Cetățenia română pentru moldoveni

De la repararea istoriei, la pierderea buletinelor
„Am fost un visător incurabil. Credeam că vom reveni la rădăcinile noastre… În 2012  am înțeles că nu mai e loc de visuri”, recunoaște Valentin Dolganiuc. El a fost unul dintre acei 380 de deputați ai primului Parlament al Republici Moldova. Tot el s-a regăsit în al doilea, cât și în al treilea Legislativ, timp în care, spune Dolganiuc, „speram aproape cu toții să revenim la originile noastre de la care ne-au rupt rușii cu Armata Roșie. Atunci s-a comis una dintre cele mai mari nedreptăți față de poporul nostru. Am fost cedați de către regalitatea română…”, constată fostul deputat.
Nedreptatea despre care vorbește Valentin Dolganiuc datează încă din vara anului 1940, când regele României Carol al II-lea a renunțat la Basarabia și la partea de Nord a Bucovinei. După prăbușirea Uniunii Sovietice și declarația de independență a Republicii Moldova, sute de mii de moldoveni au depus dosarele pentru a-și redobândi cetățenia română de care au fost lipsite forțat familiile lor.

Pentru a înțelege mai bine cum am ajuns să ne revendicăm acest drept și de ce acum sunt retrase unele cărți de identitate românești, am răscolit prin istorie, am stat la povești cu persoane care și-au redobândit cetățenia română, dar și am adresat mai multe întrebări autorităților din România.

Împărțeala secretă a „marilor puteri”
Până în 1940, Basarabia, teritoriul actual al Republicii Moldova, era parte a României, iar cetățenii erau români. Lucrurile s-au schimbat în iunie 1940, când URSS a ocupat teritoriul fără drept de apel, afirmând că Basarabia i-ar fi aparținut în exclusivitate Imperiului Rus, dar i-a fost luată ilegal în 1918, când Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România.
„De-a lungul existenței URSS, istoriografia și propaganda sovietică au susținut că Rusia și Moldova aveau relații vechi de un secol. S-a afirmat că cel puțin doi conducători medievali ai Principatului Moldovei: Ștefan cel Mare, la sfârșitul secolului al 15-lea, și Dimitrie Cantemir, la începutul secolului al 18-lea, au cerut ca principatul lor să fie inclus în Imperiul Țarist. Însă, această narațiune se baza pe o interpretare părtinitoare a documentelor în care moldovenii cereau ajutor în lupta împotriva otomanilor. Acele cereri, însă, nu au implicat niciodată dorința de a se uni cu Rusia. În 1812, după un război ruso-turc de șase ani, Imperiul Țarist a ocupat partea de Est a Principatului Moldovei medieval și l-a redenumit Basarabia. La acea epocă, aproximativ 90% din populația locală era de etnie românească. Ulterior, numărul populației de etnie românească a scăzut la 50% în ajunul revoluției bolșevice din cauza colonizării în masă a provinciei cu ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani și elvețieni. În martie 1918, parlamentul local Sfatul Țării a votat pentru Unirea cu România pe baza așa-numitului principiu Lenin-Wilson al autodeterminării popoarelor… lucru ce nu a fost recunoscut niciodată de către URSS”, relatează istoricul Igor Cașu în cercetarea sa Moldova sub regimul sovietic comunist.
Planul de ocupare a Basarabiei a fost pus în aplicare de către liderii sovietici încă în anul 1939, când au semnat cu Germania nazistă Pactul Molotov–Ribbentrop. Oficial, documentul spunea că cele două mari puteri nu se vor ataca. Neoficial însă exista un protocol secret, prin care Europa de Est era împărțită în „sfere de influență”: Polonia urma să fie împărțită între Hitler și Stalin, Țările Baltice intrau în sfera URSS, iar Basarabia revenea sovieticilor ca ceva firesc. Aceste „mici” detalii au rămas neanunțate până în 1940, când URSS a început să fluture cu Pactul Molotov–Ribbentrop și să-și ceară drepturile pe care și le-a atribuit tot ea.
Stalin și Ribbentrop, după semnarea Pactului
Lipsiți de identitate
După ce Germania a ocupat Franța în iunie 1940, România a rămas fără aliați, situație de care a profitat conducerea URSS. Astfel, la 26 iunie 1940 trimite României două ultimatumuri prin care cere Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar vor avea de înfruntat Armata Roșie. Rămânând singuri în fața sovieticilor, Carol al II-lea ordonă retragerea armatei și administrației de pe teritoriile la care râvneau sovieticii.

La 28 iunie 1940 Armata Roșie intră în Basarabia - are loc „venirea marilor eliberatori” - cum îi plăcea propagandei sovietice să numească această invazie. Peste noapte, România devine un „stat străin” pentru Basarabia, populația fiind divizată de o graniță, multe restricții și represiuni din partea rușilor împotriva populației române.

Autoritățile sovietice au impus imediat un regim totalitar. Au eliminat libertatea de exprimare, de asociere, iar cei care se opuneau erau considerați „dușmani ai poporului” și supuși represiunilor. Peste 130 de persoane au fost împușcate în primele luni de la invazie, pentru că au continuat să lucreze la proiecte culturale cu România. De asemenea, în perioada stalinistă, pentru eliminarea celor care nu se supuneau dictaturii impuse, au fost organizate trei deportări în masă, care au dus la strămutarea forțată a 60.000 de persoane. „Printre victimele regimului sovietic trebuie numărate și cei peste 150–200 de mii de morți, rezultatul unei foamete organizate în masă în 1946–1947 în fosta Basarabie”, susține istoricul Igor Cașu.



Cele trei valuri de deportări din perioada stalinistă
Limba română a fost interzisă în 1944. Alfabetul latin a fost înlocuit cu cel chirilic, pentru a crea o limbă „nouă”, așa-zisa „moldovenească”, care era, de fapt, o română stâlcită și amestecată cu cuvinte rusești. În plus, se scria în alfabetul chirilic, ca românii de peste Prut să nu-i înțeleagă. „Acest lucru era pentru a crea iluzia de diferență și pentru a dezbina”, adaugă istoricul.

Ceea ce propaganda numea „eliberare”, în realitate era supunere prin teroare, control și suprimarea identității culturale locale.
Vânătoarea autorităților de la Chișinău
După declararea independenței Republicii Moldova, istoricii de pe loc și-au permis să scrie despre tentativele sovietice de a crea o națiune moldovenească diferită de cea românească. După Revoluția din 1989 și căderea comunismului, statul român a intrat într-o perioadă de reconectare cu românii lipsiți de cetățenie. Motiv pentru care, în 1991, România a adoptat Legea cetățeniei române, care a permis redobândirea cetățeniei persoanelor care au pierdut-o fără voia lor. Aceasta se referea la persoanele născute înainte de 1940 pe teritoriile pierdute (Basarabia, nordul Bucovinei), precum și descendenții lor până la gradul III (copii, nepoți, strănepoți).

Deși legea era scrisă, iar România nu cerea să fii stabilit cu traiul pe teritoriul ei și nici să renunți la cetățenia pe care deja o aveai, numărul moldovenilor care au depus dosarul în primii ani de la adoptarea legii a fost de circa 30 de mii. Procedurile de atunci, recunosc și autoritățile române, nu erau suficient de clare. Era nevoie de martori și de documente încă din perioada interbelică, iar multe dintre acestea erau pierdute. Mai mult, în perioada sovietică rușii au schimonosit numele în acte, ceea ce a îngreunat și mai mult procesul de colectare și completare a dosarului. Totuși, obstacolul cel mai mare era că noul stat independent Republica Moldova nu permitea dubla cetățenie, cu excepția tratatelor internaționale, care încă nu erau adoptate.
Abia spre sfârșitul anilor ’90, se consolidează baza legală, ceea ce face să crească și numărul cererilor depuse. Un alt motiv, scrie presa de atunci, era sărăcia și condițiile de trai precare. Statul nu reușea să se pună economic pe picioare. Astfel, oamenii se vedeau nevoiți să caute de lucru peste hotare.

„Cuvântul «depopulare» se pronunță tot mai des la Chișinău. Potrivit Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, dintr-un total de 4,4 milioane de cetățeni, 600 de mii se află deja în afara granițelor….”, scria ziarul Adevărul în 2000.
Fragment din ziarul Adevărul, ediția din 2000
Așadar, autoritățile au considerat că e nevoie să descurajeze populația să viseze la a doua cetățenie. „Președintele Petru Lucinschi a declarat că moldovenii prinși cu dublă cetățenie vor suporta decăderea din drepturile de cetățean moldovean: ajutorul social și de sănătate, pensii sau se va ajunge la confiscarea averii… Pentru stoparea fenomenului au fost închise pentru câteva luni și arhivele naționale, invocându-se lipsă de personal, hârtie și formulare. Decizia nu era deloc întâmplătoare, arhivele fiind locul de unde cei care voiau să-și redobândească cetățenia română luau copii ale actelor bunicilor sau părinților”, relata cotidianul.

Tot atunci, Lucinschi a cerut statului român lista persoanelor care au redobândit deja cetățenia română, invocând un proiect de lege care ar putea să-i ajute, însă a fost refuzat politicos de autoritățile de la București: „Misiunea fiecărui stat este să își apere cetățenii!”.
Pluralismul cetățeniei, privit subiectiv
„În primii ani de la independență am adus limba română din nou acasă, cu alfabetul latin. Ne gândeam că nu mai e mult până la coborârea graniței și unirea firească cu România. Însă la conducerea statului au venit oamenii Rusiei, care au ruinat aceste speranțe”, susține Valentin Dolganiuc. Își amintește de atitudinea loială și preferențială a autorităților de la Chișinău față de ruși. „De cele mai multe ori nu vedeau nicio problemă în deciziile luate de Federația Rusă față de moldoveni, însă veneau numai cu obiecții la propunerile României”, constată fostul deputat.
Valentin Dolganiuc, la un protest împotriva dictaturii instituționale impuse de oligarhul Plahotniuc
Presa din acea vreme scria că ambasadele Federației Ruse și cea a României la Chișinău primeau zilnic zeci de cereri pentru cetățenia acelor state. Acest fenomen a motivat statul rus să deschidă un oficiu consular și la Tiraspol în anul 2000. În paralel, autoritățile române au decis ca din martie 2000, documentele necesare pentru redobândirea cetățeniei să poată fi depuse și la serviciile Pașapoarte din Bacău, Botoșani, Brăila Galați, Iași, Piatra Neamț, Suceava și Vaslui. „Asta după ce autoritățile de la Chișinău au respins în repetate rânduri propunerea de a deschide alte două consulate românești la Bălți și Cahul. Dacă în cazul Rusiei măsura nu a stârnit niciun comentariu, decizia Bucureștiului a nemulțumit autoritățile Republicii Moldova. Ministerul de Externe al Moldovei a declarat că prin acest gest «se stimulează, indirect, încălcarea legislației Republicii Moldova de către cetățenii acesteia»”, scria Adevărul.
„La Serviciul Pașapoarte din Iași, moldovenii din republică au venit încă din prima zi în care s-au primit documentele de redobândire a cetățeniei, așezându-se la coadă de la 1 noaptea. Programul începea la 10 dimineața. De atunci, în fiecare zi de program (marțea, miercurea și joia) vin 40-50 de persoane. Oamenii se înghesuie în sala strâmtă din sediul poliției județene, dar nici nu-i auzi. Rar schimbă o vorbă între ei, în șoaptă: niște oameni cuminți. Unii sunt chiar speriați. Dacă-i întrebi de ce, spun: „Nu știu”. Motivul real este că prin Constituția Moldovei, dubla cetățenie este permisă doar dacă între cele două țări există un acord în acest sens. Or, între Republica Moldova și România nu există un asemenea document…”, fragment din ziarul Adevărul, ediția martie 2000.
În perioada 1991–2002, circa 85.500 de moldoveni și-au primit cetățenia română

În noiembrie 2002, Republica Moldova exclude din Constituție interdicția deținerii pluralității de cetățenii. Însă în 2007, comuniștii au adoptat o lege prin care interziceau persoanelor cu dublă cetățenie să dețină funcții publice importante (cum ar fi: deputați, miniștri, judecători, polițiști, secretari la primării). Această lege a fost una extrem de controversată și a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În 2010 Curtea a stabilit că interdicția pentru demnitari de a avea dublă cetățenie era disproporționată și încălca drepturile omului. În prezent, cetățenii Republicii Moldova pot deține oricâte cetățenii doresc.
Porțile spre UE
În 2007, când România intră în Uniunea Europeană, cetățenia capătă o miză practică enormă, iar numărul cererilor de redobândire a cetățeniei crește de două ori. Se vorbește tot mai mult despre cozile uriașe de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie (din 2002, procesul de redobândire a cetățeniei române se face la ANC), birocrația sufocantă, acuzații de corupție și trafic de dosare.

Moldovenii erau ademeniți de libertatea de circulație care le era permisă datorită Uniunii Europene. „Și acest lucru nu are de ce să ne uimească, luând în calcul situația din perioada sovietică, când oamenii nici măcar nu aveau acte de identitate. Pentru a merge să vinzi niște legume în alte localități trebuia să primești o foaie temporară de la partid… Actele de identitate au început să fie eliberate de regimul sovietic abia în 1974. Până atunci însă, oamenii simpli nu aveau dreptul la pașapoarte, fiind practic legați de glie”, își amintește Valentin Dolganiuc.

Despre interesul sporit de a ajunge în UE cu ajutorul cetățeniei române vorbea și președintele român Traian Băsescu. Acesta a declarat în cadrul unei emisiuni TV din 2007 că a discutat cu José Manuel Barroso, președintele de atunci al Comisiei Europene. „Am explicat cât de esențial este ca Moldovei să i se dea o perspectivă europeană, pentru că altfel tentația tuturor cetățenilor Republicii Moldova pentru a beneficia de dreptul la mișcare, la muncă, va fi să ceară în mod legitim cetățenia română.” Tot în acea perioadă, ziarul Timpul scria că Voronin i-ar fi sugerat corpului diplomatic acreditat la Chișinău că „UE trebuie să vadă o problemă în faptul că cetățenii moldoveni vor să obțină pașapoarte românești pentru a beneficia de libertățile europene”.
Foto simbol - ceremonie dedicată zilei Limbii Române, pe fundalul unui protest pentru unire

În cei 35 de ani de la adoptarea Legii, peste 850 de mii de moldoveni au reușit să redobândească cetățenia română, iar 150 de mii de cereri se află în proces de examinare.
Redobândirea cetățeniei române
22 de mii de locuitori la o singură adresă
Ana-Maria și-a redobândit cetățenia română în 2021. „După depunerea jurământului m-am grăbit să-mi fac buletinul și pașaportul românesc. Mi se părea că astfel mă integrez atât moral, cât și social în noul stat”, recunoaște tânăra. Pentru perfectarea actelor a apelat la o agenție de la Chișinău. Aceștia au găsit o persoană dispusă să găzduiască în apartamentul său din București alți 12 moldoveni. „Am plătit 300 de euro - sumă destul de mare, dar simplifica mult lucrurile. Deși plăteam și eram transportați organizat nu mi se părea o încălcare a legii… Nicăieri nu era stipulat câte persoane se pot înscrie la un domiciliu”, povestește ea. Peste câteva săptămâni avea toate actele românești eliberate și un drum deschis spre țările europene pe care s-a grăbit să le viziteze. Ulterior, a început să-și facă studiile într-o țară UE. Folosea pașaportul românesc, cartea de identitate fiind uitată în geanta de călătorii. „L-am tot purtat cu mine, să nu-l rătăcesc prin dulapuri, dar fără să-l mai scot de acolo”, râde ea. În toamna anului trecut, citind știri cu privire la anularea în masă a cărților de identitate, a decis să verifice statutul cărții sale de identitate românești. După introducerea datelor, pe ecranul laptopului său a fost afișat: statut - anulat. „Nu știu să descriu ce simt, dar cel mai mult mă doare să văd comentariile oamenilor la aceste știri, unde deținătorii buletinelor anulate sunt descriși ca cei mai mari escroci și profitori ai secolului”, recunoaște Ana-Maria.
Probabil vă întrebați dar care sunt totuși beneficiile unui buletin românesc? Dacă nu aveți un loc de reședință stabil pe teritoriul României, nu ar trebui să încercați să vă faceți un act de identitate, atât timp cât e suficient și pașaportul românesc, cu condiția că nu doriți să vă găsiți un loc de muncă în România, să deschideți un cont bancar sau o întreprindere și nici să cumpărați o locuință - pentru că anume acestea sunt beneficiile de bază ale unui buletin de identitate românesc.
În ultimii doi ani au fost anulate peste 162 de mii de buletine românești, dintre care 100 de mii aparțineau moldovenilor. Asta după ce în 2023, legislația a fost modificată și este interzis să înregistrezi pe o adresă mai mult de 10 persoane, dacă acestea nu sunt rude. „Modificările la lege au fost absolut necesare. S-a ajuns la situații absurde. Am descoperit 22.000 de persoane cu domiciliu înscris la o adresă din Sectorul 3 al Municipiului București. De asemenea, au fost mai multe localități din țară, unde erau înregistrate peste 5.000 de persoane”, explică reprezentanții Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor (DGEP), responsabili de verificarea și asigurarea veridicității actelor de identitate românești. Potrivit lor, aceste adrese au fost descoperite în urma verificărilor făcute în perioada 2020-2021. Iar noua lege, susțin ei, oferă pârghii reale funcționarilor care înregistrează cărțile de identitate.
Întrebați dacă numărul mare de persoane înregistrate pe o adresă nu trezeau anumite suspiciuni în timpul înregistrării acestora de către funcționari, reprezentanții Direcției au răspuns evaziv, făcând trimitere la modificările legislative din 2023. „Astfel sunt excluse orice fel de modalități de a influența în vreun fel deciziile acestor funcționari.” Chiar și așa, înainte de modificările din 2023, funcționarii aveau posibilitatea de a refuza cererea în cazul în care existau careva suspiciuni că persoana nu intenționează să locuiască pe acea adresă și face declarații false.
Cum are loc anularea buletinelor
Autoritățile române anunță că în ultimele luni au fost documentate cazuri în care persoane originare din Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă și alte state ex-sovietice au dobândit documente de identitate românești, în baza unor certificate de cetățenie false. De asemenea, s-a constatat că multe persoane erau înregistrate la adresele care nu sunt spații de locuit. Mai mult, ne spun specialiștii, oamenii nu ezită să găsească „soluții” ca să se încadreze în limitele impuse de lege. „S-a constatat că proprietarii imobilelor înregistrează mai puțin de 10 persoane la acea adresă, pentru a se încadra în limita prevăzută de cadrul normativ. Iar ulterior, declară că respectivele persoane nu mai locuiesc la adresă și inițiază procedura de anulare a mențiunii de domiciliu, ceea ce face ca și buletinele respective să fie anulate… Într-o etapă următoare, proprietarii solicită stabilirea domiciliului pentru alte persoane, cu încadrarea în limita de 10 persoane…”, ne explică reprezentanții Direcției.

Astfel, angajații Direcției depistează adresele la care sunt înregistrate mai multe persoane, iar Poliția română iese în teren pentru verificări suplimentare. Dacă se constată existența unui domiciliu fictiv, Direcția este anunțată, iar aceasta anulează buletinele respective, informație introdusă în sistemul internațional de alertă, pe care îl verifică Poliția de Frontieră. „În situația depistării unei cărți de identitate românești la care a fost introdusă o semnalare, Poliția de Frontieră retrage actul, pentru a-l trimite către DGEP”, ne explică Poliția de Frontieră, fără a ne spune numărul cărților de identitate românești retrase până în acest moment. Potrivit Ministerului Afacerilor Interne al României, cetățeni din 86 de state au rămas fără buletine românești, în baza noii legi aprobate de Parlamentul României în 2023.

Autoritățile române atenționează oamenii că retragerea buletinelor de identitate nu presupune și retragerea cetățeniei. Este vorba doar despre invalidarea cărții de identitate ca suport fizic și radierea mențiunii de domiciliu din Registrul Național de Evidență a Populației (RNEP). Astfel, doritorii pot să-și facă noi cărți de identitate, cu condiția că au cu adevărat viza de reședință pe o adresă din România și locuiesc acolo.


„Deși mulți vorbesc despre interese care stau la baza redobândirii cetățeniei române, în cazul meu am făcut-o din sentimente românești. Nu am beneficiat de fel de fel de șmecherii: să-mi repatriez vreo mașină fără a plăti impozite sau să beneficiez de vreo indemnizație pentru copii, cum făceau unii prin acea perioadă. Am făcut-o din sentimente pur românești. La fel cum au făcut-o mulți prieteni de-ai mei, deputați și ei în primul legislativ. Iar când am depus jurământul față de statul român, am simțit că am revenit acasă, cu acte în regulă”, recunoaște Valentin Dolganiuc.
Text și fotografii: Tatiana Beghiu
Editare: Ana Gherciu
În Republica Moldova, circa 700 de bebeluși ajung anual în Secția Chirurgie de Urgență a Institutului Mamei și Copilului, având nevoie de intervenții realizate în condiții sigure și moderne. Pornind de la această realitate, Kaufland Moldova și MAD-Aid lansează campania „Reciclează azi pentru spitalele de mâine”, în cadrul căreia va fi renovat spațiul pentru micii pacienți. Campania transformă grija față de mediu într-o investiție directă în sistemul medical din Republica Moldova. Astfel, pentru fiecare recipient reciclat la automatele Tomra din parcările magazinelor, Kaufland Moldova va dona 2 lei pentru lucrările de modernizare a secției Chirurgie de Urgență. La automatele de reciclare sunt acceptate trei tipuri de ambalaje: PET-uri (cu un volum de până la 3 litri), sticlă și doze de aluminiu. Pentru a putea fi recepționate, recipientele trebuie să fie goale, curate și nedeteriorate. Grija pentru mediu și pentru oameni vine ca o continuare firească a activității de business la Kaufland, reflectând valorile pe care compania le promovează zi de zi. „Această inițiativă îmbrățișează doi dintre pilonii strategiei noastre de responsabilitate socială: componenta socială și cea de mediu. Prin acest demers, ne propunem să susținem eforturile de modernizare a infrastructurii medicale, contribuind la alinierea condițiilor de tratament la cele mai noi standarde internaționale. Ne bucurăm că putem face acest lucru implicând direct clienții noștri,  oferindu-le ocazia de a transforma un obicei ecologic într-un act de caritate”, a menționat Cristina Aramă, Manager Afaceri Corporative Kaufland Moldova. Campania este realizată în parteneriat cu MAD-Aid, organizație care de peste 14 ani contribuie la îmbunătățirea condițiilor din instituțiile medicale din Republica Moldova. Până în prezent, asociația a reușit renovarea a trei secții din cadrul Institutului Mamei și Copilului. „După mai mult de un deceniu livrând echipament în spitalele Moldovei ( 39 la număr) am decis să renovăm capital secție după secție. Investim nu în pereți noi, sau teracotă – investim în sănătatea copiilor. Doar împreună putem mișca lucrurile spre bine, niciodată nu știm când ne afectează pe fiecare. Mulțumim partenerilor Kaufland pentru inițiativele majore și implicare reală în sistemul social și al sănătății”, a menționat Victoria Dunford, fondatoare MAD-Aid. Cei care își doresc să se implice o pot face prin reciclarea ambalajelor la orice magazin Kaufland sau donând direct către asociație, accesând pagina: https://donate.mad-aid.org.uk/#form. MAD-Aid a renovat și mobilat complet deja trei secții complet – Chirurgia Noi-Născuți, Chirurgia Septică și Neurochirurgia cu o investiție de peste 15 milioane lei. În aceste 3 secții ajung și se tratează anual 2400 de copii. În 2026 ne propunem să renovăm încă trei Chirurgia de Urgență, Traumatologia și Ortopedia. Fondată în 2012 MAD-Aid a livrat echipament și mobilier medical în 39 spitale din Moldova, a construit și gestionează Complexul Phoenix și multe alte campanii sociale. Despre Kaufland Moldova Kaufland se numără printre cele mai mari companii de retail din Europa, cu peste 1.540 de magazine în 8 țări, peste 155.000 de angajați și o rețea de 9 magazine în Republica Moldova. Asumarea responsabilității ecologice și sociale este un aspect esențial al politicii corporative Kaufland. Compania crede în ideea că lumea poate fi un loc mai bun prin implicarea fiecăruia. De aceea, în 2018, Kaufland a dezvoltat platforma „Implicarea face diferența”, sub umbrela căreia sunt comunicate toate acțiunile de responsabilitate socială. Pentru mai multe detalii vizitați www.kaufland.md.
Festivalul de film CineMai revine! Cea de-a treia ediție se deschide cu două proiecții exclusive la Cineplex Loteanu din Chișinău, acesta fiind startul unui maraton cinematografic ce va dura până pe 31 mai. Pe 2 mai, vom viziona drama istorică a lui Sergei Loznitsa, “Two Prosecutors” (2025) — o analiză cutremurătoare a sistemului totalitar prin prisma unui tânăr jurist care se confruntă cu mașinăria represiunilor staliniste. Pe 3 mai, publicul este invitat la filmul lui Nadav Lapid, “Yes!” (2025), o peliculă provocatoare, o satiră în adresa regimului politic, ce continuă explorarea regizorului israelian asupra identității, limbajului și rezistenței culturale, marcată de stilul său vizual inconfundabil. Ambele filme vor fi comentate de criticul de film Anton Dolin, care revine la CineMai pentru a doua oară. La ediția din  2025, analizele sale despre cinematografia contemporană au captivat publicul local.. Fiecare proiecție va fi urmată de o prelegere specială susținută de critic, menită să dezvăluie straturile ascunse ale operelor, și se va încheia cu o sesiune de întrebări și răspunsuri, oferind spectatorilor șansa unui dialog direct și autentic.  “Two Prosecutors” (TRAILER), Sergei Loznitsa (2025), limbile: RU, UA, subtitre: EN – 2 mai,  20:20, Cineplex Loteanu O dramă semnată de Sergei Loznitsa, a cărei acțiune se desfășoară în URSS, în anul 1937, în timpul marilor represiuni staliniste. Filmul spune povestea lui Alexander Kornyev, un tânăr procuror perfecționist, care încearcă să ajute un membru de partid întemnițat pe nedrept. Pelicula surprinde absurditatea brutală a mașinăriei totalitare, pe măsură ce căutarea dreptății îl aruncă pe Kornyev într-un conflict direct cu o birocrație coruptă și obstructivă.  “Yes!” (TRAILER), Nadav Lapid, (2025), limba: HE, subtitre: RO – 3 mai,  20:20, Cineplex Loteanu O comedie dramatică satirică ce oferă o critică tăioasă la adresa societății israeliene și a complicității artistice în urma atacurilor din 7 octombrie. Aceasta spune povestea lui Y – un muzician de jazz care se chinuie să supraviețuiască de pe o zi pe alta, și a soției sale, Yasmin – o instructoare de hip-hop. După evenimentele din 7 octombrie 2023, cei doi hotărăsc să spună „DA” la orice, vânzându-și arta, sufletele și corpurile elitei israeliene pentru a supraviețui și a obține succesul. Biletele se achiziționează separat pentru fiecare dintre cele două sesiuni (un bilet pentru un singur film). În prețul biletului intră:
  • ⁠ ⁠proiecția filmului
  • ⁠ ⁠analiza filmului de către criticul Anton Dolin
  • ⁠ ⁠sesiune de Q&A Anton Dolin cu spectatorii
Informațiile despre programul complet al festivalului și detaliile privind biletele pentru celelalte proiecții vor fi publicate în curând.
Ai între 17-30 de ani, vii din orice colț al Moldovei și vrei să aduci schimbarea în strada, ograda, terenul de sport, parcul, casa de cultură, și comunitatea ta? 🌳  Schimbă fața orașului/satului tău! Alătură-te proiectului Școala de Urbanism Comunitar, ediția 2!  Acest program te invită să-ți formezi o echipă din 2 persoane* (poți aplica cu o prietenă, un coleg sau un colaborator) și să descoperi magia urbanismului participativ, sau în alte cuvinte, cum să transformi spațiul public în care te plimbi zi de zi, în locuri prietenoase, primitoare și incluzive. Este democrația care coboară din Parlament direct pe trotuarul din fața blocului tău. Fii tu cel care dă tonul transformării în comunitatea ta! „Școala de Urbanism Comunitar II” dorește să implice tinerii gata să-și îmbunătățească satele și orașele din Moldova. Aici o să înveți cum să aduci natura mai aproape, cum să dai viață culturii locale și cum să transformi nevoile vecinilor tăi în soluții reale. Treci de la teorie la fapte și fii tu cel care desenează viitorul comunității tale. Acest proiect se desfășoară cu suportul Elveției, al Suediei prin intermediul Fundației „Est-Europene”, implementat de Laolaltă. Despre ce e vorba? În 2025, am dat dovadă că un spațiu public devine “acasă” doar atunci când comunitatea pune umărul la crearea lui. ”Școala de Urbanism Comunitar” a fost călătoria de la o simplă idee desenată pe hârtie într-o tabără de vară, până la 18 spații reale, transformate de tineri pentru comunitățile lor. Tinerii au bătut la ușile primăriilor, școlilor și centrelor culturale, transformând autoritățile în parteneri. Au strâns fonduri, au adunat voluntari și au demonstrat că urbanismul participativ funcționează, dând viață spațiilor din 16 localități din Moldova, de la curți de școală și stadioane, până la parcuri și zone culturale, locurile gri au prins culoare, implicând peste 600 de persoane din comunități locale. În 2026, pornim a doua ediție a Școlii de Urbanism Comunitar, unde transformăm orașele și satele Moldovei prin puterea artei și a naturii. Vei învăța, prin metode interactive, cum să găsești resurse, să colaborezi cu autoritățile și să folosești arta, cultura și activismul pentru a crea spații verzi și primitoare. Este șansa ta să treci de la cercetarea nevoilor de pe teren la fapte concrete, învățând cum să construiești o comunitate unită, în care ideile tale și respectul pentru mediul înconjurător devin realitate. De ce să participi? 💡 Ai o idee care ar face satul sau orașul tău mai prietenos oamenilor și naturii? Hai să o punem în practică! Prin instruiri, cercetare și proiecte aplicate în practică, vei învăța cum să identifici provocările urbane, ecologice și culturale din comunitatea ta și să le transformi în soluții. Vei obține acces la mentorat, mini-granturi de până la 16.000 MDL per echipă pentru finanțarea soluțiilor echipei tale și oportunitatea de a colabora cu alți tineri din toată Moldova. 📚 Etapele proiectului:
  1. Etapa 1: Training online
Toți și toate aplicantele vor avea oportunitatea de a participa la instruiri online și a învăța cum să identifice nevoile locale, provocările urbane și sociale din perspectiva ecologică din comunitățile sale.
  1. Etapa 2: Cercetare în comunitate În urma instruirii, vei analiza nevoile comunității tale alături de echipa cu care ai aplicat.
  2. Etapa 3: Tabără de vară Cele mai relevante și profunde analize vor fi selectate pentru următoarea etapă – Summer Camp – unde 16 persoane vor avea ocazia să lucreze cot la cot cu experte în urbanism participativ, management de proiecte, protecția mediului, activism civic, artivism, practici culturale și organizare comunitară, advocacy și comunicare. Ideile vor fi transformate în propuneri de proiecte concrete, cu sprijinul mentorilor.
  3. Etapa 4: Mini-granturi & implementare În echipe a câte 2 persoane, 8 proiecte locale vor primi mini-granturi în suma de 16.000 MDL per echipă și susținerea continuă din partea mentorilor pentru realizarea acestora. Proiectele vor viza nevoi reale – de la spații publice mai accesibile și verzi, la inițiative culturale și de coeziune socială. 
  4. Etapa 5: Evenimentul final Vei împărtăși rezultatele și te vei conecta cu alte persoane dintr-o rețea de alumni din ambele ediții!
❓Experiența necesară: Proiectul este incluziv, încurajând participarea persoanelor din medii diverse și grupuri neprivilegiate. Nu ai nevoie de experiența anterioară pentru a participa la program. 📝 Înscrie-te acum! Completează formularul până pe 10 mai 2026. Aplică pentru a contribui la schimbări reale și a face parte dintr-o comunitate de tineri pasionați de urbanism! *Aplicările în echipe de 2 persoane sunt prioritizate, dar vom considera și aplicări individuale. 
Technovator, organizația de inovare care dezvoltă ecosistemul deeptech din Moldova, anunță lansarea Deeptech Mentorship Program 2026 — un program gratuit de mentorat intensiv de cinci săptămâni, dedicat talentelor din domeniul tehnologiilor avansate. Aplicațiile sunt deschise până pe 29 aprilie 2026, iar programul se va desfășura online în perioada 4 mai – 8 iunie 2026. Moldova dispune de un potențial semnificativ în domeniul tehnologiilor avansate — cercetători, studenți, fondatori și profesioniști cu capacitatea reală de a construi și scala soluții inovatoare în inteligență artificială, biotehnologie, energie, agricultură, securitate cibernetică și sănătate. Deeptech Mentorship Program 2026 este conceput pentru a transforma acest potențial în impact concret, oferind participanților acces structurat la experiență aplicată, ghidare strategică și rețele internaționale relevante. Deeptech Mentorship Program 2026 este deschis unui spectru larg de candidați: cercetătorilor și oamenilor de știință care doresc să înțeleagă aplicabilitatea comercială a muncii lor, studenților în ultimul an de licență, masterat sau doctorat în domenii din știință, tehnologie, inginerie și matematică, fondatorilor de startup-uri care lucrează la produse sau servicii cu conținut tehnologic avansat, profesioniștilor din sănătate, agricultură, biotehnologie, securitate cibernetică și energie care doresc să integreze tehnologiile avansate în activitatea lor, precum și dezvoltatorilor și specialiștilor în tehnologie cu background tehnic solid, orientați spre construirea de soluții cu impact real. Deeptech Mentorship Program 2026 reunește zece mentori naționali cu expertiță globală și internaționali, selectați pentru relevanța și profunzimea experienței lor în domeniile tehnologiilor avansate. Alex Felman, fondator și director executiv pentru inovare exponențială la Exponential U, Latvia, este antreprenor serial cu un background în toxicologie moleculară și antreprenoriat în biotehnologie de la Universitatea California Berkeley și Copenhagen Business School, specializat în ghidarea fondatorilor prin procesele de fundraising și comercializare a produselor deeptech. Phillip Sparks, director general al ICanDo 52 Incubators, Germania, aduce în program peste treizeci de ani de experiență în tehnologia informației, securitate cibernetică și transformare digitală, având un track record de peste patru sute de echipe și startup-uri ghidate prin proiecte de inovare. Irina Verlan, fondatoare a agenției Verlan Agency și strateg senior în marketing și lansare pe piață, România, a condus programe regionale pentru Google Cloud și Microsoft în peste douăzeci de piețe și activează totodată ca educator în etica inteligenței artificiale. Radu Revutchi, inginer cercetător în învățare automată la Scale AI, San Francisco, are un background în cercetare de la Carnegie Mellon University și experiență practică în implementarea de sisteme de inteligență artificială pentru peste o sută de mii de utilizatori în medii startup și enterprise. Calum Cameron, director de inovare digitală la DP Innovation Labs și mentor la Plug and Play Tech Center, Estonia, a construit parteneriate strategice între startup-uri, guverne și mediul academic din Europa, cu un track record de investiții early-stage în douăzeci și șapte de companii. Alexei Levițchi, specialist în analiza datelor medicale și cercetare biomedicală, Spania, are un doctorat și peste cincisprezece ani de experiență la intersecția dintre sănătatea digitală și știința datelor, cu contribuții în proiecte ale Organizației Mondiale a Sănătății și Băncii Mondiale. Cătălin Rusnac, fondator al Replifactory, Austria, a dezvoltat o platformă pentru experimente cu bioreactoare scalabile implementată în universități din întreaga lume și aduce în program expertiță hands-on în transformarea proceselor științifice complexe în produse viabile. Oleg Ciubotaru, coordonator de inginerie în inteligență artificială la guvernul federal al Statelor Unite ale Americii și fost director de inginerie la Meta, conduce în prezent unul dintre cele mai mari proiecte de implementare a inteligenței artificiale din sectorul federal american. Florin Păun, membru al juriului Consiliului European pentru Inovare, Franța, este strateg în deeptech cu un doctorat de la ISAE-SUPAERO și peste douăzeci de ani de experiență în transfer tehnologic și comercializarea cercetării, acumulată în cadrul unor instituții precum ONERA — Laboratorul Aerospațial Francez. Andrian Adam, designer de produs și experiență a utilizatorului la Orange, ex-IBM, Moldova, specializat în transformarea ideilor complexe în produse validate și testabile, de la definirea problemei până la produsul viabil minim. Programul este susținut de UMAEF — Ukraine-Moldova American Enterprise Fund și se înscrie în misiunea mai largă a Technovator de a poziționa Moldova ca hub regional pentru inovare și antreprenoriat în tehnologii avansate. Aplicațiile pentru Deeptech Mentorship Program 2026 sunt deschise până pe 29 aprilie 2026 și pot fi depuse accesând pagina oficială a programului: Aplică aici Participarea este gratuită. Programul se desfășoară online, în perioada 4 mai – 8 iunie 2026. Despre Technovator Technovator este o organizație de inovare din Moldova care dezvoltă ecosistemul deeptech local prin programe de accelerare, mentorat, educație și conectare cu rețele internaționale. Printre inițiativele sale se numără DeepTech GigaHack, Business Innovation Summit, DeepTech Academy și Technovator Labs. Contact: [email protected]
„Chiar lângă noi a căzut o rachetă”, își amintește Olga*, o tânără mamă refugiată din Ucraina. Odată cu izbucnirea războiului în 2022, ea a fost forțată să părăsească totul și să caute refugiu în Republica Moldova. La acea vreme, băiatul ei avea doar un an. Născut cu o sănătate fragilă, micuțul necesita îngrijiri constante, iar sfârșitul lunii februarie i-a surprins pe cei doi în timpul unei internări de rutină, într-un spital din orașul natal.  După primele bombardamente, pacienții spitalului au fost evacuați în Republica Moldova. Olga* nu a stat pe gânduri. „M-am temut pentru viața copilului și așa am ajuns aici”, povestește ea cu vocea tremurândă.  La punctul de trecere Palanca a fost întâmpinată de organizațiile umanitare care preluau fluxul de refugiați din Ucraina și se ocupau de găsirea unor locuințe sigure. Olga* și băiatul ei au ajuns în Cimișlia, oraș care între timp a devenit pentru ea a doua casă și unde a găsit mulți oameni care i-au sprijinit și i-au făcut adaptarea mai ușoară.  Dar sosirea în Republica Moldova era umbrită și de o povară sufletească suplimentară: Olga știa că este HIV pozitivă. Și-a aflat diagnosticul după ce a născut. În Ucraina beneficia de tratamentul necesar, iar în momentul evacuării reușise să-și asigure doza de medicamente pentru mai multe luni. Avea totuși incertitudinea zilei de mâine.  La început, Olga* se temea să vorbească deschis despre faptul că trăiește cu HIV, din cauza stigmatizării asociate acestei afecțiuni. După ce i s-au terminat medicamentele aduse din Ucraina, s-a adresat unei policlinici din Chișinău, unde a primit rapid ajutorul necesar. Ulterior, pentru a-i fi mai ușor, a putut să-și ridice medicamentele direct din Cimișlia, fără să mai fie nevoie să meargă până în capitală.  Astfel, Olga a găsit susținerea de care avea nevoie la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor, instituție care îi asigură astăzi continuitatea tratamentului antiretroviral (ARV). „Datorită lor, beneficiez de tratament gratuit. Îmi oferă medicamentele în fiecare lună, de aceea vin periodic aici”, explică Olga*. Încă de la începutul războiului, cu ajutorul organizațiilor ca UNHCR și UNAIDS, refugiații ucraineni se pot beneficia de toate serviciile de prevenție și tratament gratuit pentru virusul HIV. 

Tratamentul ARV (antiretroviral) reprezintă o combinație de medicamente care blochează capacitatea virusului HIV de a se multiplica în organism. Acesta reduce cantitatea de virus din sânge până la niveluri nedetectabile, permițând sistemului imunitar să se refacă și prevenind transmiterea virusului către alte persoane. 

  Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor funcționează chiar în incinta Centrului de Sănătate Cimișlia, astfel că pentru Olga* totul se simte ca o vizită obișnuită la policlinică, unde vine să-și ridice medicamentele pentru tratament. Aici poate apela la psiholog, asistent social, ginecolog, pediatru și alți specialiști, dar și la o echipă de voluntari. În acest spațiu, Olga* a găsit nu doar sprijin medical, ci și liniște sufletească. Pe lângă tratament, beneficiază de suport psihologic, esențial pentru echilibrul ei.  Atmosfera calmă și personalul prietenos o ajută să mai uite de grijile pentru rudele rămase în Ucraina și de provocările de zi cu zi. „La început aveam o anxietate foarte mare pentru cei de acasă și pentru tot ce am lăsat în urmă. Teama există și acum, dar este mai ușor de gestionat”, spune ea.  Cu ajutorul psihologului, Olga* reușește să facă față și situațiilor de stigmatizare, care uneori îi îngreunează integrarea. Primele luni în Moldova au fost, însă, diferite: „La început, oamenii ne ajutau mult – cu produse, cu ce puteau. Se comportau foarte respectuos.”  Lucrurile s-au schimbat după ce s-a aflat despre diagnosticul ei. „Spuneau că sunt contagioasă și mi se atribuiau boli despre care nici nu știam. A fost greu”, spune Olga*. Totuși, ea crede că reacțiile vin mai degrabă din lipsă de informare decât din răutate: „Mulți nu știu ce înseamnă acest diagnostic și cum se transmite, de fapt, virusul.”  Sprijinul specialiștilor din centru rămâne esențial pentru ea. „Psihologa mă susține mult. O sun pe Olesea și vorbim – mă ajută să mă liniștesc, mai ales când îmi este greu după ce vorbesc cu rudele din Ucraina.”  Privind spre viitor, Olga* nu mai vede Moldova doar ca pe un loc de refugiu, ci ca pe acasă. „Vreau să rămân aici și să obțin cetățenia. Fiica mea este deja cetățean moldovean”, spune ea. Pentru Olga, întoarcerea nu mai este o opțiune: „În Ucraina nu mai am unde să mă întorc. Tot ce am acum este aici.” 

„Noi suntem alături de ei pe tot parcursul tratamentului”

La sediul Asociației „Pas cu Pas regiunea Sud” din Cahul, directoarea Svetlana Ciobanu vorbește despre activitatea organizației și experiența de lucru cu beneficiarii. Încă din primele ore ale războiului, asociația implementează programe în domenii precum sănătatea publică, drepturile omului și educația.  „Noi inițial eram ca acea pernă de amortizare, de siguranță. Întâmpinam refugiați, îi cazam și le dădeam produse de primă necesitate. Astăzi deja lucrăm la integrarea lor în societate”, povestește ea.  Directoarea asociației spune că integrarea nu înseamnă doar un acoperiș deasupra capului, ci și siguranța că poți să-ți continui viața într-un mod normal. Pentru mulți refugiați, acest lucru înseamnă accesul neîntrerupt la tratamentul pentru HIV. Astfel, asociația îi ajută pe refugiații din Ucraina atât să continue tratamentul a antiretroviral, cât și să afle despre statutul lor.   „Succesul nostru este când o persoană ajunge la tratament ARV. Când persoana din Ucraina cu tratamentul antiretroviral a născut copil în Moldova, sănătos. Pentru noi, asta este un rezultat enorm”, ne spune femeia.   „Sigur că de la început refugiații se temeau foarte mult să vorbească despre statut și acum ei nu sunt gata să vorbească deschis cu chipul la vedere”, precizează Svetlana.   Tot ea a adăugat că asta îi face să rămână mereu alături de refugiații care sunt încadrați în tratamentul ARV. „Ei înțeleg consecințele: că vor fi totuși discriminați, cu părere de rău”, povestește ea. De aceea în cadrul asociației, cabinetele de terapie funcționează ca un mecanism de siguranță: avem medici, avem asistente medicale, avem în instituție psihologi și asistenți sociali.”  Svetlana Ciobanu este convinsă că nu există barieră care să nu poată fi trecută, dacă abordarea este una umană: „Sunt sigură că despre orice se poate comunica și pentru orice problemă se poate găsi o soluție. Dar pentru a găsi acea «cheiță» către om, ai nevoie de timp. Trebuie comunicare, trebuie grijă, trebuie dragoste și multă, multă, multă răbdare.” 

„Ele mi-au spus unde să dau analizele și cum să iau pastilele” 

După câteva minute, pe ușă intră Maria*, originară din Odesa, însoțită de fetița ei. Ea a părăsit Ucraina în 2021. „Am decis să plec înainte să înceapă războiul. Am înțeles că pericolul va fi peste tot și am decis să nu-mi risc viața”, povestește ea.   Maria* a aflat despre statutul său HIV după ce s-a stabilit în Moldova. Pentru ea, vestea bolii a venit ca un trăsnet, într-un moment în care credea că și-a găsit, în sfârșit, liniștea. „Eram pur și simplu pierdută, nu mai eram eu însămi când am aflat de această boală. Mi-a fost foarte, foarte rău”, mărturisește ea, rememorând momentul.de atunci.  Suportul echipei de la asociație a fost cel care a ținut-o la suprafață. „M-au ajutat enorm: mi-au explicat cum funcționează totul cu infecția HIV, cum să iau pastilele și tot ce am nevoie, dar și de ce este atât de important să fac analizele mereu, fără pauză”, povestește Maria.  Maria*, la fel ca Olga*, beneficiază gratuit de serviciile de tratament pentru persoanele HIV pozitiv din Republica Moldova și este profund recunoscătoare pentru felul în care a fost primită. 

UNHCR, împreună cu UNAIDS și cinci parteneri locali din întreaga Moldovă, consolidează accesul la prevenirea HIV, reducerea riscurilor, tratament și sprijin în caz de VBG pentru grupurile marginalizate și refugiații ucraineni prin combinarea managementului personalizat al cazurilor cu activități de informare comunitară direcționată. Proiectul colaborează strâns cu instituțiile publice pentru a consolida gradul de conștientizare privind drepturile omului, a îmbunătăți coordonarea și a spori capacitățile naționale și locale. Prin sprijin adaptat, servicii psihosociale, informare realizată de educatori de la egal la egal instruiți, unități mobile și distribuirea de articole esențiale, inițiativa asigură faptul că persoanele izolate și expuse riscurilor—inclusiv persoanele care trăiesc cu HIV, lucrătorii sexuali și persoanele LGBTIQ+—primesc informații corecte, testare, referiri și asistență în caz de VBG centrată pe supraviețuitori, promovând în cele din urmă responsabilizarea, siguranța și coeziunea socială.

Pentru Maria, Moldova nu mai este doar un loc de refugiu, ci a devenit „acasă”. Întrebată dacă se va întoarce în Ucraina după război, răspunsul vine fără ezitare: „Nu mai am unde să mă întorc. În Ucraina nu mai am pe nimeni și nici casă nu mai am, totul a fost bombardat. Singura mea casă a rămas acum în Moldova”.  Recunoștința pentru sprijinul primit a transformat-o, la rândul ei, într-un sprijin pentru alții. „Ori de câte ori întâlneam oameni din Ucraina, le spuneam tuturor și îi sfătuiam unde să meargă, să se alăture organizației de aici”, spune ea.  
Muzica tânără și-a găsit difuzoarele la prima semifinală a concursului POT Music, care a adus în prim-plan energia și diversitatea noii generații de artiști din Moldova. Evenimentul a confirmat potențialul scenei locale și interesul publicului pentru muzica alternativă live, oferind trupelor un spațiu de exprimare. În urma votului publicului și al juriului, în marea finală s-a calificat trupa Molda The Dog, care va urca pe scenă în cadrul Festivalului Industriilor Creative, în luna iunie. Cine va fi următoarea trupă care ajunge în marea finală? Poți decide chiar tu, la un concert live. POT Music continuă pe 2 mai, ora 17.00, la Artcor, unde o nouă selecție de trupe urcă pe scenă cu sound-uri alternative, precum indie experimental și rock alternativ. Lineup: HYPNOTICAL – rock alternativ; VESPA – indie experimental; CEREBRAL ATTACK – metal punk; SHIVER HAZE – rock alternativ. Fiecare bilet include un buletin de vot, prin care poți vota două trupe preferate. Este o ocazie de a descoperi muzică nouă, dar și de a susține dezvoltarea scenei culturale tinere din Moldova. Găsește biletele pe iTicket.md și hai la concert. POT Music este o platformă creată în 2015, dedicată susținerii tinerelor talente made in Moldova, oferindu-le spațiu de afirmare și conectare cu publicul. Proiectul este implementat cu sprijinul financiar al Elveției.
Fragment din romanul „Hora înfometaților”, de Lilia Calancea, apărut în aprilie 2026 la editura Polirom. Mariţa i-­a interzis să se uite la cuibul cu rândunici. Şi, ca să înţeleagă mai bine, i­-a fluturat cu o nuieluşă sub nas. Iute soră mai avea, nimic de zis. N-­a schimbat năravul nici când a prevenit­-o ca un om cinstit: — Dacă pui mâna pe mine, n­-am să te bocesc! Şi a ieşit mândru din ogradă. La urma urmei, nu se mai teme el chiar atât de nuieluşă, cât de gândul că rândunicile au carnea mai uscată decât a cioroilor şi­-i putea sta în gât. Aşa i­-a spus un copil din drum. Pe urmă, poate că era şi păcat. Se găteau să plece rându­nicile lor şi cine s-­ar îndura să mănânce o pasăre care­-ţi cântă de rămas-­bun? De-­a mirării că zăboviseră în anul cela cu plecarea. Erau de acum în octombrie, dar ele tot cântau pe sârmă, de parcă puţină nădejde mai aveau să revadă stăpânii casei la anul. Tot întindeau şi întin­deau despărţirea. Să se îndepărteze mult de casa lor nu prea avea puteri. Mândria l­-a ţinut numai până la al doilea gard din mahala, încolo maţele iar au prins a­-i ghiorăi. Nu­-i vorbă, nu­-l lăsa Mariţa să moară de foame, seara îl aştepta în cotruţă partea lui de lipie coaptă dintr­o ţârică de făină, amestecată cu lobodă uscată, amară la gust de­-ţi veneau maţele înapoi. Atâta doar că ziua căuta măcar să miroasă altceva, aşa cum fac căţeii, ca să­-şi amăgească foamea. Ce­-ar mai fi vrut să fie şi el un pui de rândunică, ar fi mâncat şi gâze, şi viermi, şi tot ce i­-ar fi adus mama rândunică în cioc. Pe cuvânt că nu s­-ar alinta deloc. Cercetă cu ochi flămânzi partea de drum unde cândva creşteau colăcei sub gard. Totul era păscut. Şi nu de bobocei, ca atunci când era mai mititel şi ieşea cu văr­guţa după ei, ci de copiii care mai puteau ieşi în drum. Acum nici zare de suflet, cât cuprindeai cu ochiul. Linişte moartă. Nici măcar plânset de copil pe vreo prispă. Dar, stai, că nu­-i aşa. Parcă aude ceva. Sau i se năzare? De ceva timp aude voci care nu se văd cu ochiul. Mariţa i­-a lămurit că era din cauză că n­-au mân­cat de mult pâine. — Ş­-apoi, dacă nu mai mănânc pâine, nu mai sunt om ca înainte? — Ia mai bine şi dormi, măi Vasilică, i­-a răspuns Mariţa, apucându­-l de piciorul slab ca varga.  Mare şmecheră era soră­-sa. Singură pornea vorba şi apoi o cotea în altă parte. Că uite, au timp de vorbit cât lumea! Un ceas cu pântecul gol e cât o veşnicie. Ian numără câte îţi ies! Le ştie Mariţa pe toate! Dar tace şi face. Hop, ţi­-l anină de un picior. Îi pune talpa în poală şi începe s­-o frământe. O mângâie, o suceşte, o învârteşte, o turteşte, iar o mângâie, până Vasilică se prăvălea într­-un somn adânc şi uita de vorbă şi de pâine. N­-avea cum să ştie că şmecheria asta Mariţa o prinse de la bunica Gafiţa. Dar ceea a prins­-o de la bunica ei şi tot aşa. Au învăţat una de la alta: dacă ai pornit o vorbă – se întâmplă des la femei, că pe ele stă tot greul –, dar nu mai ai puteri s­-o duci până la capăt, trage omul de picior şi frământă­-i frumuşel talpa înainte de culcare. Căci şi femeia doarme mai bine numai după ce îi adoarme pe toţi ai casei, chiar şi pe cei mai mof­turoşi. A auzit sau n­-a auzit el boarea ceea de plâns? Vasilică mai ciuli o dată urechile. În sfârşit, răzbătu până la el un chiţcăit. Venea de după o şură. Nici nu mai trebuia să deschidă portiţa, când ajunsese pe loc. Multe gospodării rămaseră fără ele. De flămânzi ce erau, oamenii nu mai aveau putere să meargă la pădure ca să aducă lemne. Puneau pe foc ce mai găseau pe lângă casă. Lângă şură dădu cu ochii de o copiliţă cu şiroaie negre pe faţă: lacrimile i se amestecară cu mâinile mur­dare. Ajunsese la ea când deja îşi cheltuise tot sufletul pe plâns şi acum doar sughiţa cu ochii umflaţi. Alături, un băiat mai mărişor – nu­-l văzuse niciodată prin mahala, la drept vorbind, nici pe fetiţă n­-o cunoştea, poate veniseră în sat la ei crezând că era mai uşor cu mân­carea – muşca dintr­-un boţ cu pene. Văzându­-l pe Vasilică apropiindu­-se de ei, fetiţa îi arătă cu degetul la o sită: — Eu am prins vrăbiuţa! Cu grăunciorul meu… Băiatul rupea cu dinţii carnea cu pene. Vasilică îl privi îngrozit. Brusc, simţi cum i se zbate un ochi. Pleoapa­-i tremura ca o aripă de pasăre. În sfârşit, strigă printre dinţi: — Măi… tu… tu nu eşti om!
Nova Post lansează în Moldova o nouă aplicație mobilă, cu design modern și funcționalități extinse. De acum, clienții pot gestiona ușor procesul de livrare direct de pe smartphone — de la crearea expedierilor până la achitarea serviciilor. Migrarea la noua aplicație face parte din procesul de integrare a Nova Post într-un sistem european unificat, deja disponibil în15 țări din Europa. În cadrul acestei transformări, compania a modernizat oficiile, flota auto și rețeaua de poștomate, a dezvoltat infrastructura digitală, a lansat un nou site multilingv și o aplicație mobilă unică pentru clienții din întreaga Europă. Noua aplicație oferă mai mult control și flexibilitate în administrarea expedierilor, permițând utilizatorilor să:
  • creeze rapid și simplu expedieri;
  • achite livrarea direct în aplicație;
  • solicite curierul în câteva clicuri, indicând adresa de preluare, dimensiunile și greutatea coletului, precum și intervalul orar preferat;
  • urmărească expedierea în timp real prin funcția de tracking;
  • inițieze simplu returul expedierilor;
  • găsească rapid cele mai apropiate oficii și poștomate pe harta interactivă.
Prin această soluție digitală, Nova Post asigură un standard unitar de servicii pentru întreaga sa rețea europeană, indiferent de țara din care clienții expediază sau recepționează colete. „Observăm cât de rapid evoluează nevoile clienților. Oamenii își doresc să gestioneze livrările direct de pe smartphone. Noua aplicație Nova Post oferă totul într-un singur loc — de la crearea expedierii până la urmărirea coletului în timp real. Aceasta face serviciile și mai rapide și mai convenabile, demonstrând că livrarea poate fi simplă, eficientă și sigură”, a declarat Serhii Shapran, CEO Nova Post Moldova. După lansarea noii aplicații mobile, versiunea anterioară nu va mai funcționa. Pentru a continua să utilizeze serviciile Nova Post, clienții trebuie să instaleze aplicația actualizată, disponibilă în App Store și Google Play.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial