Am vizitat casele de cultură din
țară să le arătăm așa cum sunt
După independență, casele de cultură au trecut la balanța primăriilor. Ele formează bugetul pentru aceste instituții, angajează oameni, alocă bani pentru salarii, pentru evenimente și pentru reparații. Activitatea lor culturală este supravegheată de direcțiile de cultură a raioanelor, însă primăriile sunt entitățile responsabile de „integritatea” clădirilor.
40 de solicitări de informație
Noi, cei de la Moldova.org, am vrut să aflăm care este starea caselor de cultură din Republica Moldova. De aceea, pentru început, am trimis solicitări de informație la 40 de primării din întreaga țară. Informația care ne interesa era: câți bani s-au alocat în ultimii șase ani pentru reparațiile caselor de cultură și cât s-a cheltuit pentru rechizite, mobilier sau instrumente muzicale.
Deși cele mai multe instituții culturale sunt în raionul Ungheni, raportul dintre numărul de instituții culturale și numărul populației nu este cel mai mare în comparație cu alte raioane.

Pentru comparație, în raionul Rezina, raportul dintre numărul de instituții de cultură la numărul populației este de 1/1416. Iar diferența cea mai mare se atestă în raionul Basarabeasca, unde la 3835 de persoane le revine o singură instituție culturală.
Casa de Cultură Pașcani, Hîncești
Dacă unii au investit peste un milion de lei în reparația acoperișului, schimbarea ferestrelor și a ușilor, instalarea aparatelor de aer condiționat, a unui sistem de supraveghere video și semnalizare, alții au scris clar că în ultimii șase ani au fost alocați 0 lei.

De exemplu, Casa de Cultură Bujor, Hîncești, a cumpărat costume naționale în valoare de peste 17 mii de lei de la renumitul salon și atelier „Casa Cristea”. Primăria Bozieni, Hîncești, a procurat aparate de fitness, tobogane, cinci aparate de aer condiționat și au făcut reparații de peste 800 de mii de lei. Primăria Cîrpești din raionul Cantemir a plătit 400 de mii de lei doar pentru fațada casei de cultură.

Unele autorități publice locale au investit și în gazificarea clădirii, în reparația scenei, la procurarea meselor de tenis, scaune, draperii, instrumente muzicale, microfoane, boxe și altele.

Însă, de cealaltă parte, există primării care, în ultimii șase ani, nu au dat nici zece mii de lei sau chiar nimic. Primăria Antonești, Cantemir, a alocat o singură dată 5 mii de lei pentru reparații cosmetice și atât. La Cernoleuca, Dondușeni, ultima dată s-a făcut reparație în 2006. Primăria Obileni, Hîncești, a investit zero lei în reparații.
Căminul Cultural Bulhac, Ungheni
Întrebări fără răspuns
Totuși, din cele 40 de primării, au fost 10 care nu s-au grăbit să ne răspundă la solicitări. Nu ne-au răspuns nici după cele 15 zile lucrătoare clar stabilite de Legea cu privire la accesul la informație. Nu ne-au răspuns nici după 30 de zile. Nu ne-au răspuns nici măcar după 90 de zile, timp în care i-am contactat în repetate rânduri, solicitându-le un răspuns.

Astfel, la trei luni distanță de la trimiterea oficială a solicitărilor, am vizitat câteva dintre ele, să vedem care este situația caselor de cultură din aceste localități. Iar acolo unde nu am primit răspunsuri nici la fața locului, am scris plângere la poliție, întrucât nu au răspuns la solicitarea de informație.
Jurnalista Tatiana Beghiu scrie plângerea la poliție împotriva primarului satului Pelinia, Drochia
În ce stare am găsit casele de cultură
Într-o zi răcoroasă de octombrie am pornit spre nordul țării, în satul Horodiște, Dondușeni. Cei de la primărie ne-au spus de nenumărate ori la telefon că ne expediază un răspuns, însă nu au făcut-o. Am ajuns la 9:00 în fața Casei de Cultură Horodiște. Pe dinafară, edificiul pare a fi într-o stare bună, având și un pavaj recent pus în față. Totuși, printre geamurile prăfuite și vechi se poate vedea sala principală transformată într-un depozit pentru saltele de trântă și pentru o masă de tenis sprijinită de un perete jerpelit. Ușa principală e închisă cu două lacăte, iar deasupra ei stă agățat orarul de lucru. Am venit prea devreme, Casa de Cultură se deschide la ora 10:00.

În timp ce facem un cerc în jurul clădirii, pe lângă noi trece Eva Pumnea, directoarea Casei de Cultură deja de 16 ani. Acum este în concediu și merge să strângă porumbul.

După ce ne face un mic tur prin clădire, ne explică că nu am primit răspuns din cauza contabilei, care e angajată de vreo 3-4 luni și e pe jumătate de normă. „Nu are timp, sărmana”, ne spune directoarea, ridicând din umeri și mai tare când o întrebăm despre banii care sunt alocați pentru funcționarea și dezvoltarea Casei de Cultură. „Nu știu nimic, primarul vine cu tot”, adaugă femeia, deși fiecare administrator este obligat să prezinte procese verbale pentru orice cheltuială. Eva Pumnea, însă, răspunde simplu - „nu știu”. Mai mult, la sfârșit de an, directorii mai scriu și câte un raport de activitate despre toate evenimentele organizate în instituție. Raportul Evei Pumnea din 2020 este asemănător cu cel scris în 2018.
Textul din raportul din 2018, mai exact primele trei alineate despre evenimentele avute loc, coincide cu textul din raportul din 2020.

Prima imagine este din Raportul din 2018, următoarele 2 - din 2020.
La primărie, contabila repetă că e de 3, apoi de 4 luni în funcție și nici măcar nu știe unde să caute informația solicitată de redacție. „Ea e consilieră și este prezentă la fiecare ședință a consiliului local”, spune contabila despre directoarea Casei de Cultură Horodiște. Între timp, încearcă să caute în prezența noastră sumele cheltuite pentru reparație. Totuși, aceasta renunță zicând că „nu este în competența mea”. Așa că, în lipsa unui răspuns, ne-am îndreptat spre poliție să scriem o plângere.

A fost nevoie de 27 de zile de la plângere ca primăria să revină cu informația despre companiile care au efectuat reparațiile. Într-un final, am aflat că în ultimii șase ani au fost alocați puțin peste 1500 de lei pentru „materiale de uz gospodăresc”.

Plângere că nu au răspuns în 15 zile lucrătoare, așa cum prevede Legea cu privire la accesul la informații, au primit și primăriile Sudarca din Dondușeni, Ișcălău și Ilenuța din Fălești, Pelinia, Șalvirii Vechi din Drochia și Sărățica Nouă din Leova. Trei dintre ele nici până astăzi nu au expediat un răspuns.
Casa de Cultură Horodiște, Dondușeni
Consilieră și directoare a Casei de Cultură
Eva Pumnea, pe lângă funcția de directoare a Casei de Cultură Horodiște (angajată în 2005) mai este și consilieră în consiliul local Horodiște în al cincilea mandat (alegerile generale locale din: 2019; 2015; 2011; 2007; 2003). Conform art. 7 din Legea privind statutul alesului local, „mandatul consilierului este incompatibil cu calitatea de șef, șef-adjunct (inclusiv interimatul acestor funcții) în structurile subordonate autorităților publice locale (instituții publice, servicii, întreprinderi municipale)”.
Maria Dastic, purtătoarea de cuvânt a Autorității Naționale de Integritate
„Doar noi primim banii de la stat, din primărie. Dar noi ne subordonăm secției de cultură [a raionului Dondușeni]. La mine se termină contractul și o să plec din cultură. O să rămân consilieră”, a declarat Eva Pumnea. „Mandatul de consilier este mandat de la popor. Și dacă m-a ales poporul, satul, eu de asta și am continuat. Socoteam că nu greșesc cu nimic, nu încurc, nu încalc legea”, spune directoarea Casei de Cultură Horodiște, recunoscând că nu a luat cunoștință cu Legea cu privire la alesul local.
Prezenți la serviciu și plecați
peste hotare, în același timp
La Baroncea, Drochia, Inspecția Financiară a stabilit că în ultimii șase ani, unii angajați ai Casei de Cultură au primit nelegitim premii de peste 25 de mii de lei. Iar un angajat a primit peste 10 mii de lei, fiind în concediu din cont propriu.

Mai mult, banii destinați pentru salariile angajaților colectivului artistic au fost utilizați pentru premiile funcționarilor publici din Primăria Baroncea.

În satul Pelinia din același raion, unii angajați au primit neîntemeiat peste șapte mii de lei în timp ce au fost înregistrați la trecerea frontierei de stat, dar fiind „prezenți la serviciu”.
Casa de Cultură Baroncea, Drochia
Soluție financiară pentru cultură
În comuna Țiganca, Cantemir, din care face parte și satul Ghioltosu, existau două instituții de cultură și două biblioteci. Dar în 2019, primăria a decis să facă reformă și a comasat cele patru instituții într-un centru de cultură. „Ca să faci evenimente, ai nevoie de niște consumabile pe care să le poți folosi și la o casă de cultură și la a doua. Până la asta, era clubul de la Ghioltosu, care avea amplificatorul lui și alte aparataje vechi, iar Casa de Cultură de la Țiganca - aparte. Ei nu-și puteau permite să cumpere niște aparataj calitativ... Și, până la urmă, oricum la evenimente angajam străini și le plăteam. Acum, având în vedere aceste patru bugete care nu erau atât de mari, dar totuși le-am comasat”, spune primarul comunei, Petru Gandrabur.

După comasarea instituțiilor, primăria a economisit 41% din cheltuielile pentru salarii.
817.600 de lei

s-a achitat pentru salariile angajaților din patru
instituții de cultură din comuna Țiganca în 2019

479.300 de lei

se achită pentru salariile angajaților
Centrului de Cultură după comasare în anul 2021
În procesul de gestionare a banilor și dezvoltare a caselor de cultură din localitățile Republicii Moldova, a intervenit și pandemia. Dacă pentru unii a fost o scuză suplimentară să nu facă ceva, alții au folosit-o ca pe o oportunitate de a repara capital clădirea, de a revedea modelul de funcționare și de a-l ajusta nevoilor celor care îi pășesc pragul.
Centrul de Cultură și Agrement Sărata Veche, Fălești
În timpul documentării și vizitării caselor de cultură am întâlnit directori care încearcă să rămână pe linia de plutire. În fiecare an, mai acoperă câte o fisură din tavan și organizează seri de dans pentru cei câțiva oameni care au mai rămas în sat. Am pășit în case de cultură care s-au transformat într-un depozit uitat, pentru că nimeni nu vrea să încerce să facă ceva fără ajutor din exterior. Dar am descoperit și case de cultură în care viața forfotește, în pofida sălilor mult prea reci, a geamurilor sparte, a tavanelor care vor să cadă, iar mucegaiul devine un decor indispensabil. Totuși, acolo vrei să râzi, să încingi o horă și să-ți amintești de tradițiile care sunt parte a culturii fiecărei localități.
Autori: Georgeta Carasiucenco, Tatiana Beghiu
Video și montaj: Ernest Todiev
Acest articol a fost produs cu asistența proiectului „Comunicare Strategică și Suport pentru Mass-media în Republica Moldova". Conținutul articolului este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu reflectă în niciun fel opinia Uniunii Europene.
Autoritățile au publicat la mijlocul lunii noiembrie un concept cu privire la evaluarea extraordinară a judecătorilor. Documentul, deocamdată fiind doar o concepție de 4 pagini, setează crearea mai multor instituții și colegii noi de evaluare a magistraților, însă, deocamdată, fără propuneri concrete de legislație. Experții Centrului de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC) susțin că autoritățile trebuie să fie atente mai ales atunci când planifică instituirea unor mecanisme extraordinare, care ar putea submina independența justiției.  În planul publicat pe 15 noiembrie, Ministerul Justiției menționează că evaluarea judecătorilor și procurorilor va fi formată prin intermediul mai multor instituții. În primul rând, este vorba de crearea unei misiuni internaționale de monitorizare (MIM) care va crea o comisie de evaluare formată din 4 colegii de evaluare și un colegiu special de apel. În acest sens, autoritățile s-au inspirat din formatul utilizat de mai multe țări din spațiul balcanic și Europa de est.   „Și în Albania, și în Ucraina, și în Serbia au fost făcute toate cu titlu de excepție. Este o experiență care trebuie luată în considerare”, spune autorul opiniei CAPC, Radu Jigău. Care sunt instituțiile?  
  • Misiunea Internațională de Monitorizare va fi formată din 7 membri – experți cu experiență și integritate – 5 sunt nominalizați de partenerii internaționali și 2 de societatea civilă. Componența nominală ar urma să fie aprobată de Guvern și apoi de Parlament cu 3/5 din voturi (adică 61 de deputați). Totodată, o particularitate este că deputații vor numi și vota la pachet întreaga componență și nu fiecare membru separat.Scopul acestei instituții este de a selecta membrii Colegiului de Evaluare și ai Colegiului special de Apel. Întrucât autorii propun crearea mai multor organe paralele celor existente (CSM și CSP), experții susțin că trebuie de accentuat, inclusiv în legislație, caracterul excepțional și limitat în timp al acestor prevederi. Totodată, orice modificare nu trebuie să afecteze atribuțiile și autoritatea CSM și CSP, care în sine reprezintă garanția independenței judecătorilor și, respectiv, a procurorilor. „Orice normă care va submina autoritatea Consiliului Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procurorilor riscă a fi percepută ca o «acaparare» politică a sistemului judecătoresc, ceea ce ar putea cauza repercusiuni grave pentru independența acestui sistem”, atenționează experții. Totodată, o asemenea evaluare extraordinară ar putea crea un precedent periculos, care să fie folosit de următoarele guvernări pentru a scăpa de oamenii incomozi sistemului, fără a motiva suplimentar aceste decizii.  
  • Comisia de Evaluare este format din 12 membri care vor lucra în 4 colegii, câte 3 membri fiecare. Efectiv, aceștia se vor ocupa de evaluarea judecătorilor și procurorilor incluși în evaluarea extraordinară, analizând rapoartele întocmite pe fiecare subiect vizat, pe care le aprobă sau le resping. În cazul evaluării judecătorilor și procurorilor, aceste rapoarte sunt aprobate de CSM și CSP.
  • Colegiul Special de Apel este un colegiu separat în cadrul Curții de Apel Chișinău. Este format din 7 judecători selectați de Misiunea Internațională și propuși de CSM, iar apoi numiți prin decretul președintelui. Acești judecători trebuie să aibă cel puțin 10 ani experiență.  
De fapt, anume această atribuție a MIM trezește îngrijorare din partea experților CAPC, care spun că o subrogare în atribuțiile CSM la selectarea judecătorilor, chiar dacă se face în circumstanțe de excepție, ar putea duce la o încălcare a Constituției, spun aceștia, citând hotărârile Curții Constituționale nr. 24 din 1999 și nr. 9 din 2003.   Astfel, ca alternativă a numirii directe de MIM a judecătorilor din acest colegiu, experții CAPC solicită ca această măsură să fie substituită cu deținerea obligatorie a unui aviz de integritate pozitiv din partea acestei Misiuni Internaționale de Monitorizare.   Cine va fi evaluat  Ministerul Justiției își propune să meargă cu trei etape. În prima vor fi evaluați judecătorii de la Curtea Supremă de Justiție, Curțile de Apel, Procuratura Generală, Procuratura Anticorupție și Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.   Următoarele etape vor fi instanțele și procuraturile inferioare. Este evaluată astfel „integritatea subiectului evaluării”, iar nepromovarea acestei evaluări duce la eliberarea din funcție.   În cazul conceptului propus de Ministerul Justiției, persoana va fi verificată cu privire la activele și cheltuielile sale raportate la veniturile disponibile și declarate. În prezent, de verificarea integrității angajaților sistemului judiciar se ocupă Autoritatea Națională de Integritate, care urmărește activitatea fiscală în fiecare an sau la solicitarea angajatorului.  Totodată, nu va fi verificat doar subiectul, dar și membrii familiei acestuia, iar în cazul unor neconcordanțe, evaluarea integrității va fi eșuată.   Experții trag aici atenție la importanța de a determina perioada supusă evaluării. Dacă, de exemplu, în cazul subiectului această perioadă poate fi extinsă, în privința membrilor familiei autoritățile trebuie să demonstreze cel puțin prudență. Verificarea, potrivit experților, a averilor și cheltuielilor membrilor familiei poate fi făcută doar prin prisma prevederilor Codului Fiscal, întrucât aceștia nu au obligativitatea de a depune declarații de avere și interese personale.   „Legislația fiscală stabilește termene de prescripție speciale care nu depășesc perioada de 6 ani, iar impunerea membrilor familiei subiectului evaluării la justificarea veniturilor și cheltuielilor peste termenul de prescripție nu va găsi o justificare legală în condițiile în care aceștia nu sunt subiecți speciali”, argumentează experții.  Totodată, în opinia CAPC este sugerat și faptul că termenul „membru al familiei” este prea restrâns, întrucât au existat cazuri în care unii subiecți au utilizat persoane terțe care nu au legătură cu familia. „Au fost semnalate cazuri în care exponenții sistemului, pentru a legaliza mijloacele bănești obținute din scheme infracționale, transmit aceste valori în străinătate persoanelor de încredere care, ulterior, cu titlu de donații sau împrumut le transferă prin intermediul sistemului bancar acestora înapoi”, argumentează experții CAPC.   Ce se modifică în legislație  Autorii proiectului spun că sunt necesare „modificări ample la legislație”, inclusiv derogări de la cadrul legislativ existent. Totuși, la această etapă, nu este clar ce legi urmează a fi modificate. Autoritățile insistă că legile vor fi modificate cu cel puțin 3/5 din numărul deputaților aleși, asigurând astfel „un suport extins în Parlament”.   Totodată, pentru a suplini posturile vacante, potrivit Ministerului Justiției, Institutul Național al Justiției va fi suplimentat cu un număr mai mare de audienți, care vor fi și ei verificați la capitolul de integritate.   Totuși, în acest caz, expertul Radu Jigău punctează că întâi de toate trebuie să fie făcută o evaluare externă a activității INJ, dar și o evaluare externă a integrității și profesionalismului celor care urmează a fi promovați spre suplinirea posturilor.   Primii vor fi evaluați judecătorii de la Curtea Supremă de Justiție, iar cei care vor pica evaluarea de integritate urmează să plece din sistem. Astfel, funcțiile vacante de la CSJ vor fi suplinite din rândul celor de la Curțile de Apel și Instanțelor de fond. „Dar cine sunt cei care vin în suplinire? Vor îmbunătăți ei actul justiției? Astăzi sistemul judecătoresc din Republica Moldova necesită nu numai integritate, dar și profesionalism”, spune Radu Jigău.   Experții punctează că instituirea unor norme juridice permanente pentru situații conjuncturale nu este recomandabilă. Aceștia concluzionează că evaluarea externă a judecătorilor nu poate fi efectuată prin subminarea independenței judecătorești și doar în conformitate cu angajamentele internaționale asumate de Moldova. În acest caz, recomandările Comisiei de la Veneția sunt imperative.   
Noroc! Săptămâna aceasta Bojica s-a uitat la mercurul din termometre, apoi s-a uitat în debara și a dat de înțeles că e timpul de experimentat cu niște cartofi. Probabil nu o dată ați auzit că ceea are cartoful mai nutritiv de oferit se află în coaja lui și că cea mai bună metodă de a-i găti este să-i coci cu tot cu coajă. Mulți ani în urmă am gustat la Moscova pentru prima dată potato jacket – o rețetă populară în Marea Britanie și SUA de cartof cu coajă, crocant pe exterior și cu o umplutură tare sățioasă și cremoasă. Acest fel de a mânca cartofii are rădăcini interesante. Pe la mijlocul sec. XIX, pe străzile din Londra, vânzătorii ambulanții vindeau din toamnă și până în la sfârșit de iarnă chiar și 10 tone de potato jacket copți pe zi. Era cea mai bună rețetă pentru a o lua cu tine în drum, a umple rapid stomacul și a te încălzi iarna.  Ce are atât de special rețeta de „potato jacket”? Combinația perfectă de ingrediente pentru a savura un cartof: cașcaval, șuncă (sau somon afumat), ceapă prăjită, ceapă verde și smântână. Iar dacă-i serviți cu o salată de varză murată, o să vă lingeți pe degete. Și e suficient să vă gătiți câte un cartof per membru de familie. Vă asigur că nu rămâneți flămânzi. 

Ingrediente:

4 cartofi mari (dar eu recomand să mai adaugi unul de rezervă, că-i tare gustos) 1 ceapă roșie șuncă afumată sau somon afumat (merge și o conservă de pește) 1 legătură ceapă verde 300 gr cașcaval 150 gr smântână 3 căței de usturoi 3 lng de bere brună un pumn de măsline fără sâmbure paprika sare și piper o lămâie

Etape:

  1. Pornește cuptorul la 250 grade. Spală bine cartofii, taie-i în jumătate. Așterne o foaie de copt peste o tavă, unde bine cartofii cu ulei, sărează și piperează, presară paprika peste ei și pune-i la cuptor pentru vreo 20-25 min, testând periodic cu o scobitoare dacă s-au copt.
  2. Cât cartofii se coc, taie ceapa cubulețe, rade cașcavalul, taie șunca și măslinele, toacă mărunt ceapa verde. Curăță usturoiul și strivește-l într-un bol.
  3. Rumenește bine ceapa. Adaugă pe final 3 lng de bere brună pentru aromă.
  4. Când cartofii sunt bine copți, scoate-i de la cuptor și cu ajutorul unei linguri mici scobește pulpa din interior, lăsând doar pereții.
     
  5. Returnează acest amestec în fiecare cartof și presară un pic de cașcaval deasupra. Pune cartofii la cuptor pentru încă 10 min. Amestecă pulpa de cartof cu ceapa, șunca, măslinele și o parte din cașcaval. 
  6. Amestecă între timp smântână cu usturoiul și ceapa verde. Rade un pic de zest de lămâie. 
  7. Servește cartofii cu sosul de smântână.
Dacă ai ceva murături la gospodărie, e tocmai rețeta potrivită pentru a le scoate la rampă.
Nova Poshta a lansat aplicația mobilă pentru persoane fizice și juridice și este disponibilă pentru sistemele de operare Android și iOS. Aplicația oferă posibilitatea de urmărire a coletelor, primirea notificărilor la schimbarea statusului de livrare, plasarea cererii de livrare, calcularea costului de livrare și redirecționarea adresei, în cazul în care clientul dorește să schimbe adresa de recepționare sau oficiu poștal pentru ridicarea coletului. Persoanele juridice, la fel au posibilitatea să urmărească etapele de livrare a coletelor. „Lucrăm zi de zi pentru a face procesul de livrarea cât mai ușor și comod. Apreciem timpul clienților noștri, încercăm să ne digitalizăm serviciile, de aceea recent am lansat o aplicație mobilă. Aplicația are o interfață simplă și ușor de utilizat, ce oferă acces printr-un singur clic la toate funcțiile disponibile. Cele mai necesare informații despre colete vor fi acum întotdeauna la îndemâna clientului, condiția de bază fiind conectarea la internet”, afirmă Mihail Popovici, CEO Nova Poshta Moldova. Aplicația mobilă Nova Poshta vă permite să:
  • urmăriți istoricul expredierilor
  • plasați cererea de livrare
  • găsiți cel mai apropiat oficiu poștal
  • contactați centrului de asistență
  De asemenea, este disponibilă funcția de căutare a celui mai apropiat oficiu poștal și afișarea programului de lucru. În secțiunea centrului de asistență, clienții pot lăsa o reclamație sau sugestie pentru îmbunătățirea serviciilor, să solicite o consultație sau să contacteze direct operatorul call centru. Aplicația poate fi descarcată de pe platformele Play Market, App Store și App Gallery. Pentru comoditatea utilizatorilor, aplicația este disponibilă în limba română, rusă și engleză. Pentru mai multe informații  – 022 855 969, https://novaposhta.md/ Descărcă aplicația – app.novaposhta.md
„Într-o zi de aprilie, imediat după prânz, soțul m-a anunțat că vrea să mă părăsească. A făcut-o în timp ce strângeam împreună masa, copiii se ciondăneau ca de obicei în cealaltă cameră, câinele visa mârâind lângă calorifer. Mi-a zis că era confuz, trecea prin momentele grele de oboseală, de nemulțumire, poate de lașitate. A vorbit îndelung despre cei cincisprezece ani de căsnicie, despre copii, și a recunoscut că nu avea nimic de reproșat nici lor, nici mie. A păstrat o atitudine demnă ca întotdeauna, cu excepția unui gest exagerat al mâinii drepte când mi-a explicat, cu o grimasă infantilă, că niște voci abia auzite, un fel de murmur, îl împingea într-altă parte. Apoi și-a asumat vina pentru tot ce se întâmpla și a închis prudent ușa casei în urma lui, lăsându-mă împietrită lângă chiuvetă. Am petrecut noaptea aceea pierdută în gânduri, dezolată în imensul pat matrimonial. Oricât aș fi reanalizat etapele recente ale relației noastre, nu reușeam să găsesc indiciile reale ale unei crize”… Anume așa începe noua carte semnată de Elena Ferrante „Zilele abandonului”. Împreună cu personajul Olga trecem prin toate aceste zile, mai întâi este negarea, urmată de disperare, dezamăgire și neîncredere. Neîncredere în propria feminitate, în propria frumusețe, neîncredere în lucrurile care au contat cândva. Apoi, suntem inundați de indignare, ură, răbufnire, calmată, ulterior, cu o doză de tristețe și frică, care se încheie cu regăsirea. 
Acest articol face parte din rubrica „O carte pe săptămână”, realizată în colaborare cu Librăria Cărturești. Ne propunem să citim săptămânal câte o carte și să-ți povestim pe scurt despre aceasta, să te inspirăm, informăm și să-ți facem poftă de lectură. Descoperim lumea cărților împreună! Cartea din această săptămână se numește „Zilele abandonului”, de Elena Ferrante, pe care o găsești la Cărturești. 
„Ziua eram surescitată și din ce în ce mai zăpăcită. Îmi impuneam să fac tot felul de lucruri, alergam dintr-un capăt în celălalt al orașului cu treburi absolut deloc urgente, dar pe care le abordam cu energia situațiilor critice. Voiam să par că mă anima cine știe ce determinare, însă îmi controlam prost corpul, în spatele acelui spirit activ trăiam ca o somnambulă… Mario a intrat încărcat cu pachete. Nu-l văzusem de fix treizeci și patru de zile. Mi s-a părut mai tânăr, mai îngrijit la înfățișare, chiar mai odihnit, și stomacul mi s-a contractat într-un mod atât de dureros, încât am simțit că mai am puțin și leșin. Pe corpul lui, pe chipul lui nu era niciun semn al dorului de noi. În timp ce eu purtam toate semnele suferinței…  Nu sucomba, mă îmboldeam. Luptă. Mă temeam mai ales de incapacitatea mea tot mai mare de a mă opri într-un gând, de a mă concentra la o acțiune necesară. Mă speriau torsiunile bruște, necontrolate. Mario n-a luat după el lumea, s-a luat numai pe sine. Și tu nu ești o femeie de acum treizeci de ani. Tu aparții prezentului, agață-te de el, nu da înapoi, nu te pierde, ține-te tare. Mai ales nu te abandona unor monologuri împrăștiate sau defăimătoare sau furioase. Șterge semnele de exclamație. El a plecat, tu rămâi. N-o să te mai bucuri de strălucirea ochilor lui, a cuvintelor, și ce-i cu asta? Organizează-ți apărarea, păstrează-ți integritatea, nu te lăsa distrusă ca un obiect decorativ, nu ești un bibelou, nicio femeie nu e un bibelou. La femme rompue (femeia înfrântă, trad.), ah rompue, înfrântă pe dracu`. Obligația mea, mă gândeam, e să demonstrez că poți rămâne sănătoasă la minte. Să mi-o demonstrez mie, nimănui altcuiva”.  Elena Ferrante este una dintre scriitoarele care știe cel mai bine să te facă să simți greutatea fiecărui cuvânt, te face să devii involuntar complicele personajului, care de cele mai multe ori suferă din cauza unei despărțiri, neînțelegeri, amintiri și incapacitatea de a schimba lucrurile. Ferrante descrie atât de bine trăirile personajelor, încât te face să îi simți furia, frica, îngrijorarea, tristețea. Totul devine palpabil și îți face interiorul să-ți răbufnească. Cu Olga te-ai supărat, înfuriat, l-ai iertat pe Mario și l-ai uitat, l-ai șters din amintiri ca pe un praf. Durerea personajului trece prin tine ca o tornadă. Răstoarnă liniștea și te lasă cu senzații răscolite și foarte puțin potolite, ceea ce te face să-i ții minte pentru mult timp cărțile. Așa mi s-a întâmplat și când am citit „Prietena mea genială”, așa mi se întâmplă și acum. Este un roman care abundă în pasaje de o intensitate emoțională amețitoare. Mai mult, romanul „Zilele abandonului” a fost ecranizat de Roberto Faenza în 2005, acesta fiind nominalizat la Leul de Aur în cadrul Festivalului de Film de la Veneția. Cum scria El Mundo, „Ferrante descrie în detaliu microcosmosul personal al unei femei abandonate, drumul sinuos către acceptare și urmele dureroase ale trecerii timpului”. Iar Corriere della sera nu uită să mai menționeze că „Ferrante este una dintre cele mai mari scriitoare din Italia ultimilor ani”.  Elena Ferrante este pseudonimul scriitoarei pe care prea puțini au văzut-o. Cu toate acestea, ea este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun. Ferrante apelează la un stil de scriere frumos și puternic ca să descrie sentimentul de apartenență, relațiile umane, dragostea, familia și prietenia. Ea a fost în topul celor zece scriitori ai anului 2016 la New York Review of Books, se numără printre cele 100 cele mai influente personalități conform revistei Time și era printre favoriții la premiul Nobel pentru literatură, iar cărțile sale au fost ecranizate și chiar transformate în seriale. Cu toate acestea, scriitoarei nu-i place să apară în public. „Cărțile, odată ce au fost scrise, nu mai au deloc nevoie de autorii lor. Dacă au ceva de povestit, mai devreme sau mai târziu, o să-și găsească cititorii; dacă nu, nu.” 
Dragă M., Sunt studentă, 22 ani împliniți, dar foarte confuză. De mică am ales să mă ascund de responsabilități, lăsând totul pe spatele celor mai mari. Tehnica aceasta e bună și acum, dar pe mine deja mă pune pe gânduri. Procrastinez până nu mai pot, apoi fac lucrul de izbeliște. Nu înțeleg cuvântul „Trebuie”, există doar „Vreau”. Încă nu sunt capabilă să fac ceva operativ, îmi ia mult timp pentru unele lucruri elementare. De ex., spăl vesela în 30 min, fac o zeamă în două ore jumătate, o prezentare la lecție – în câteva ore, chiar și având toată informația în față. Mă victimizez. Dar și mă judec. Tuturor le spun din start punctele mele negative, pentru a nu mă chinui să fiu bună – „Asta-s eu, v-am prevenit din start. De ce mai aveți așteptări de la mine?!” Mă văd în exemple negative ale societății. Nu păstrez curățenia camerei și a corpului. Mai învinuiesc și familia, care folosește abordarea tradițională, nu ceea ce se promovează acum. Vreau să fac schimbarea, să mă disciplinez. Dar las mâinile în jos de fiecare dată… Ce mă puteți sfătui? Aș fi foarte recunoscătoare pentru ajutorul dvs, în cazul în care situația mea are nevoie de soluționare cu ajutorul specialiștilor. Sau aș fi capabilă singură? RĂSPUNSUL Bună! Mulțumim că ai avut încredere și ne-ai scris acest mesaj. În răspunsul nostru vom încerca să explicăm de ce unele persoane procrastinează și cum poate fi depășită această problemă. Pentru majoritatea oamenilor, procrastinarea NU înseamnă a fi leneș. Practic, toți cei care spun că sunt lenoși, o fac atunci când amână sau nu termină o sarcină importantă. În realitate, ei pur și simplu nu pot face o comparație a circumstanțelor în care funcționează cel mai bine. Procrastinarea nu este doar o chestiune de abilități de gestionare a timpului, ci mai degrabă poate apărea din motive psihologice mai complexe. Procrastinarea este adesea și o strategie de protecție. În cea mai mare parte, motivele noastre pentru întârziere și evitare a unor sarcini sunt înrădăcinate în frică și anxietate – de a face sau a părea prost, de a pierde controlul, de a avea sentimentul de sine sau conceptul de sine contestat. Evităm să lucrăm pentru a evita să ne fie judecate abilitățile. Conștientizarea este primul pas. În primul rând, pentru a depăși procrastinarea trebuie să înțelegi motivele și funcția pe care o are procrastinarea în viața ta. Nu poți veni cu o soluție eficientă dacă nu înțelegi cu adevărat rădăcina problemei. Ca și în cazul majorității problemelor, conștientizarea și autocunoașterea sunt cheile pentru rezolvarea acestora. Pentru mulți oameni, atunci când înțeleg în ce mod procrastinarea îi protejează, urmează o cale lungă de a depăși această problemă. Tehnicile de gestionare a timpului sunt pasul următor. Pentru a depăși procrastinarea, tehnicile și instrumentele de gestionare a timpului sunt indispensabile, dar nu sunt suficiente și nu toate sunt utile în a face față procrastinării. Unele tehnici sunt potrivite pentru a depăși procrastinarea, iar altele pot doar înrăutăți situația. Cele care reduc anxietatea și frica, punând în evidență satisfacția și recompensele îndeplinirii sarcinilor, funcționează cel mai bine. De exemplu, o listă uriașă de „lucruri de făcut” sau programarea fiecărui minut al zilei poate crește stresul și, prin urmare, procrastinarea. În schimb, poate fi util să stabilești obiective rezonabile (de exemplu, o listă gestionabilă de lucruri de făcut), să desparți sarcinile mari în sarcini mai mici și să-ți permiți o doză de flexibilitate în îndeplinirea acestora. Totodată, este important să-ți acorzi timp liber pentru lucrurile de care te bucuri, ca o formă de recompensă pentru lucrul făcut. Motivația corectă este o altă componentă esențială. Pentru a depăși procrastinarea, este esențial să ai motive productive, adică motive pentru învățare și realizare care duc la sentimente și acțiuni pozitive, productive și satisfăcătoare. Acestea vin în contrast cu motivele care te fac să te implici într-o sarcină de teama de a nu eșua sau de a nu-ți supăra părinții, de a nu arăta prost sau de a te descurca mai bine decât alți oameni. Deși toate acestea sunt motive – adesea foarte puternice – ele nu sunt productive, deoarece evocă sentimente și acțiuni de multe ori negative. De exemplu, dacă ești preocupat să nu arăți prost, s-ar putea să nu pui întrebări, să nu te aprofundezi în noi domenii, să încerci metode noi sau să-ți asumi riscurile necesare pentru a învăța și a atinge noi culmi. O modalitate bună de a pune în mișcare motivele pozitive este să stabilești și să te concentrezi asupra obiectivelor tale. Identifică și notează motivele personale pentru îndeplinirea unei sarcini și monitorizează progresul înregistrat în atingerea obiectivelor tale. Obiectivele pe care alții le au pentru tine nu sunt obiective, ci obligații. Evaluează sentimentele ce duc la procrastinare. Care sunt aceste sentimente și ce ai putea face ca să le schimbi? Caută ceea ce este atrăgător sau ceea ce dorești să obții dintr-o sarcină, dincolo de așteptările celorlalți. Dacă te simți blocată, începe pur și simplu prin a te angaja să finalizezi o sarcină mică, orice sarcină, și scrie-o într-un carnet. Termină această sarcină și recompensează-te. Notează-ți pe lista „de făcut” doar lucrurile în ce te poți angaja complet. Procedând astfel, încet-încet, vei recâștiga încrederea în tine că vei face cu adevărat ceea ce spui că vei face. Acestea sunt doar câteva recomandări ce țin de procrastinare. Totuși, reieșind din cele expuse în mesaj, îți recomandăm să te adresezi după ajutor unui psihoterapeut și împreună veți găsi toate răspunsurile de care ai nevoie. Poți apela cu încredere la specialiștii în domeniul sănătății mintale, care activează în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală din Moldova.  Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu proiectul moldo-elvețian MENSANA – „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”. Răspunsurile la scrisorile primite de la cititori sunt pregătite de specialiști în sănătate mintală. Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată. Ilustrație de Natalia Gârbu
Ana* locuiește într-un sat din raionul Ungheni împreună cu soțul și copiii lor minori. Ea nu este angajată pentru că tot timpul îl dedică îngrijirii copiilor și tatălui ei care stă la pat. O atenție deosebită necesită și unul dintre copii, care are nevoie de terapie și îngrijiri medicale speciale. Ana depinde financiar de soț, care deseori face abuz de alcool și devine foarte violent.  O rudă de-a Anei, văzând situația prin care trece, a apelat la primara satului, Ludmila Nistor, care, împreună cu membrii Echipei Multidisciplinare, au vizitat familia. Au convins femeia să scrie o plângere la poliție și au reușit să emită un ordin de restricție pentru soțul Anei. Acesta însă nu l-a împiedicat pe bărbat să revină acasă. Ana a încercat să divorțeze, dar, din cauza restricțiilor pandemice, divorțul a fost amânat de mai multe ori.  Între timp, Echipa Multidisciplinară încerca să o ajute pe femeie și pe copiii ei. Au fost oferite produse alimentare și haine, dar și indemnizație pentru îngrijirea copiilor. Apoi, însă, femeia a decis să retragă plângerea și cererea de divorț, crezând că poate situația se va îmbunătăți. Acum Ana continuă să trăiască cu soțul său și fie abuzată de acesta, dar nu găsește puteri să pună capăt relației cu persoana de care depinde financiar.  „Legislația nu este perfectă”, spune Ludmila Nistor. În cazul în care victima violenței domestice retrage plângerea, autoritățile au prea puține pârghii pentru a interveni, iar astfel de cazuri nu sunt o raritate. Ceea ce poate face Echipa Multidisciplinară este să monitorizeze situația și să susțină beneficiarii prin toate instrumentele de care dispun. În satul Pîrlița, raionul Ungheni, Echipa Multidisciplinară este formată din două comisii: protecția copiilor în situații de risc și protecția adulților în situații de risc. Din comisii fac parte  primara, viceprimarul, polițistul de sector, medicul, asistentul social, reprezentantul Centrului de Sănătate Publică, consilieri locali, directorul grădiniței și directorii celor două instituții de învățământ din localitate. 

Vezi mai jos ce cunosc despre violența domestică locuitorii satelor Pîrlița și Măcărești din raionul Ungheni. VOX-ul a fost realizat în parteneriat cu RCTV Memoria.

* Numele persoanei și anumite detalii au  fost schimbat pentru a păstra anonimatul. Sursă imagine: Today’s Parent
De numele lui Dumitru Marian este legată o bună parte a cinematografiei contemporane de la noi. Dumitru este producător de film și de video și timp de 20 de ani el a fost persoana responsabilă de bunul mers al lucrărilor la multe filme și spoturi publicitare de la noi. El este unul dintre oamenii care au făcut posibil ca la Chișinău să existe festivalurile Anim’est și TIFF, care a creat comunitatea CineHub și a pus umărul la elaborarea legii cinematografiei și creării Centrului Național al Cinematografiei din Moldova.  La 40 de ani, a decis să dea o șansă emigrării, pentru că în Moldova nu mai vedea siguranță în ziua de mâine. Iar această decizie vine la pachet atât cu o eventuală schimbare în carieră, cât și cu o reevaluare a lucrurilor și o criză a vârstei mijlocii pentru el. Ascultă episodul 6 din podcastul Transplant aici: Ascultă aici primele episoade ale podcastului: Despre maternitate și feminism, cu Oxana Greadcenco Despre bucătărie și rădăcini, cu Marina Musteață Despre școală și revoluție, cu Paula Erizanu Despre paternitate și masculinitate toxică cu Andrei Bolocan Despre frumusețe și filtre cu Dika Cheptine
Parlamentul a aprobat vineri două proiecte de legi legate de Calea Ferată. Inițiativele, tehnice la prima vedere, țin de viitorul căilor ferate moldovenești și reprezintă un progres după mai bine de 6 ani de tărăgănări pe toate fronturile, inclusiv din cauza instabilității politice. La mijlocul lunii noiembrie 2014 (an electoral), Guvernul a semnat la Chișinău un acord cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru achiziționarea locomotivelor și reabilitarea căilor ferate – un credit de 52,5 milioane de euro. Acest acord a fost aprobat de Parlament în primăvara anului următor, în 2015. În 2016, a fost semnat un alt acord, deja cu Banca Europeană de Investiții, care prevedea accesarea a alte 52,5 milioane de euro. Ambele proiecte se înscriu într-un proiect amplu de reabilitare a infrastructurii feroviare, care presupune achiziționarea unor noi locomotive, dar și reparația segmentului de cale ferată Bender-Căușeni-Basarabeasca-Etulia, tronson responsabil de peste 50% din traficul marfar pe calea ferată în Republica Moldova.

Pe linie moartă din cauza birocrației

Acordurile de finanțare însă nu au reușit a fi implementate, întrucât imediat au început problemele birocratice. Acordul cu BERD, de exemplu, deși aprobat în anul 2015 și ratificat de Parlament, nu a putut fi implementat pentru că procedura de semnare a contractului între CFM și BERD a fost tergiversată timp de aproape 2 ani, potrivit unui articol de la Moldstreet. Directorul CFM de atunci, Iurie Topală, explica în 2017 că „CFM a făcut tot posibilul pentru semnarea contractului. Ministerul Finanțelor a tărăgănat acest proces”. Ministerul însă spunea că documentele de proiect presupun că banii nu trec prin conturile Ministerului Finanțelor, dar pe conturile furnizorilor/prestatorilor de servicii, conform documentelor de achiziții. Un alt motiv al blocării procesului de achiziție a locomotivelor este schimbarea tipului acestora. Dacă inițial se planifica, potrivit acordului cu BERD, achiziționarea de locomotive universale, s-a constatat că e mai ieftin de cumpărat locomotive marfare. Astfel, din 11 locomotive planificate inițial, s-au comandat 14. Oleg Tofilat, actual director CFM, spune că acest amendament a fost clarificat de Guvern prin intermediul altei proceduri – „side letter”, acesta intrând automat în vigoare și autoritățile reușind să pornească licitația. Doar că acest amendament, în eventualitatea altor amendamente, trebuie pus și el la ratificare în Parlament, după cum a fost și acest caz.

Între timp, banii îs prea puțini

Cel de-al doilea amendament la acord aprobat vineri, 3 decembrie, se referă la un capitol tehnic – substituirea în contract a sumei de 27,5 milioane de euro cu 51 milioane de euro pentru componenta „reabilitarea infrastructurii feroviare”. Modificarea a fost necesară în contextul în care s-a constatat că, după recepționarea ofertelor, statul a planificat prea puțini bani – doar 55 de milioane de euro, dintre care BERD urma să contribuie cu 27,5 milioane și BEI – cu 28,75 milioane. Totuși, la fel ca și „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg”, în momentul concursului de selectare a companiei care să facă lucrările de reabilitare a căilor ferate, s-a descoperit că cea mai bună ofertă (făcută de o companie franceză) a ajuns la 102,8 milioane de euro + alte 10% cheltuieli imprevizibile. Analizând problema, autoritățile, dar și creditorii, au constatat că nu există șanse de a avea o ofertă mai bună care să se încadreze în bugetul de 55-60 de milioane de euro. Prin urmare, contractul a fost semnat cu compania franceză. Astfel, împrumutul cu BERD și BEI va fi mărit cu câte 23,5 milioane fiecare. „Acum Parlamentul a făcut ratificarea protocolului (n.r., care mărește suma) cu BERD, dar va urma și cu BEI în curând”, explică Oleg Tofilat, director CFM. Totodată, în ecuație a intervenit și situația politică. La sfârșitul anului 2020, comisia guvernamentală a selectat câștigătorul licitației pentru partea legată de reabilitare a constatat. Doar că atunci când a trebuit să semneze contractul cu acea companie, în țară nu mai exista un guvern plenipotențiar, care să actele și acest amendament. Respectiv, s-a cerut amânarea implementării contractului timp de un an. Astfel, termenul actual urmează să expire pe 31 decembrie 2021, iar dacă nu se reușește semnarea, urmează demararea unei noi licitații, care durează, în medie, între un an și jumătate și doi ani. „Acordurile de finanțare sunt extrem de importante. Aproximativ o treime din rețea este în stare avariată. Practic, 100% necesită reparație capitală. Acest proiect, este vorba de reabilitarea unui sfert din rețea”, spune Oleg Tofilat

Problemele CFM

Potrivit TV8, în 2018, un audit realizat anual de Curtea de Conturi la întreprinderea „Calea Ferată” a stabilit că statul a plătit comisioane de circa 560 de mii de euro (aproape 11 milioane de lei), pentru creditele BERD și BEI care nu au fost valorificate. De menționat însă că CFM a apărut anul trecut și într-o investigație a Ziarului de Gardă, care menționa că multe din problemele întreprinderii se trag din gestionarea anterioară proastă, în special până în 2020. La începutul anului 2021, CFM înregistra datorii de aproape 837 de milioane de lei, dintre care restanțe la salarii de aproximativ 164 de milioane de lei. Abia după ce angajații au refuzat să mai iasă la muncă a fost inițiată o comisie parlamentară de anchetă, pentru a analiza situația economico-financiară de la CFM, deja critică la acel moment. Comisia nu a putut decât să constate că întreprinderea riscă să falimenteze și că starea ei tehnică este la fel de problematică ca și cea financiară.

Puțin despre planuri

Directorul actual al întreprinderii, Oleg Tofilat, spune că este necesară o reabilitare integrală a rețelei în următorii 4 ani pentru a evita falimentul întreprinderii. Acesta spune că deja se poartă discuții și pentru reabilitarea segmentului de nord al Căii Ferate – Chișinău-Ungheni-Fălești-Bălți. Totodată, el este optimist că pot fi găsite resurse financiare și pentru reabilitarea integrală a rețelei de cale ferată. În luna septembrie, Parlamentul a adoptat noul proiect al Codului transportului feroviar. Acesta prevede că infrastructura va aparține în continuare statului, dar serviciile de tracțiune, transport pasageri și transport marfă vor putea fi efectuați și de operatori privați. Noul proiect al Codului feroviar este și ea una din condițiile asumate de țara noastră atunci când a semnat contractul de finanțare cu BERD încă în 2014. Teoretic, statul are mai multe opțiuni. Una dintre ele, prevăzută în Codul feroviar, prevede existența a două întreprinderi distincte – una care să gestioneze infrastructura Căii Ferate, să o dezvolte și să întrețină și cea de-a doua – să aibă în gestiune vagoane și locomotive pentru a opera pe piața serviciilor de transport de marfă și pasageri împreună cu alte companii private.

Scrie despre politică într-un mod unic în Moldova - neserios, serios! Nu-i prea scapă nimic din actualitate și știe să o explice pe limba tuturor.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial