat cursul ca fiind unul păgân și de propagare a desfrâului. După numeroasele critici aduse, disciplina a fost trecută pe lista cursurilor opționale. Însă, fără succes. Numărul mic de copii interesați de acest subiect, impactul cursului, și probabil un caz ca cel al Nadejdei a făcut ca în 2012, în curricula școlară, să fie introdus un nou curs opțional – „Educație pentru sănătate", o alternativă a cursului din 2005. Potrivit programului de studiu, elevii din clasele V-VI studiază schimbările organismului la pubertate și igiena sexuală la capitolul Reproducere. În clasele VII-IX, la același capitol sunt discutate alte subiecte: consecințele debutului vieții sexuale timpurii, descrierea bioritmului organismului feminin și masculin, consecințele sarcinii în pubertate, maladiile sexuale transmisibile.

Acum o lună, Nadejda a terminat deja practica de specialitate. Și-a făcut un CV, ajutată de responsabilii de la centrul maternal, a căutat joburi pe internet. A mers și a bătut din ușă în ușă, a vorbit cu mai mulți angajatori și a reușit să-și găsească de muncă. Spune că a fost acceptată la două posturi de muncă ca ajutor de bucătar. A ales cea mai avantajoasă ofertă, un orar mai flexibil, un salariu mai mare și locația, mai aproape de creșa copilului. În curând Nadejda va primi primul salariu din viața ei.
“
Sunt fericită! Nu îmi imaginez viața mea altfel.
Dacă vrei să îi oferi unui copil șansa de a crește fericit alături de mama sa, o poți face donând în cadrul proiectului „În brațele mamei" inițiat de Misiunea Socială Diaconia.
Autoare:
Mia Bucataru
Fotograf:
Mihail Calarașan
Editoră:
Oana Sandu, Decât o Revistă

Opiniile exprimate în această publicație nu reprezintă neapărat viziunile Black Sea Trust for Regional Cooperation (BST), German Marshall Fund of the United States (GMF) sau ale partenerilor săi.
După ce școlile s-au închis, lecțiile au trecut pe online, părinții s-au trezit cu copiii acasă, pentru care trebuie să gătești, după care să strângi, dar și să încerci să înlocuiești învățătorii pe care pandemia i-a mutat în spatele ecranului calculatorului sau le-a lăsat doar vocile care se aud zilnic la telefon. 

„Războiul” din casă

Ziua începe devreme pentru Cristina. Se trezește dis-de-dimineață ca să gătească micul dejun pentru copii. Cei mici se trezesc de dată ce aud cum mama se mișcă somnoroasă prin bucătărie. Nu vrea să facă zgomot și să-i trezească. Inspiră adânc și gustă cu poftă din liniștea matinală.
Cele două luni de pandemie, care i-a adunat pe toți în casă și i-a lăsat acolo să lucreze și să învețe au stors-o de orice putere și entuziasm. „Pentru mine această perioadă este un șoc emoțional”, oftează Cristina Rus, mamă la trei copii de vârste diferite, de la preșcolari – la elevi de clasele primare. „Eu sunt absolut epuizată. Pentru că într-o zi lucrătoare eu trebuie să fiu mega multifuncțională: mamă, bucătăreasă, educatoare, învățătoare, angajată și studentă. Îmi vine uneori să fug de acasă. În timp ce explic tema unui copil, altul face ce vrea. Copilul din clasa a III-a își bagă mereu nasul în temele fratelui mai mic, din curiozitate, dar și pentru că exercițiile sunt mai ușoare. Între timp, copilul de clasa întâi își închipuie peste fiecare două secunde că creioanele sunt avioane. Preșcolarul caută joacă și atenție și îi sustrage mereu pe cei mai mari. Am impresia că mă aflu la război, pe fronturi diferite”, povestește Cristina.  Pe lângă haosul care îi dă târcoale de la primele ore ale dimineții, trebuie să se mai gândească cum să-i ajute pe copii să participe la lecțiile online atunci când nu are tablete sau telefoane pentru fiecare. Iar singurul laptop din casă i-a devenit biroul ei de lucru, la care încearcă să se concentreze în timp ce creioanele zboară prin casă, cel mic caută mai multă atenție, trăgând-o de haină, iar fiica mai mare o roagă să-i explice cum poate să rezolve o ecuație. 

Lecțiile online

Cristina spune că în această perioadă de educație și de lucru la distanță a descoperit mai multe platforme și tehnologii. A reușit să remarce eficiența evaluărilor făcute prin Google Forms și să se indigneze din cauza fișelor cu exerciții transmise de către învățători prin viber. „Mi se înnegrește în fața ochilor când ni se transmit link-uri pe YouTube, pentru că de calculator am eu nevoie pentru a lucra, nu pentru a-l transforma în tablă interactivă pentru copii”, oftează ea. Iar momentul ei ușor de răgaz îl inspiră cu poftă atunci când cei mici se adună în fața televizorului și privesc entuziasmați lecțiile explicative, realizate de Ministerul Educației. „Este minunat pentru cei care nu reușesc să se conecteze la lecțiile online prin Zoom”, remarcă ea. 
Pentru a-i face mai responsabili și pentru a nu le permite să se distragă atât de ușor de la ore, femeia a cumpărat și un clopoțel cu care sună de fiecare dată când începe sau se încheie lecția. „Dar nici asta nu ajută”, constată ea. Mama spune că nici studiile pedagogice nu o ajută, când în casa transformată clasă are elevi de diferite vârste. „Eu nu sunt robot transformer”, râde ea.

„Îmi vine să fug de acasă”

Cu aceeași situație se confruntă și Ludmila Ignat care spune că această perioadă, pe lângă grija pentru sănătatea copiilor și a celor apropiați, a consumat-o cu orele la care trebuie să participe activ împreună cu cei trei copii ai ei. „Îmi vine să-mi iau lumea în cap și să fug de-acasă”, recunoaște ea, criticând într-un fel declarațiile unor învățători sau educatori care le spun că această perioadă le va permite părinților să înțeleagă cât de greu este să lucrezi cu cei mici. „Dar noi, acum, trebuie să învățăm o grămadă de teme ca să le putem explica copiilor și nu mi se pare corect că trebuie să facem munca în locul cuiva, atâta timp cât trebuie să ne concentrăm și la serviciul nostru”, adaugă ea. 
Cel mai ușor trec peste această perioadă preșcolarii, care nu simt nicio tensiune, în timp ce părinților cu elevi mici le este foarte greu, pentru că într-o clipă au trebuit să-și atribuie și mai multe roluri: să lucreze, să devină pedagogi și să mai facă și treburile casnice, este de părere Corina Vasilache, psihologă la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor „Accept”. Cu toate acestea, ea le recomandă părinților să-și păstreze calmul, iar atunci când simt că încep să se enerveze să-și spună „stop!” și să iasă din odaia în care copilul continuă să facă nazuri. „Tensiunea se resimte atunci când ai mai multe activităţi, iar dacă le ordonezi într-o oarecare măsură atunci e mai uşor să faci faţă lucrurilor”, subliniază specialista. 

Învățătorii din casă

Maricica Panas este mamă a doi copii: unul de 18 ani și altul de 10 ani. Ea povestește că în această perioadă de învățământ la distanță încearcă continuu să împartă singurul calculator din casă cu cei patru membri din familie și de multe ori, nici internetul nu a mai făcut față solicitării mult prea mari. „Sunt teme care pot fi foarte greu explicate la distanță și rezultatele sunt verificate prin fotografii sau video. Lecțiile online sunt practic imposibil de desfășurat”, spune femeia. Cu toate acestea, un plus al învățământului online, susține Ala Revenco, una dintre fondatoarele Grupului „Părinți Solidari”, este că au fost create biblioteci de lecții video pentru toate clasele. Însă, unii părinți și pedagogi susțin că imposibilitatea de a pune întrebări creează dificultăți în asimilarea materialului predat în filmulețe.
Diana Anghelenici este mama unui elev de clasa a III-a. Ea spune că lecțiile și exercițiile sunt transmise de profesori pe viber, iar copilul trebuie să le facă singur. „În cazul orelor de muzică, copilul învață cântecul și eu îl filmez cât cântă, iar la orele de artă plastică fotografiem desenul și-l trimitem profesoarei”, explică Diana. Însă, această metodă de predare, spune o altă mămică, Carolina Lungu, nu este gândită până la capăt. „Da, unii profesori se străduie să facă ore online, la fel de bune ca cele reale, să le explice elevilor temele noi. Dar, sunt prea puțini de aceștia. În rest, îți transmit pagina, exercițiul și încearcă să-i explici singură copilului ca după aceasta nici măcar să nu verifice cât de corect le-a făcut”, constată ea. Galina Tugulschi recunoaște că vrea ca lucrurile să funcționeze ca înainte, atunci când copiii mergeau la școală. „Acum copilul stă lipit de calculator și în fiecare seară are ochii roșii și obosiți”, remarcă mama. 

Plusurile pandemiei

Cu toate acestea, pandemia, spun unii părinți, le-a oferit posibilitatea să petreacă mai mult timp cu cei mici și să descopere pasiunile comune, de a comunica și face schimb de păreri. „Acum fac bucate împreună cu copilul. Se implică și ne distrăm împreună. Organizăm programul zilei în funcție de dispoziția și poftele celei mici. Rezolvăm exerciții, învățăm lucruri noi și citim mult”, povestește entuziasmată Ela Gheiceanu-Păunescu.  „Carantina are şi plusuri, nu numai minusuri. Minusurile ar fi că copiilor le-ar lipsi socializarea, dar plusurile sunt că ne face mai responsabili pe noi şi pe copii noştri. Copiii vor deveni mai independenţi. Doza de independenţă trebuie oferită celui mic. Da, nimic nu se face într-o zi. Treptat învățăm unele lucruri care ne vor fi de mare ajutor în viitor”, subliniază psihologa Corina Vasilache. Totodată, ea spune că copiii trebuie să primească și responsabilități casnice, nu doar cele ce țin de școală și să iasă la plimbare, pentru a interacționa cu natura.  Obosiți, dar responsabili de educația și sănătatea celor mici, părinții trebuie să continue să facă singuri față acestei perioade instabile și fără o percepere clară a ceea ce va fi în următoarele săptămâni sau luni.   Material realizat de Mirela Gandraman și Tatiana Beghiu
De la declanșarea situației epidemiologice, Spitalul Internațional Medpark a căutat în permanență modalități de a-și proteja pacienții și colaboratorii, dar și de a contribui la diminuarea efectelor pandemiei asupra societății. La această etapă, echipa Medpark a identificat necesitatea de a se implica și în susținerea colegilor din domeniul medical care au suportat infecția cu noul coronavirus, lansând primul proiect al Fundației Medpark – „Grijă pentru colegi”. Proiectul prevede oferirea asistenței medicale gratuite pentru toți angajații din sistemul de sănătate aflați în faza de convalescență: medici, asistenți medicali, infirmieri, șoferi de ambulanță și întreg personalul auxiliar. Deoarece efectele noului coronavirus sunt de durată, iar infecția în forme moderate și severe poate lăsa sechele asupra anumitor organe (plămâni, ficat, inimă, rinichi etc.), după tratarea infecției COVID-19 pacienții necesită atenție specială. Pentru aprecierea stării lor de sănătate, depistarea eventualelor consecințe și tratarea lor la timp, Fundația Medpark le va oferi serviciile medicale necesare, acoperind integral costul acestora. Elena Mornealo, președintele Fundației Medpark: “Sistemul de sănătate, atât la nivel național, cât și la nivel mondial, se confruntă cu provocări fără precedent, iar presiunea este mult mai mare decât în mod obișnuit. Suntem solidari cu colegii noștri și dorim să susținem lucrătorii medicali în această perioadă, motiv pentru care am lansat acest proiect social. Suntem siguri că împreună putem face față pandemiei și ne dorim să reducem din efectele sale negative.”    Serviciile oferite în cadrul proiectului„Grijă pentru colegi” includ toate evaluările și investigațiile necesare pentru aprecierea stării de sănătate în urma suportării infecției COVID-19, depistarea posibilelor consecințe și corijarea acestora. Printre acestea se numără:
  • evaluarea terapeutică,
  • aprecierea stării funcționale a plămânilor și imagistica prin tomografie computerizată,
  • examinarea cardiologică prin investigații specifice,
  • aprecierea funcției hepatice și renale prin intermediul analizelor de laborator,
  • consiliere psihologică, în caz de necesitate.
  În funcție de rezultatele evaluării, se vor face recomandări pentru tratarea funcțiilor afectate și evaluări repetate, asigurându-se procesul de monitorizare continuă. Toate serviciile sunt prestate gratuit în cadrul Spitalului Internațional Medpark, iar costul lor este acoperit integral prin donație către Fundația Medpark. Dacă sunteți angajat al unei instituții medicale și ați fost spitalizat pentru tratamentul infecției COVID-19, iar acum vă aflați în faza de convalescență, contactați-ne la tel. 079 010 701 pentru a afla cum puteți beneficia de programul „Grijă pentru colegi” al Fundației Medpark.  Fundația Medpark este o organizație neguvernamentală și necomercială, fondată de către Spitalul Internațional Medpark. Scopul Fundației este de a contribui la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor și a serviciilor medicale din Republica Moldova, prin dezvoltarea proiectelor sociale în domeniul sănătății și promovarea inovațiilor în medicină.
Inovațiile digitale ar putea deveni principala soluție pentru ca întreprinderile mici și mijlocii  să-și continue activitatea. Asta după ce pandemia COVID-19 le-a afectat simțitor capacitatea de producere și comercializare. Potrivit unui studiu realizat de „Camera de Comerţ Americană din Moldova” (AmCham) la nivel de piață, aproximativ 88% dintre companii sunt afectate negativ de scăderea cererii la produse și servicii. În susținerea afacerilor mici și mijlocii a fost lansată inițiativa „Digital upgrade” parte a Programului Național Startup Moldova – un proiect complex de transformare digitală a IMM-urilor IT și non-IT. Prin intermediul programului va fi oferit suport pentru cel puțin 40 de afaceri mici și mijlocii sub formă de servicii și soluții de automatizare, servicii de digitalizare, acces la consultanță în domeniul legal și fiscal, consiliere în comerțul electronic, dar și soluții integrate pentru automatizarea proceselor de afaceri. „Digital upgrade” – soluții digitale pentru afacerile non-IT La prima etapă a programului, startup-urile și companiile din Moldova, activitatea cărora se bazează pe tehnologii informaționale, au fost invitate să propună soluțiile digitale. De cealaltă parte, reprezentanții afacerilor mici și mijlocii au fost îndemnați să comunice despre necesitățile lor stringente pentru desfășurarea activităților. Ana Chirița, directoarea Proiectului TEKWILL: „Programul Startup Moldova „Digital upgrade” vine să sprijine gândirea inovatoare, crearea serviciilor și produselor digitale, dar și colaborarea intersectorială. Printre necesitățile IMM-urile au fost semnalate soluții de comerț online, platforme financiare, procesarea datelor etc. La doar o săptămână de la lansarea apelului, peste 30 de companii IT au venit cu propuneri de soluții utile pentru digitalizarea proceselor și a IMM-urile în sine. Datele colectate ne vor permite să identificăm furnizorii-cheie de soluții IT, iar în baza propunerilor lor va fi elaborată o analiză.” Ulterior, în cadrul unor sesiuni tematice virtuale, participanții vor fi ghidați să se concentreze pe noi oportunități și noi modele de afaceri. Pe durata acestora, vor fi împărtășite și principalele constatări, iar în baza cărora vor fi pregătite propunerile pentru mobilizarea fondurilor pentru proiectele de sprijin ale IMM-urilor. Parteneriate pentru digitalizarea afacerilor non-IT  „Digital upgrade” face parte din Programul național „Startup Moldova” și este dezvoltat în cadrul proiectului TEKWILL, cu susținerea partenerilor de dezvoltare USAID și Suedia, împreună cu Asociația Națională a Companiilor din Domeniul TIC, Moldova IT Park, UNDP și ODIMM. Madelene Eichhorn, Manager de programe, Ambasada Suediei în Moldova: „Suedia susține transformarea digitală la nivel global, iar în Moldova, sprijină inovația, antreprenoriatul și sectorul TIC prin programele lansate de Proiectul TEKWILL. Toate domeniile susținute de Suedia pun în prim plan perspectivele de dezvoltare ale persoanelor cu venituri modeste, ale femeilor, alături de promovarea drepturilor omului, precum și sustenabilitatea mediului. În viziunea noastră, asistența acordată nu are ca scop doar creșterea economică, din contră, de ea trebuie să beneficieze în mod clar și persoanele care se confruntă cu diverse bariere în calea incluziunii financiare. În acest sens, Suedia contribuie la creșterea competențelor și a capacității în domeniul IT, promovând soluții inovatoare atât în sectoarele tehnice, cât și în cele non-IT. Integrarea tehnologiilor informaționale în diferite sfere ale vieții, precum și crearea de platforme alternative, poate contribui la oferirea oportunităților multiple de dezvoltarea a afacerilor, la îmbunătățirea economiei și a condițiilor de viață în general în Moldova”. Scott Hocklander, Șeful Misiunii USAID în Moldova: „Când vine vorba despre business-ul online, este momentul oportun ca Moldova să cucerească piață digitală și să asigure un viitor, în care produsele și serviciile moldovenești continua să iasă în evidență și să prospere. Lansarea proiectului „Startup Moldova” va contribui la consolidarea efortului de dezvoltare a ecosistemului, condus de inovație și cunoașterea industriei tehnologice. Acest proiect face parte dintr-o colaborare public-privată mai largă, pe care USAID o susține în sectoarele-țintă, pentru a dezvolta afaceri inovatoare on-line. Aceste afaceri – indiferent dacă se desfășoară de acasă, sau de la birou – vor fi capabile să concureze într-o lume din ce în ce mai digitală, în momente incerte, precum acela prin care trecem acum, și vor spori creșterea economică în țară. USAID crede în potențialul Moldovei de a fi în fruntea întreprinderilor bazate pe tehnologii. Susținem antreprenoriatul ITC și dezvoltarea performantă, deoarece timpurile dificile cer soluții avansate.”  Participă  la Programul „Digital upgrade”! Ești antreprenor și ai o soluție care poate susține dezvoltarea digitală a sectorului privat din Moldova?  Te invităm să faci parte din Startup Moldova – Programul „Digital Upgrade”! Așa ai toate șansele ca inițiativa ta să contribuie la progresul domeniilor: FinTech, WineTech, AgTech, MedTech, Lifestyle, Data Science, IoT, e-commerce etc. Propune soluția ta aici  Iar dacă ești reprezentant al unui IMM, ne poți vorbi despre dificultățile cu care te confrunți în activitatea zilnică aici. Ulterior, echipa proiectului va veni în ajutor cu o serie de soluții IT, suport tehnic/mentorat sau finanțare pentru digitalizarea și automatizarea proceselor. Startup Moldova – creștem idei care schimbă lumea! „Startup Moldova” reprezintă o platformă pentru generarea, pilotarea și implementarea ideilor noi atât pentru piața locală, cât și pentru cea globală. În cadrul programului va avea loc cartografierea tuturor actorilor implicați în acest domeniu, iar tehnologiile informaționale vor fi conectate la toate ariile de interes public și privat, pe piețele locale și globale. Programul este parte a Proiectului TEKWILL, implementat de Asociația Națională a Companiilor din Domeniul TIC, cu susținerea financiară a Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională și a Suediei. „Tekwill” a fost creat în anul 2017 ca Centru de Excelență al sectorului ICT din Moldova, având drept scop principal alinierea domeniului la cerințele curente ale pieței. Pentru a continua să contribuie la creșterea competitivității industriei IT și a altor sectoare strategice ale economiei, centrul și-a extins domeniile de activitate, devenind în 2019 un proiect complex la nivel național, cu sloganul „Revoluția începe!” Obiectivul de bază al Proiectului TEKWILL, în calitatea sa de platformă dedicată progresului sectorului IT, este de a asigura un impact major asupra dezvoltării economice a țării, prin îmbunătățirea capacităților antreprenoriale și educaționale ale societății, dar și prin sporirea potențialului de cercetare și dezvoltare al instituțiilor de învățământ, în conformitate cu cererea de pe piața IT. Mai multe detalii pe startupmoldova.digital
Cea de-a treia dezbatere online, organizată de Radio „Europa Liberă” în cadrul proiectului multimedia „AntiNostalgia – privind spre viitor”, face, la propriu, legătura dintre trecutul nu foarte depărtat și prezentul pe care îl trăim fiecare chiar în aceste zile. „Omul-piuliță în statul-fortăreață” este subiectul ce va fi pus în discuție astă seară, la ora 18.00, și la care echipa redacțională vă invită să vă alăturați pe pagina de Facebook a evenimentului. „În jurul nostru se produc tot felul de nenorociri. Cea cu numele de coronavirus a pus o lume întreagă în fața unei dileme: ce alegem – omul sau economia?.. Sănătatea individului sau bunăstarea comună?.. Ceea ce se întâmplă acum ne-a amintit de trecutul comunist. Cernobîl-ul, BAM-ul, experimentele nucleare secrete din URSS, canalul din România – toate s-au făcut din contul bunăstării omului de rând”, acestea au fost întrebările-cheie, de la care au pornit la drum jurnaliștii de la „Europa Liberă” și pe care își propun să le discute cu publicul. Drept dovadă să omul era, totuși, o foarte mică „piuliță” pentru sistem servesc și filmele ce vor fi proiectate de-a lungul evenimentului, realizate de jurnalista Eugenia Crețu de la proiectul TV „Pur și Simplu”. Acestea vor aduce în prim-plan mărturii ale celor care au trecut prin Cernobîl, BAM sau care și-au văzut casele acoperite de ape de dragul unor proiecte grandioase de industrializare. Pe post de invitați speciali vor apărea istoricii Marius Stan din România și Virgiliu Pâslariuc din Republica Moldova. De asemenea, două interviuri speciale au fost realizate de echipa redacțională pentru această dezbatere – cu istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe al României, de la Paris, și cu Andrei Illarionov, fost consilier al președintelui rus Vladimir Putin, șef al Institutului de Analiză Economică și cercetător superior la Cato Institute, SUA. Dezbaterea va fi moderată de jurnalista Liliana Barbaroșie, alături de care va fi neobositul Vasile Botnaru, directorul Biroului „Europa Liberă” de la Chișinău. Stați acasă și… stați alături de „AntiNostalgia” – astăzi, la 18.00, pe Facebook, pentru o discuție despre „Omul-piuliță în statul-fortăreață”. Adică despre noi.

+147 cazuri noi de COVID-19

147 de cazuri noi de COVID-19 după ce au fost efectuate 1 103 teste. Cifra totală de infectări ajunge la 5 533 de cazuri de COVID-19. Numărul cazurilor active de infectare este de 3 131. De asemenea, din cele 147 cazuri noi, 26 sunt lucrători medicali. Pe parcursul zilei au mai fost înregistrate alte patru decese, cifra totală ajungând la 194.

O nouă Comisie

După ședința Consiliului Suprem de Securitate care a avut loc astăzi, președintele Igor Dodon a declarat că starea de urgență care se încheie mâine nu va fi prelungită. Prin urmare, Comisia pentru Situații Excepționale își va încheia activitatea. Atribuțiile a de impune sau de a ridica interdicții legate de pandemie vor fi preluate de o nouă structură – Comisia extraordinară privind sănătatea publică. Această Comisie va institui de mâine Cod Roșu în sănătate publică. Anterior, premierul Ion Chicu a declarat că starea de urgență se încheie, însă nu se anulează restricțiile impuse de CSE. Prin urmare, oamenii vor putea doar să meargă doar în parc, în aflarea în alte locuri publice este interzisă.  

Donațiile continuă

Lituania a donat astăzi un lot de echipamente de protecție împotriva COVID-19. Donația include 10 500 viziere în valoare de aproximativ 20 de mii de euro. Statele Unite ale Americii, prin intermediul Ambasadei SUA la Chișinău, au oferit astăzi instituțiilor medicale ale Ministerului Apărării un lot de echipament individual de protecție în valoare de 15 000 de dolari, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la sediul Spitalului Clinic Militar Central.  

190 de decese, în total

Până la ora actuală, în Republica Moldova au fost confirmate 5 406 de cazuri de infecție cu noul Coronavirus. În ultimele 24 de ore, în cadrul Centrului COVID-19 Chișinău, au fost internați 95 pacienți cu suspecție la COVID-19.  
Starea de sănătate a persoanelor infectate: 269 – stare gravă, dintre care: 21 – conectați la aparate de respirație asistată; 487 – stare de gravitate medie; 52 – externați în ultimele 24 ore; 2 228 – tratați, în total.
  Până la ziua de azi, au fost confirmate 1 245 cazuri de infectare în rândul angajaţilor sistemului de sănătate, printre care: medici- 291, asistenţi medicali- 466, felceri- 65, paramedici- 1, farmacişti- 19, personal auxiliar- 403 persoane. MSMPS informează despre înregistrarea altor 5 decese provocate de COVID-19: Deces 186: Bărbat de 38 ani, din mun. Bălți, internat în stare gravă cu diagnoza pneumonie interstițială bilaterală, la Institutul de Medicină Urgentă, la data de 12 mai. Deces 187: Bărbat de 79 ani, din mun. Chișinău, transferat de la Centrul COVID-19 la Spitalul clinic municipal “Arhanghel Mihail”, la data de 5 mai. Comorbidități: cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, encefalopatie discirculatorie mixta, demență senilă. Deces 188: Femeie de 55 ani, din raionul Ocnița. Internată în stare gravă la Institutul Oncologic, la data de 5 mai. Comorbidități: proces oncologic hematologic avansat cu asocierea infecției COVID-19. Deces 189: Bărbat de 55 ani, din raionul Soroca. Internat la Spitalul Clinic Republican la data de 1 mai. Comorbidități: hipertensiune arterială, insuficiență hepatică cu predominarea sindromului citolitic, colestatic, obezitate morbidă. Deces 190: Bărbat de 52 ani, din Slobozia. Comorbidități: diabet zaharat, cancer pulmonar, efecte post-tuberculoză.

Mai puține declarații de procurare a primei de asigurare medicală

În ultimele 24 de ore, în punctele de trecere a frontierei fluxul de persoane a constituit 2 644 traversări. Pe sensul de intrare în Republica Moldova s-au înregistrat 1 193 traversări persoane, dintre care 748 treceri la frontiera moldo-română și 445 treceri la frontiera cu Ucraina. În punctele de trecere a frontierei deschise traficului au fost supuse screeningului 2 644 persoane și completate 1 193 fișe epidemiologice individuale. La fel, au fost completate și semnate 933 Declarații pe propria răspundere privind obligația achitării primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul curent. Foto: Facebook/ Ministerul Apărării al Republicii Moldova

Ana Niculaeș a participat în trei acceleratoare de afaceri tehnologice, inclusiv unul la Amsterdam. Va participa și la acceleratorul online Upcelerator.

Am întrebat-o pe Ana care a fost motivația ei de a participa în mai multe programe de accelerare, cum a evoluat ideea ei de afacere și ce lecții a luat din acceleratoare. De asemenea, care sunt așteptările ei de la acceleratorul Upcelerator.

Ana este fondatoarea Cabinetului de Psihologie „Consuela”. A absolvit în 2010 un master în psihologie cu diplomă dublă la Paris și Barcelona. În cadrul studiilor de doctorat în psihologie a obținut bursa Carnegie. A predat la Universitatea din Buffalo, New York, SUA și în 2014 a revenit în țară pentru a promova cultura de a merge la psiholog în Moldova. În 2015 a obținut diploma de excelență academică pentru Moldova în cadrul rubricii „Reveniri care Inspiră”.

Atunci când a deschis un cabinet de psihologie la Chișinău, idee nu avea cum să își asigure un venit suficient ca să acopere cheltuielile cabinetului și cum să se promoveze. Totuși motivația de a munci pe cont propriu și la îndemnul unor prieteni a decis că vrea să lucreze asupra unui model de afacere sustenabil și scalabil.

Ana știa și de la Robert Kiyosaki, autorul cărții „Tată Bogat, Tată Sărac”, că e foarte important să ai venituri pasive. „Când călătorești peste hotare, ești pe cont propriu, iar dacă m-aș îmbolnăvi nu aș reuși să mai câștig suficienți bani ca să-mi acopăr cheltuielile”, zice Ana.

Primul accelerator în care a participat, a fost Space Program organizat de Dreamups, care a fost o adevărată provocare. Așteptarea Anei era că va trece prin niște cursuri intensive care o vor ajuta să dezvolte o afacere. Iar faptul că ea trebuia să facă totul singură și că doar o dată în lună trebuia să facă un pitch a demotivat-o și chiar a speriat-o.

„Atunci încă nu știam ce înseamnă un «pitch», am aflat că este o formă de prezentare a ideii de afacere într-un mod foarte structurat, astfel încât să explici care este problema, care este soluția cu care vrei să rezolvi problema, prin ce te diferențiezi de alți concurenți, care e grupul țintă, mărimea pieței de desfacere și în ce mod o să faci bani”, menționează Ana.

Ana avea un disconfort psihologic, fiind pe cont propriu, având ca și idee să dezvolte o aplicație tehnologică, neavând cunoștințe tehnice, înțelegea că avea nevoie de un developer în echipă și în același timp nu știa de unde să ia bani pentru a-l plăti. „Îmi amintesc că avem un nivel înalt de de anxietate, atunci mi-am promis că voi face tot ce depinde de mine, voi face ședințe cu mentorii, voi executa toate exercițiile și chiar dacă voi eșua, voi eșua frumos și o să învăț foarte multe lucruri din asta”, povestește Ana. Ea a fost ambițioasă, pentru ea conta să ia unul din primele trei locuri în accelerator, și a lucrat la un chatbot care ajuta să treci peste despărțire, chatbot-ul e încă funcțional, ea a reușit să construiască un produs minim viabil, iar prin aceasta aplicație oferă 21 de zile de suport pentru persoanele care trec prin despărțire – Exchat.

Apoi împreună cu co-fondatorul Exchat au participat la un concurs de idei de startup-uri unde a mers ca să lucreze la validarea modelului de business. Acolo a apărut ideea de Anabot, care trebuia să fie un chatbot care să ajute să creeze conexiunea între persoanele care trec printr-o suferință emoțională și profesioniștii. Ea zice că problema de promovare ca și psihologi o au mai mulți specialiști, iar acest bot ar fi unit clienții cu profesioniștii.

În acel concurs a luat locul 2 și a câștigat o participare într-un alt pre-accelerator organizat de Rockstart în Chișinău, la Tekwill. Au urmat trei luni de lucru intensiv, unde a trecut prin ideea de problem-solution fit.

„Deseori noi ne îndrăgostim de ideea noastră, credem că e cea mai bună, iar sarcina ta e să verifici dacă asta e cu adevărat o problemă și dacă asta într-adevăr e cea mai bună soluție”, zice Ana.

O altă etapă este market fit, unde verifici dacă este suficient potențial de cumpărare pentru o anumită piață. Ana zice că ea nu a reușit să găsească un model de business potrivit în acest accelerator. Dar totuși în acel program a câștigat o participare într-un pre-accelerator în Amsterdam, care este în top 10 acceleratoare din lume și era nișat pe inteligența artificială.

„Anabot urma să fie un coach virtual care măsura starea emoțională zilnică. Măsura nivelul de calitate a somnului, nivelul perceput de energie și nivelul de încredere în sine”, menționează Ana. Dificultatea cu care s-a confruntat era că achiziționarea unui client era mult mai costisitoare decât potențialul venit pe care l-ar fi avut de la psihologi. „Aici a fost blocajul, mentorii au spus că se pare că acest produs nu e potrivit ca și timing, dar că tot ce ține de sănătatea mintală va deveni tot mai cerut în viitorul apropiat”, zice Ana.

Au primit sfatul să meargă pe elementul de recepționist digital, ceea ce nu li se potrivea.

În Upcelerator își planifică să dezvolte modelul de business. Aici aplică cu ideea Respiro, care este un site, o bază de date a psihologilor, astfel încât beneficiarii să-și găsească psihologul potrivit în dependență de limba vorbită, tipul de serviciu și locație.

Ana menționează că a învățat foarte multe lecții în acceleratoarele de afaceri în care a participat. „E o experiență cu foarte multe emoții, un adevărat „emotional rollercoaster”, sunt foarte multe momente în care vrei pur și simplu să renunți, pentru că sunt foarte multe blocaje. Și atunci când tu știi de ce faci asta, mereu va fi obiectivul în față și chiar dacă apar niște blocaje, vei trece mai ușor peste ele. Foarte mult contează echipa cu care pornești la drum, pentru că un startup presupune foarte mult voluntariat ”.

Pentru Ana, obiectivul fiind promovarea culturii de a merge la psiholog, mereu a ajutat-o să meargă înainte. Și asta a ajutat-o să treacă prin cele trei acceleratoare. Și chiar dacă nu și-a atins scopul propus, acesta fiind obiectivul vieții ei, ea mereu găsește resurse să continue.

„Mereu e nevoie să testezi ipotezele” zice Ana, aceasta e o altă lecție învățată în acceleratorul din Amsterdam și cu acest plan vine la Upcelerator.

Mai multe detalii despre programul Upcelerator găsiți aici https://upcelerator.md/
PE SCURT O femeie de etnie romă dintr-un sat din nordul Moldovei a reușit să schimbe fața localității ei natale. Natalia Rădiță, mediatoarea comunitară din Gribova, raionul Drochia, s-a ciocnit cu discriminarea chiar la începutul carierei sale, dar asta, în loc să o descurajeze, a făcut-o să muncească și mai mult și să lupte pentru comunitatea din Gribova. Proiectele pe care le-a implementat ea în comunitate au reușit să șteargă linia imaginară dintre romi și „ne-romi”. Într-un alt caz, Anna Varnai din orășelul Pecs din Ungaria și-a propus să realizeze un proiect de susținere a femeilor și fetelor de etnie romă. Ca până la urmă să deschidă un restaurant cu bucătărie țigănească, unde iau masa diplomați și politicieni locali și internaționali. Moldova.org îți aduce istoriile extraordinare ale celor două femei, una din Republica Moldova și alta din Ungaria, care au reușit să elimine stereotipuri și să demonstreze că pentru realizarea unor proiecte este nevoie de dorința de a schimba ceva spre bine și de multă, multă tenacitate. PE LUNG

Natalia Rădiță, prima și singura femeie de etnie romă din Gribova care a făcut studii

  Natalia Rădiță este mediator comunitar în satul Gribova, raionul Drochia. Ea activează și în calitate de consilieră în cadrul Consiliului sătesc, fiind aleasă la alegerile locale din toamna anului 2019, în calitate de candidat independent. Este prima și deocamdată singura femeie de etnie romă din localitate care a făcut studii. La inițiativa ei, în sat copii au învățat ce este democrația, școala a fost îngrădită de traseul principal care trece în preajmă, iar în curtea școlii a  apărut un pavilion, unde copii stau la recreație, în centrul satului a fost amenajată și construită o stație de așteptare. Până la realizarea tuturor acestor proiecte, Natalia a parcurs o cale lungă, cu bune și rele. Toate au început de la dorința ei de a învăța. Mama Nataliei a incurajat-o să facă studiile la școala de Iluminare Culturală „Elena Sîrbu” din Soroca (actualul Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”), specialitatea biblioteconomie. Astfel, Natalia Rădiță a devenit prima și deocamdată singura fată din comunitatea romilor din sat căreia părinții i-au permis să-și facă studiile. După absolvirea școlii a fost trimisă să activeze la Ungheni, dar pentru că crescuse doar cu mama, și-a dorit să revină în comunitate, unde a încercat să se angajeze. A fost o experiență dureroasă. „Am fost primită cu entuziasm de șeful secției de cultură de atunci”, povestește Natalia. Cu ochii albaștri, ten deschis și culoarea castanie deschisă a părului, Natalia este departe de imaginea femeii rome cu păr negru și fața smeadă pe care mulți o au în gând. „Eram la față deschisă și domnul a crezut că sunt de origine moldoveancă. Era entuziasmat de notele mele și de comunicarea pe care am avut-o, până a observat numele meu de familie. Aveam familie romă. După care m-a întrebat: «mă scuzi, ești romă?» După ce a auzit răspunsul afirmativ i-a spus: „bine, o să te anunț referitor la angajare”. Când Natalia a revenit după un răspuns, i s-a spus să meargă într-un alt sătuc, unde trebuia să meargă vreo trei kilometri pe jos sau să lucreze într-o bibliotecă aflată într-o clădire avariată, cu mucegai. Atunci a luptat foarte mult ca să fie angajată în comunitate sau în raion, dar așa și nu a mai lucrat conform studiilor sale. „A fost un exemplu negativ pentru comunitatea romă”, spune Natalia Rădiță. Întrebarea tacită care apărea în ochii semenilor ei era „pentru ce ai mai învățat dacă nu ai mai fost acceptată?”.

„Trebuie să lupt și eu pentru ceva”

După ce a văzut la televizor inițiativele activistului Marin Alla, care și-a găsit vocația în a proteja drepturile comunității rome, a înțeles că aceasta vrea și ea. „Trebuie să lupt și eu pentru ceva”, și-a zis ea. Așa a început colaborarea cu Marin Alla. A început să facă voluntariat: să facă listele copiilor de etnie romă din comunitate, să afle câți dintre ei merg la școală, de ce lipsesc de la lecții. A devenit o persoană cunoscută și la romi, și la „ne-romi”, cum spune ea. Putea vorbi și se putea înțelege cu toții. A început să meargă la traininguri internaționale, apoi să lucreze ca mediator comunitar. Din 2004 până în 2013 a făcut voluntariat, fără a avea un salariu. Abia în 2013 și-a oficializat funcția de mediator comunitar, iar de atunci activează în cadrul primăriei Gribova. Acolo este responsabilă de asigurarea eficientă a accesului beneficiarilor la servicii de asistenţă socială, educaţie, asistenţă medicală, încadrare în câmpul muncii, documentare, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai și altele.

Proiectele care au mobilizat întreaga comunitate

  Primul ei proiect de suflet a fost „Școala de democrație”, unde copii romi se întâlneau și vorbeau despre democrație. „Nu erau lecții cu teme, unde trebuiau neapărat să se pregătească, erau ore unde lucrau în grupuri, făceau exerciții de joacă. Aveam și o pauză de cafea, unde discuțiile continuau”, povestește Natalia. În al doilea an al proiectului și ceilalți copii din comunitate au cerut să participe în proiect. „Atunci am simțit o împlinire, pentru că am văzut un rezultat la ceea ce fac. A fost acel punct de legătură dintre copil și copil, care s-a construit de la sine” povestește emoționată Natalia Rădiță. Natalia nu s-a oprit aici. Gimnaziul din Gribova se află la marginea șoselei, înconjurat de copaci și tufișuri. „De fiecare când veneam de undeva în sat cu microbuzul încercam să-mi văd fetița, la școală. Și n-o puteam face. Aveam frică că prin aceste tufișuri să nu se ascundă vreun câine vagabond, care ar putea să înhațe vreun copil”, relateaza ea. Atunci și-a zis că trebuie să curețe terenul și să instaleze un gard. După multe tentative, a reușit să convingă un donator. Atunci toată comunitatea s-a implicat. Au făcut un orar, conform căruia erau implicați toți locuitorii satului, părinți ai copiilor, romi și „ne-romi”. Cu toții au tăiat din tufișuri și au curățat terenul. „Nu am fost singură. Am fost cu întreaga comunitate. Și așa am îngrădit o parte din terenul școlii, care era cea mai periculoasă. Mai ales că elevii treceau drumul și mergeau la o fântână care se afla pe partea opusă a drumului. A fost un proiect bun, cu impact”, relatează Natalia.  Apoi a urmat reparația stației de autobuz din sat. „De foarte mulți ani, oamenii pur și simplu stăteau în drum și așteptau microbuzul. Când ploua sau ningea mai tare, oamenii se duceau să se adăpostească pe pragul unui magazin care se afla nu departe. Dar cel mai tare mă deranja că în aer liber trebuiau să aștepte și copiii”. Cu ajutorul primăriei și a întregii comunități a construit o stație nou-nouță, dar a și reutilizat un mobilier stradal existent. „Alături se afla un panou de pe timpul URSS cu oamenii fruntași ai satului. Cu vremea panoul cele de vreo 14 metri s-a deteriorat. Am ajuns la concluzia să nu-l aruncăm, ci să-l reparăm și să-l facem un panou informativ despre satul Gribova. Am instalat plăci despre educație, sănătate, administrația locală. Am descris pe perioade istoria satului. Alături mai era un stand mare. Și am decis cu primăria să instalăm o fotografie frumoasă cu imaginea satului Gribova”. Astfel, cei care așteaptă autobuzul în stația nou-nouță au cu ce se ocupa între timp.

„Visez ca fetița mea să aibă un viitor”

„La ce visez? Îmi doresc cel mai tare ca fetița mea Romanița să aibă un viitor. Ca atunci când va face școală și se va angaja la serviciu, nimeni să nu se uite la ochii ei și la culoarea pielii ei, ci să o accepte pentru cunoștințele ei. Și mai am o dorință. Să fac o mică patiserie de tip familial. Fără băuturi spirtoase, unde copii se vor juca în voie, iar părinții vor putea să schimbe o vorbă”, spune Natalia Rădiță. Dar până atunci Natalia Rădița luptă pentru crearea unui parc în satul natal. Are proiectul gata, macheta și chiar a îngrădit locul. Mai trebuie nițel, încă un pic de determinare pentru a găsi un donator cu ajutorul căruia să-și realizeze visul, acela de a face încă un lucru bun pentru comunitatea ei.

Cum a reușit un restaurant de romi să de dezvolte în centrul orașului Pécs, din Ungaria 

Partea estică a orașului Pecs a fost cândva ocupată de mineri. Acum, mina este închisă și au rămas puțini mineri prin această zonă; doar denumirile străzilor și câteva construcții publice amintesc de acele timpuri. Zona, care n-a fost niciodată bogată, a fost împinsă în ultimele decenii chiar mai departe, către periferie, în toate sensurile cuvântului. Rezidenții sunt, în mare parte, familii sărace: există cartiere segregate, dar majoritatea sunt romii. Nimeni nu s-ar aștepta ca într-un loc precum acesta diplomații să stea la coadă. Dar restaurantul Kostolda nu este unul obișnuit și nici povestea sa nu e obișnuită.

Scopul clar: susținerea femeilor și fetelor rome

Am stat de vorbă cu fondatoarea Kostoldei, restaurantul țigănesc deschis acum un an nu în capătul estic al Pecsului, ci pe Kiraly, una dintre străzile centrale ale orașului. Aici cafenelele, barurile, cofetăriile și restaurantele creează imaginea din centrul vechi al orașului. Cu cinci ani în urmă, Anna Varnai se gândea, doar în sinea sa, că ar putea deschide aici un restaurant. Ca lider al comunității, ea a câștigat o serie de premii, onoruri și nominalizări și a fondat Asociația Szines Gyöngyök acum 16 ani, deoarece a văzut că situația femeilor rome nu era abordată adecvat. Anna și-a dedicat viața acestei cauze, dar, pentru a obține recunoaștere națională și internațională, se pare că a fost nevoie de un ingredient esențial: bucătăria țigănească. Întregul concept al asociației, care-și propune să elimine stereotipurile în comunitățile de romi și în societate, conține, de asemenea, multe abordări practice și oferă soluții reale la probleme reale. Înainte de fondarea asociației, Anna a lucrat ca voluntară pentru a face cunoscută situația romilor și a câștigat încrederea multor oameni la locurile de muncă anterioare. De fapt, ea spune că ajutarea comunității de romi este o trăsătură de familie și a existat în viața ei dintotdeauna. „Tatăl meu a jucat mereu un rol central în comunitatea în care am trăit și, cumva, oamenii au avut mereu încredere în el”, spune ea. Când a fondat asociația, practic toți cei din jurul ei, inclusiv reprezentanții minorității rome, s-au îndoit de ea. Dar scopul ei a fost clar: să ajute femeile și fetele rome, arătându-le o cale și oferindu-le respect de sine. Cuvintele „feminism” și „emancipare” nu apar pe site-ul asociației, deși sunt exact ceea ce definește activitatea sa. Unul dintre primele lor proiecte, pentru care au primit un grant, a implicat căutarea femeilor ce trăiesc în comunități izolate pentru a le oferi o educație. Femeile își puteau găsi profesii și puteau obține diplome, iar unele au reușit să primească bani pentru a-și începe propria lor afacere. Dar pentru a putea face asta, multe probleme au trebuit rezolvate. Chiar și autorii ofertei au avut îndoielile lor cu privire la succesul proiectului. Cât femeile participau la proiect, cineva trebuia să aibă grijă de copiii lor. Și atitudinea participantelor trebuia schimbată: ele trebuiau să fie convinse că au abilitățile necesare pentru a-și schimba propria viață. Fetele și femeile din program trebuiau să fie motivate: potrivit unui reportaj din 2018 realizat de Oficiul Central de Statistică, două treimi dintre romii cu vârstele de 18-24 de ani renunță la școală. Femeile o duc și mai greu, pentru că, pe lângă motivele legate de tradiție, familiile de romi au, de obicei, mai mulți copii decât familiile non-rome, fapt care le limitează și mai mult posibilitățile. În 2017, 54.6% dintre bărbații romi erau angajați, în timp ce numărul femeilor angajate era de 35.9%. Este important de adăugat faptul că ultima proporție este cu 10% mai mare decât în 2014, ceea ce ar fost rezultatul unui program controversat de angajare în câmpul muncii, care a fost abandonat între timp. „Am știut de la bun început că nu vreau să mă concentrez pe o sarcină specială, precum educația, deoarece, pur și simplu, nu este corect. Din orice unghi m-aș fi uitat, vedeam probleme ce trebuiau rezolvate în mod organic, pentru că ele se suprapun. Doream să mă ocup cu femeile și să le ajut să prospere. Dacă ele nu știu ce rol au sau la ce ar trebui să se aștepte, atunci vroiam să le ajut în dezvoltarea propriilor nevoi și în trezirea propriei conștiințe”, a spus Varnai.

Ingredientul esențial: bucătăria țigănească

Nu toată lumea a întâmpinat inițiativa cu entuziasm: ei suspectau că Anna vrea să destrame familiile rome. Așa că ea a organizat seri unde erau invitate nu numai tinere fete, dar și mamele lor și soții și tații lor. „Scopul nostru nu este să-i despărțim, ci să le oferim femeilor o bază stabilă, care le-ar oferi posibilitatea de a-și susține familiile”, spune ea. Ideea unui grup de gătit a venit într-una dintre serile de discuții. Cineva a sugerat, în timpul unei degustări a celor mai bune mâncăruri țigănești, că acestea ar trebui împărțite și cu alte persoane. În timpul adunărilor și evenimentelor comunității, ei au observat că discuțiile dintre participanți au devenit mai active în timpul meselor tradiționale comune. A devenit mai ușor de discutat subiecte serioase în acest mediu. Varnai a început, astfel, să lucreze la crearea un cadru pentru această idee. Din cauza lipsei banilor și a experienței în restaurantele profesioniste, nu au putut deschide un local imediat. Așa că au descoperit conceptul de restaurante de apartament. Acest lucru se întâmpla într-o perioadă când puține astfel de restaurante funcționau în toată țara, astfel încât conceptul era necunoscut pentru comunitate. Modelul a funcționat, era mai ușor să îndeplinească sarcinile administrative și le-a oferit posibilitatea unor condiții de lucru mai flexibile. Apartamentul pe care l-au ales trebuia modificat, iar pentru asta au primit asistență de la Norway Civil Fund. Deși au primit în jur de 5 milioane de forinți – destul cât să acopere o parte din cheltuielile de renovare și echipare a spațiului – echipa a reușit să ducă la bun sfârșit proiectul prin muncă de voluntariat și alte donații.

Succes răsunător: mesele pentru cină, rezervate cu mult timp în avans

Succesul a venit imediat după deschidere. De fiecare dată când anunțau următoarea cină în restaurantul-apartament, toate mesele se ocupau imediat. Așa este și acum. De atunci, diplomați și politicieni locali și internaționali au luat masa aici, complimentând atât inițiativa, cât și tocănița de pui. Majoritatea invitaților nu sunt persoane de etnie romă, dar mulți țigani vizitează și ei. Acum, ei nu mai fac publicitate: mesele pentru cină sunt rezervate cu mult timp în avans. „După un timp a devenit jenant cât de mulți oameni a trebuit să refuzăm, pentru că nu era destul spațiu. De aceea am decis să deschidem un restaurant. Este administrat de o cooperativă socială, ceea ce face posibilă operarea zilnică mult mai stabilă”, a spus Varnai. Ea a jucat un rol cheie în organizarea muncii, dezvoltarea meniului, precum și în alegerea ingredientelor. Scopul este posibilitatea de a le oferi invitaților arome în stilul casei, ceea ce face restaurantul unic. Ingredientele sunt livrate de producători ce le garantează calitatea. De asemenea este important să ofere serviciu flexibil: personalul restaurantului de apartament și cel al restaurantului din centrul Pecsului au posibilitatea de a se schimba între cele două. „Oferindu-le locuri de muncă femeilor rome le dăm posibilitatea creșterii încrederii de sine în mod simțitor. Ele nu se află într-o poziție subordonată în familie, ci sunt parteneri puternici și egali. Totodată, ele nu obțin doar încredere de sine, dar și experiență. Unele dintre ele obțin și profesii. Este un sentiment foarte plăcut să mă întâlnesc cu fete din alte locuri de muncă, care și-au început activitatea în câmpul muncii la noi”, a spus Varnai. Adesea apar diverse discuții serioase la Kostolda, uneori despre probleme sensibile. „Una dintre acestea este că romii sunt o problemă eternă și o oportunitate eternă. Nu doresc să mă preocup de asta, ci mai degrabă să arăt cum mănânc, cum trăiesc, cum îmi cresc copilul și cum văd lumea”, spune Varnai. Restaurantul-apartament mai are și un alt angajament. În primul an de după deschidere, în mod regulat, a oferit mâncare persoanelor nevoiașe. În fiecare zi ajută cel puțin 30 de familii. Restaurantul din centru nu aruncă mâncarea rămasă, pentru că tot ceea ce rămâne de la prânz este, imediat, împărțit cu nevoiașii. „De asta, mi-am făcut acest angajament, pentru că mă săturasem de distribuirea mâncării doar în timpul Crăciunului și a altor sărbători. Nu este nimic în neregulă cu acest lucru în sine, dar ce se întâmplă în celelalte zile ale anului? Oamenii n-au nevoie de ajutor? Noi dăm tuturor persoanelor care vin, nu întrebăm dacă sigur au nevoie. Eu consider că fiecare persoană care așteaptă în rând are nevoie de mâncarea noastră”, spune Varnai, care deja și-a dezvoltat și un alt plan bazat pe culinăria țigănească: curând, ea își va deschide o școală de bucătari. Și deja are rețetele pregătite. Co-autor – Ervin Guth, Szabad Pécs Foto principală: PNUD Moldova Acest articol face parte din proiectul media crossbroder „Off the beaten track”  lansat de n-ost, Hlidaci Pes, Szabadpecs, Krytyka Polityczna și Moldova.org. .Proiectul este finanțat de fondul internațional Visegrad.
Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în Moldova. Îți prezentăm știrile succint și compact, astfel încât să fii corect informat, dar și liniștit.
  • 252 de cazuri de infectare noi au fost înregistrate astăzi, după ce au fost procesate 1086 de teste. Astfel, bilanțul persoanelor infectate a ajuns la 5406. Pe parcursul zilei de astăzi a decedat încă o persoană, astfel, numărul total de decese ajungând la 185.
  • Astăzi au fost externate alte 107 de persoane tratate.
  • Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a decis să propună Parlamentului anularea examenelor de BAC. „Situația excepțională cere și soluții excepționale. Pentru a nu pune în pericol sănătatea celor peste 17 mii de elevi care urmau să susțină în acest an examenele de BAC, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a luat această decizie, iar proiectul va fi propus spre votare Parlamentului”, a anunțat ministrul Igor Șarov.
  • 5154 de cazuri de infectare cu COVID-19 sunt înregistrate în Republica Moldova, dintre care 664 sunt din regiunea transnistreană. 249 de pacienți (19 pacienți sunt conectați la aparate de respirație asistată) sunt într-o stare de sănătate gravă. Pe parcursul zilei de ieri, au fost externați 107 pacienți. Bilanțul persoanelor tratate de COVID-19 ajunge la 2176, iar 184 au decedat. 1222  dintre persoanele cu COVID-19 sunt angajați ai sistemului medical.
  • 2847 de persoane au traversat frontiera de stat în ultimele 24 de ore. Cele mai tranzitate puncte de trecere a frontierei au fost: PTF Leușeni; PTF Otaci; PTF Aeroportul Chișinău (curse charter Kiev și Moscova); PTF Tudora și PTF Giurgiulești-Galați. 1432 de moldoveni s-au obligat să plătească polița de asigurare medicală pentru acest an. Doi călători aveau febră și de aceea au fost preluați urgent de către medici. În punctul de trecere Otaci, la intrarea în țară s-a autorizat trecerea frontierei la 277 de conaționali care au revenit din Federația Rusă, Republica Belarus și Lituania, tranzitând teritoriul Ucrainei.

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial