Poarta de lemn de la intrare, gardul de piatră, toate te fac să crezi că te-ai teleportat în anii copilăriei lui Alexei Mateevici. În curte te întâmpină evlavios, cu multă înţelepciune pe chip chiar cel care „a crescut ca un înger, a trăit ca un erou al culturii şi a murit ca un sfânt al naţiunii”, aşa cum l-a numit poetul Vasile Ţepordei.