Cultura de ieri și de azi
„Nu ne trecea prin cap că intelectualii
pot prezenta pericol pentru țară…"
„Înainte era mai bine". Asta auzim de la apropiații noștri, mai ales cei mai în vârstă, asta răspund oamenii în majoritatea sondajelor realizate în spațiul post-sovietic. Trecutul nostru ne urmărește și azi și dă formă imaginii pe care o avem despre noi înșine. În cadrul proiectului Vecinii, Moldova.org și Hromadske Harkiv nu și-au propus să răspundă la eterna întrebare „când era, totuși, mai bine?". Ci, mai degrabă, să realizeze un portret cât mai realist al educației, culturii și agriculturii de atunci și de acum, vorbind cu oameni de diferite vârste din domeniu.


În cel de-al doilea episod vorbim cu artiști din Moldova și Ucraina.
Elena Samburic
Chișinău
„Ministerul Culturii nu vede artiștii, pentru că n-ar avea bani".
Când nu are lecții în cadrul Facultății de Arte Plastice și Design a UPS „I. Creangă" din Chișinău, Elena Samburic pictează. Când nu pictează, modelează ceramică sau sculptează. Dacă nu e la facultate, o găsești într-un atelier de lucru din cartierul Telecentru al capitalei. Aici, înconjurată de pereți înalți cu ferestre generoase și lucrări gata sau în curs de finalizare, Elena Pruteanu Samburic deapănă amintiri cu o ceașcă de cafea în mâini. Este atelierul prietenei sale Valentina, ceramistă și fostă discipolă.

În sezonul rece, când nici reșoul nu face față temperaturii scăzute, iar ideile creative riscă să înghețe, cele două prietene se mută, cu tot cu elevii pe care îi ghidează în pictură sau ceramică, într-un spațiu închiriat în apropiere. „Un artist are mereu de lucru… Dar problema constă în vânzarea lucrărilor. Cumpărători nu sunt. Lumea a sărăcit. Iată asta este problema de bază a artiștilor", spune Elena Samburic.

A absolvit specializarea „Sculptură" la Odessa. După absolvire a predat un an în Ucraina, apoi a revenit în Chișinău și a studiat ceramica la actuala Academie de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Și-a început cariera prin anii '80, când tematica de bază în artă era realismul sovietic. A fost printre persoanele care nu prea erau de acord să promoveze „chipul lui Lenin sau cel al ostașului sovietic" și, delicat, evita aceste subiecte. „Puteam crea peste tot, oriunde. Dar așa, când era cu bani, când cu mai puțini bani - la fel ca acum. Altceva e faptul că, atunci, era interes pentru cultură", consideră artista.

„Acum noi suntem într-o perioadă foarte complicată, foarte grea. Ministerul Culturii nu vede artiștii, pentru că n-ar avea bani. Dar dacă și se găsesc ceva bani pentru vreun premiu, două, aici apare altă problemă - cumătrismul! Fiecare își scoate în față neamurile, amicii. Ceea ce este urât. De aceea eu nu recunosc niciodată valoarea premiilor obținute aici, în Moldova. Dacă premiul este obținut undeva peste hotarele Moldovei, unde nu te cunoaște nimeni, uite acela e premiu valoros".

„Știți când venea statul în suportul artistului?", întreabă retoric Elena Samburic, apoi continuă: „când artistul avea un nume, când era membru al partidului, dar atunci era un singur partid - comunist, și dacă acel artist era ascultător. Acum - aceste condiții s-au păstrat, doar că acum e cine e mai șmecher".
Oleg Malevany
Harkiv
„Nu era acceptat în expoziții niciun fel de tentă negativistă. Trebuia să lauzi patriotismul".
Oleg Malevany s-a născut în 1945, ultimul an al unui război în care fratele său mai mare, pasionat de fotografie, a fost înrolat. „La întoarcere din Germania, a adus acasă câteva aparate foto, peliculă, hârtie și alte dispozitive pentru a face fotografii", își amintește Oleg cu recunoștință pentru norocul de a fi crescut într-un mediu fotografic. Peste câteva decenii de la descoperirea aparatelor aduse de fratele său, Oleg avea să devină unul dintre fondatorii Școlii de Fotografie din Harkiv.

Prin anii '70-'80 a fost singurul fotograf din oraș care și-a vândut lucrări în mod privat - ceva nemaiauzit în Uniunea Sovietică. Pentru ca acest lucru să fie posibil, inclusiv participarea la concursuri internaționale, fotograful trimitea clandestin lucrările prin poștă sau apela la prietenii din Polonia care intermediau procesul: „Fiind tineri și naivi, nici nu ne trecea prin cap că intelectualii prezintă pericol pentru țară. Ne credeam oameni obișnuiți, însă cu puțin altă minte".

Lucrările lui Malevany sunt inspirate din realitatea paralelă a acelor vremuri și reprezintă suprapuneri - două cadre de film color suprapuse, asemenea expunerii duble. „Noi am trăit într-o lume stratificată. La televizor se spunea una, în ziare - alta, oamenii între ei vorbeau altceva. Gândeau una, vorbeau alta. În public nu se vorbea ca acasă, la bucătărie", își amintește fotograful.

„KGB-ul ținea totul sub control. În anul 1974 am făcut o ștampilă la Vilnius. În Harkiv era imposibil să faci ștampile, dar în Vilnius nu erau probleme să faci asta. Puteai să faci ștampile de diferite forme, cu excepția celor rotunde. Cele rotunde erau interzise."

Faptul că imaginile sale păreau paradoxale, ca și cum ar fi dintr-o lume paralelă, i-a permis autorului să se îndepărteze de critica directă. Felul în care arătau, imaginile mascau ideile din spatele lor. „În caz că ajungea vorbă la stucturi, dar vorba a ajuns, se punea întrebarea: «Ce mai este și asta?». Cel mai accesibil pentru ei, dar și cu o parte de adevăr, era să le zic să interpreteze lucrările ca pe niște fantezii. Nu era acceptat în expoziții niciun fel de tentă negativistă. Trebuia să lauzi patriotismul", explică Malevany.
Anna Vasina
Chișinău
„Noi nu putem să ștergem istoria, pur și simplu, din ură”.
Cu pas liniștit și atentă la împrejurimi, Anna Vasina se îndreaptă spre clădirea Uniunii Scriitorilor din centrul Chișinăului, un bloc vechi cu patru etaje, nepretențios, care zeci de ani a găzduit reprezentanți ai culturii naționale. Într-un birou modest de la etajul trei Anna face ultimele corecturi pentru o carte cusută de mână. Apoi lucrează la un poster care anunță următorul Vernisaj de la Chișinău. Geamul imens din fundal înrămează auriul copacilor și-l transformă într-un tablou tomnatic.

Anna are 28 de ani, face management în artă și design grafic. Deseori se implică și în viața civică a capitalei. Iese la proteste și se pronunță împotriva demolărilor clădirilor cu arhitectură socialistă. „Eu deja le văd ca istorie, noi nu putem să ștergem istoria, pur și simplu, din ură. E post truth. [n.red: post adevăr] Tu nu mai știi unde e adevărul, totul e așa de…".

Îi place și să scoată „cultura în stradă" - să expună lucrări în spațiul public. Dar aici apare o altfel de cenzură, modernă, spune ea: pe deoparte, de la direcția cultură, care nu acceptă tematici precum homosexualitaea sau simboluri istorice controversate, iar de cealaltă parte - de la oamenii care pur și simplu distrug lucrările.

Dar nu numai asta îi împiedică pe artiști să experimenteze. Uneori și aspectul comercial vine la pachet cu limitările. „Cenzura vine de la client, prin faptul că el vede că vecinul vinde așa, iar el vrea ca la vecin. Nu-l interesează pe el să crească nivelul lucrărilor vizuale în Chișinău", explică creatoarea.

„E doar o etapă pe care urmează să o depășim. Moștenirea noastră sovietică nu e chiar așa de pozitivă când vorbim de cultură. Aceasta s-a devalorizat și prin faptul că a fost puternic ideologizată, în consecință, oamenii au creat un fel de antipatie față de unele aspecte culturale. Singura soluție pe care a găsit-o Ministerul Culturii și, probabil, statul, în general, este să monetizeze, adică să facă business din asta. Este ok să fie și așa, dar e ok să fie și o chestiune non-comercială. Ele trebuie să existe în paralel. Nu poate fi totul business", afirmă tânăra.
Vika Yakimenko
Harkiv
„Unii oameni cred că tehnica face totul, eu doar apăs butonul".
„În prezent e greu să fii fotograf pe o singură direcție", spune Vika Yakimenko, tânără fotografă din Harkiv, Ucraina. Norocul ei este că atunci când ajunge pe teren și se întâlnește cu fotografi mai în vârstă, care lucrează de mai mult timp și pe care îi respectă, este luată în serios, drept profesionistă. „Ajungi să fotografiezi și spații interioare, și portrete, și reportaje, și concerte, uneori pot să fotografiez și câte o nuntă pe sezon", vorbește Vika Yakimenko despre compromisurile creative pe care trebuie să le facă pentru a-și putea întreține pasiunea și activitatea.

Vika activează într-un domeniu competitiv, în continuă dezvoltare, dar care presupune dedicație și timp pentru învățare, dar și investiții financiare constante în echipament. Conștientă de asta, tânăra încă se miră de indignarea oamenilor față de prețurile pe care le cere pentru munca sa. „Bineînțeles că sunt mari, eu ajung să investesc jumătate din bani în tehnică. Oricum, mă intersectez cu oameni care cred că tehnica e dăruită de părinți și eu nu cheltuiesc bani, ea face totul, eu doar apăs butonul".
Autori

Moldova: Raisa Răzmeriță, Ion Gnatiuc

Ucraina: Alona Nagaevschuk, Vlad Liaschenko
FIF Queer Voices organizează marți, 8 decembrie Panelul „PRIVEȘTE-MĂ! SUNT QUEER: Scena queer de teatru și cinema din Moldova”, în cadrul căruia se va discuta despre cultura queer de la noi. Ce practici culturale sunt sau pot fi prezente în spațiul nostru fizic sau online. Evenimentul va avea loc cu începere de la ora 15:00, iar doritorii vor putea urmări LIVE discuția și adresa întrebări în comentarii. Discuția va avea loc în limba română. Participantele și participanții vor fi anunțați în curând. FIF Queer Voices, prin seria de evenimente de marți, vrea să pornească discuții despre cultura și identitatea queer din Moldova. „Ne dorim să aduce împreună cât mai multe persoane și identități din comunitatea din care facem parte și aliații noștri. Credem că, odată cu o vizibilitate mai mare a experiențelor noastre, cu informații reale de la persoane concrete, vom identifica multe lucruri comune, împreună, cu toții”, menționează organizatorii evenimentului. Festivalul Internațional de Film Queer Voices este organizat de A.O. Moldox și Cinema Queer Stockholm, cu sprijinul financiar al Institutului Suedez și Ambasadei Regatului Țărilor de Jos. Partenerii festivalului: Centrul GDM, International Queer & Migrant Film Festival, Ambasada Suediei, Centrul de Arte „Cocoșul Roșu”. Partenerii civici: A.O. Oberliht, Platzforma, Coaliția Sectorului Cultural Independent din Republica Moldova. Partenerii media: Moldova.org, Moldova Liberă, Oameni și Kilometri, Diez.
Faceți cunoștință, Gitanjali Rao! În vârstă de doar 15 ani, Rao, o fată de origine indiană americană, a fost selectată dintr-un număr de peste 5.000 de nominalizați în calitate de copil al anului al într-un top realizat pentru prima oară de revista TIME. Tânăra inventatoare folosește tehnologia pentru a aborda probleme care variază de la apa potabilă contaminată la dependența de opioide și agresiunea cibernetică, iar misiunea ei este de a crea o comunitate globală de tineri inventatorii pentru a rezolva problemele din întreaga lume. Pe lângă asta, ea mai este și un promoter al STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică). În 2017, Rao a câștigat concursul Discovery Education 3M Young Scientist Challenge și a primit pentru invenția sa, Tethys, 25 000 de dolari. Tethys este un dispozitiv care detectează substanțele nocive din ape, iar denumirea este numele grec al zeiței apelor curate. „[Tethys] este pentru persoanele care nu știu cu adevărat ce este în apa din conductele care duc la casa lor… ținta mea în acest moment sunt casele oamenilor, cât și școlile”, a spus Rao. Rao a fost inclusă și în lista Forbes 30 Under 30 pentru invențiile sale. De trei ori a vorbit la TED, despre dispozitivul pe care l-a inventat și despre importanța disponibilității apei potabile. De asemenea, a încurajat prin discursul ei știința pentru vârste fragede și a încercat să motiveze copiii să se implice în STEM. Gitanjali a fost distinsă cu Premiul Top “Health” Pillar pentru TCS Ignite Innovation Challenge Student în mai 2019 pentru dezvoltarea unui instrument pentru diagnosticarea precoce a dependenței de opioide pe bază de rețetă. Pe lângă toate, Rao este, de asemenea, o pianistă desăvârșită. În viitor, Rao vrea să studieze genetică și epidemiologie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts.
Educația de ieri și de azi sau de la tablă la tabletă
„Mai pe scurt, este libertate!"
„Înainte era mai bine". Asta auzim de la apropiații noștri, mai ales cei mai în vârstă, asta răspund oamenii în majoritatea sondajelor realizate în spațiul post-sovietic. Trecutul nostru ne urmărește și azi și dă formă imaginii pe care o avem despre noi înșine. În cadrul proiectului Vecinii, Moldova.org și Hromadske Harkiv nu și-au propus să răspundă la eterna întrebare „când era, totuși, mai bine?". Ci, mai degrabă, să realizeze un portret cât mai realist al educației, culturii și agriculturii de atunci și de acum, vorbind cu oameni de diferite vârste din domeniu.

În primul episod vorbim cu profesori din Moldova și Ucraina.
Vera Selevestru
Soroca
„Erau timpuri când nu era hârtie, iar elevii scriau pe carton.
Eu le mai arăt exemple despre cum scriau elevii înainte".
Pe holurile Colegiului de Arte „Nicolae Botgros" din Soroca vezi unde și unde câte un om. De pe fotografiile agățate pe pereți te urmăresc din semiîntuneric zeci de perechi de ochi: sunt foștii absolvenți, astăzi actori sau regizori în instituții de cultură din capitală, foști dascăli, dar și membrii colectivului actual. Din cauza pandemiei COVID-19, majoritatea elevilor stau departe de sălile de clasă, iar profesorii vin care și cum poate.

În această zi înnorată de noiembrie, catedra de Regie, condusă de Vera Selevestru, este vizitată de doar trei studenți. Profesoara îi amplasează în colțuri diferite ale clasei, apoi se apropie pe rând de fiecare. Toți trei au de prezentat lucrări de curs. Profesoara trece de la o bancă la alta, le reamintește mereu să poarte masca, dar și să vorbească mai tare, ca să-i audă mai bine.

Ca să nu cadă într-o rutină plicticoasă, ca urmare a măsurilor de izolare impuse de COVID-19 în vara acestui an, Vera Selevestru s-a înscris la școala de șoferi și a învățat să lucreze la calculator. Un lucru greu de imaginat cu 40 de ani în urmă, atunci când frecventa zeci de biblioteci ca să găsească materialul necesar pentru studiu sau pentru scrierea scenariilor.

Nici în viața didactică lucrurile nu erau mai simple. Fiecare săptămână de studiu debuta cu o sesiune de informație politică, iar lecțiile nu se puteau petrece fără a fi pomenite lucrările lui Lenin, ale Nadejdei Krupskaia, Marks, Engels. „Dacă aveai o lecție cu public, până ieșeai de la lecție se ridica tensiunea. Te străpungeau prin spate cerințele asistenților de atunci! Erau politizate, nu de altceva. Trebuia să spui întocmai și să promovezi…" își amintește Vera Selevestru.

„Acum, noi avem libertate", zâmbește profesoara, înainte să povestească despre cum a organizat o lecție cu public, de curând. „Am făcut-o cum am vrut. Nimeni nu mi-a dat indicații. Eu mi-am ales resursele informaționale, adresările, citatele cui am vrut. Mai pe scurt, este libertate."

Vera Selevestru e încântată de felul în care un calculator conectat la internet îți poate oferi acces la informație din orice colț al globului. „Informația o obții foarte rapid. E foarte colorată - o vezi în imagini. Acesta este un plus. Dar minusul e că elevii nu pot scrie, nu pot citi, nu judecă, așteaptă să le spună computerul răspunsul".
Valentina Kakadiy
Tavezhnya
„Pe interior simțeam că toate acestea erau ireale,
un fel de exagerare".
La peste 700 km distanță, Valentina Kakadiy vine la școala din Tavezhnya, Ucraina, cu bicicleta. Exact așa cum a venit, după absolvirea universității, și în '89. Colectivul de profesori a primit-o bine, însă „energia școlii totuși era diferită". „În noua școală ucraineană se pune accent pe dezvoltarea individuală a copilului - astăzi învață un lucru, mâine altul, astfel încât, treptat, nivelul de cunoștințe să fie în creștere".

Începuturile și le amintește ca fiind într-o goană continuă: „A înțeles copilul sau n-a înțeles - ai cinci ore pentru a trece fracțiile. Și era necesar să se realizeze programul. Un du-te-vino continuu".

Ca o profesoară de matematică veritabilă, Valentina își amintește cu exactitate controalele pe care le făcea secția raională de învățământ și cum profesorii încercau să-i îmbuneze pe membrii corpului de control, invitându-i la o „cafea". Între timp, copiilor li se dădea de copiat, fapt care, în opinia Valentinei, a lăsat o amprentă greșită în educația copiilor. „Acest lucru este foarte greșit. Standarde duble. I-am învățat pe copii greșit, iar această pată a rămas asupra profesorului". Pe lângă asta, de la profesori se cereau multe rapoarte în scris și erau multe directive, lipsite de actualitate, în opinia Valentinei.

„Fișa postului" de învățătoare nu se limita la lecțiile de la școală. Valentina era obligată să țină prelegeri pentru muncitorii din întreprinderi în „colțișorul roșu", despre ideologia partidului.

Dar lucrurile mai grele abia urmau.

Anii care au urmat după destrămarea Uniunii Sovietice au marcat-o prin greutățile în care s-a pomenit. Ridica salariul o dată la trei luni și era imposibil să cumpere ceva. Materiale didactice mai mult le făcea manual, improviza din ce putea. „Cu toate astea, încercam cumva să diversific viața copiilor. Îmi era milă de ei. Fiind dirigintă, petreceam diferite activități extrașcolare. Îmi amintesc o noapte în care am stat și am făcut pești din hârtie, am agățat agrafe de ei, iar copiii «îi prindeau» cu o ață legată de un băț".
Natalia Pishulina
Harkiv
„Există mult mai multă libertate”.
„Acest lucru nu înseamnă că vechiul sistem de învățământ a fost ineficient", e de părere Natalia Pishulina, profesoară de istorie la Liceul Internat Științific din Harkiv, Ucraina.

„Acel sistem a fost funcțional pentru acele timpuri. Pentru o societate industrială era sistemul ideal. Acele prelegeri au dat roade". Totuși, Natalia crede că pentru profesori e mai confortabil să lucreze acum. „În ceea ce mă privește, există mult mai multă libertate. Este fundamental important pentru mine să mă simt confortabil la locul de muncă, să fac o treabă care îmi place și să mă bucur de ea".
Ion Căciulă
Glodeni
„Școala nu mai este concentrată doar pe cunoștințe”.
La Centrul de Tineret din cadrul Casei de Cultură din Glodeni câțiva elevi au venit după lecții pentru o întâlnire cu profesorul Ion Căciulă. Aici, într-o sesiune de mai bine de o oră, Ion le vorbește despre bullying - o formă de abuz emoțional și fizic deseori întâlnit printre copii și tineri. „Nu pot să trec pe lângă ei și să mă prefac că nu văd ce li se întâmplă", își explică intenția profesorul.

La 29 de ani, Ion Căciulă lucrează profesor de istorie și educație pentru societate la Liceul Teoretic „Vasile Coroban" din or. Glodeni. Poartă rucsac, le spune elevilor că îi place rock-ul și încearcă să le fie mai degrabă un partener decât o autoritate. „Profesorul nu mai este cel care oferă doar cunoștințe. Școala nu mai este concentrată doar pe cunoștințe. În prezent sunt necesare nu doar competențele de a cunoaște, de a înțelege, dar și alte abilități, valori, atitudini", explică tânărul profesor.

Ion vede prezența gadgeturilor în viața elevilor ca pe o oportunitate de acces rapid la informație și spune că sunt instrumente necesare procesului educațional de astăzi. „Anterior, noi acceptam ceea ce ni se spunea, fără să verificăm. Acum, elevii au acces la informații și s-au învățat să utilizeze chiar și rețelele de socializare în folosul lor".

Deși provocările în activitate nu au fost puține, Ion vede pandemia drept un catalizator care a oferit sistemului de educație șansa la revizuire. „Deja nu mai vedem profesorul cu acea groază de caiete sau cărți. Îl putem vedea cu laptop, îl putem vedea cu o bibliotecă digitală, îl putem vedea cu aplicații. Lecțiile devin mai dinamice. Cumva, educația devine accesibilă nu doar în sistem de egalitate, dar și de echitate".
Autori

Moldova: Raisa Răzmeriță, Ion Gnatiuc

Ucraina: Alona Nagaevschuk, Vlad Liaschenko
Alegerile parlamentare din România s-au finalizat cu un rezultat surprinzător. Potrivit datelor BEC, după numărarea a peste 95 la sută din voturi, adică a peste 5 milioane de voturi, PSD conduce, urmat de PNL și USR-PLUS. Marea surpriză o constituie, însă, scorul obținut de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), o formațiune politică creată în septembrie 2019 și condusă de co-președinții George Simion și Claudiu Târziu. Rezultate parțiale pentru Camera Deputaților arată că AUR a câștigat 8,7% din sufragii, iar potrivit rezultatelor parțiale pentru Senat formațiunea a luat 8,8%. Mai mult, formațiunea a acumulat 36,16% în Italia și 26,73% din voturi în Spania, clasându-se pe locul întâi și, respectiv, doi în țările cu cele mai mari comunități de români din afara granițelor.

Dar de unde vine acest partid și cine sunt liderii lui?

Partidul a fost practic înființat pe 1 decembrie 2019, de către George Simion, cunoscut ca fondator al platformei Acțiunea 2012 care militează pentru unirea cu Republica Moldova. Co-președinte al partidului este Claudiu Târziu, aflat o vreme în conducerea Coaliției pentru Familie. Alianța pentru Unirea Românilor se definește ca un partid care își propune „să fie rezultatul unificării forțelor românești care urmăresc să servească interesele poporului român”, iar doctrina formațiunii se sprijină pe patru piloni: „familie, patrie, credință și libertate”.  Potrivit Hotnews.ro, AUR a organizat anul trecut manifestări anti-mască și a protestat împotriva interzicerii pelerinajului religios la moaștele Sfintei Parascheva.

Legături cu Coaliția pentru Familie

Membrii acestei formațiuni sunt adepți ai familiei tradiționale și resping categoric ideea oficializării relațiilor între persoane de același sex. Potrivit g4media.ro, co-președintele Claudiu Târziu o figură importantă în susținerea referendumului Coaliției pentru Familie care își propunea modificarea Constituției astfel încât, pe teritoriul României, căsătoria să fie permisă exclusiv între un bărbat și o femeie. Tot aici, AUR consideră că ideologia de gen este „o aberaţie teoretică care descinde din oficina actuală a activiștilor neomarxisti”. Partidul își asumă inclusiv proiectul unionist – unirea României cu Republica Moldova „ca proiect de țară” și „prioritate în strategia națională”. „Suntem un partid conservator. În plan extern, suntem un partid care vrea o Europa a națiunilor, nu un suprastat federal cu capitală unică, guvern unic și parlament unic. Un imperiu socialist de ordin federal este o utopie pe care doctrina AUR nu o poate împărtăși. Nu credem în Statele Unite ale Europei și ne vom opune programatic acestei tendințe de hegemonie nefastă. Suntem în mod răspicat împotriva colonizării Europei cu populații alogene”, se arată în programul partidului.  În același timp, Digi24.ro menționează că, potrivit AUR, libertatea de expresie înseamnă și dreptul la lupta împotriva marxismului. „Alianța noastră se declară fățiș împotriva oricărei forme de marxism contemporan. Curentele de corectitudine politică, ideologia de gen, egalitarismul sau multiculturalismul sunt forme camuflate ale plăgii neomarxiste. Niciun dialog nu se poate lega cu cei care, sub falsul paravan al combaterii discriminărilor, ajung să distrugă ierarhiile și valorile pe care secole de tradiție le-au ridicat cu răbdare și dragoste”.

Cine este George Simion

Potrivit presei de peste Prut, George Simion a devenit cunoscut publicului larg în 2009, când a aprins lumânări în faţa casei lui Ion Iliescu, pentru victimele Revoluţiei şi Mineriadei din iunie 1990. În 2011, Simion a fondat Platforma Unionistă Acţiunea 2012, compusă din mai multe organizaţii neguvernamentale care militau pentru Unirea României cu Republica Moldova. George Simion a intrat în atenția publică mai ales în 2015 și 2016, când fost declarat persona non grata pe teritoriul Republicii Moldova și expulzat din Republica Moldova, cu interdicția de a nu mai intra în țară timp de 5 ani. Deciziile au fost contestate, însă pe 28 august 2018 lui Simion i-a fost aplicată o nouă interdicție, atunci când mai mulți unioniști, participanți la Marșul Centenar, au rămas blocați în vamă. În octombrie 2018, el a fost expulzat cu interdicția de a intra timp de 5 ani în Republica Moldova. Înainte de a-și lansa partidul, Simion a candidat independent la alegerile europarlamentare din mai 2019, obținând 1.29%. 

Cine este Claudiu Târziu 

Claudiu Târziu, co-președinte AUR, a fost membru al Consiliului Național de Coordonare al Coaliției pentru Familie în perioada de strângere a semnăturilor pentru modificarea Constituției și una dintre vocile pro-referendum.  G4media.ro scrie că Claudiu Târziu a fost director și fondator al revista Rost, apărută în decembrie 2002, prezentată ca „o revistă pentru resurecţia naţională şi creştină”, în paginile căreia și-au găsit loc articole de promovare a unor lideri ai mișcării legionare. În campania electorală, Claudiu Târziu a descris partidul ca fiind unul anti-sistem, care luptă împotriva partidelor „ipocrite”, pentru „interesul național” și ca să declanșeze „reforma clasei politice”. De notat că în Senatul AUR se regăsesc scriitorii Sorin Lavric, Magda Ursache, Ion Papuc, dar și Mihail Șleahtițchi, fost deputat și fost ministru al Educației în Republica Moldova.

Doar o treime dintre români au trecut pe la urne

Alegerile parlamentare din 6 decembrie pot rămâne în istorie pentru cea mai mică prezență la vot din ultimii 30 de ani. Doar puțin peste 4 milioane 500 de mii de alegători au votat până la ora 17.00, aproape 35% din totalul populației, cu 4% mai puțin decât în 2016. „Cauza principală a absenteismului este Covid, la care se adaugă dezinteresul față de politică. Alegerile parlamentare sunt la final de ciclu electoral, oamenii deja sunt obosiți. Este deja prea mult! Frica nu este un mesaj, este un instinct. Dezinteresul era mereu, interesul a scăzut după ce alegerile au fost puse separat de cele prezidențiale”, spune profesorul și analistul politic Cristian Pîrvulescu, citat de Radio Europa Liberă.
Câteva mii de cetățeni sunt așteptați astăzi în centrul orașului. Manifestația, inițiată de către președinta aleasă, Maia Sandu, este susținută și încurajată de mai multe partide politice, printre care cele conduse de Renato Usatîi, Andrei Năstase, Octavian Țîcu, Pavel Filip și Andrian Candu. Întrebarea este însă – cât de sigur și ce spun autoritățile și chiar OMS-ul despre proteste? În țară, la nivel național, manifestațiile cu peste 50 de persoane încă sunt oficial interzise. Însă, această prevedere a fost încălcată de mai multe ori, inclusiv în campania prezidențială recentă care s-a încheiat cu alegerile din 15 noiembrie. Au existat cel puțin două manifestații publice, unde vizibil au fost mai mult de 50 de persoane, și de fiecare dată organizatorii au spus că, în primul rând, evenimentul a avut loc în aer liber, în al doilea rând cetățenii au respectat distanța socială și în al treilea rând au asigurat pe toți cu măști și dezinfectant.

1.

În primul caz, este vorba de manifestările de hramul orașului, în care mai multe sute de chișinăuieni s-au adunat în scuarul catedralei la o slujbă, unde au participat inclusiv primarul Ion Ceban și Președintele Igor Dodon. „Publicul prezent la activitățile cultural-artistice de Hram a fost informat cu regularitate despre necesitatea respectării distanței sociale, obligativitatea purtării măștii de protecție și alte norme stabilite de autorități. De asemenea, scaunele pentru spectatori au fost prevăzute în număr de 49 și amplasate la distanța recomandată de specialiști”, se arată într-un comunicat publicat de reprezentanții primăriei Chișinăului, după eveniment.

2.

Un al doilea caz a avut loc chiar în vinerea dinainte de alegeri. Atunci, Igor Dodon și PSRM au organizat un marș de protest împotriva unor așa-numite politici ale Maiei Sandu, de „închidere a școlilor”, „lichidare a raioanelor” și „distrugere a valorilor tradiționale”. Au participat la marșul care a culminat cu o manifestație în Teatrul Național de Operă și Balet câteva mii de cetățeni. Exact acele trei lucruri au fost susținute de către organizatorii manifestației – că s-a respectat distanța, că s-a purtat mască și că s-a asigurat cu dezinfectanți.

3.

Joi, 3 decembrie a avut loc tot un protest în fața Parlamentului, organizat de această dată împotriva lui Igor Dodon. Și la acea manifestație, participanții au fost îndemnați de organizatori să aibă măști și să respecte distanța socială. Ceea ce au în comun toate aceste evenimente este faptul că indiferent de planuri și organizare, oricum situația din timpul zilei tot timpul devine greu de gestionat, iar oamenii inevitabil se vor apropia unii de alții, vor interacționa, indiferent de „disciplina” care o vor promova organizatorii.

Care sunt recomandările OMS-ului în privința protestelor

În vara lui 2020, în plină pandemie, în SUA și în mai multe orașe din lume, au izbucnit proteste ca reacția la cazul morții lui George Floyd. Atunci, Organizația Mondială a Sănătății spunea, prin gura directorului acesteia următoarele: „OMS încurajează pe toți cei care protestează în jurul lumii să o facă într-un mod sigur. Pe cât este posibil, păstrați distanța de cel puțin un metru față de ceilalți, curățați mânile, acoperiți tusea cu pliul cotului și purtați masca dacă mergeți la protest. Dacă sunteți bolnav și aveți simtome, rămâneți acasă”. Un studiu publicat de Biroul Național de Cercetări Economice al SUA nu a identificat vreo creștere generală a infectărilor ca rezultat al protestelor anti-rasiste din SUA din vara lui 2020, dar a admis că ar fi putut exista creșteri pe anumite grupuri demografice. Dacă ar urma „un nou vârf statistic” al numărului de cazuri noi detectate, ca urmare a unor proteste, acest lucru ar putea fi observat în cel puțin una-două săptămâni. Ceea ce este esențial în Republica Moldova, pentru a afla inclusiv aceste „vârfuri statistice”, este necesară creșterea capacității de testare, lucru recomandat inclusiv, tot de OMS.
Săptămâna asta în Republica Moldova Parlamentarismul a înflorit. Când spunem parlamentarism, ne referim la proiecte de legi dubioase, adoptate în 5 minute, apoi la coaliții cu agendă dubioasă și în sfârșit, ne referim la tradiția de a distruge mobilierul Parlamentului prin olecuță de vandalizare.

LUNI, 30 NOIEMBRIE

Ziua a fost dominată de un singur eveniment esențial din țară și anume – conferința de presă a Maiei Sandu, președinta aleasă. Ea a spus presei că în acest an fiecare moldovean o să primească câte un președinte nou sub brad. Se va întâmpla pe 24 decembrie, tradițional. Astfel, Maia Sandu își va îndeplini una din promisiuni, și anume că „va fi președinte al tuturor”. Este de fapt și printre puținele promisiuni ce intră în atribuțiile prezidențiale ale Maiei Sandu.Ca o reacție la conferința Maiei Sandu, Socialiștii au venit cu ideea că Maia Sandu să-și asume „AMU’, CHIAR AMUIA TOATĂ RESPONSABILITATEA” de a guverna. Aceștia au zis că sunt chiar și gata să dea votul lor în Parlament pentru un guvern propus de Maia Sandu. Socialiștii, care în continuare conduc tot ce se află în țară, incusiv Guvernul și Parlamentul, par că vor să plece subit de la guvernare. E ca și cum ar forța, printr-o angajare de răspundere, plecarea de la guvernare.

MARȚI, 1 DECEMBRIE 

Este ziua României, iar în țară în această zi au răsunat o serie de mesaje dedicate țării vecine. Totuși, cel mai impresionant mesaj a venit din partea cetățeanului român Vasile Bolea, care a înregistrat mai multe proiecte de legi dedicate limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova și, desigur, legate de legea anti-propagandă. Prin aceste proiecte, Bolea a vrut să aducă un omagiu statului român, dar și să arate că cetățenia română o poate obține oricine, indiferent de cât de anti-român ești ca viziune politică și ca acțiune, demonstrând astfel că autoritățile române sunt deosebit de tolerante. Între timp rușii sunt extrem de nemulțumiți de o declarație a Maiei Sandu cu privire la retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova. Și asta, în contextul în care acest mesaj a fost făcut de toți liderii moldoveni, oficiali, șefi de colhoz și chiar Igor Dodon. Asta demonstrează un singur lucru – că în sfârșit Moscova a ajuns acest mesaj. Ce să-i faci, e cam departe capitala Federației Ruse.

MIERCURI, 2 DECEMBRIE 

Încurcătură mare în procesul de împachetare a bagajelor lui Igor Dodon. Acesta, din greșeală, a pus în bagaje și controlul asupra Serviciului de Informații și Securitate. Mai precis, deputații PSRM și Șor au promovat încă de miercuri un proiect de lege ce trece SIS-ul din subordinea președintelui în cea a Parlamentului. Este de fapt o inversare a măsurii adoptate în 2019, fără prea multe întrebări, explicată prin faptul că „lui Dodon îi trebuie”. Acum, lucrurile sunt puse înapoi de aceeași deputați, având aceeași explicație – „lui Dodon îi trebuie”. Este practic o politică similară cu un moldovean ajuns la o nuntă moldovenească. Atunci, pe la final de nuntă, se scot caserole și se începe a pune în ele ce mai rămâne pe masă. Iar SIS-ul a rămas pe masă, și caserola lui Igor Dodon este destul de mare, mai ales că încap în ea și 51 de deputați în Parlament, exact cât o majoritate Parlamentară.

JOI, 3 DECEMBRIE  

Bătălie de… idei la Parlament, în care mai mulți deputați nu au fost de acord cu mai mulți alți deputați. Mai pe scurt, primii deputați au venit cu o serie de argumente, bazate pe faptul că ei nu se află în nici o alianță, dar au cumva 51 de voturi. Al doilea grup de deputați a venit cu o altă serie de argumente, în care au explicat tribunei principale și celei de la prezidiu de ce nu trebuie anume astăzi să funcționeze. Într-un final, cele două grupuri de deputați și-au explicat reciproc de ce această legislatură a Parlamentului trebuie să fie dizolvată. A zis atât PAS, și PPDA, și PDM, și Pro-Moldova, și chiar PSRM, Partidul Șor și chiar Pentru Moldova. Numai că ultimii din șirul anterior, la modul cum votează, parcă nu pare că nu prea ar vrea să fie dizolvată această legislatură.

VINERI, 4 DECEMBRIE

Ședință pe furiș la Parlament. Ședința a fost anunțată cu doar câteva ore, înainte de ora votului, la 15:00. Înainte de ședință, PSRM încă declară că nu este nici o coaliție cu Partidul Șor. Coaliția care nu există a schimbat brusc prezidiul, prin adăugarea unui nou vicepreședinte a Parlamentului, de la Partidul Șor, dar și a schimbat conducerea din mai multe comisii parlamentare de profil, printre noii președinți de comisie fiind și Marina Tauber. În ciuda a mai multor voturi comune, această coaliție nu există, pur și simplu.

ÎNTRE TIMP, ÎN MOLDOVA

În săptămâna când în multe alte țări europene se discută despre restricții în privința pandemiei de COVID-19, în republica Moldova am avut exact ce am scris mai sus, și anume: voturi dubioase și bătăi în Parlament și proteste în stradă. Numărul total de cazuri de infecție cu coronavirus a ajuns la 114 mii în Moldova. Totodată, alți 2380 de moldoveni au decedat în urma pandemiei. Recordul de cazuri zilnice confirmate a fost bătut de două ori în ac
Parlamentul s-a întrunit astăzi în ședință plenară. Despre întrunire s-a anunțat doar cu câteva ore înainte de eveniment. Ședința a fost boicotată de deputații PAS, PPDA, PDM și Pro-Moldova. La ședință au participat doar deputații PSRM și cei de la grupul Pentru Moldova și Partidul Șor, marea majoritate a proiectelor fiind votate cu 53-51 de voturi, în funcție de deputații prezenți în sală la momentul votului. Ordinea de zi este practic aceeași ca și în cadrul ședinței de ieri, din ele neregăsindu-se mai multe proiecte de legi care au fost ieri „votate”.

Ce au votat azi deputații:

Parlamentul a adoptat, astăzi, Hotărârile pentru aprobarea Raportului privind executarea Bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2019 și Raportului privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală în anul 2019. Sunt niște hotărâri de ordin tehnic, care fac parte din procesul obișnuit, din preajma adoptării legii Bugetului de Stat pentru anul viitor. Deputații au votat în lectură finală un proiect de lege ce prevede majorarea vârstei de pensionare pentru judecători. Proiectul prevede majorarea graduală a vârstei de pensionare pentru judecători, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabilește vârsta de pensionare de 50 de ani și 6 luni, care va crește gradual până la 63 de ani. În fiecare an vârsta de pensionare se va majora cu 6 luni. Pentru a ieși la pensie, un judecător trebuie să muncească minim 13 ani în funcția de judecător, pe o perioadă de minim 20 de ani. Tot în lectură finală deputații au votat proiectul de lege cu privire la mărirea amenzilor celor care profanează morminte. Potrivit proiectului, profanarea mormintelor va fi sancționată cu amenzi de până la 47 500 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 ore la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani. Deputații au mai votat în lectura finală un procedeu legal prin care se stabilește un regim fiscal special pentru plățile efectuate de angajator pentru testarea salariaților în vederea identificării virusului COVID-19. Acestea vor constitui surse de venituri neimpozabile. Cheltuielile suportate de angajator pentru testarea angajaților în vederea depistării virusului urmează să fie recuperate prin deducere cu condiția confirmării documentare a acestora. Ultimele decizii ale deputaților în cadrul acelei ședințe a fost revocarea deputatei PDM, Monica Babuc din funcția de vicepreședintă a Parlamentului, și numirea în locul acesteia pe deputatul Platformei „Pentru Moldova” și Șor – Vladimir Vitiuc.
La sfârșitul săptămânii trecute, pe 25 noiembrie, amatorii fotbalului au fost zguduiți de moartea lui Diego Maradona, considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști din toate timpurile. Acesta a decedat la vârsta de 60 de ani, în urma unui atac de cord.  În Argentina au fost instaurate trei zile de doliu național, iar pe mai multe terenuri de fotbal au fost ținute minute de tăcere sau jucătorii au aplaudat în memoria marelui fotbalist. Ceea ce a atras atenția tabloidelor a fost gestul fotbalistei spaniole de 24 de ani, care a refuzat să participe la acest omagiu adus lui Diego Maradona. 

Protestul

Fotbalista Paula Dapena, cunoscută pentru promovarea și apărarea drepturilor femeilor, a stat așezată pe teren, cu spatele la ecranul spre care priveau colegele ei din echipă, refuzând să țină minutul de reculegere în memoria lui Maradona. „A fost un fotbalist minunat, însă nu pot să mă prefac că nu contează toate atrocitățile pe care le-a comis”, a explicat ea jurnaliștilor. Dapena a spus ulterior că nu a vrut să aducă un omagiu unei persoane „agresive”, referindu-se la acuzațiile de violență domestică aduse lui Maradona în 2014, după ce în spațiul online a apărut o înregistrare video, cu fotbalistul care o lovea pe logodnica de atunci Rocio Oliva. Maradona a negat acest incident, după care a declarat: „Am luat telefonul, dar jur pe Dumnezeu că nu am lovit niciodată o femeie. Incidentul s-a încheiat imediat. Am aruncat telefonul și nu am mai făcut nimic altceva”. Logodnica nu a depus o plângere, iar incidentul a fost dat uitării. 
Paula Dapena a recunoscut că a fost surprinsă să vadă că nimeni nu i se alătură la protest.
„Nu-mi pare rău că am făcut așa. Ar fi fost ipocrit să particip la acel moment. E împotriva valorilor mele și nu vreau să fac asta. Dacă nu s-a oferit niciun minut de tăcere în memoria victimelor violenței în familie, de ce nu aș ignora și eu acest minut de reculegere?”
Tânăra a făcut referire la ziua de 25 noiembrie, când este marcată Ziua Internațională Împotriva Violenței Asupra Femeilor – zi total dată uitării după anunțul decesului fotbalistului argentinian.  La scurt timp după această acțiune, Paula a primit o serie de amenințări cu moartea din partea fanilor lui Maradona. Unii dintre ei chiar au zis: „Să-l vorbești de rău pe Maradona, este ca și cum l-ai vorbi de rău pe Dumnezeu”. 

Cine a fost Diego Maradona

Diego Maradona a fost considerat cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, împărțind cu Pelé titlul de Jucătorul Secolului decernat de FIFA. De-a lungul carierei sale de fotbalist profesionist, Maradona a jucat pentru echipele Boca Juniors, F.C. Barcelona, SSC Napoli, F.C Sevilla și Newell’s Old Boys. 
Maradona a participat la patru turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal FIFA, incluzând Cupa Mondială din 1986, când, în calitate de căpitan de echipă, a condus Argentina spre titlul final, învingând în ultimul act Republica Federală Germană și câștigând Balonul de Aur, premiul pentru cel mai bun jucător al turneului. La același turneu, în meciul pentru sferturile de finală, disputat împotriva Angliei, a marcat două goluri și a obținut victoria Argentinei cu scorul de 2-1. Aceste goluri l-au consacrat la nivel mondial. 
În pofida rezultatelor spectaculoase pe care le obținea, Maradona a fost suspendat de mai multe ori din activitatea sa sportivă pentru consumul de droguri și stimulente interzise ca efedrină (asemănătoare cu amfetamina).  După retragerea sa din fotbal la vârsta de 37 de ani, viața lui Maradona fost puternic marcată de consumul de droguri, alcool, asigurarea cu droguri a lucrătorilor sexuali și chiar relații cu mafia napoletană.
„M-au scos din fotbal. Nu cred că există o răzbunare mai mare. Sufletul mi-a fost distrus”, a spus el după ultimul meci.
Tot atunci, în 1998 a fost condamnat la doi ani și zece luni de închisoare după ce a tras în jurnaliști cu o armă pneumatică.  Ulterior, s-a confruntat cu serioase probleme de sănătate, cauzate în mare parte de abuzul de cocaină.  După anii 2000 a început să lucreze ca antrenor la diferite echipe de fotbal, însă fără a-i duce spre victorie. Atunci alegea să vorbească urât despre adversarii săi și să sară la bătaie. Nu suporta să piardă. 

 Moartea idolului

Moartea lui Diogo Maradona a stârnit mai multe semne de întrebare în rândurile fanilor și cunoscuților fotbalistului, care susțin că acesta ar fi murit din cauza greșelii comise de medicii care l-au operat la începutul lunii noiembrie, îndepărtând un cheag de sânge de pe creier. Cu toate acestea, medicul lui Maradona susține că operația pe creier a fost una reușită, iar fostul fotbalist a fost externat după o săptămână de la intervenția chirurgicală pentru că așa a vrut el și nu a vrut să asculte sfaturile medicilor. „Nimeni nu s-ar fi putut opune lui”, a declarat presei medicul Leopoldo Luque, doctorul său.
Poliția din Buenos Aires a primit mandat de percheziție a locuinței și biroului medicului, iar procurorii au deschis o anchetă, pentru a afla dacă moartea lui Maradona a fost cauzată de o eroare medicală.  Diego Maradona a murit în urma unui atac de cord la domiciliu. Avocatul lui, Matias Morla, s-a plâns că ambulanța ar fi sosit peste jumătate de oră după ce a fost chemată, declarând că Maradona a murit din cauza „idioțeniei criminale”. Însă datele anchetei arată că șase ambulanțe au ajuns la casa fotbalistului peste 12 minute după apel. Lucrătorii din domeniul sănătății au încercat să-l resusciteze, însă fără succes.  „Le-am oferit adversarilor un mare avantaj din cauza dependențelor mele. Cât de puternic jucător aș fi fost dacă nu aș fi consumat droguri!”, a glumit Maradona în cadrul unei emisiuni din 2014.  Sursa foto: Telegraph, Associated Press

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial