Connect with us
"
"

Important

#mediciinoștri (III): „Cu ajutorul ei l-am salvat pe tata”

Publicat

pe

Moldova.org continuă campania #mediciinoștri prin care cititorii noștri aduc mulțumiri medicilor pentru grija pe care o au. În continuare, citiți încă două istorii trimise de cititorii noștri.

Marina Gurduială

Înainte să ajung la Marina, aveam un medic de familie din aceeași instituție. Eram însărcinată, cu copil mic care plânge și eu oricum stăteam câte o oră jumătate la dânsa sub ușă. Și eu am zis NU. Eram însărcinată în 38 de săptămâni când am mers la medicul-șef al instituției și i-am cerut să mă schimbe la Marina Gurduială. Copilul, până la un an, trebuie să meargă în fiecare lună la control. Știind că am un copil nou-născut și altul de doi ani, mi-a fost greu să merg la cineva care nu-și face jobul cum trebuie. Și am reușit să merg la doamna Gurduială, care și ea era însărcinată atunci. Era și este bine cu ea, îmi consultă ambii copii. Apoi a ieșit în concediu de îngrijire a copilului și a stat doar jumătate de an acasă. Eram super încântată când s-a întors, că aveam doi copii mici, care sunt mai bolnăvicioși. La ea putem să apelăm și pe mesennger și la telefon. Mereu este binevoitoare, deschisă. Îmi place că este de vârsta mea, adică tânără. M-am convins că sunt oameni de vârsta mea care cunosc foarte multe și sunt profesioniști. De multe ori am apelat la ea de urgență. Al doilea copil deseori avea otite. Odată am încurcat programul ei și am venit la 12:30 când ea își terminase ziua de lucru. Întâmplător, am întâlnit-o pe scări și i-am zis: „eu la 13 o să vin la dvs. ca să-mi dați îndreptare la ORL sau ce să fac?” Ea mi-a zis că programul ei s-a terminat, dar mi-a cerut să merg la ea în cabinet că o să vină imediat. A venit, l-a consultat, mi-a dat toate îndreptările fără să-mi spună, așa cum o fac alți medici, „vino mâine”, „nu am timp, eu deja sunt plecată”. Este omul care îți acordă atenție, timp, chiar și din timpul liber sau predestinat altei activități. Doamna Gurduială are o asistentă medicală, care și ea este de treabă. Chiar dacă este rând, ele reușesc să-i primească și pe cei care vin cu urgențe. Cred că au prioritățile puse corect față de pacienți. Ele o să ia de urgență oamenii cu febră mare, fără să-i țină jumătate de zi sub ușă. Acum, fiind în carantină, dacă avem de apelat la ea, o vom face. Noi știm că ea niciodată nu o să ne zică nu. Știu că o să încerce ne ajute, de la distanță. Deocamdată încă nu am apelat și asta este bine.

Carolina Gajinschii, Chișinău

Paulina Jîmbei

Unul dintre medicii despre care aș vrea să vorbesc este doamna Paulina Jîmbei – Șefa Secției nr. 4 din cadrul IMSP „Toma Ciorbă”, boli infecțioase, din 2006.
Cu un caracter de fier și un doctor de la Dumenzeu.
Un specialist care te citește de la distanță și care pune suflet în orice pacient pe care reușește să îl salveze și suferă atunci când, din păcate, unii pacienți decedează.
Prin mâinile ei au trecut mii de pacienți, printre care și tata, care acum 17 ani a luat o hepatită de la un cabinet stomatologic. Hepatita peste ani s-a transformat într-o ciroză hepatică. În toți acești ani, Doamna Paulina a avut grija că această ciroză să poată fi stagnata maxim posibil, asta prelungindu-i viață tatei. Tot ea, văzând că tata este un bărbat care are 4 copii încă mici (frații mei aveau pe atunci 11 și 5 ani), m-a sunat și m-a sfătuit să fac tot posibilul să îl convigem pe tata să accepte o operație de transplant de ficat, căci asta ar fi unica salvare, și să căutam specialiști care ar putea să îi facă operația.
Dacă nu era Doamna Paulina, care pe lângă grija să față de tata de ani de zile dar și puterea sa de convingere că doar un transplant de ficat l-ar putea salva, nici nu vreau să îmi imaginez cum era viața fară tata acum…
Pentru familia noastră, doamna Paulina este unul din doctorii de la Dumnezeu.
Stiu că este acum în prima linie, în lupta cu coronavirus în Republica Moldova și sincer, zilnic mă rog pentru ea și îmi fac griji. Sper din tot sufletul să trecem cu toții peste aceasta perioada nu ușoară pentru noi.

Alesea Brînzilă, București

Așteptăm istoriile tale despre medici la [email protected]!

Lifestyle

6 cartiere post-comuniste superbe, unde ai vrea să locuiești

Publicat

pe

De către

PE SCURT

În vremea comunismului, blocurile erau simboluri ale politicii locative egalitare. Iar mai târziu au devenit un simbol al căderii acestui regim: erau văzute ca  murdare, inconfortabile și urâte. Câteva decenii mai târziu, când Europa de Est a fost afectată de „extinderea urbană” – extinderea necontrolată a orașelor – locuitorii acesteia au apreciat din nou blocurile vechi: verzi, pline de lumină și dotate cu infrastructură socială. Am întrebat șapte jurnaliști din Est despre exemplele lor preferate.

PE LUNG

1. În cartierul Petriny din Praga trăiești ca în parc 

Robert Břešťan

Enlarge

01_Petriny
Foto: Postcard, privat

Cartierul Petriny nu arată de parcă ar avea ele mai vechi blocuri din Praga sau ca unul dintre primele cartiere din fosta Cehoslovacie. Dar este. Casele au fost construite între 1959 și 1969. În acea perioadă, arhitecții mai puteau lua în considerare calitatea vieții: dacă există suficiente școli, centre comerciale, pub-uri sau locul unde ar trebui să fie oficiul poștal. Pentru blocurile mai noi, nu a existat „timp” pentru aceasta, iar rezultatul sunt „casele pentru iepuri”, nepopulare.

Dar Petriny a fost și este încă popular. Accesibilitatea transportului este bună, există aer curat aici, este aproape de centru (acum și mai aproape – stația de metrou a fost deschisă cu câțiva ani în urmă). Copacii cresc aici de 50 de ani și oamenii au senzația că trăiesc într-un parc. În zona aceasta au fost construite și case noi moderne, doar că după anul 2000. Popularitatea locului înseamnă că aici există o cerere imensă de apartamente, iar prețurile sunt destul de mari.

2. Satul Chekist – perla arhitecturii de
avangardă sovietică din Ekaterinburg

Dmitry Moskvin

Enlarge

02_Yekaterinburg
Foto: Hotel Iset, Photo: Kudrjavcev Aleksandr, CC BY-SA 3.0

Această zonă rezidențială a fost construită în stilul constructivismului. Inițial, acolo s-au stabilit 2.000 de ofițeri NKVD. Acești oameni au devenit noua aristocrație a URSS. Avangarda a dictat viața rezidenților: apartamentele nu aveau bucătării, dar au aveau telefoane și radio. Satul avea o baie publică, o spălătorie, o grădiniță, un magazin, o sufragerie și un club de agrement. Hotelul Iset cu 10 etaje care se ridică deasupra satului a găzduit inițial rezidenți singuri (fără însoțitori). Hotelul a dobândit un statut de simbol informal al orașului Ekaterinburg (pe atunci numit Sverdlovsk) în epoca sovietică.

În anii 2010, Satul Chekist a devenit un loc la modă. Acolo s-a mutat clasa creatoare a societății: arhitecți, artiști, jurnaliști, diverși cunoscători ai avangardei. A devenit un loc pentru evenimente culturale. În fiecare an la Ural Music Night are loc un spectacol muzical colorat pe ferestrele hotelului, ținut de ansamblul Drugoi Orkestr. În fiecare sâmbătă la prânz, localnicii invită doritorii într-un tur al zonei și arată câte un apartament autentic.

Orașul este o oază calmă de verdeață în centrul metropolei și oferă o pauză de la zgomotul orașului, mai este un punct de întâlnire pe timp de vară. O mulțime de legende urbane înconjoară zona. Cel mai misterios loc sunt coridoarele subterane complexe care leagă complexul de clădiri.

3. Nowa Huta din Cracovia – de la junglă periculoasă
la un loc cool, stilat și contemporan

Martyna Nowicka

Enlarge

03_Nowa-Huta
Foto: Boaski, CC-BY-SA 2.0

Trebuia să fie perfect. Când Tadeusz Ptaszycki a început să proiecteze Nowa Huta (Noua Siderurgie), orașul satelit al Cracoviei în 1949, și-a bazat planurile atât pe orașele ideale renascentiste, cât și pe orașele-grădină Howard. Orașul nou, care mai târziu a devenit unul dintre cartierele Cracoviei, a fost construit pentru a oferi locuințe lucrătorilor industriali ai morii din apropiere – bine planificat și verde. Până la sfârșitul erei comuniste, districtul și-a pierdut cea mai mare parte din farmec, grădina neglijată devenind o junglă periculoasă.

Ceea ce îl face special, printre raioanele create prin extinderea urbană necontrolată în anii nouăzeci, este planificarea urbană și siguranța – doar 1% dintre locuitorii săi consideră că Nowa Huta este periculos. Companiile imobiliare afirmă că numărul apartamentelor vândute este mai mare decât în ​​orice alt cartier. Prețurile mai mici pot fi un factor, dar Huta are în mod incontestabil ceva de oferit tuturor: tinerii profesioniști apreciază transportul public bun, familiile – proximitatea serviciilor de îngrijire și educare a copiilor. Dar există, de asemenea, o mulțime de zone verzi, un centru cultural, două teatre și multe zone comerciale: viața acolo este ușoară.

4. Uránváros în Pécs nu mai este un loc secret

Ervin Gűth

Enlarge

04_Uranvaros
Foto: 1963, Fortepan - ID 2199

La începutul anilor ’50, Partidul Comunist a oferit un rol nou unei zone care a fost anterior pe limita vestică a orașului Pécs din Ungaria, care a funcționa ca zonă de călărie și aeroport. Numele acestei noi părți a orașului, născut înaintea Războiului Rece, a fost păstrat în secret: Uránváros. Orașul Uranium a fost construit pentru minerii care au scos minereu de uraniu din Munții Mecsek pentru export în Rusia. 

Meritul acestui nou district, mai confortabil, și cel al rezidenților săi, care diferă de coloniile anterioare de mineri, rămân vizibile până în prezent. Acest lucru se datorează în mare măsură lui Ödön Dénesi, căruia i s-a încredințat planificarea cartierului. El a împărțit zonele în blocuri mici, evitând astfel atmosfera alienantă a orașelor mai mari. 

Chiar și astăzi, proporția dintre spațiile verzi și rețeaua de străzi bine planificată face cartierul să fie plăcut, mai ales în contrast cu numărul mare de blocuri de beton construite în anii ’60 -’70.

Ba mai mult, Uránváros este plin de comori ascunse precum statui, sculpturi în relief, fântâni și mozaicuri, deoarece 0,2% din investiția de dezvoltare a fost cheltuită pe opere de artă. În ultimul deceniu, cartierul a devenit din nou popular printre familiile tinere și astfel conducerea orașului i-a dedicat o atenție specială.

5. Plattenbau, ascuns într-o pădure a
fostei Republici Germane Democrate

Steve Nauke

Enlarge

05_former-GDR
Foto: Steve Nauke

Între pădure și pajiști, la sfârșitul anilor `80 și fără documente legale a apărut Plattenbau – pe pământul unei femei care a fugit de mult timp din orașul Herrnhut din estul Germaniei, situat lângă granița poloneză și cehă. Instituția care gestiona apa în Germania de Est a construit clădirea pentru a planifica un baraj în apropiere, dar următorul lucru care s-a întâmplat a fost anul 1989, apoi au venit foștii lucrători contractuali vietnamezi, apoi lipsa locuitorilor și în final s-au mutat aici rezidenții de astăzi, un studio de înregistrări, ateliere și punk rock-ul.

Între timp, proprietarul terenului a apărut și a vândut aici proprietăți locatarilor noi activi. Aproximativ 11 dintre aceștia locuiesc și lucrează acum pe 2000 m² în clădirea în formă de H, cu două etaje și un acoperiș plat. Achiziția a fost ieftină și chiar reconstrucția a fost ieftină. Unde erau înainte camere mici cu tapete cu flori, acum sunt bucătării mari fancy, cu ferestre mari, un balcon imens și cei 11 intenționează să locuiască și să lucreze zgomotos în acea zonă foarte calmă.

6. Noul Belgrad este cel mai bun Belgrad

Jelica Jovanović

Enlarge

06_New-Belgrad
Foto: mabi2000, CC-BY-SA 2.0

Nu cu mult timp în urmă, mulți s-ar fi încruntat când ar fi auzit numele de noul Belgrad. Cea mai tânără municipalitate din Belgrad a fost cea mai puțin populară de ani buni, dar lucrurile se schimbă în favoarea sa. 

Imaginează-ți noua capitală a Iugoslaviei socialiste, situată pe fostul „Pământ al nimănui, pământ al tuturor” – vaste câmpii mlăștinoase dintre vechiul Belgrad și Zemun. Acest oraș din interiorul orașului este un loc de blocuri experimentale, un laborator de urbanism, proiectare arhitecturală și tehnologii de construcție testate pe parcurs, ce adăpostește 250 000 de locuitori.

Se poate observa transformarea continuă a modernismului, de la pavilioane foarte moderne (blocul 7 și 7a), prin blocurile 1 și 2 – deja pe cale de a deveni o moștenire culturală, sau blocurile 45 și 70, cunoscute pentru deosebirea izbitoare de covârșitoarea „industrie de agrement” care definește în general capitala situată pe mal de râu. Este cunoscut și pentru terenurile de baschet: fiecare bloc are unul. Cei mai buni jucători de baschet din regiune sunt crescuți printre blocuri.

Noul Belgrad a îmbătrânit bine. Rămâne amestecul de oameni din toate mediile sociale și economice, toate vârstele, multe naționalități. Este iubit atât de vechii, cât și noii săi locatari.

Antibonus: Porțile orașului, frumoase de la distanță

Enlarge

07_Chisinau
Foto: Mirek237, Wikimedia

Georgeta Carasiucenco

La sfârșitul anilor 1970 – începutul anilor 1980, a început construcția Porților Orașului Chișinău. Ele sunt amplasate pe bulevardul Dacia și sunt ultimele clădiri care te petrec atunci când te îndrepți spre aeroport. 

Blocurile sunt construite din beton armat și cel mai înalt are 24 de etaje și o înălțime de circa 70 metri. Cei care au proiectat clădirea au fost arhitecții Iulia Skvorțova, Aracadii Markovici și Anatol Spasov, după ideea arhitectului Iuri Tumanean. Cei trei specialiști au muncit la cel puțin 50 de schițe.

Porțile Orașului, un exemplu al arhitecturii târzii a fostei Uniuni Sovietice și un prestigiu odinioară pentru cei care au primit apartamentele în aceste blocuri, astăzi sunt într-o stare deplorabilă.

Obiectivul turistic arhitectural sau cum mai este considerat – fața Capitalei – este murdar și neîngrijit. Locatarii spun că edificiile sunt populare în rândurile șobolanilor. Pe deasupra, din cauza rozătoarelor care rod fire de la ascensoare, acestea se strică des. Pereți mâzgâliți, cutii poștale distruse și neplăcut- asta poți să vezi și să simți atunci când intri pe unele paliere. Clădirile nu au fost niciodată reparate, iar oamenii care locuiesc la primele etaje se plâng că în apartament mereu este frig. 

Așa cum scria Moldova.org în reportajul despre Pandemia ne-a mutat la sat, tendința, înainte de pandemie era că oamenii se mutau din blocurile vechi în cele noi. Agenții imobiliari spun că multe blocuri vechi din Chișinău au termenul de exploatare expirat, motiv pentru care ele nu mai sunt locuibile. Unele blocuri vechi, sovietice din Chișinău au probleme asemănătoare ca clădirile Porțile Orașului. De fapt, ele nu se deosebesc prea mult de Porțile Orașului. Singurul avantaj ar fi vederea panoramică asupra Chișinăului și asupra Grădinii Botanice și drumului care duce spre aeroport.

 Acest articol face parte din proiectul media crossbroder „Off the beaten track” lansat de n-ostHlidaci PesSzabadpecsKrytyka Polityczna și Moldova.org. Proiectul este finanțat de fondul internațional Visegrad.

Citește mai departe

Lifestyle

Pandemia ne-a mutat la sat

Publicat

pe

PE SCURT

Chiar și pâna la pandemia de coronavirus mulți dintre locuitorii marilor orașe din întreaga lume se gândeau că o viață în sat ar fi mult mai atrăgătoare pentru ei. Se pare că pandemia e fost exact impulsul de care mulți aveau nevoie pentru a înțelege că viața în sat poate avea farmecul ei, mai ales atunci când plăcerile orașului cum ar fi teatrele, cinematografele, concertele sunt interzise.

Atât în Republica Moldova, cât și-n alte țări, agențiile imobiliare au înregistrat un interes sporit față de casele la sol, în sate, dar și creșterea prețurilor acestora.

Astfel, pandemia de coronavirus a modificat relația noastră cu propriul spațiu de locuit.

PE LUNG

Diminețile Rodicăi Chitic arată diferit acum. Deschide ușa și lasă să intre în casă ciripitul păsărilor și mirosul de primăvară. Privește în jur și se simte împlinită: în fața ei se întinde o frumusețe nemaipomenită. Pisica se apropie și se gudură drăgăstos la picioarele femeii. Rodica se grăbește să hrănească animalele trezite odată cu răsăritul. Apoi coboară în grădină, verifică căpșunile și se uită la ceapă. Este recunoscătoare.

Până în 2017, femeia a locuit în apartament în orășelul Drochia, acolo unde timp de 35 de ani a crescut și educat două fete, unde a fost profesoară de limba engleză și directoare a Liceului Teoretic „Bogdan Petriceicu Haşdeu”. Acolo a legat prietenii, și-a făcut fini și cumetri.

Dar într-o zi de vară femeia a fost întrebată la un moment dat de ginerele ei, încântat de locurile frumoase din Văratic: Voi ați vrea să trăiți la țară? Tu ai vrea să revii în satul tău? Să te gândești la propunerea noastră!

Enlarge

foto-FAMILIA
Sursa: Facebook/Casa Varatic

Ideea a încolțit cu trei ani în urmă, în 2017, când Rodica și întreaga ei familie au mers la Văratic, la dorința fiicei Laura să o viziteze pe bunica ei și să petreacă timp împreună, toate cele patru generații. Laura planifica să stea o singură zi în sat, pentru că era conștientă de condiții: toaletă afară, fără apă caldă la robinet, fără aparat de cafea și televizor cu ecran plat. Însă o zi s-a transformat în trei. Copiilor le-a plăcut libertatea de a zburda dis-de-dimineață desculț pe malul Ciuhurului, calul, gâștele, pisica, puii, păscutul vacilor. Tot atunci, ginerele Rodicăi, soțul Laurei, încântat de locurile frumoase din Văratic, a întrebat-o: „voi ați vrea să trăiți la țară? Tu ai vrea să revii în satul tău? Să te gândești la propunerea noastră!”

Atunci a încolțit ideea. Fiica Rodicăi, Laura, și soțul ei s-au gândit că bucuria unei vacanțe la țară, pe malul apei, ar trebui împărtășită și cu alte familii. Așa au motivat și părinții să se mute la țară și așa au construit de la zero două case de vacanță (Casa Văratic), duș și apă caldă, toaletă în casa, mașină de spălat vasele, aparat de cafea, dormitor cu pat mare și un teren de joacă în fața casei.

„Bine, ne ducem la țară și ce facem noi acolo? Noi de treizeci și ceva de ani nu mai știm cum se ține un pui, o găină, o rață, o gâscă, un iepure, cum se prășește?!” îi spune soțul Rodicăi. Dar bucuria de a-i vedea pe nepoți jucându-se pe iarbă cu animalele ori pe malul râului, așa cum a copilărit Laura, i-a motivat încă mai mult pe soții Chitic să renunțe la viața de apartament și să se mute la țară, acolo unde acum „dau un sens vieții”.

Enlarge

IMG-1aab78df0a96b9857de8d33edfcf15a4-V
Foto: Rodica Chitic, Casa din Văratic înainte să fie renovată, 2017

Casa a fost construită în anii ‘50 ai secolului trecut de medicul șef al satului – Piotr Procopovici – din lampaci (cărămizi de lut) cu poduri înalte de trei metri, cu sobă și verandă. Au reparat acoperișul, au schimbat câteva geamuri cu altele din lemn, au făcut o construcție adiacentă pentru duș și toaletă ca să aibă condiții în casă, au pus podele noi din scândură, au curățit soba și au zugrăvit pereții interiori. „Meșterii ne-au îndeplinit poftele de o casă bătrânească, însă cu condiții moderne”, spune Laura în grupul Mă mut la țară – Moldova.

Cât despre pandemia de coronavirus care ne-a închis în case, Rodica Chitic spune că aceasta ne-a trezit la realitate și pe unii i-a pus pe gânduri, să ne întrebăm „dacă este bine să ne blocăm în cutiile acestea betonate, care creează un mare disconfort”.

Enlarge

2020
Casa în care locuiesc soții Chitic, 2020

Mă mut la țară

Comunitatea de pe facebook Mă mut la țară – Moldova, a fost creată recent de Nata Albot, „încurajând în conaționalii noștri dragostea de viață la țară. Satele noastre merită o a doua șansă. Ele au nevoie de entuziaști, cu vise mari și niște rezerve financiare pe care să vrea să le investească pentru a renaște viața de la țară”.

În această comunitate am găsit-o pe Laura, împărtășind din dragostea ei față de casele la țară. „Eu cu soțul ne gândim la bătrânețe sa ne mutam la Văratic”, scrie ea într-un comentariu pe Facebook.

Pandemia de coronavirus a determinat oamenii să fie mai interesați de casele la sol, în sat. Dacă înainte de pandemiei tendința era mutarea din blocuri vechi în cele noi, acum toți se orientează spre casele la sol, explică Iulia Herța, directoarea departamentului de marketing și relații cu publicul a agenției imobiliare Proimobil. De asemenea, clienții preferă apartamentele lângă parcuri sau să aibă terase.

Agenția imobiliară a sesizat un interes sporit față de suburbiile Chișinăului: Tohatin, Durlești, Pădurea Domnească, Dumbrava. „Interesul este mult mai mare. Toată lumea a început să lucreze remote. Și ei nu mai au atât de mare nevoie să se deplaseze undeva în oraș și preferă să aibă o casă cu o curte unde să poată ieși să se plimbe”, explică Iulia.

Dacă este cerere și prețul crește. Iulia spune că o casă în suburbie costă de la 40 de mii de euro în sus, cu condiții decente de trai. Cam atât costă și un apartament cu două camere în Chișinău. Dar prețurile au crescut pentru casele la sol, situate în suburbia Chișinăului. „Acum este mai simplu să vinzi o casă decât un penthouse”, spune Iulia. „Se întâmplă ca la o casă să fie câte 2-3 clienți și unul dintre ei să propună mai mult. Oamenii caută case alături de natură unde să poată ieși să se plimbe sau să aibă o curte mai mare”, concluzionează Iulia Herța de la Proimobil.

„De două luni huzurim”

Actrița Olesea Sveclă împreună cu soțul ei, Anatol Durbală, s-au mutat pe 22 martie din Chișinău la Șoldănești, acolo unde părinții Olesei au casă la sol. După două săptămâni de autoizolare în apartament în care cei doi copii mici erau foarte greu de stăpânit, familia a ales curtea de la Șoldănești.

„Am noroc că mama gătește. Noi mai mult avem grijă de copii. Eu hrănesc copiii, pe urmă Anatol are ore cu Casandra, învață poezii sau ghicitori, ca să nu stea pe afară prin glod și prin țărână. Seara ne ducem și alergăm pe stadion cu toții. Cumva, noi ne-am luat un respiro, de care noi aveam nevoie demult de el, dar aici cumva ne simțim bine, mai ales că sunt și mama, și tata și sunt foarte happy că sunt cu nepoții și ei cresc aici în libertate, la aer curat”, explică Olesea. „De două luni huzurim, cum se mai spune”, glumește ea.

Olesea presupune că după încetarea restricțiilor, ar putea fi organizate câteva spectacole, însă faptul că ele adună foarte multă lume și ar exista un risc sporit de infecție, teatrele ar putea rămâne închisă până la toamnă. În așa caz, dacă familia nu va putea merge la mare, vor sta în continuare la Șoldănești. „Practic, ne-am adus aici toată casa”, spune actrița.

Această perioadă a determinat-o pe Olesea să se gândească că dacă ar putea schimba locuința de la Chișinău, ea ar opta pentru o casă mai mare și o curte. „În caz de o pandemie, este sănătos din punct de vedere psihologic și fizic la casă pe pământ decât în apartament”.

Și-n alte țări există cerere pentru case la sol, în sate

El Pais scrie că spaniolii au început să se mute din centrele urbane în sate. „80% din cererile pe care le primim sunt de la clienți care doresc să părăsească orașele în care operează, Madrid, Barcelona și Malaga”, spune Enric Jiménez, fondator și CEO al companiei imobiliare SomRIE din Spania. Tot el spune că clienții vor să se mute și-n suburbiile orașelor, nu doar într-un sat îndepărtat și a sesizat că în timpul carantinei, cererea pentru casele conectate la internet a crescut. Asta se datorează în mare parte și joburilor care pot fi făcute la distanță, având doar acces la internet.

În Marea Britanie se vorbește deja de „renaștere rurală”. Potrivit unui sondaj făcut de o companie de imobiliare din Marea Britanie, Savills, aproximativ 49% dintre cei chestionați au spus că vor fi mai înclinați să lucreze de acasă chiar și după ridicarea restricțiilor.

„Este clar că actuala criză i-a determinat pe oameni să se gândească mai mult la spațiul în care locuiesc, la lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult într-o casă și, în unele cazuri, unde vor să locuiască”, a declarat Lucian Cook, reprezentantul companiei Savills.

De asemenea, sondajul a descoperit că 71% dintre clienții care au până la 40 de ani este important să aibă o grădină sau un spațiu în aer liber. Aproape patru din 10 (39%) oameni au declarat că acum li se mare mai atrăgătoare o casă la sol, în sat.

Citește mai departe

Lifestyle

Pâinea cu maia, o sectă în care vrei să intri

Publicat

pe

De către

Pandemia asta ne-a închis în casă și ne-a trimis la origini. La propriu și la figurat. Rafturile golite de drojdie din supermarket, dar poate și un fel de plictiseală amestecată cu curiozitate, m-au convins și pe mine să cultiv acasă maia – un amestec de bacterii minune folosit mii de ani la producerea pâinii. Se pronunță maiá, cu accentul pe al doilea „a”. 

Recunosc că, la început de pandemie, mă împotriveam cu înverșunare curentului și invaziei de poze cu pâini de pe rețelele de socializare și eram sigură că nu voi deveni și eu „băbuța gospodină” sau „hipsterul brutar”. Mai ales că pâinea nu dispăruse din comerț. Am început însă să fiu mai atentă la tipurile de făină existente, am cumpărat un pachet, apoi încă unul, iar când mi-am dat seama că am un raft întreg și că sunt pe jumătate intrată în „sectă”, mi-am făcut curaj și m-am apucat de prima pâine din viața me. Cu o mână în vasul de aluat, cu telefonul în cealaltă, unde prietena mea Raisa îmi ghida pașii, cu vârful nasului de făină și ochii debusolați de la atâția termeni noi, am scos-o în capăt! Au urmat alte zeci de pâini – iar fiecare mi-a oferit șansa unei călătorii în trecut, în amintirile din copilărie cu cuptorul încins și brațele puternice ale bunicii care plămădeau de zor. Un test de răbdare și dedicație de care habar nu aveam că sunt capabilă.

Pentru că aceste bacterii trebuie să „mănânce” o dată la 12 ore, mă trezesc și adorm cu gândul la maiaua din borcan. Am grijă să le hrănesc cu făină din cea mai aleasă, mă bucur ca o mamă când cresc bine, iar, uneori, pe timp de noapte le iau cu mine în dormitor – unde e mai cald. Înainte să mă suspectați de nebunie, vă invit să descoperiți mai multe despre acest tip de pâine cu fermentare lentă, dar și să aflați de la trei femei cu care am vorbit despre revelațiile și stările de împlinire care ți le aduce fiecare pâine cu maia coaptă acasă.

Creșterea și îmblânzirea „animăluțului”

În primul rând, procesul de cultivare a culturii de maia este fascinant. Faci un amestec din făină și apă, aștepți să interacționeze cu o bacterie minune care se găsește în aer și, cu un pic de răbdare, după trei zile în care amestecul e hrănit cu făină proaspătă apar primele bule, iar conținutul se dublează. După alte trei zile, conținutul e pregătit să fermenteze aluatul. Maiaua poate fi ținută la frigider cu condiția să fie hrănită cel puțin o dată pe săptămână, iar cu o zi înainte de folosire, hrănită de două ori pentru a o face mai puternică și rezistentă – calități necesare pentru o fermentare mai bună și, în rezultat, o pâine mai puhavă și gustoasă.

Metoda a fost descoperită în 2300 înainte de Hristos de egipteni și a fost folosită până prin secolul XX, când a apărut drojdia comercială. În pachețelul pe care îl cumpărăm de la magazin e doar un tip de drojdie concentrat și crescut controlat la laborator, pe când maiaua e un amestec de drojdii naturale care conviețuiesc cu alte bacterii și microorganisme – de aici și timpul îndelungat de dospire de care are nevoie aluatul cu maia. Gustul ușor acrișor și inconfundabil se datorează acidului lactic și acetic produși de lactobacili. Chimie adevărată!

De ce pâine cu maia e specială

Dacă ai reușit să crești și să îmblânzești vietatea din borcan, poți considera că ai trecut testul răbdării, iar etapele de prelucrare a aluatului vor fi floare la ureche. Există zeci de rețete, însă, în timp, fiecare își adaptează rețeta la temperatura și umiditatea din casă, la tipurile de făină pe care le folosește, vasul în care e coaptă pâinea și mulți alți factori care vor face ca de fiecare dată aspectul și conținutul pâinii să fie diferit, deși urmezi aceeași rețetă cu sfințenie.

Aluatul urmează a fi prelucrat în câteva etape realizate la distanța de aproximativ 40 de minute, apoi lăsat să fermenteze cel puțin 12 ore. O primă etapă e autoliza – amestecul de apă cu făină care sporește dezvoltarea glutenului. Se adaugă maiaua și sarea și se frământă aluatul și se lasă pentru prima dospire. Urmează trei proceduri de „stretch and fold”, o împăturire specială a aluatului direct în vasul în care fermentează, apoi modelarea pâinii și aluatul este gata de a doua etapă a dospirii – de obicei este lăsat pe noapte în frigider. În dimineața următoare aluatul este numai bun de copt și de răspândit miresme. Experții recomandă cu insistență consumul pâinii peste cel puțin două ore de la scoaterea din cuptor, regulă foarte greu de respectat.

E o descriere sumară a întregului proces, pe Internet găsiți sute de rețete, care mai de care, dar vă asigur că cea mai bună rețetă va fi cea la care veți ajunge singuri după o serie de experimente.

E ușor să o dai în bară și să obții o pâine ca o cărămidă. Important e să nu renunți

În Chișinău a început să se vorbească mai mult despre pâine cu maia după ce Natalia Matiescu s-a încumetat să deschidă o brutărie artizanală în urma unei campanii de crowfounding.

De la atelierul „Iarba Noastră” a luat câteva grame de maia și Nadia Gudumac, iar de atunci a renunțat definitiv la pâinea din comerț. Nadia coace pâine săptămânal și spune că cea mai mare lecție a pâinii cu maia e că nu poți grăbi procesul, e o lecție de răbdare.

„E absolut fascinant să știi că contribui la creșterea acestor minunate bacterii. De fiecare dată sunt nerăbdătoare să văd cum se înmulțesc. Mă simt foarte responsabilă, e ca un al doilea copil al meu”, spune aceasta zâmbind. Nadia spune că nu e dezamăgită atunci când pâinea nu îi iese perfect pentru că „e un organism viu”, iar maiaua este foarte sensibilă la factorii de mediu. „E ușor să o dai în bară și să obții o pâine ca o cărămidă. Important e să nu renunți. Apreciez mai mult pâinea, iar ziua în care o coc îmi aduce multe emoții. Abia aștept să o scot din cuptor și să o savurez, iar băiatul meu să strige „vleau pâinică cu unt” ”, adaugă ea.

Stela Arnaut îmi povestește că s-a îndrăgostit de gustul pâinii cu maia de la atelierul Nataliei, însă nu s-ar fi gândit vreodată că va găsi timp și răbdare să coacă acasă. O prietenă a rugat-o să aibă grijă de cultura sa de maia cât timp e în vacanță, iar faptul că a reușit să o păstreze în viață până la întoarcerea prietenei din concediu i-a dat curaj să își crească propria maia.

Stela spune că de când a început să coacă pâine cu maia a devenit mai răbdătoare. Folosește făină netratată de la socrii săi care cultivă grâu. „Am iubit fiecare pâine pe care am făcut-o, fiecare a avut personalitatea sa, toate ca una s-au mâncat rapid și fiecare a fost lăudată în felul său”, povestește cu entuziasm. Chiar și așa, femeia adaugă că a studiat zile întregi mai multe resurse, urmărește brutari care lucrează cu maia și încearcă să fure de la fiecare tehnici și metode noi pe care le experimentează în rețeta proprie.

Natalia Begu a descoperit pâinea cu maia în timp ce căuta o alternativă mai sănătoasă a pâinii din comerț. S-a informat și a reușit să își crească acasă maia din făină integrală de secară.

Zâmbește și spune că procesul de creștere a bacteriilor îl aseamănă cu creșterea unui bebeluș. „Trebuie să fii foarte atentă și gingașă cu ele, trebuie hrănite la timp, ținute la călduț, trebuie să le iubești și să vorbești cu ele și doar așa te răsplătesc cu o creștere frumoasă a pâinii”, explică ea.

A învățat în timp că pentru o pâine deosebită are nevoie de ingrediente de calitate, iar cea mai bună făină e cea integrală făcută la moara de pietre. Spune că nimeni din familia sa nu mai acceptă pâinea din comerț, iar cu fiecare coacere își ține membrii familiei în suspans – introduce tehnici noi, iar ei așteaptă nerăbdători să facă cunoștință cu noul gust.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Sănătate5 ore în urmă

Plasma convalescentă, eficientă sau nu în lupta cu COVID-19? Rezultatele spitalelor noastre

PE SCURT Cetățenii care au depășit infecția de COVID-19 continuă să doneze plasmă convalescentă pentru persoanele în stare gravă cu...

Externe10 ore în urmă

Pacientul care a văzut marea, după 50 de zile în spital

După aproape două luni de spital, Isidre Coreea este unul dintre pacienții care s-a putut bucura de mare, alături de...

Social11 ore în urmă

4 iunie 2020. COVID-19, PE SCURT: 223 de cazuri noi. Bilanțul persoanelor infectate ajunge la 9 018

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

SocialO zi în urmă

Prea devreme? Ce cred medicii despre relaxarea restricțiilor

PE SCURT După aproape trei luni de luptă intensă cu COVID-19, o bună parte din statele europene au anunțat relaxarea...

JustițieO zi în urmă

Un vlogger român a instigat la viol. S-a lăsat cu revolte, contracte pierdute și anchetă penală

PE SCURT Un vlogger popular din România, cu peste 850 de mii de abonați pe Youtube, a rămas fără contracte,...

SocialO zi în urmă

3 iunie 2020: COVID-19, PE SCURT: 247 de cazuri noi de infectare

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Social2 zile în urmă

2 iunie 2020. COVID-19, PE SCURT/ +188 cazuri noi de COVID-19. 17 sunt lucrători medicali

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

Politică3 zile în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană / Autoritățile separatiste vor achita compensații de 23 euro antreprenorilor

PE SCURT În săptămâna trecută în regiunea transnistreană a fost prelungită starea de urgență, un bebeluș a fost testat pozitiv...

PoliticăO săptămână în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

Politică2 săptămâni în urmă

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă....

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Primul caz de re-infectare, focar major în internatul din Bender și acuzații politice 

PE SCURT Săptămâna 11-17 mai a fost marcată de câteva evenimente în regiunea transnistreană și în relația dintre Chișinău-Tiraspol. Există...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: sate blocate și ședințe ratate

PE SCURT Săptămâna trecută a fost marcată de câteva evenimente în relația Chișinăului cu regiunea transnistreană. De mâine se relaxează...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria. Noi acuzații la adresa Chișinăului. Despre împrumutul rusesc: „forțele pro-occidentale și pro-române controlează Curtea Constituțională”

PE SCURT Săptămâna 27 aprilie – 3 mai s-a dovedit a fi mai intensă pe linia politică Chișinău – Tiraspol....

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria/ Autoritățile separatiste vorbesc despre „provocări existente în relațiile cu Republica Moldova”

PE SCURT După ce săptămâna trecută la Tiraspol se tiraja mesajul „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin...

Advertisement

Opinii

iunie 2020
L Ma Mi J V S D
« mai    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930