Oleg Brega: Dacă nu m-ați vrut în nicio funcție publică, iată-mă-s nevoit să fiu în opoziție

În pragul alegerilor prezidențiale și chiar de Ziua Națională a Limbii Române, într-o avalanșă vădit regizată, cele mai populare partide politice din R. Moldova și-au anunțat candidații la postul de președinte al țării. Pe această scenă politică fărâmițată, ici-acolo, mai apar personaje noi precum Oleg Brega, care și-a anunțat intenția de a intra în această cursă, însă nu a reușit să-și depună dosarul la Comisia Electorală Centrală. Despre Unirea cu România, obstacolele pe care le-ntâlnește pe plan politic, despre Moldova, la ai săi 25 de ani, despre creștinism și ateism, și multe altele urmăriți în interviul de mai jos.


Cu șase ani jumătate în urmă, în aprilie 2009, aici, sub zidurile Guvernului, erau bătuți oameni, protestatari pașnici reținuți abuziv sau chiar arestați abuziv de către poliție. Răpiți, pot să zic, din stradă. Reținerea se face pe bază legală. Te prezinți, motivezi și tot așa. Tinerii ceia erau răpiți din stradă și erau bătuți, aicea, în spatele Guvernului. Cineva de la Casa Presei a văzut asta. Eu eram reporter la JurnalTV și m-au sunat. Eu eram în fața Guvernului, urmăream protestele, filmam, mă rog, relatam. Era ora 10 seara, 8 aprilie. Am alergat să văd cum sunt bătuți oameni. Pe acolo, printre copacii ceia, am intrat, am văzut, am filmat, până când m-au observat și m-au bătut și pe mine.

Am identificat vreo doi dintre cei șase agresori. Unul singur era în uniformă. El a fost judecat și achitat, pentru că, zice justiția moldovenească, că nu i-a putut demonstra vina. Altul identificat e blondul cu plete lungi, Vitalie Burlacu, care, după aceea, a fost arestat pentru încercare de mituire de deputați cu câte un milion și ceva de dolari. A fost condamnat în lipsă și, iată, acum este iar fugar. Iar dosarul penal, în care eu sunt victimă, iar el, cumva, bănuit, o vreme, stă la Procuratura Municipală. Ivan Diacov face, acum, pe opozantul și pe corectul, dar sub oblăduirea lui, timp de șase ani până acum, nu s-a făcut nicio justiție. Și nu a fost tras la răspundere Vitalie Burlacu, de exemplu. Sau nu au fost identificați ceilalți patru. Burlacu a condus operațiunea de agresare a unui jurnalist și de jefuire a lui de două camere video. Deci, el nu m-a atins, din câte-am văzut eu. Dar mi-am pierdut un pic cunoștința, am stat cu fața-n jos, n-am văzut. Dar pe alții i-am văzut cum m-au agresat. Pe aceia nici n-au încercat să-i identifice.

Poate, dac-ajungeam vreun funcționar public, căci am candidat la mai multe concursuri, pentru diverse funcții publice, dac-ajungeam de partea cealaltă a baricadei, poate, cumva, aș fi fost și eu mai cuminte, înțelegător, mai iertător, mai sobru, mai diplomat. Dar dacă nu m-au lăsat nici la televiziunea publică, în funcția de director, de președinte al companiei, de membru în Consiliul de Observatori, nici în Consiliul de Coordonatori al Audiovizualului, nu m-au lăsat nici în Consiliul Anti-discriminare. Dacă nu m-ați vrut în nicio funcție publică pentru care eu mă simt capabil și cred că pot să fiu util societății, iată-mă-s nevoit să fiu în opoziție. Și să fac opoziție la modul serios, și ca artist, și ca jurnalist, și ca activist, și ca politician o fac. Nu știu ce fel de politician sunt eu, dacă nici măcar nu-s lăsat să candidez. Iată, la prezidențiale, vreau să candidez, iar ei îmi spun că trebuie să am un grup de 25 de oameni, pe care, neapărat, trebuie să-i plătesc. Cu ce să-i plătesc? Eu sunt șomer, eu nu am cu ce plăti întreținerea mea! Trebuie să merg pe bicicletă și să mănânc pesmeți de astă toamnă.

Un ONG, cu grant de la norvegieni, de la americani sau cu donații de la mulți cetățeni, binevoitori, cu vreo 100 de membri, cât a avut Asociația Hyde Park, în condiții ostile, de Guvern ostil, care ne hărțuia… Iată de ce, prin 2008, chiar am lichidat Asociația Hyde Park, după cinci ani de existență oficială. Am autolichidat-o și activăm acum neformal, ca să nu mai putem fi presați. Deci dacă am putut supraviețui în acela condiții ostile, dacă am putut gestiona transparența, nu au putut să ne facă dosare penale, să ne prindă cu ceva, delapidări de fonduri, cum au făcut alți ONG-iști… Unii au intrat în ilegalitate sau au dispărut din țară, ca LADOM sau Comitetul Helsinki, de la care președintele s-a legat cu mafia, doar ca să scape de dosare penale. Înseamnă că suntem capabili. Dac-am putut gestiona un ONG ca Hyde Park-ul , cred că putem gestiona și o țară ca Republica Moldova. Care nu-i chiar țară, trebuie să recunoaștem, e așa, o caricatură… Cu simțul umorul poți s-o diriguiești.

Lasă-l pe Plahotniuc să existe, dacă-și poate demonstra averile și legalitatea acțiunilor sale de până acum. Dacă nu, lasă-l să existe, dar după gratii, cumva, cum stă și Vlad Filat. Dar și Filat, cred că, merită un proces transparent și corect. Nu așa. El, pentru mită de 250 de milioane, stă închis și a stat tot timpul închis, iar cel care i-a dat mită, pentru 5 miliarde fraudă, stă în arest la domiciliu! Și asta se vede cu ochiul liber că nu-i justiție echitabilă și corectă. Nu știu dac-o să aibă măcar Shor procesul transparent, dar la Filat nu s-a permis accesul în instanță, să vedem argumente folosesc ei.

Cât nu are oameni cu atitudine, care să știe legile, să-și cunoască drepturile, să și le apere sau să le fi câștigat în lupte, nu neapărat cu arma-n mână, la Nistru, de exemplu, ci în lupte din astea, în instanța de judecată, în stradă, cu petiții… Asta-i lupta democratică, legală, a unui cetățean. Cât timp Moldova nu prea are astfel de cetățeni, nu prea este stat. Majoritatea dintre cei pe care-i cunosc activi, implicați, fie au dublă cetățenie, fie sunt de altă etnie. Deci, moldoveni, ca cetățeni activi, nu prea avem. Deci încă nu există Republica Moldova, chiar dacă în calendar scrie că-s 25 de ani de când și-au proclamat independența, prin voia Moscovei sau urmând exemplul Ucrainei și al altor republici din Uniunea Sovietică.

Îndemnam, o habă de vreme, oameni – Votați contra tuturor!”. Cum? Strică buletinul de vot, dă-i cu ștampila în toți. Sau puneam un în paranteză N, ca să iasă „în to(N)ți”. Îmi păreau toți politicienii corupți, incompetenți, impotenți, impostori, și îmi par în continuare. De asta m-am apucat să candidez eu însumi. N-am pe cine să susțin! Dar sunt, în diverse formațiuni politice, sunt oameni sinceri, naivi sau corecți, principiali, dar care-s eclipsați de oportuniști. Oamenii aceștia ar putea să formeze un grup civic sau o mișcare politică cinstită, onestă. Eventual, să creeze o clasă de politicieni profesioniști. Dar, deocamdată, n-ar cine să-i adune.

Cred că ne face un mare deserviciu religia creștin ortodoxă. De aceasta sunt și ateu activ militant. Mai ales când văd că Biserica se bagă prea mult în treburile de stat, se bagă în școală, în spitale. Mă mir că n-au făcut încă la Guvern vreo capelă, ceva, ca să slujească. Dar este peste drum Catedrala și se duc ăștia, din când în când, și pupă poala popei. Chiar dacă el este protestant, cum era Ghilețchi, sau Filat sau alții. Chiar dacă ei sunt atei sau au fost vreodată militanți activi în timpul sovietic. Mulți dintre sunt născuți în URSS, ca mine și se duc acum și pupă poala popei. NU l-ați văzut pe Voronin cu Lupu? Ctitoreau dea construcții, dea mănăstiri… Băi, voi, Partidul Comuniștilor, care ați prigonit toate bisericile și mai ales pe asta ortodoxă, acum, ctitoriți mănăstiri?! Deci, ipocrizia, prefăcătoria lor și a cetățenilor care-i aleg și care le tolerează astfel de comportament sunt motivele pentru care Republica Moldova o duce atât de rău și pentru care este necesar să facem o schimbare radicală pornind de la noi înșine.

Majoritatea sunt niște creștini de ocazie, de nevoie, pentru c-așa-i tradiția. Ne ducem la nănașul și stăm degeaba, că azi e sărbătoare-n calendar, e cu roșu-n calendar și nu se lucrează. Când e vorba de nu lucrat, sunt bucuroși, de sărbătorile de stat și de sărbătorile bisericești. Dar altfel, habar n-au, niciunul dintre ei n-au citit Biblia. Căci dacă citești Biblia, devii ateu pe loc! Pe dată-ți dai seama cât este de veche, prăfuită, de sălbatică, de sângeroasă cartea ceea. Cât e de primitivă! Ei nu citesc! Și nici nu ascultă ce spune popa! De-atâta și popa vorbește bolborosit la biserică, ca să nu se înțeleagă ce spune, pentru că spune inepții. Și ca să pară misterios, se îmbracă-n rochie, de aceea dă cu tămâie să iasă fum, să te amețească. Puținii care se duc la biserică sunt mai întunecați decât cei care preferă să stea acasă și să nu se ducă nicăieri. Deschid din când în când poarta popei, când vine de Botează sau cu alte ocazii, pe-acasă, să le ceară bani, pentru că așa face toată lumea. Și cum să intri-n gura lumii? C-altfel, dac-ar fi după voia lor, nici bani nu i-ar da, nici nu i-ar deschide ușa, nici n-ar mai face crucile alea deasupra ușii, deasupra geamurilor, nu și-ar mai boteza copiii. Dar, gura lumii, ce-o să zică gura lumii?

Ar putea să creadă c-am jefuit o bătrână, c-am violat o oaie… Multe-o să găsească, dar nu cred că au cu ce să mă șantajeze. Poate de asta și-i deranjez? Poate de asta și au făcut pragul acela birocratic, inaccesibil pentru mine? Ca nici măcar să nu intru-n vizorul lor, ca să nu aibă cu ce se ocupa laboratoarele lor de discreditare. Ei preferă să aibă candidații lor controlați. Și-o să fie candidați independenți, care-o să reușească să strângă și 15 mii, și din 20 de raioane, și câte 600 din fiecare raion. Chiar peste noapte! Dacă vă aduceți aminte, la primăria Capitalei, Mihai Godea în două zile a reușit să strângă 10 mii de semnături! Eu, într-o lună, n-am reușit decât o mie să adun, tot independent ca el. Dar el în două zile a reușit! Interesant, dacă-i bun… Atât de bun, încât partidul lui nu există! Dar a format și un partid, trebuia să aibă cel puțin 4 mii de membri pentru fondarea unui partid. Acum nu se aude, nici nu a participat la alegeri, îmi pare că. Și a ajuns consilier prezidențial. Deci e clar că-i cu mafia. Dar eu nu-s de-acela! Pe mine n-au cu ce să mă șantajeze! Și încearcă să mă marginalizeze.

Dacă nu se răzgândește tovarășul coordonator și să zică „Mmmm, nu-s bune alegerile astea. Dă ordin acolo, la Curtea Constituțională. Anulăm! Ceva n-o fost bun și numim, prin ordin de la Nobil, pe viață, moștenitor de tron”. E posibil și așa ceva! Și moldovenii, mulți dintre ei, o să accepte și așa chestia asta. La ce să te aștepți de la o turmă de mioare?

Am fost și rămân unionist. Odată eram unionist activ, înflăcărat, când asta era interzis și pentru asta puteai să stai închis. Și chiar am stat de câteva ori închis pentru activități unioniste. Acum, mi s-a răcit entuziasmul și elanul unionist, pentru că oricine poate să facă chestia asta, în primul rând. Pentru că guvernarea a pus mâna-n creștetul unioniștilor și le permite accesul la Rublika, site-uri pe Internet, iată, au de gând să le dea și televiziuni. Le permit marșuri, poate că și-i finanțează în vreun fel, deci nu vreau să mă asociez cu așa guvernare. Ideea unionistă e bună, dacă Unirea se va face pașnic, legal, prin referendum, cu voința majorității populației sau prin decizia politică a Parlamentului. Dar nu știu dacă poate fi schimbat statutul țării doar prin decizie, fără referendum. Evident, sunt împotriva unei Uniri cu forța, cu armata sau în circumstanțe ca-n 1918, pe timp de război, cu stres, cu armata rusă la graniță, și tot așa. Dar, în mod sigur, Republica Moldova poate supraviețui și independentă.

Plahotniuc a demonstrat, până acuma, că este un coordonator flexibil. Și, dacă a văzut, pe timpul guvernării lui Voronin, că nu poți să te împotrivești europenizării, că nu poți să te împotrivești ideilor unioniste, acum a întors macazul. Și exploatează aceste idei, ca tot el, vorba Dictonului, „la vremuri noi, tot noi”, să rămână în spate cu sforile.

Îi doresc Republicii Moldova, dacă mai vrea să rămână ca stat, pe harta asta pe care au croit-o Hitler cu Stalin, să fac-un efort, să-și înțeleagă soarta, să-și ia soarta-n mâini și să nască cetățeni. Cât timp Republica Moldova nu are cetățeni, ea rămâne un proiect politic de conjunctură, sub semnul provizoratului și care, într-o bună zi, se poate trezi din nou gubernie a Rusiei sau trei județe în România Mare. Dacă vrea să existe ca stat independent și următorul sfert de secol sau măcar următorii câțiva ani, va trebui să se ia în mâini, să-și ia soarta-n mâini. Populația de aici să se simte ca cetățeni, să citească măcar o dată Constituția sau măcar Declarația de Independență și să înceapă a acționa ca și cum ar fi cetățeni, locuitori într-un stat de drept, democratic, european. Altfel, rămânem o amintire tristă.