Vara în farfurie: cum mănânci smart pe timp de căldură. 
Mini-ghid nutrițional pentru perioada verii
Mirosul fructelor și legumelor de pe tarabele piețelor, mesele luate tot mai mult în aer liber, zilele lungi și active fac ca vara să vină cu schimbări în alimentația noastră. Alegem alimente ușoare și răcoritoare, iar adesea meniul zilnic se reduce la fructe și gustări rapide. Totuși, temperaturile ridicate nu reduc nevoile organismului de apă și nutrienți esențiali. Iar partea bună este că ne putem îngriji corpul și starea de bine acordând atenție unor reguli simple și accesibile.  

Am vorbit cu Victoria Ursu, dieteticiană-nutriționistă autorizată în Moldova, care ne-a oferit câteva recomandări pentru a trece prin vară cu mai multă energie. 
Mâncăm legumele și fructele de sezon 
Profităm de această perioadă pentru a consuma legumele și fructele de sezon, mai ales pentru că sunt disponibile o perioadă limitată. Totuși, specialista recomandă ca fructele să fie consumate dozat, mai puțin seara, iar cel mai bine „structurat în timpul zilei introducându-le sub formă de gustări”.

Forma în care fructele sunt cele mai valoroase din punct de vedere nutritiv este cea crudă, însă nici smoothie-urile nu sunt o variantă de evitat.  
Victoria Ursu
 dieteticiană-nutriționistă autorizată în Moldova,
„Să nu uităm de oamenii care sunt subnutriți sau slăbiți în urma unor viroze, care nu pot digera fructele întregi și au nevoie de o variantă mai ușor de consumat. Smoothie-urile combinate cu legume sau ovăz fiert și semințe sunt o soluție bună, mai consistentă din punct de vedere nutrițional. Unele persoane chiar au nevoie de aceste smoothie-uri pe zi cât mai dense caloric cu unt de migdale, cu nuci, cu o cupă de proteină de calitate și fructe de sezon cât mai diversificate pentru aport de antioxidanți și fibre.” 
Copiilor le putem oferi alternative pentru compoturile tradiționale din fructe, care, deși sunt gustoase, presupun o cantitate mare de zahăr și puțini nutrienți. „Putem prepara, de exemplu smoothie de căpșuni cu banană, în combinație cu unt de arahide.”  
Atenție la necesarul caloric și procentul de nutrienți 
Acești indicatori nu se schimbă în mod special pe durata verii. „Fie vara sau toamna avem aceleași nevoi în funcție de greutate, de vârstă, de înălțime, de efort fizic, de condiția fizică, fiziologică.” Victoria Ursu susține că recomandările specifice sezoniere pot apărea în cazul anumitor condiții (de ex. sarcina sau alăptarea) sau a patologiilor individuale.  

Distribuția generală pe macronutrienți pentru un adult sănătos, care nu intenționează să adauge sau să scadă în greutate, ar fi următoarea:  

30% grăsimi (co-raport vegetale & animale) 
20% proteine 
50% carbohidrați 

Victoria Ursu ține să accentueze că aceste valori sunt ajustate în cazurile patologice, inclusiv și atunci când obiectivele persoanei se pot schimba (modificarea greutății, a masei musculare, etc.). 
Necesarul de apă rămâne același
Pe întreg parcursul anului avem nevoie de aceeași cantitate de apă, adică 30 ml per kg corp pe zi.  

„Doar că expunerea la soare ne condiționează să mai adăugăm, dar cât exact nu se stabilește, la dorință. Putem să facem o scădere cu 20% dacă avem la fiecare masă alimente zemoase, adică salate, fructe, supe”, atenționează experta. 
Înghețata poate fi atât desert, cât și gustare 
Victoria Ursu susține că în general preferabile pentru organism sunt alimentele de temperatura camerei. Contrastul dintre rece-fierbinte afectează inclusiv și dantura, provocând fisuri.  

„Iar dacă vorbim de înghețată, o sorbim, o mâncăm moale și nu cu guri mari, adică o savurăm cu mici înghițituri sau să se topească pe limbă”, adaugă experta. 

Dieteticiana susține că înghețata nu este totuși cea mai bună soluție când vrem să ne răcorim.
Victoria Ursu
 dieteticiană-nutriționistă autorizată în Moldova,
„Este un desert cu o densitate calorică înaltă, cu multe zaharuri, grăsimi și deseori aditivi adăugați. Conform piramidei nutriționale, un om sănătos poate să consume înghețată o dată sau de două ori pe săptămână câte o înghețată tip brichetă sau două biluțe. Adică limităm cantitativ.” 
Înghețata poate deveni gustare atunci când este preparată fără zahăr. O variantă ar fi cu mascarpone pentru cremozitate și cu fructe de pădure sau banane pentru consistență. Pe post de îndulcitor, specialista recomandă mierea sau stevia, iar pentru topping putem opta pentru nuci sau ciocolată neagră rasă.  
Salatele de vară: cum le creștem aportul de fibre? 
Salatele de vară dau notă de prospețime și sunt gustoase. Chiar și așa, putem improviza rețetele pentru a aduce mai multă valoare nutrițională în farfurie.  

„Să nu uităm că și în cerealele integrale și în leguminoase tot avem fibre, deci nu neapărat doar legume. Mai avem în fructe, în semințe, în nuci. Totuși, este important nici aici să nu exagerăm pentru că unii pacienți acutizează probleme digestive, dar nici să nu le neglijăm pentru că fibrele reglează nivelul de colesterol și induc sațietate precoce” , explică Victoria Ursu. 

Printre alimentele bogate în fibre se numără varza și cruciferele, adică varza de sezon sau opțiunile de broccoli, conopidă, varza chinezească. De asemenea, pot fi folosite rădăcinoasele, precum rădăcina de țelină, laolaltă cu verdețurile pe care le putem găsi în grădină (mărar, pătrunjel).  

„Putem să adăugăm câteva roșii sau felii de castraveți, dar mai mult pentru un aport hidric și pentru gust. Putem consuma vestita salată din varză proaspătă cu mazăre și ceapă, e un ajutor pentru sistemul digestiv, mai ales în cazul în care consumăm carne. Sfecla roșie dată prin răzătoare cu un pic de ulei e o opțiune bună, combinată cu morcov sau bețișoare de țelină. Ardeiul gras de toate culorile și verdețurile pe care le avem de sezon”, mai adaugă experta. 
Cina - porție mică, ora optimă 
Când vorbim de nivelul de energie, un lucru pe care îl subliniază Victoria Ursu este că cinele cu exces alimentar mereu o să producă lipsă de energie a doua zi. De aceea este atât de importantă cantitatea și ora la care este luată această masă din zi.  

„Porția de seară a cinei trebuie să fie 20% din tot necesarul caloric. Adică, dejunul 25%, prânzul 40%, cina 20% și restul e gustarea.”  

Specialista punctează totodată că distribuția meselor zilnice poate fi adaptată, în funcție de nevoile individuale ale persoanelor, precum sensibilitatea la foame, nivelul de activitate fizică sau intelectuală, iar în cazul femeilor, chiar în funcție de fazele ciclului menstrual.  

Revenind la cină, ea trebuie luată cu minim 2 ore înainte de culcare: 
  • 2 ore în cazul meselor cu vegetale sau ouă (deoarece conțin proteine ușor digerabile) 
  • 3 ore în cazul meselor cu proteină animală  
Text de: Laura Ghenea
Editat de: Diana Preașcă
Dacă nu ați reușit să ajungeți la proiecția CineMai a filmului “Mr. Nobody Against Putin”, mai aveți încă două ocazii să-l vedeți pe ecran mare la Chișinău. Documentarul va fi arătat în ultimele două zile de vineri ale lunii iunie, 19 și 26 iunie, de la 19:00, la cinematograful Odeon din capitală. Intrarea la proiecții este liberă. Filmul povestește istoria lui Pavel Talankin – un profesor curajos dintr-o școală provincială din Rusia. Pe măsură ce țara sa lansează invazia pe scară largă asupra Ucrainei, școlile primare transformate în centre de recrutare pentru război. Confruntat cu dilema etică de a lucra într-un sistem caracterizat de propagandă și violență, Talankin se infiltrează sub acoperire pentru a filma ceea ce se întâmplă cu adevărat în propria sa școală. “Mr. Nobody Against Putin” a câștigat premiul Oscar în categoria Cel mai bun film documentar. Iar pe 31 mai, Pavel a venit la Chișinău pentru premiera națională a filmului la închiderea CineMai, unde și-a adus statueta și a oferit tuturor spectatorilor din sală ocazia să o țină în mână. La fel în timpul vizitei de la Chișinău, Pavel a oferit și un interviu pentru podcastul festivalului în care a povestit despre modul în care a fost realizat filmul “Mr. Nobody Against Putin”, despre dificultățile în colaborarea cu co-regizorul american al filmului, David Borenstein, despre ceremonia Academiei Americane de Film și despre epopeea cu Oscarul pierdut cu puțin timp înainte să ajungă în Moldova. Programul proiecțiilor “Mr. Nobody Against Putin”:
  • 19 iunie 2026, 19:00, Cinematograful Odeon (Chișinău, Str. Mihai Eminescu 55)
  • 26 iunie 2026, 19:00, Cinematograful Odeon (Chișinău, Str. Mihai Eminescu 55)
Filmul va fi proiectat în limba originală, rusă, cu subtitre în engleză. Intrarea la ambele proiecții este liberă.

O comediantă americană spune că, înainte să devină mamă, milita pentru toate cauzele despre care auzea, inclusiv pentru libertatea și emanciparea vulpilor sălbatice. Acum? „Dacă mă gândesc că o vulpe se apropie de copilul meu, pot vedea foarte clar cum sar pe ea, o omor și-mi fac căciulă din blana ei.” A râs sala. Am râs și eu, de partea cealaltă a ecranului, păstrându-mi totuși o doză sănătoasă de scepticism. Chiar devii un alt om când te faci părinte? Renunți la convingerile tale? Dacă da, la câte dintre ele? Aveam să aflu pe propria piele câțiva ani mai târziu, odată cu nașterea fiului meu.

Dintr-o feministă care era convinsă că nu există diferențe de gen la copii, iar creșele care acceptă copii de la două luni sunt cea mai bună invenție, că maternitatea nu ar trebuie să-ți afecteze cariera dacă vrei asta cu adevărat, am devenit o feministă care privește lumea cu mai multă modestie și mai puține certitudini. De fapt, am devenit adepta feminismului maternal, un curent care pornește de la ideea că experiența maternității și a îngrijirii nu trebuie privită ca un obstacol în calea emancipării femeilor, ci ca o sursă de cunoaștere, competență și autoritate socială.

Pe scurt, dacă unele curente feministe au insistat că femeile trebuie să fie egale cu bărbații și că identitatea lor nu ar trebui redusă la rolul de mamă, feminismul maternal atrage atenția asupra faptului că experiența maternității are o valoare socială și politică proprie. El susține că maternitatea poate schimba profund felul în care înțelegem munca, economia, comunitatea, relațiile umane și chiar ideea de egalitate.

Nu spune că toate femeile trebuie să fie mame și nici că maternitatea este destinul femeii. Mai degrabă întreabă de ce munca de îngrijire este atât de puțin valorizată sau ce putem învăța despre societate din experiența maternității.

Am discutat cu cinci femei despre cum le-a schimbat experiența maternității și în ce fel le-a modelat convingeri noi.

Când egalitatea întâlnește biologia

Una dintre cele mai frecvente idei care apare în răspunsurile femeilor cu care am vorbit este că maternitatea nu le-a făcut să renunțe la feminism, ci să privească mai atent lucrurile pe care înainte le vedeau doar din teorie.

Anastasia Cruz, autoare și mamă a doi copii, spune că înainte privea feminismul în primul rând prin prisma egalității de șanse, a independenței economice și a accesului la oportunități. Credea puternic în ideea că rolurile de gen sunt, în principal, construcții sociale.

„Maternitatea mi-a nuanțat perspectiva. Astăzi cred mai degrabă că important nu este ca totul să fie împărțit perfect în fiecare moment, ci să fie echitabil pe termen lung. Sarcina, nașterea și alăptarea mi-au arătat că există și dimensiuni biologice și logistice care fac imposibilă o simetrie perfectă.”

Așa a răspuns și Ana-Maria Pîslari, antreprenoare și mamă a unei fetițe de un an.

„Credeam că totul este o alegere. Doar că biologia nu ai cum să o schimbi. Și asta nu e slăbiciune, e pur și simplu ceva pentru care nu te pregătește nimeni, nici feminismul, nici maternitatea idealizată”, spune Ana-Maria.

După ce a devenit mamă, spune Anastasia, a înțeles cât discuțiile despre egalitate nu ar trebui să se limiteze la carieră, salarii și reprezentare.  „Am înțeles că inegalitatea este uneori naturală și mult mai concretă: cine se trezește noaptea pentru a alăpta, cine suportă efectele fizice ale sarcinii și ale recuperării. Da, chiar și atunci când sarcina a fost o alegere personală, da, chiar și atunci când ai alături un partener implicat”, menționează ea.

„Acum, succesul meu profesional nu mai e doar despre avansare și performanță, ci și despre sustenabilitate și echilibru. Iar sacrificiul, când e moderat și asumat, nu îl mai văd automat ca pe ceva negativ sau incompatibil cu feminismul. Problema nu este existența sacrificiilor, ci distribuirea lor inechitabilă și lipsa recunoașterii lor”, adaugă ea.

„Pot tot” s-a întâlnit cu un copil care nu voia să fie lăsat din brațe

   

Felicia Nedzelschi, comunicatoare și mama unui băiat de cinci ani, râde astăzi de unele dintre certitudinile pe care le avea înainte să nască. „Aveam convingerea absolută că aș putea să gestionez superb un copil și munca de acasă. Că nu e mare brânză să lucrezi puțin în timp ce bebe doarme”, spune ea.

Apoi a apărut un copil care nu putea fi culcat singur și care plângea de fiecare dată când nu era lângă mama lui. „Munca de acasă a devenit o noțiune de tot râsul”, râde Felicia.

Și Ana-Maria recunoaște că înainte judeca uneori mamele care spuneau că nu pot participa la anumite activități fiindcă trebuie să stea cu copilul. „În 2023 organizam maratoane în social media și când mamele erau indisponibile la ora 20 mă gândeam: oare nu pot să lase copilul o oră cu soțul?”

Astăzi are o fetiță care trece prin anxietatea de separare și spune că a înțeles cât de puțin știa despre atașament, somn și nevoile reale ale copiilor mici. „Brațele mamei sunt o lume întreagă până la o anumită vârstă”, adaugă Ana-Maria.

Vulnerabilitatea financiară 

Una dintre surprizele maternității, spune Felicia, e felul în care e construit sistemul.

„Pe lângă drepturi egale și un parteneriat care să funcționeze just pentru ambii, pentru mine era tare importantă independența financiară”, povestește ea. „După ce am născut și am ajuns în concediu de îngrijire a copilului, am înțeles cât de aiurea e construit sistemul nostru de indemnizații atunci când lucrezi pe contracte specifice, iar cotizația ta în sistemul de asigurări sociale ajunge să-ți ofere o indemnizație de creștere a copilului absolut amuzantă. M-am trezit dependentă de venitul soțului meu și mă stresam foarte mult că nu aveam o sumă de bani din care să iau tot ce mi-ar trece prin cap, pentru mine și pentru copil.”

Felicia spune că, dacă ar rescrie experiența, și-ar analiza mai atent opțiunile financiare, salariul, angajatorul și și-ar crea o pernă de siguranță ca să dilueze această vulnerabilitate.

„Brusc, dintr-o carieră și un venit, nu doar că te catapultezi într-o perioadă super vulnerabilă, haotică hormonal, ci și vulnerabilă financiar. E greu ca feministă să te apropii de partenerul tău și să-i spui «am nevoie de niște bani». Și nu pentru că soțul meu nu mi-ar fi oferit această siguranță, ci pentru că, în sufletul meu, asta era dificil, un pic josnic față de toate reușitele mele. Și asta e vina unui sistem defect”, completează ea.

Libertatea de a alege: a sta acasă nu te face mai puțin feministă

 

Alina Cebotari, activistă și mama unei fetițe de un an, își amintește că era convinsă că va externaliza mare parte din munca de îngrijire pentru a-și păstra autonomia și libertatea. „Judecam, undeva adânc, mamele care se dedicau totalmente copiilor lor. Mă întrebam mereu de ce nu apelează la bone sau la creșe”, mărturisește ea.

Astăzi este chiar ea mama care și-a dedicat primul an și jumătate fiicei sale și care încearcă încă să înțeleagă unde se întâlnesc cariera și maternitatea. „Înțeleg acum că nu putem judeca experiențele altor femei dacă nu suntem în aceeași situație.”

 

Și Marina Chiru, jurnalistă și mama a două fetițe, spune că maternitatea i-a schimbat complet definiția feminismului. „Mult timp am crezut că maternitatea și feminismul nu sunt compatibile. Credeam că feminismul înseamnă exclusiv carieră, independență profesională și competiție pe picior de egalitate cu bărbații.” Astăzi spune că feminismul înseamnă tocmai posibilitatea de a alege. „Eu aleg acum să fiu acasă cu copiii mei și această alegere mă împlinește”, punctează Marina.

Alina adaugă că însăși posibilitatea de a alege e un privilegiu. „Înțeleg și recunosc că există un mare privilegiu în cazul meu. Pentru multe mame, aceasta nu e o alegere de valori și principii, ci o necesitate de viață. De aceea înțeleg, încă o dată, că nu putem judeca niciodată experiențele altora dacă nu suntem în aceeași situație”, adaugă ea.

Munca invizibilă 

Aproape toate femeile pe care le-am intervievat au vorbit despre încărcătura mentală. Anastasia Cruz povestește că nu a existat un moment dramatic care să o facă să înțeleagă inegalitatea, ci acumularea unor situații banale. „Eu eram cea care știa programările medicale, mărimile hainelor, ce lipsește din frigider, cine trebuie dus la o activitate și când”, spune ea.

Marina Chiru descrie aceeași realitate. „Eu sunt cea care știe când urmează vaccinurile copiilor, când trebuie înlocuite hainele care au rămas mici, ce trebuie să existe în dulap pentru săptămâna următoare.”

Pentru ea, una dintre marile diferențe dintre munca plătită și munca de îngrijire este că prima are un început și un sfârșit. „Ca mamă, eu nu am niciodată un check-out”, conchide Marina.

Orice ai face, ai greșit din start

„Trăim într-o societate care încearcă mereu să controleze narativul despre autonomia femeilor”, spune Alina. „Orice ai face, ca femeie, ai greșit din start. Ești carieristă? Atunci ești o egoistă inconștientă. Ești mamă full-time? Atunci ești o femeie care se supune normelor patriarhale și nu mai ești o feministă «ca la carte».”

Judecata aceasta vine uneori chiar din felul în care ți se pune o întrebare.

 „După ce am născut, au existat situații în care am fost întrebată dacă am de gând să revin la muncă și am simțit o judecată în tonul vocii. Am avut senzația că maternitatea și felul în care aleg să o trăiesc au devenit un subiect de evaluare publică. Mai mult, fiind o mamă cu propriile frici și anxietăți, am fost odată numită «nebună» de un membru al familiei extinse. A fost unul dintre momentele în care am înțeles cât de ușor sunt invalidate experiențele și emoțiile mamelor. O dată ce naști, devii invizibilă în societatea noastră, ca și cum ți-ai făcut rolul de incubator și mai departe nu mai contezi. Corpul femeii continuă să fie văzut ca un obiect, și nu ca un subiect”, povestește ea.

   

Ana-Maria vorbește despre o altă judecată. „Fiind expusă mai des în online, simt că nu prea am voie să mă plâng de maternitate, pentru că «toate femeile trec prin asta», iar durerea, solitudinea și tristețea pe care le poate simți o femeie în post-partum sunt minimizate și normalizate, pe când nevoia de susținere e reală.”

Felicia adaugă că însuși portretul „feministei” pe care îl purta în minte s-a dovedit fals. „Înainte, o feministă mi se părea o femeie mai dură, mai career-oriented, mai tăioasă, care nu arată pozele bebelușului ei oricui ar vrea să se uite, care lasă «mămosul» din ea acasă și iese în lume fără rolul de mamă la pachet. Asta mi se pare absurd acum. Dacă sunt mamă, asta nu anulează feminismul meu. Ba chiar îl accentuează.”

De multe ori, spune Felicia, se simte ca și cum nu poți fi o feministă bună și o mamă bună în același timp. „În serialul Fleabag, protagonista spune la un moment dat: «Cred că, dacă aș fi avut sâni mai mari, n-aș mai fi fost o feministă atât de bună». Am ușoara senzație că, în unele cercuri, se crede că, dacă ai copil, nu mai ești o feministă atât de bună. Ceea ce mi se pare absurd. Eu aș zice că maternitatea m-a făcut o feministă și mai hardcore  și aspectul ăsta trebuie adoptat de mișcarea feministă și explorat mai mult”, completează ea.

Dimensiunea umană a maternității 

Una dintre tendințele pe care le observ, spune Alina, e înțelegerea insuficientă a dimensiunii psiho-sociale a maternității.

„Dependența copilului de mamă, atunci când ea e figura principală de atașament, e un proces absolut biologic și firesc. În același timp, și mama poate trăi o formă de dependență emoțională față de copil, la fel de firească în prima perioadă de viață. Maternitatea nu e doar o chestiune de organizare a timpului sau de distribuire a responsabilităților, ci și o experiență profund relațională și afectivă, care te schimbă. Reducerea provocărilor ei prin simpla existență a serviciilor alternative de îngrijire sau prin implicarea celuilalt părinte, deși extrem de importante, e doar o parte a răspunsului. Avem nevoie de mai multe spații prietenoase pentru mame, de mai mult dialog, de mai multă solidaritate, de mai puțină judecată”, explică ea.

E același loc în care ajunge și Marina când redefinește succesul. „Maternitatea mi-a schimbat definiția succesului. Dacă înainte îl măsuram în realizări profesionale, proiecte și obiective atinse, astăzi îl măsor și în lucruri care nu apar într-un CV: relația pe care o construiesc cu copiii mei, siguranța emoțională pe care le-o ofer, valorile pe care încerc să le transmit. Femeilor li s-a spus prea mult timp că sacrificiul e dovada supremă a iubirii materne, că o mamă bună trebuie să se pună mereu pe ultimul loc. Astăzi nu mai cred asta. Există renunțări pe care le facem din dragoste, dar maternitatea n-ar trebui să însemne anularea propriei persoane.”

Ana-Maria spune că, de când a devenit mamă, a înțeles că nu trebuie să-ți sacrifici viața profesională, „dar există un «dar»”.

„Viața personală o depășește de departe, pentru că un job îl poți schimba, stabilitate financiară poți găsi, dar primii ani, indispensabili creșterii sănătoase a unui copil, nu revin niciodată. Asta m-a ajutat să accept mai ușor mamele care aleg conștient să se ocupe de copii până aceștia merg la grădiniță”, explică Ana-Maria.

„Poate că cel mai feminist lucru pe care îl putem face”, adaugă ea, „e să ne lăsăm unele pe altele să alegem fără să avem nevoie să înțelegem pe deplin de ce.”

„Îi place, rămânem;
nu-i place, încercăm altceva” 
Ce activități extracurriculare aleg părinții și cât costă 


Pentru mulți copii programul săptămânal seamănă cu agenda unui manager de top, doar că în loc de ședințe sunt antrenamente, lecții și teme. În perioadele vacanțelor, aka „concedii”, programul păstrează bifele, dar locul orelor de la școală este luat de tabere, înot sau alte cursuri intensive.

Ne-am propus să aflăm ce activități extracurriculare peferă cel mai mult părinții și copiii astăzi și care sunt costurile lor. Mai mult, am stat de vorbă cu o psihologă pentru a înțelege unde e limita dintre dezvoltare armonioasă și suprasolicitare.
Familii cu un copil
„Nu există rețete perfecte”
De la opt luni, Bogdan a testat terenul activităților pentru copii. „Am încercat aproape de toate. Unde vedeam că are vreun interes, mergeam, ne înscriam și testam”, spune Stela Untila, mama băiatului.

La cei 10 ani ai săi, Bogdan:

  • practică judo;
  • studiază limba engleză;
  • urmează cursuri de programare;

A început aceste activități încă înainte de a merge la școală și le continuă cu consecvență până în prezent. Pe perioada verii, pentru al doilea an consecutiv, participă și la cursuri de înot.

„Nu prea vrea să meargă la înot, dar aici ajungem la diferite compromisuri. În perioada vacanței stă mai mult la computer și are nevoie de mișcare”, spune mama băiatului.

Bogdan nu a fost foarte atras nici de fotbal. În această privință, însă, părinții nu au insistat. Astfel, copilul își alege activitățile în funcție de propriile interese, iar părinții pot inerveni doar acolo unde beneficiile nu sunt tocmai negociabile. Stela observă mai multă rezistență din partea copilului anume la activitățile sportive.
Stela Untila
Mama lui Bogdan

„Nu există rețete perfecte, pentru că și copiii de multe ori vor să renunțe și cumva te simți vinovat că ar trebui să îi dai drept de alegere. Pe de altă parte, dacă suntem foarte permisivi, ei renunță la lucrurile unde trebuie să depună efort. Și asta tot e rău. Așa că trebuie să alegem o cale de mijloc.”

Socializare mai rapidă
Programul lui Bogdan este destul de încărcat și tocmai de aceea părinții încearcă să găsească diverse soluții de organizare. Unele activități sunt alese intenționat în apropierea casei, iar altele sunt programate la ore apropiate, în aceeași zi, pentru a elibera alte intervale din săptămână.

Stela observă beneficiile acestor activități și le consideră esențiale ca cei mici să își poată descoperi talente și dezvolta abilități. Pentru că a început să participe de timpuriu la activități extrașcolare, Bogdan se integrează rapid în colectiv și relaționează cu ușurință cu cei din jur. Această calitate îl ajută să nu resimtă frică sau stres atunci când se alătură unor grupuri noi.
Costuri lunare
Cum alegem activitățile?
Psihologa Anna Comendant susține că alegerea activităților extracurriculare depinde de mai mulți factori. În primul rând, este important ca părinții să țină cont de interesele naturale ale copiilor, apoi să raporteze cheltuielile la ceea ce se potrivește bugetului familiei și, totodată, să țină cont de aspectul de timp și organizare atunci când își asumă responsabilitatea să ducă și să-i ia de la o activitate.

Specialista pune un mare accent și pe diferențele de vârstă:

  • De la 3 la 5 ani este recomandată o activitate extrașcolară într-o singură zi, dozată;
  • De la 5 la 7 ani sunt recomandate două activități, câte una pe zi, dar două zile în săptămână;
  • De la 7 ani în sus pot rămâne câte două activități, dar să crească frecvența vizitelor, a câte trei-patru ori pe săptămână.
Anna Comendant
Psihologă

„Și la 10-12 ani deja copilul poate mai volitiv, mai conștient, mai asumat, prin motivația intrinsecă, să aleagă activitățile. Și atunci poate avea această durată de focusare pe sarcină mai îndelungată, dacă-i place, dacă e pasionat.”

Specialista încurajează părinții să acorde importanță dezvoltării fizice armonioase a copilului: cum merge, care e postura, cum ține creionul, cum scrie, dacă poate să sară, să alerge, cum este dezvoltat fizic.

„Orice activitate extrașcolară nu trebuie să încurce la dezvoltarea fizică armonioasă a copilului”, semnalează totodată Anna Comendant.
Săptămâna planificată
Gloria are cinci anișori și, deși are calendarul plin de activități, pare să se simtă în largul ei cu un program încărcat.

  • de două ori pe săptămână frecventează dansurile;
  • o dată pe săptămână merge la lecții de aritmetică mentală și pictură;
  • trei ore din ziua de sâmbătă sunt dedicate unui curs creativ unde creează obiecte handmade.

„În sectorul în care locuim sunt multe licee cu diferite profiluri, iar în următorii doi ani urmează să mergem la școală, de aceea încercăm să vedem ce îi place, ce direcție să aleagă”, spune Constanța Alexa, mama fetei.

Părinții îi observă afinitățile și o încurajează să experimenteze diverse activități.

„Îi place, rămânem; nu-i place, încercăm altceva.” Mai mult, Gloria a prins drag de activitățile pe care le frecventează și le spune adesea părinților că și-ar mai dori și altele. Înotul se numără printre acestea, însă timpul și resursele financiare disponibile nu le permit, deocamdată, să îi extindă programul.

„Singura zi pe care nu o lăsăm pentru activități este ziua de vineri, pentru că o păstrăm pentru zi de televizor și dulciuri după grădiniță. Ca o mică tradiție”, adaugă Constanța.
Contact, iubire și grijă
În zi de duminică, o dată la două săptămâni, Gloria și mama ei merg la bibliotecă, unde împrumută cărți și petrec două-trei ore citind.
Constanța Alexa
Mama Gloriei

„Îi place foarte mult să citim și seara; dedicăm câte o oră sau două lecturii. Citim, ascultăm, ne povestim.”

Ocazional, participă și la diverse ateliere pentru copii, unde cei mici învață și se distrează gătind sau implicându-se în alte activități practice.

Psihologa Anna Comendant afirmă că este binevenit ca părintele și copilul să aibă timp dedicat pentru interacțiune și socializare între ei. „Să existe cel puțin 15 minute de contact, de iubire, de grijă și de susținere reciprocă.”

Mai mult, pentru că numărul mare de activități riscă să creeze supraoboseala, psihologa sugerează părinților să ofere copilului răgaz și pentru activități lejere, fie în confortul casei, fie în aer liber prin jocuri cu cei de vârsta lui: „copilul trebuie să aibă un pic de timp în zi în care să respire cum vrea el”.
Costuri lunare
Familii cu doi copii
„Fiecare activitate are avantajul ei”
Crin are aproape 6 ani, iar fratele său Codrin are 11 ani. Tatăl lor ne spune că alegerea activităților reflectă interesele reale ale copiilor. „Eu sunt genul de persoană care se concentrează ca copiii să se dezvolte acolo unde au deja interes, nu ca părinții noștri care «știau mai bine cum trebuie»”, spune Petru Clifos.

Mezinul a început să facă fotbal recent. Mai mult, fiind încă la grădiniță, are și acolo diverse activități de dezvoltare. Fiul mai mare, Codrin, a practicat handball, dar din cauza unei fracturi a fost nevoit să pună pe pauză activitatea. Timp de un an a făcut și ore suplimentare de limbă engleză, iar în cadrul școlii are lecții incluse de pictură și dans. A avut tentative la șah, robotică și IT, însă pe parcurs a renunțat la cele care nu îi plac. Codrin mai este pasionat de lectură, motiv pentru care îi plăcea să participe la diverse concursuri. Vara preferă să se distreze la taberele de copii.

Pe lângă aceste activități, Petru pune mare accent pe activitățile de familie
Petru Clifos
Tatăl lui Crin și Codrin

„Plimbări în parc, pescuit, vizionăm spectacole, mai facem și jocuri intelectuale - orice ca să îi scot mai mult din zona telefonului și să creăm amintiri frumoase.”

„Fiecare activitate are specificul ei și avantajul ei în dezvoltarea personală a copiilor”, spune Anna Comendant. Astfel, indiferent că sunt ocupații cu programe speciale sau ocupații de familie, acestea aduc o anumită valoare.

„Unele activități te ajută să te liniștești și să-ți găsești echilibrul, altele sunt pentru performanță”, adaugă experta.
Costuri lunare
„Le ajunge timp să se mai tachineze între ei”
Vlada are 10 ani, iar fratele său, Liviu, aproape 12. În cadrul unei Școli de Artă, ambii:

  • studiază instrumente muzicale: ea pianul, iar el trompeta.
  • practică dansul: Liviu face de șase ani dansuri naționale și alte stiluri, în timp ce Vlada practică dans modern de aproximativ doi ani.
Fata mai cântă ocazional și în cor. leana, mama lor, ne spune că familia s-a mutat într-un alt oraș din țară, în urmă cu mai mulți ani, iar oferta de activități extracurriculare este generoasă și, totodată, mai accesibilă financiar decât în Chișinău. Pe lângă activitățile din cadrul școlii, copiii urmează cursuri de limba engleză și practică diferite sporturi.

  • Liviu a făcut fotbal acum câțiva ani, însă ulterior a ales karate.
  • Vlada, în schimb, continuă să facă gimnastică, activitate pe care a început-o în clasa I.
Copii aleg activitățile împreună cu părinții, iar atunci când e cazul, mama îi sprijină să cântărească mai bine decizia de a renunța sau nu la anumite ocupații.
Ileana Vivat-Simileac
Mama Vladei și a lui Liviu

„Primii ani a fost mai greu, ca și copiii, când sunt puși la muncă nu prea doresc, dar ei s-au obișnuit cu acest ritm și uneori le ajunge timp și să se mai tachineze între ei.” 😁

Ea consideră că un program ocupat îi ferește de influențe negative, precum timpul excesiv petrecut pe telefon sau riscul de a adopta obiceiuri nocive.

Psihologa Anna Comendant susține că, într-adevăr, activitățile extracurriculare au avatanje importante. „În primul rând, încurajează socializarea, ajută la dezvoltarea personală și la formarea încrederii în sine a copilului. Dezvoltă abilități noi și cunoștințe în domenii care nu sunt întotdeauna vizibile sau valorificate în cadrul școlii, stimulează cognitiv și ajută la dezvoltarea neuronală.”

Potrivit specialistei, alte trei aspecte care se dezvoltă prin astfel de activități sunt disciplina, reziliența și voința.
Costurile lunare
Responsabilitate dublă
Victoria are 8 ani, iar fratele său Alexandru, 11. Pasionat de fotbal încă de mic copil, Alexandru a dat pentru prima dată cu piciorul în minge la doar 3 ani, iar astăzi continuă să meargă la antrenamente cu aceeași seriozitate.
Veronica Gherbovețchii
Mama Victoriei și a lui Alexandru

„La școală are mai multe activități, ca tâmplăria, șahul, dar nu le frecventează consecvent, pentru că fotbalul îi consumă mult timp. Pe alocuri erau cinci zile pe săptămână, acum sunt trei și mai are un pic de aer să respire.”

Fiica practică gimnastica de la vârsta de cinic ani, iar în cadrul școlii participă la ore de dans popular și urmează lecții de pian. Pe perioada verii, mama intenționează să o înscrie și la cursuri de limba engleză. Ambii copii au frecventat, de asemenea, lecții suplimentare de matematică.
Părinții clarifică obiectivele
Deciziile privind înscrierea la diverse activități sunt luate împreună cu copiii, ne spune Veronica. În perioadele în care aceștia își doresc să renunțe, părinții încearcă să poarte discuții mature și să negocieze cu ei. „Nu întotdeauna vor să se ducă la orele suplimentare. Vor să vină acasă, să se dezbrace, să mănânce și să stea tolăniți în fața televizorului sau să alerge cu alții copii în curte. Deci sunt momente când se opun.”

Părinții consideră că aceste discuții îi ajută pe copii să conștientizeze de sine stătător valoarea activităților pe care le practică.

Psihologa Anna Comendant atrage atenția că, cel puțin până în jurul vârstei de 10 ani, menținerea unui copil într-o activitate pe termen lung este influențată mai mult de motivația și implicarea părinților, întrucât abia atunci copiii încep să își dezvolte mai puternic motivația intrinsecă. Din acest motiv, spune specialista, părinții ar trebui să își clarifice obiectivele atunci când își înscriu copiii la activități extracurriculare: urmăresc performanța sau dezvoltarea unor noi abilități și interese.

Potrivit acesteia, succesul într-un anumit domeniu presupune o susținere constantă din partea părinților, care trebuie să ofere încurajare și motivație pe termen lung, fiind în același timp conștienți de eforturile și sacrificiile pe care aleg să le facă.
Costurile lunare
Familie cu trei copii
Dorințele mamei și dorințe comune
Maxim are 10 ani și e pasionat de tot ce ține de informatică și calculatoare, mai ales în limba engleză. De aceea, Anastasia, mama acestuia, l-a încurajat să urmeze cursuri de IT. Suplimentar, băiatul face lecții de înot, iar în perioada școlară frecventează și orele de șah. Activitățile extracurriculare au loc de două ori pe săptămână.

Sora mai mică, Ema, are 6 ani și curând pleacă la școală. Ea face înot, ca fratele mai mare, însă este o fire mai artistică și una dintre activități este canto. Înregistrează piese, participă la evenimente și apare în propriile videoclipuri. Anastasia recunoaște că activitatea de canto este o dorință a sa, pe care n-a ajuns s-o realizeze când era mică.
Anastasia Funica
Mama Emei, a lui Maxim și a lui Luca

„O să vedem cât o să mai vrea, dar eu nu tind să fie de performanță. Atât timp cât face asta benevol și nu este impusă, este fain.”

În trecut Ema a făcut și gimnastică, însă odată cu schimbarea locului de trai, părinții au fost nevoiți să renunțe la activitate „Iubește foarte mult și dansurile, e pasionată și cred că vom vedea dacă va reuși să le combine. Dacă nu, vom renunța la canto”, spune Anastasia Funica.

Al treilea copil al familiei este micuțul Luca, care urmează să fac un an. Deși nu și-a format încă preferințele, părinții l-au înscris deja la înot, iar pentru o dezvoltare armonioasă are în program și ore de kinetoterapie.
Atitudinea părinților
Anastasia afirmă că cei mici participă cu entuziasm la activitățile extracurriculare și, uneori, cer chiar ei să fie înscriși la cât mai multe. Mai mult, de la vârste fragede sunt obișnuiți cu un ritm activ, inclusiv datorită stilului de viață al mamei. „De mici au fost implicați în ședințe foto, video publicitare și tot felul de proiecte”, adaugă Anastasia.

Psihologa Anna Comendant menționează că succesul unei activități extracurriculare nu depinde doar de alegerea acesteia, ci și de modul în care părinții o susțin și o valorizează. Astfel se explică de ce copiii care primesc admirație și susținere au tendința să continue să se implice cu mai multă motivație. În schimb cei care nu simt un interes real din partea părinților, pot manifesta o anumită lipsă de implicare sau delăsare, ca modalitate de a semnala nevoia de atenție și sprijin.

Mai mult decât atât, specialista consideră că, atunci când este posibil, părinții ar trebui să participe și ei la diverse activități și să își dezvolte propriile pasiuni. În acest fel, nu doar îi susțin pe copii, ci le oferă și un exemplu personal de curiozitate, perseverență și dezvoltare continuă.
Costurile lunare
Text de: Laura Ghenea
Editat de: Diana Preașcă
Știai că hobby-urile sunt o metodă simplă de gestionare a stresului, relaxare, dar și stare de bine?  „Psihicul nostru e ca o căldare găurită prin care noi mereu pierdem energie, dar ca să fim într-o stare emoțională bună, căldarea trebuie să fie măcar pe jumătate plină. Și aceasta înseamnă că trebuie să existe o altă sursă care să o umple. De multe ori, hobby-urile sunt anume acea sursă”, spune psihologa Ana Niculăeș.  Totuși, potrivit expertei, sarcina noastră este să verificăm care activități „ne descarcă” și care „ne încarcă de energie”. Deoarece statul în telefon, scrollatul sau vizionarea unui film sunt forme de evadare, dar ele ne epuizează.   În acest material îți propunem șapte hobby-uri utile, care îmbină plăcerea cu utilul, pot fi practicate zilnic și îți antrenează creierul pentru reziliență psihologică. Sunt gratuite sau aproape gratuite, funcționează zilnic, nu o dată pe săptămână, și îți pot reduce stresul și liniști gândurile. 

Grădinăritul: hobby-ul care te aduce în prezent și îți ocupă mintea 

Cercetările arată că grădinăritul poate reduce simptomele de depresie și anxietate, uneori mai eficient decât multe metode tradiționale. În acest context, National Health Service îl include în categoria „green social prescribing”, adică activități recomandate pentru susținerea sănătății mintale și reducerea stresului emoțional.  Specialiștii explică acest efect prin mai multe mecanisme. În primul rând, contactul cu natura reduce stresul. În același timp, grădinăritul întrerupe gândurile repetitive prin concentrarea pe activități concrete: udatul plantelor, afânarea solului sau plantarea. De asemenea, oferă un sentiment de progres pe măsură ce plantele cresc și vezi rezultatele muncii tale. Totodată, această activitate contribuie la o stare fizică mai bună prin mișcare ușoară, iar interacțiunea cu alți pasionați poate reduce sentimentul de singurătate.  Poți începe simplu, cu o plantă pe pervaz. Îngrijirea ei zilnică îți mută atenția de la griji către ceva concret, iar în timp poate schimba felul în care îți gestionezi gândurile. În esență, grădinăritul funcționează pentru că te aduce în prezent și îți ocupă mintea cu lucruri simple și reale. Din această simplitate apare o formă de echilibru, liniște și încredere în sine. 

Învățarea unui instrument muzical: îți așezi lucrurile în tine 

 Dacă ai impresia că muzica nu este pentru tine sau că este prea târziu să înveți un instrument pentru că nu ai început din copilărie, să știi că nu este așa. Pentru că învățarea unui instrument poate deveni un spațiu în care stresul se reduce, atenția se concentrează, iar emoțiile își găsesc o formă de exprimare. Nu este vorba doar despre muzică sau despre a ajunge să cânți bine, ci despre experiența și procesul în sine.  Când exersezi, ești nevoit să fii prezent, cu atenția întreagă: repeți, greșești, reiei. Pentru câteva minute sau ore, mintea nu mai are spațiu să revină la aceleași gânduri care te obosesc în restul zilei.   În timp, apare și senzația aceea, când nu mai numeri timpul și ești complet absorbit. Este starea în care lucrurile se liniștesc, fără să-ți dai seama exact când s-a întâmplat asta. Totuși, nu este o soluție magică, dar poate fi un spațiu mic în care îți mai pui ordine în tine.  Dacă ești „afon”, în sensul că nu ai auz muzical bun sau îți este greu să ții ritmul, asta nu te exclude din povestea beneficiilor. Pentru sănătatea mintală nu contează performanța, ci procesul.  De fapt, la instrumente, efectul psihologic vine mai ales din faptul că îți concentrezi atenția pe ceva concret, din repetiție, care calmează mintea, din senzația de progres, chiar dacă este lent, și din starea de absorbție care apare atunci când încerci să legi sunetele. 

Fotografiatul: o formă simplă de relaxare 

Fotografiatul este o activitate pe care mulți oameni o practică din plăcere, însă aceasta poate avea și efecte benefice asupra sănătății mintale. Fotografia nu este despre o cameră foto sau o mulțime de imagini. Este vorba despre atenție. Când cauți în mod activ cadrul potrivit, nu te mai concentrezi asupra problemelor de ieri sau ale celor de mâine.  Vocea anxioasă din minte se liniștește atunci când te concentrezi asupra modului în care lumina cade pe o baltă sau cum o umbră se așază pe un perete. Explicația este simplă: atunci când cauți ceva frumos sau interesant de fotografiat, îți îndrepți atenția spre aspectele pozitive ale experiențelor tale. Pentru multe persoane, acest lucru devine o formă simplă de relaxare.  Un studiu publicat în revista Psychology of Well-Being a arătat că persoanele care au făcut zilnic fotografii timp de patru săptămâni au înregistrat o creștere a emoțiilor pozitive după circa trei săptămâni.  Cercetătorii au concluzionat că activitatea fotografică îi poate ajuta pe oameni să observe aspectele pozitive ale vieții de zi cu zi. Fotografia i-a ajutat pe participanți să devină mai atenți la aspectele pozitive ale vieții, mai reflexivi și mai conectați cu ceilalți.  Nu ai nevoie de echipament scump. O cameră de smartphone este suficientă. Mergi la o plimbare foto de 20 de minute o dată pe săptămână și urmărește cum ți se schimbă perspectiva asupra lucrurilor de zi cu zi. Chiar și o plimbare scurtă cu scopul de a face fotografii poate schimba modul în care privești lumea din jur. 

Ținerea unui jurnal: sporește optimismul și satisfacția de viață 

Chiar dacă îți pare că ținerea unui jurnal este un obicei „de adolescenți” sau ceva prea sentimental, cercetările arată că are efecte pozitive asupra sănătății mintale și a stării generale de bine. Nu e complicat să-l începi: îți sunt suficiente câteva minute dimineața sau seara. Scrie liber, orice îți vine în minte, fără autocenzură sau corecturi.   Mulți dintre cei care au adoptat acest obicei spun că, după o perioadă, le este greu să își imagineze viața fără el. În timp, vei observa tipare în gândirea ta pe care în trecut nici nu le observai. Și această claritate devine un sprijin în momentele dificile. Nu rezolvă tot, dar poate schimba felul în care începi să gândești, pentru că gândurile nu mai roiesc în cerc, ci ajung pe hârtie, unde devin mai ușor de înțeles.  O analiză publicată în 2025 în jurnalul științific internațional PLOS ONE arată că scrierea expresivă și exercițiile de tip jurnal, pe lângă îmbunătățirea stării de bine, ajută, în special, la creșterea emoțiilor pozitive, a optimismului și a satisfacției de viață,dar și a sentimentului de claritate emoțională.   Cercetătorii spun că  această practică nu funcționează la fel pentru toată lumea și nu este o soluție universală pentru stres sau anxietate, dar poate fi un instrument mic, accesibil, care te ajută să te simți mai ordonat în interior. 

Meditație sau exerciții de respirație: o metodă de gestionare a stresului 

Toată lumea vorbește despre meditație și există un motiv pentru care acest lucru se întâmplă. Totuși, majoritatea oamenilor o înțeleg greșit. Meditația nu înseamnă o minte complet goală sau o stare permanentă de fericire. Este vorba despre observarea gândurilor anxioase fără a te lăsa condus de ele și despre aducerea atenției înapoi la momentul prezent, iar și iar.  Ce trebuie să faci? Te așezi într-o poziție confortabilă, închizi ochii și îți îndrepți atenția către felul în care aerul intră și iese din corp. Pe parcurs, mintea o să se abată către gânduri. Când observi acest lucru, nu te judeca pentru aceasta și nu încerca să le oprești, ci readu-ți  atenția la respirație. Acest proces de observare și revenire este esența meditației. Practicată câteva minute zilnic, meditația ajută la dezvoltarea atenției și la o mai bună reglare a reacțiilor la stres.  Un creier care se poate întoarce la prezent în timpul meditației poate reveni mai ușor la echilibru în situații de stres real.  Exercițiile de respirație pot avea efecte benefice atât asupra minții, cât și asupra corpului. Poți începe cu doar două minute pe zi. Există aplicații gratuite pentru începători, dacă ai nevoie de ghidare. Scopul nu este să te simți imediat calm, ci să exersezi revenirea la respirație, în fiecare zi, puțin câte puțin.  Concentrarea asupra respirației ajută și la reducerea gândurilor negative, deoarece atenția este mutată de la grijile zilnice către un proces simplu și constant. Astfel, exercițiile de respirație reprezintă o metodă simplă și sigură de reducere a stresului, care poate fi integrată în viața de zi cu zi. 

Alergarea sau mersul pe jos: reduce stresul și liniștește gândurile 

  Uneori, o plimbare de seară sau o alergare ușoară pot face mai mult pentru minte decât ne imaginăm. După o zi aglomerată, câteva zeci de minute de mișcare pot fi suficiente pentru a reduce tensiunea acumulată și pentru a crea senzația că lucrurile sunt puțin mai așezate. Nu este vorba despre performanță sau kilometri parcurși, ci despre acel timp în care corpul se mișcă, iar mintea are ocazia să se desprindă de grijile cotidiene.  Mulți oameni observă că după o plimbare gândurile nu mai sunt la fel de apăsătoare și că apare o stare de calm, mai stabilă. Alergatul are un efect similar, dar mai intens: poate să ridice energia, să reducă simptomele de anxietate și să îmbunătățească starea generală de spirit.  Un studiu amplu realizat recent, care a analizat datele a peste 3,3 milioane de persoane, a arătat că activitatea fizică practicată în timpul liber este asociată în mod constant cu o stare mai bună a sănătății mintale. Persoanele care merg pe jos, aleargă sau practică alte forme de mișcare recreativă tind să raporteze mai puține simptome de anxietate și depresie și un nivel mai ridicat de bunăstare psihologică.  Un rezultat interesant al studiului este că nu orice tip de activitate fizică produce aceleași beneficii. Activitatea fizică de la locul de muncă nu a arătat aceleași beneficii și, în unele cazuri, a fost chiar asociată cu niveluri mai ridicate de stres și probleme de sănătate mintală.  Concluzia este simplă: mersul pe jos sau alergarea nu sunt remedii miraculoase, dar reprezintă unele dintre cele mai accesibile și eficiente obiceiuri care pot susține sănătatea mintală pe termen lung. Uneori, primul pas spre o stare de spirit mai bună este chiar o plimbare în jurul cartierului. 

Gătitul: profund calmant 

  Gătitul  este mai mult decât o activitate practică de zi cu zi. În ultimii ani, cercetările au început să arate că gătitul poate avea efecte pozitive asupra stării de bine psihologic. Pentru multe persoane, timpul petrecut în bucătărie devine o formă de relaxare, deoarece implică atenție, ordine și pași clari care te scot din agitația gândurilor zilnice.   În plus, există ceva profund calmant în a te hrăni pe tine și pe oamenii din jurul tău cu ceva ce ai făcut cu propriile mâini. Este o plăcere primordială care te aduce înapoi la tine însuți.   Atunci când gătești, ești concentrat pe prezent: trebuie să urmărești rețeta, să tai ingredientele, să amesteci și să respecți timpii de preparare. Această implicare te ajută să te deconectezi de la stresul cotidian și să îți îndrepți atenția spre o activitate practică și concretă. În acest fel, gătitul poate funcționa ca o pauză mentală de la grijile sau presiunile zilnice.  În plus, gătitul are și o componentă creativă. Chiar dacă urmezi o rețetă, poți adapta ingredientele sau poți încerca combinații noi. Și nu uita: gătitul nu este doar o necesitate, ci poate deveni și un mod simplu și accesibil de a-ți îmbunătăți starea mentală, oferindu-ți calm, concentrare și satisfacția de a crea ceva cu propriile mâini. 

„Hobby-urile ne ancorează în prezent” 

„ Un mare rol al acestor hobby-uri este că ne ancorează în prezent. În timp ce noi suntem la flori, la grădinărit sau ne ocupăm cu aceste activități, revenim în «aici și acum». Și în «aici și acum» este un spațiu în care noi deținem mai mult control, pentru că în viitor nu deținem controlul”, a menționat Ana Niculăeș.  Psihologa a explicat că, de regulă, scenariile negative apar atunci când ne gândim la viitor, acestea nefiind neapărat reale. Totuși, emoțional, ele ne consumă, pentru că ajungem să fim convinși că, de exemplu, nu vom reuși la un examen.  „Respectiv, rolul hobby-urilor, la marea majoritate, este să ne ajute să revenim în prezent. Și când suntem în prezent, cu mâinile în pământ sau implicați în activitate, aceste gânduri negative se diminuează, pentru că atenția nu mai este la «bau-bau»-ul din viitor”, a mai spus specialista. 
Lidia Cozac, studentă la medicină veterinară în comuna Brătușeni, întruchipează schimbarea pe care Moldova și-o dorește în învățământul profesional tehnic: mai puțină teorie abstractă și mai multă practică reală.  Când era încă elevă în satul ei natal din raionul Ocnița și se întorcea acasă de la școală, Lidiei avea grijă de animalele abandonate. Uneori aducea acasă  rățuște rătăcite, cățeluși găsiți în stradă, iar părinții o tot rugau să se oprească. În apropierea satului nu exista nicio clinică veterinară și nicio altă modalitate de a le ajuta. „Voiam să le ofer adăpost, hrană și iubire”, spune Lidia.
Un cățeluș bolnav, găsit în stradă, a fost adus de un trecător la clinica colegiului veterinar din Brătușeni. Foto: Iurie Gandrabura
Chiar și acum, ani mai târziu, un singur medic veterinar deservește mai multe sate din raionul în care locuiește Lidia.   Iar când apar cazuri mai grave, ajutorul vine adesea prea târziu.  Sectorul zootehnic este considerat o ramură importantă pentru economia moldovenească. Totuși, asistența veterinară rămâne un lux, într-o țară în care animalele nu sunt doar tovarăși de companie, dar joacă și un rol important în economie. Peste un sfert din forța de muncă a țării este angajată în agricultură, domeniu care generează aproximativ 12% din PIB. Când găsești un loc care-ți amintește de „acasă” În clasa a noua, afinitatea pe care-o avea în copilărie Lidia pentru animale se transformase deja într-o decizie legată de viitoarea carieră. Astăzi, ea este studentă în anul trei la Colegiul de Medicină Veterinară și Economie Agrară din Brătușeni, singura instituție de învățământ profesional tehnic din Moldova care pregătește felceri veterinari (specialiști de nivel mediu care oferă sprijin în îngrijirea și tratarea animalelor). Alegerea Lidiei a fost una deopotrivă emoțională și practică. „Când am auzit de acest colegiu, m-am gândit: wow,  aproape ca acasă!”, spune ea.
Foto: Iurie Gandrabura
Ani la rând, învățământul profesional din Moldova nu era văzut ca o alegere prestigioasă și nici perceput ca atractiv. Între 1990 și 2014, numărul elevilor din învățământul profesional a scăzut de aproximativ patru ori. La colegiul din Brătușeni, la sfârșitul anilor ’90 studiau doar 70 de elevi, potrivit directorului instituției Ghenadie Frecăuțanu. În prezent, numărul lor este de aproximativ 400. Această creștere intersectează experiența studenților cu viitorul țării. Reforma învățământului profesional tehnic din Moldova încearcă să aducă instruirea profesională mai aproape de munca reală, de angajatori și de nevoile locale ale comunității. Când frica se transformă în concentrare La colegiu, Lidia a înțeles că nu e suficient doar să iubești animalele. Meseria de veterinar cere disciplină și abilitatea de a le citi durerea. „Animalele nu pot vorbi. Trebuie să înțelegem boala din simptome și comportament și, cumva, să le simțim durerea pentru a le putea salva”, explică tânăra. Practica consolidează aceste abilități. La clinica colegiului, Lidia a asistat profesorii în timpul procedurilor veterinare, a pregătit instrumentele și a învățat cât de multă precizie cere îngrijirea animalelor. Își amintește de frica de a ține bisturiul în mână și de momentul în care acea teamă s-a transformat în concentrare. „Practica m-a schimbat foarte mult. Mi-a dat mult mai multă încredere în mine”, spune Lidia. S-a întâmplat și ca în spatele unei lecții învățate să se afle un caz tragic. O întâmplare care i-a rămas întipărită în minte a fost cea în care un cățeluș a fost adus la clinică prea târziu. Când animalul a ajuns la ei, nu se mai putea face nimic. „Mi-a lăsat o amprentă pe suflet”, își amintește ea. Astfel de situații au pus bazele pregătirii ei profesionale: Lidia a învățat nu doar să trateze animalele, ci și cum să trăiască cu întârzierile, ezitările și pierderile inevitabile ale acestei profesii. Un model durabil cu sprijinul Elveției La Brătușeni, această orientare spre educația practică se face simțită prin intermediul clinicii colegiului, a laboratorului și a activității la fermă. Frecăuțanu afirmă că aproximativ jumătate din instruire este practică și că metoda veche, dominată de teorie, nu mai funcționează.
Unul din studenții colegiului, Igor Lîsîi, analizează paraziți la microscop. Foto: Iurie Gandrabura
Clinica se află în centrul acestei schimbări. Înființată cu sprijinul proiectului CREATIVO, finanțat de Elveția și Liechtenstein, aceasta nu a fost o simplă extensie modernă a campusului, explică Olga Şuleanschi, directoare de program în cadrul Centrului de Educație Antreprenorială și Asistență în Afaceri (CEDA), organizația care implementează inițiativa.
CREATIVO, un proiect susținut de Elveția, ajută școlile profesionale să devină mai orientate spre practică și mai sustenabile. Foto: Iurie Gandrabura
Clinica îndeplinește mai multe roluri: îmbunătățește pregătirea studenților, îi menține pe profesori activi din punct de vedere profesional, oferă servicii veterinare în regiune și ajută colegiul să genereze venituri proprii, în loc să depindă exclusiv de finanțarea de la stat. „Succesul nu depinde de tipul de diplomă obținut, ci de abilitățile reale și de experiența practică”, este de părere Olga Pilipciuc. Un prezent stabil și un viitor asigurat Impactul colegiului din Brătușeni este vizibil nu doar la actualii studenți, ci și la cei care l-au absolvit. Cu ani în urmă, spune Frecăuțanu, rata de angajare de după absolvire era foarte scăzută. Astăzi, tot mai mulți absolvenți de la Brătușeni intră direct în câmpul muncii, în timp ce mulți alții își continuă studiile în învățământul superior, având o bază practică mult mai solidă. La nivel național, învățământul dual a demonstrat rezultate mai bune pe piața muncii: în 2022, Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova a anunțat că peste 70% dintre absolvenții programelor duale se angajează imediat după finalizarea studiilor.
Foto: Iurie Gandrabura
Unii absolvenți au deschis clinici în Bălți, Orhei și Telenești, iar alții lucrează în cabinete veterinare din Chișinău sau de peste hotare. „Un absolvent trebuie să fie mai bun decât mine. În caz contrar, îmi mănânc pâinea degeaba”, crede Frecăuțanu. El menționează că foștii studenți păstrează legătura cu colegiul și îi ajută pe profesori să îmbunătățească curricula. Unii dintre ei revin pentru a susține masterclass-uri. Unul din absolvenți, care acum lucrează la Chișinău, s-a întors la colegiu cu propriul echipament, pentru a le arăta studenților și profesorilor tehnici pe care instituția nu le acoperă încă pe deplin, cum ar fi stomatologia veterinară. Frecăuțanu ne face un tur al instituției. Într-o sală de clasă plină de tineri în halate albe și bonete, un alt student, Igor Lîsîi, se uită printr-un microscop pentru a depista paraziți.
Foto: Iurie Gandrabura
El vede medicina veterinară ca pe o parte a „unui viitor mai bun” – nu doar pentru animale, ci și pentru oameni: animale mai sănătoase înseamnă mai puține boli, alimente mai sigure și o protecție mai bună pentru comunități. Pentru Lidia Cozac, acest viitor se simte mult mai personal. Lidia își leagă în continuare alegerea profesiei de animalele alături de care a crescut acasă, în special de pisici, și mai ales de una dintre ele. „Încă din copilărie și chiar și acum, animalele mele preferate erau pisicile. Am multe pisici acasă, iar în primul an de studii aveam un motan pe nume Felix – în latină înseamnă fericit. L-am pierdut când avea un an, iar asta a lăsat o amprentă foarte puternică. Îmi plac și căprițele, avem capre acasă și adesea mă joc cu ele când mă întorc în sat”, povestește ea cu zâmbetul pe buze. „În familia mea, am fost prima care a decis să își continue studiile după școală”, spune Lidia. La colegiu, un curs de antreprenoriat a determinat-o să se gândească nu doar la tratarea animalelor, ci și la a construi ceva pe cont propriu: la un plan de afaceri, la piața de desfacere, la clienți și concurență.
Foto: Iurie Gandrabura
Ea explică că acest colegiu i-a arătat că, după absolvire, există „multe uși deschise”: clinici, farmacii veterinare, grădini zoologice și domeniul siguranței alimentare. „Atunci m-am gândit că mi-ar plăcea să-mi deschid propria clinică”, spune Lidia. Și vrea să facă asta undeva în nordul Moldovei, unde spune că nu există încă o clinică specializată modernă, dotată cu toate facilitățile pe care ar dori să le vadă. Înainte de a veni la Brătușeni, o astfel de idee părea prea îndepărtată. Acum, ea pare cu adevărat realizabilă. Autor: Iurie Gandrabura Traducere: Patricia Mihailă  
Evenimentul va fi facilitat de Academia AI-Viziune, un think-tank civic, nepartizan, care își propune să susțină pe scară largă dialogul politic cu principalele grupuri țintă privind viziunea integrării europene și instrumentele pentru reziliența democratică. La Chișinău, Forumul de o zi „Viitorul comun: Moldova și Agenda Globală a Democrației” încadrează o propunere europeană clară: reziliența democratică nu este doar o agendă internă—este un pilon al securității continentale. Pornind de la ideea că extinderea UE poate servi ca o ancoră de securitate stabilizatoare, evenimentul reunește instituții naționale, parteneri europeni, experți și lideri de opinie pentru a transforma lecțiile recente privind presiunea hibridă, vulnerabilitățile energetice și amenințările informaționale în răspunsuri practice și acționabile. Programul urmează o logică deliberată: o deschidere oficială, o discuție strategică privind implementarea Scutului European al Democrației, urmată de dezbateri privind provocările integrării în UE și lecțiile învățate de statele membre UE în acest proces, dezbateri privind oportunitățile pe care le-ar putea aduce integrarea în UE în regiunea România-Republica Moldova-Ucraina și, nu în ultimul rând, o discuție despre cum să menținem jurnalismul independent în aceste vremuri dificile. Evenimentul va elabora și va susține o Declarație a Forumului care va sublinia contribuția Moldovei la agenda europeană de reziliență democratică. În calitate de organizator, Academia AI-Viziune poziționează Forumul în cadrul unei „viziuni orientate spre viitor” care leagă instituțiile, societatea și partenerii europeni prin politici bazate pe dovezi, comunicare strategică și instrumente digitale responsabile. Rezultatul așteptat este o Declarație cu un set de recomandări care consolidează traiectoria europeană a Moldovei printr-o democrație funcțională și reziliență demonstrată.

Evenimentul va fi deschis de un vorbitor principal dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Primul panel abordează întrebarea centrală a Forumului: cum poate contribui Moldova în termeni practici la „Scutul European al Democrației” ca țară candidată aflată în prima linie a amenințărilor hibride. Conversația va acoperi capacitatea instituțională (integritatea electorală, luarea deciziilor transparentă, comunicarea strategică) alături de reziliența societală—încrederea publică, educația civică și parteneriatele structurate cu societatea civilă. Al doilea panel aduce în prim-plan experiența țărilor din Europa Centrală și de Est care au finalizat tranziția către statutul de membru UE—învățând adesea că integrarea nu înseamnă doar armonizare legală, ci construirea unei democrații reziliente împotriva polarizării, capturării instituționale și manipulării informaționale. Discuția va extrage lecții transferabile pentru Moldova: prioritizarea reformelor, consolidarea administrației publice, comunicarea reformelor, rolul societății civile și al mass-media și modul în care standardele europene pot proteja pluralismul. Al treilea panel traduce reziliența de la principiul abstract la infrastructură și interdependență: creșterea economică, conectivitatea, energia și securitatea ca precondiții practice pentru libertate și stabilitate. În triunghiul România–Moldova–Ucraina, întrebarea nu este doar „cum să rezistăm”, ci „cum să construim împreună” lanțuri de reziliență: interconectări energetice, coridoare logistice, cooperare în domeniul securității cibernetice, protecția infrastructurii critice și compatibilitate reglementară. Discuția se va concentra pe sinergiile dintre reforme și investiții, rolul UE ca facilitator și modul în care reziliența regională poate accelera integrarea europeană a Moldovei. Dacă reziliența democratică are o linie de front zilnică, aceasta este spațiul informațional. Al patrulea panel examinează rolul jurnalismului independent ca pilon al democrației autentice în susținerea standardelor de adevăr, a responsabilității publice și a coeziunii sociale în mijlocul războiului hibrid, al presiunii financiare asupra redacțiilor și al adoptării rapide a instrumentelor digitale (inclusiv AI). Discuția va aborda întrebări inconfortabile: cum să protejăm independența editorială, să sporim transparența în ecosistemul online, să prevenim ca tehnologia să amplifice manipularea și să extindem educația media. Mesajele cheie care vor fi discutate în cadrul evenimentului vor fi următoarele:
  • Extinderea UE consolidează securitatea europeană prin democrații reziliente și instituții credibile.
  • Moldova poate contribui la Scutul European al Democrației prin reforme, cooperare și reziliență informațională.
  • România–Moldova–Ucraina poate livra: conectivitate, energie, securitate și un spațiu informațional protejat.
Poziția principală formulată în timpul dezbaterilor Forumului va fi inclusă în Declarația finală. Declarația Forumului ar trebui să stabilească, în termeni clari și măsurabili, angajamentul Moldovei de a acționa ca partener pentru securitatea democratică a Europei: accelerarea reformelor care consolidează statul de drept și încrederea publică; avansarea cooperării regionale RO–MD–UA în domeniul energiei, conectivității, rezilienței cibernetice și infrastructurii critice; și protejarea spațiului informațional prin sprijinirea jurnalismului independent, a educației media și a instrumentelor digitale responsabile. Declarația poate, de asemenea, să solicite partenerilor europeni să sprijine aceste obiective prin expertiză, programe de capacitate instituțională și mecanisme de cooperare—într-un cadru civic, nepartizan, orientat spre rezultate, în concordanță cu misiunea AI-Viziune pentru Democrație și Integrare Europeană. Avantajele participării la Forum sunt următoarele:
  • Înțelegeți modul în care Scutul European al Democrației se traduce în reforme practice, capacități și cooperare pentru Moldova.
  • Preiați lecții transferabile de la statele membre CEE care au finalizat deja căile de aderare.
  • Contribuiți la conturarea unei agende regionale RO–MD–UA în care energia, conectivitatea și securitatea susțin reziliența democratică.
  • Obțineți idei practice pentru protejarea spațiului informațional și sprijinirea jurnalismului independent în mijlocul războiului hibrid și al perturbărilor digitale.
Este planificat ca Forumul să reunească cel puțin 150 de participanți, dintre care cel puțin 15 participanți vor fi invitați din țările Uniunii Europene, reprezentând membri ai Parlamentului European (MEP), deputați din parlamentele țărilor UE și Republica Moldova, Comisia UE, think-tank-uri europene și moldovenești. Formular de înregistrare: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScSKqMXtdqpD1mFnTiJ_h7khoC0UBgvkdhtQEtMLXC8TPR8mA/viewform Programul evenimentului este disponibil aici: https://event.aiviziune.md/ Un eveniment organizat de Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF).
Material realizat cu sprijinul Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate, Biroul pentru România și Republica Moldova. Opiniile exprimate aparțin exclusiv vorbitorilor și organizatorilor.
Spațiul informațional de la începutul lunii iunie a fost împânzit de titluri de ştiri care citau o declarație a președintei Maia Sandu care a spus într-un interviu că Republica Moldova intenționează să producă drone interceptoare pentru protejarea spațiului aerian. Șefa statului a spus că Guvernul pregătește deja modificări legislative care să permită parteneriate publice-private și investiții străine în industria de apărare.  A fost o declarație de intenție sau există premise pentru producerea dronelor? Are Republica Moldova capacitate reală de a le fabrica?  Vor fi produse local sau vor fi doar asamblate și care sunt principalele obstacole? Am discutat cu mai mulți experți pentru a afla răspunsurile. 

Maia Sandu: „Trebuie să începem să producem drone” 

Președinta Maia Sandu a declarat într-un interviu pentru canalul de YouTube al jurnalistului Nicolae Chicu că Republica Moldova trebuie să înceapă să producă drone „care să intercepteze și să doboare aparatele de zbor care ne amenință securitatea”.      „Pe de o parte, statul trebuie să producă aceste drone și anti-drone, dar, pe de altă parte, trebuie să permitem și sectorului privat”, a explicat șefa statului.   Maia Sandu a recunoscut că statul nu are tehnologiile noi și nici experți, „dar sunt investitori străini care au aceste tehnologii, doar că legea nu permite astăzi”.  Președinta a mai spus că R. Moldova ar putea beneficia și de experiența Ucrainei, care a construit una dintre cele mai dezvoltate industrii de drone. „O să încercăm să obținem și de la ei tehnologia în măsura în care noi avem capacitate, pentru că, ca să poți să faci ceva cu tehnologia aceea, trebuie întâi să creezi aici o echipă de minimă expertiză cu care să se lucreze”,  a declarat șefa statului.   Declarația președintei Maia Sandu a survenit după ce o dronă a explodat în noaptea de 7 spre 8 iunie 2026, în extravilanul satului Lopatna din raionul Orhei. Aparatul de zbor fără pilot a detonat pe un câmp, fără a cauza victime. Presa scrie că, de la începutul războiului, peste 19 drone și resturi de rachete au fost găsite în Republica Moldova.

„Totul se reduce la voința politică” 

Ideea producerii dronelor interceptoare în Republica Moldova este una realistă și ar putea fi implementată fără investiții industriale uriașe, susține expertul în securitate al comunității WatchDog.md, Artur Leșcu.   Expertul spune că tehnologia necesară pentru producerea dronelor interceptoare nu este extrem de complexă și poate fi adaptată relativ rapid. „Putem prelua modele deja testate de ucraineni și să le adaptăm necesităților Republicii Moldova. Producția este relativ simplă comparativ cu alte echipamente militare”, a explicat expertul.   Mai mult, Artur Leșcu consideră că Republica Moldova dispune de specialiștii necesari, în special în domeniul IT și al dezvoltării software. Acesta este un factor important, întrucât componenta software reprezintă unul dintre elementele-cheie ale unor astfel de sisteme. „Nu poți să spui că ai procurat un tip de software și el este gata, că ești absolut pregătit pentru orice amenințare. Se modifică permanent rețelele și metodele de zbor ale acestor drone. Vorbim despre un proces continuu. Eu văd asta foarte pozitiv, pentru că avem specialiști IT. Să îi cooptăm în această industrie este un pas logic”, a spus el.  De asemenea, investițiile într-o astfel de industrie nu ar avea doar o utilitate militară, ci și una civilă. Tehnologiile dezvoltate pentru apărare pot fi adaptate ulterior pentru domenii precum agricultura, monitorizarea sau alte sectoare economice. „Este un exemplu clasic de industrie duală. Cunoștințele și tehnologiile dezvoltate pentru apărare pot fi folosite ulterior și în scopuri civile”, a menționat expertul.  Totuși, în opinia sa, principalul obstacol în realizarea acestei inițiative nu este de ordin tehnic, ci legislativ. Aceasta pentru că legislația nu oferă un cadru clar care să permită dezvoltarea de către sectorul privat a unor capacități locale de producție pentru tehnică și echipamente cu utilizare militară. Iar lansarea unui parteneriat public-privat în domeniu este „o direcție firească la început”.  „Totul se reduce la voința politică. Primul pas este adaptarea legislației. În forma actuală, cadrul legal este ambiguu”, a precizat interlocutorul.  Din acest motiv, primul pas trebuie să fie modificarea și clarificarea legislației în această direcție. Expertul presupune că actuala conducere a țării dispune de susținerea și voința politică necesare pentru a promova asemenea schimbări.  Totodată, Artur Leșcu subliniază că neutralitatea constituțională a Republicii Moldova nu reprezintă un impediment pentru dezvoltarea unor capacități proprii de apărare. State neutre precum Elveția sau Finlanda au avut, de-a lungul timpului, industrii de apărare bine dezvoltate.  „Neutralitatea presupune că poți să te aperi. Demult trebuia să existe așa ceva, pentru că un stat neutru presupune că se și apără”, a explicat expertul.  În același timp, acesta consideră că autoritățile vor trebui să comunice eficient cu populația pentru a combate eventualele narative. El a accentuat că investițiile în astfel de capacități au ca scop creșterea securității statului și protejarea cetățenilor. 

„Tehnologia dronelor se dezvoltă ca fulgerul” 

 Și Vitalie Marinuța, fost ministru al Apărării, susține că Republica Moldova ar putea intra în domeniul producerii de drone și al dronelor interceptoare, însă doar „dacă există voință politică”. Totodată, fostul ministru afirmă că aceasta reprezintă în prezent una dintre cele mai mari necesități pentru dezvoltarea „unui scut de apărare antiaerian destul de bun și, totodată, mult mai puțin costisitor decât acel «ortodox» sau «de fiecare zi», pe care îl cunoaștem noi”.  Potrivit lui, o eventuală liberalizare în acest domeniu, cu un control strict din partea statului, ar permite Moldovei să investească în tehnologiile viitorului. „Vă aduceți aminte de Shahedurile de acum patru ani, foarte încete? Tehnic, putem spune că erau din veacul trecut. Tehnologia dronelor se dezvoltă ca fulgerul. Așa că trebuie să investim în tehnologiile viitorului”, explică fostul ministru.  Un exemplu în acest sens, potrivit lui Vitalie Marinuța, este Ucraina, cea mai dezvoltată țară în domeniul producției de drone și antidrone, care a deschis piața pentru companiile private, stimulând  apariția unor noi producători de drone.    „Am colegi din Ucraina care aveau afaceri în cu totul alte domenii. Acum, de doi-trei ani, s-au reorientat și produc drone. Au mini-fabrici și le produc. Practic, este vorba de asamblare: unele componente vin dintr-o parte, altele din alta, iar unele sunt realizate inclusiv prin imprimare 3D. După aceea, le testează pe poligoane acreditate de guvernul ucrainean și participă la licitații pentru achiziția lor de către stat.  Dacă câștigă, le vând armatei. Dacă nu, continuă să-și perfecționeze produsele. Așa funcționează lucrurile. Piața este deschisă pentru toți”, spune fostul ministru.  Marinuța spune că putem învăța și implementa foarte repede ceea ce se întâmplă în Ucraina, însă lecțiile învățate nu trebuie să treacă prin „mașina birocratică”. „Noi trebuie să ne schimbăm”, spune el.  Potrivit lui Marinuța, legislația ar trebui să permită celor care doresc să-și pună creativitatea în mișcare să producă și să experimenteze, iar statul să intervină doar atunci când este necesar. În acest fel, piața ar fi liberalizată, dar în continuare controlată strict de autorități.  „În condițiile actuale, cred că monopolul de stat trebuie eliminat și orice companie interesată în domeniul, să poată depune actele necesare, să treacă controlul de rigoare și să-și dovedească capacitatea ca bază de producție sau centru de cercetare. Dacă ceea ce dezvoltă este viabil, statul poate încheia parteneriate. În rest, orice companie să aibă libertatea de a acționa. Rămâne de văzut cum legislația și voința politică vor controla procesul – fie 100% centralizat, fie într-un mod liberalizat, care adesea se dovedește a fi mai eficient”, explică fostul ministru.  Vitalie Marinuța atrage atenția că Republica Moldova are parteneri strategici care, în caz de necesitate, „așa cum ne ajută în alte domenii, pot să ne ajute” și în realizarea acestor proiecte. 

„Nu sunt naiv ca să cred ca deodată vor veni milioane de investitori, dar șansele cresc” 

 Pentru Veaceslav Ioniță, expert economic, inițiativa președintei Maia Sandu de a permite producerea dronelor în Republica Moldova reprezintă, în primul rând, „o fereastră care deschide oportunități” pentru investitori și pentru dezvoltarea economică.   În opinia expertului, actuala legislație, care dă prioritate statului să investească în domeniul apărării și securității, este „foarte proastă”, depășită moral și intelectual. Expertul spune că Republica Moldova are nevoie de un cadru legal care să permită astfel de investiții într-o manieră „normală”, ca în foarte multe țări.  În opinia sa, în domeniul apărării și securității, „cei mai buni sunt privații -au bani, resurse, inteligență și know-how”. „Deci, la noi, în Moldova, cu mare, mare regret, există o abordare stupidă venită din comunism, că sunt anumite domenii unde statul e mai bun”, a explicat el.  Totodată, el se arată optimist și spune că investitorii ar putea fi atrași de modificările legislative.    „Eu nu sunt naiv ca sa cred ca deodată vor veni milioane de investitori, dar cu certitudine probabilitatea unei posibile veniri a investitorilor va creste substanțial”, a explicat Ioniță.  Potrivit lui, investițiile vin acolo unde există reguli clare și predictibile. Moldova a demonstrat acest lucru de două ori. În primul caz, în cazul zonelor economice libere: dacă până în 2009, erau doar șase zone economice libere, iar investitorii erau nevoiți să se adapteze locațiilor stabilite de stat, după 2010 statul a modificat legislația și a creat 45 de subzone pe tot teritoriul țării exact în locurile unde vrea investitorul. A doua experiență a fost în sectorul IT. Prin introducerea unui regim fiscal competitiv și predictibil, cu facilități fiscale dedicate industriei, Moldova a atras investiții importante. De aceea, expertul este de părere că „cu o probabilitate de peste 80%, această lege are în spate niște potențiali investitori”. Veaceslav Ioniță mai atrage atenția că anume sectoarele automotive și IT reprezintă principalele exemple de investiții orientate spre export, apărute după liberalizări legislative. Sectorul IT a generat exporturi cu o valoare de peste 600 milioane USD, iar industria automotive ajunge la aproximativ 700-800 milioane USD anual. Pe acest model, Ioniță consideră că și industria dronelor ar putea deveni a treia ramură importantă de export, dacă legislația ar fi adaptată.  „Dacă avem drone sau alte echipamente, avem șansa să atragem o a treia ramură importantă pentru export – soft plus utilaje și asamblare. Modificarea legislației va face acest lucru posibil și va atrage investitori care deja sunt interesați să vină în Moldova”, spune el.  Ioniță mai spune că cea mai mare valoare adăugată se află în software, inteligență artificială, sisteme de control și soluții digitale, exact domeniile în care Republica Moldova dispune deja de competențe și experiență. Mai mult decât atât, Moldova nu pornește de la zero: în trecut au existat întreprinderi de înaltă precizie la Chișinău, Bălți și Soroca. 

„În tara sunt companii care pot face soft pentru drone” 

 Vasile Rotaru, director tehnic al organizației „IA în acțiune”, susține că în Republica Moldova există companii capabile să dezvolte software pentru drone. El precizează că aceste companii produc software embedded, programe care sunt integrate direct în hardware-ul dronei.     „Acest software se înscrie pe cipul dronei și controlează toate componentele, astfel încât drona să urmeze un anumit traseu și să se adapteze la viteza vântului. Sunt diferite componente care ajută drona să se orienteze în spațiu. Chiar acele drone de monitorizare folosite în Ucraina sunt speciale, au și cameră web, iar software-ul se integrează exact cum se așteaptă programatorul”, explică expertul.  Vasile Rotaru subliniază însă că dezvoltarea unei drone este un proces complex: „Este un proces destul de anevoios, pentru că orice componentă poate să se defecteze. De aceea, până să pornești produsul la parametrii așteptați, este nevoie de o testare îndelungată”.  În ceea ce privește producția locală, Rotaru afirmă că software-ul poate fi realizat în Moldova, păstrând confidențialitatea componentelor esențiale. În schimb, cipurile principale (CPU, procesoarele centrale) ar trebui să rămână sub controlul statului, pentru a controla dronele.  „În rest, componentele pot fi furnizate și pe civil”, susține acesta. „Dacă drona nu este echipată cu exploziv, este un produs civil, nu militar. Producția dronelor poate fi realizată conform legislației, dar fiindcă nu sunt arme propriu-zise, ele pot fi folosite și în scopuri civile”, explică expertul.  Rotaru mai menționează că atragerea investitorilor depinde de proiecte și parteneriate: „Trebuie să găsim cu care parteneri vrem să colaborăm. Dacă s-ar putea accesa anumite fonduri europene pentru securitate, ar fi un avantaj pentru țări ca Moldova sau Armenia, aflate în proximitatea Federației Ruse și a Ucrainei, și mai expuse riscurilor militare”.  El dă și un exemplu de finanțare în domeniul IT și apărare: „Am cunoscuți care lucrează în IT în România. NATO a lansat un program pentru startup-uri din apărare, cu finanțare de 100.000 de euro. Pentru noi, 100.000 de euro pare mult, dar pentru apărare este insuficient. Un startup trebuie să gestioneze infrastructura proprie, date confidențiale, mentenanță și logistică. Nu este doar producția de software, ci un întreg set de obligații care trebuie internalizate, pentru că proiectele fac parte din cadrul NATO și implică negocieri cu partenerii”, mai spune Vasile Rotaru.  
Cu toții am trăit asta: intri într-o cameră și, dintr-odată, rămâi acolo, năucit, încercând să-ți amintești ce căutai. Forțezi memoria să refacă traseul, să reconecteze firele. Dar ce se întâmplă când conexiunea nu mai poate fi refăcută? Când, încet și ireversibil, creierul începe să se transforme în plăci și ghemuri care distrug legăturile dintre neuroni?  La Teatrul Republican „Luceafărul”, noul spectacol „E grozav s-o iei razna!”, în regia lui Alex Bogdan, aduce boala Alzheimer în lumina reflectoarelor. Ne amintește că nu există încă un leac, ne cântă cu umor amar despre ce înseamnă să afli că porți o genă asociată bolii și ne pune în fața unei întrebări incomode: dacă mâine ai afla că ești predispus la Alzheimer, ai spune sau nu familiei tale?    

Enlarge

IMG_6251
Maria Anton

Despre ce e spectacolul? 

Spectacolul este bazat pe romanul „Plagues and Tangles” de Nicola Wilson, adaptat pentru scenă și montat în 2015 la Teatrul Royal Court din Londra. O simplă căutare a titlului te conduce aproape inevitabil spre articole despre Alzheimer, boala care traversează întreaga poveste asemenea unui fir roșu.  În centrul ei se află Megan, o femeie trecută de prima tinerețe, absolventă de litere și mamă a doi copii, Lina și Ned. Când află că suferă de o formă genetică, rară și extrem de agresivă de Alzheimer, primul impuls este să ascundă diagnosticul de partenerul ei, Jez, și de restul familiei. 

Enlarge

IMG_6264
Ion Jitari și Maria Anton
Pe măsură ce boala avansează, personajele cresc odată cu ea. Se maturizează Lina, fiica eroinei, se transformă Ned, iar relația dintre Megan și Jez capătă noi straturi de fragilitate, tensiune și afecțiune.  Narațiunea are o structură neliniară, purtându-ne prin fragmente din trecut și prezent. Trecem de la prima întâlnire cu Jez sau primele experiențe profesionale ale lui Megan la intimitatea prezentului, dominată de dialoguri interioare intense cu propria boală și cu proiecția unei mame lăuntrice, când nemiloasă, când profund iubitoare.    

Enlarge

IMG_6259
Irina Vacarciuc și Maria Anton

Cine sunt actorii? 

Megan este interpretată de Maria Anton, actriță a Teatrului Republican „Luceafărul”, care îmbină firesc stările de perplexitate, îngrijorare și tristețe cu momente de umor, dans și exuberanță. Personajul ei nu este definit doar de boală, ci și de încercarea constantă de a rămâne ea însăși atunci când memoria începe să-i scape printre degete.  În rolul lui Jez, Ion Jitari redă cu sensibilitate profunzimea trăirilor unui partener care rămâne alături de dragostea vieții sale chiar și atunci când ea uită cine este și că l-a iubit vreodată. Interpretarea lui surprinde durerea, neputința și devotamentul unui partener.  Versiunile tinere ale lui Megan și Jez sunt jucate de Lucia Popovici și Radu Canțîr. Cei doi reușesc să aducă pe scenă energia, nesiguranțele și zbuciumul începuturilor, oferind contrapunctul necesar poveștii despre pierdere și trecerea timpului.  

Enlarge

IMG_6257
Lucia Popovici și Radu Canțîr
Copiii lor, Lina și Ned, sunt interpretați de Valeria Hangan și Ion Liulică, pe care îi regăsim și în scenele „trio-ului Alzheimer”, alături de Vioara Câșlaru. Împreună construiesc momente care oscilează între absurd, tandrețe și confruntarea directă cu degradarea memoriei.  Irina Vacarciuc are unul dintre cele mai complexe roluri ale spectacolului. Ea este, pe de o parte, Barbara, cercetătoarea care îi comunică lui Megan că poartă gena asociată bolii Alzheimer, iar pe de altă parte, mama omniprezentă din universul interior al eroinei. Când protectoare, când severă, când reală și când doar o prezență evocată de memorie, ea devine deopotrivă sursă de siguranță și vestitoare a haosului care urmează să se instaleze în viața lui Megan.    

Enlarge

IMG_6265
Lucia Popovici și Irina Vacarciuc

De ce trebuie neapărat să-l vedeți? 

„E grozav s-o iei razna!” este un adevărat rollercoaster emoțional. Spectacolul te prinde în scene de un umor molipsitor, în care râzi cu poftă, pentru ca, o clipă mai târziu, să te lase fără apărare în fața durerii. Tocmai când emoția riscă să devină copleșitoare, regizorul găsește o ieșire neașteptată prin comedie, oferindu-i spectatorului răgazul necesar pentru a continua călătoria.  Deși vorbește despre Alzheimer, despre fragilitatea memoriei și despre inevitabilitatea pierderii, pentru mine spectacolul este, înainte de toate, o poveste despre iubire. Despre acea formă rară de dragoste care nu depinde de amintiri, de recunoaștere sau de reciprocitate. Despre siguranța de a ști că, atunci când totul începe să se destrame, există oameni care rămân. Că există o familie în care poți avea încredere și o mână care îți va ține mâna până la capăt.  Fotografii de: Lucy Tretyacova

Am absolvit Facultatea de Jurnalism la Chișinău, dar am dobândit experiență media și în cadrul unui program Erasmus la Bruxelles. Din 2022 lucrez în jurnalismul video. Temele care mă pasionează sunt egalitatea de gen, ecologia, drepturile omului și educația. La Moldova.org dau voce poveștilor ce nu sunt auzite.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial