Pe 15 august, când pe stil nou e sărbătorită Adormirea Maicii Domnului, Mănăstirea Moisei (de călugări) îşi va deschide larg faimoasele porţi maramureşene pentru mii de pelerini care vor veni de peste tot pentru a participa la hramul ei. Cei care au fost pe la acest sfânt locaş de prin părţile Maramureşului spun că au trăit momente emoţionante, de asta şi revin ori de câte ori au ocazia. Este de-a dreptul uluitor să vezi cum cete de creştini de prin satele apropiate, în costume populare, vin cu steaguri, cu icoane, cu cununi de flori, cu cântece, iar în fruntea lor aleargă copii îmbrăcaţi în tradiţionalul port maramureşean. Noaptea de Ajun (14 august) e plină de rugăciuni, cântări şi predici, iar dimineaţa în zori, deja de Adormirea Maicii Domnului, este săvârşită Sfânta Liturghie. Pe basarabenii ce-şi doresc să participe la frumoasa sărbătoare de la Moisei nu-i sperie distanţa mare ce desparte sfântul locaş din Maramureş de Chişinău (circa 450 de kilometri) sau de Bălţi (peste 350 de kilometri).
De cum ajungi aici, la Moisei, rămâi uluit de bisericile de o frumuseţe inegalabilă. Din lemn, de piatră sau de cărămidă, ele poartă o încărcătură spirituală deosebită. Mai vechi sau mai noi, nu mai contează!, toate fac parte din paradisul creştin al spiritualităţii româneşti. Mănăstirea Moisei, cu bisericile sale, este un loc în care simţi cum sufletul se luminează, se linişteşte, simţi cum tresaltă inima de bucurie, iar trăirile şterg orice urmă de oboseală. Şi nici nu poate fi altfel, atunci când vezi această perlă a Maramureşului.
Mănăstirea „priveşte” de sus satul Moisei, înconjurat de culmile Deluţ, Troian, Măgura şi Măgurele. Istoricul sfântului locaş de aici este învăluit de mister şi legendă. Pe una din bârnele bisericii vechi este inscripţionat anul 1599. Astfel, se crede că viaţa monahală a pornit la Mănăstirea Moisei la începutul secolului XVII (adică în 1600). Potrivit legendei, prima mănăstire a fost ridicată de Moise Coman şi soţia sa, Dochia Şerban. „Aceştia ar fi avut un copil, Grigore, pe care l-au trimis la însurătoare. Acesta, însă, nu s-a mai întors. Părinţii au ridicat o cruce în locul în care lucrase ultima dată feciorul lor. Aflându-se într-o zi la odihnă, sub cruce, au auzit un dangăt de clopot, care venea din pământ, şi au descoperit o icoană a Sfintei Maria. Astfel, au hotărât să ridice o mănăstire, chiar în pădurea lor. Apoi, au cerut episcopului un călugăr. Dorinţa le-a fost ascultată, iar primul vieţuitor a devenit chiar fiul lor, care s-a călugărit, în loc să se căsătorească”, povesteşte unul dintre călugări. Astăzi, abia mai pot fi desluşite picturile vechi din biserica de lemn, realizate la 1699.
După 300 de ani, Mănăstirea Moisei se îmbogăţeşte cu o nouă biserică, de dată această de piatră, mai înaltă şi mai încăpătoare. În anul 1910 a fost terminată ridicarea sfântului locaş, an ce este inscripţionat pe faţada acestuia. Pictura bisericii este în stil neobizantin, dar are şi elemente specifice Maramureşului. La 1933, la Mănăstirea Moisei este târnosit paraclisul „Buna Vestire”. Bisericile Mănăstirii Moisei devin neîncăpătoare, mai ales de marile sărbători închinate Maicii Domnului. Astfel, s-a decis ridicare unui Altar de vară din lemn masiv de stejar.
Vă îndemn să ajungeţi la Mănăstirea Moisei de hramul acestui sfânt locaş din Maramureşul mereu încântător (15 august). Sunt convins că o să aveţi parte de emoţii deosebite. Mănăstirea Moisei se află între oraşele Borşa (la 10 kilometri distanţă de acesta) şi Vişeu de Sus (12 km), pe şoseaua ce leagă Sighetu Marmaţiei de Bucovina prin Pasul Prislop, iar prin Pasul Şetref – de Ardeal.
Mulţumesc Centrului de Pelerinaj „Emaus” al Mitropoliei Basarabiei (www.emaus.md) pentru susţinere.
