I-au fost promise cazare gratuită și job ușor în Portugalia, dar a primit lucru foarte greu și periculos

Un cetățean al Republicii Moldova a plecat la muncă în Portugalia, prin intermediul unei agenții de angajare.

După o perioadă muncită acolo, Otilian Alinescu și-a făcut curaj să-și facă publică istoria pe Facebook:

„Câte ceva despre iadul de aici. Ne câștigăm pâinica bătând(scuturând) măsline. Lucrul e foarte greu, foarte periculos și dăunător sănătății. În fiecare zi ne ducem la muncă ca la război.

Cu ajutorul la nişte furci la care vibrează coarnele batem măslina. La coadă furcile au motoraş pe benzină. La un copac suntem până la zece oameni(cinci pe o parte, cinci pe alta). Şi acum închipuiți-vă câtă fumăraie e acolo!… De parcă zece oameni cu “drujbele” ar sta la un loc şi le-ar hârâi încontinuu opt ore la rând. Şi noi toată ziua răsuflăm cele gaze. Uneori, când ne întindem să batem pe vârfuri, locul pe unde se elimenă gazele de eşapament
ne e în dreptul nasului.
Un alt pericol pentru sănătate îs măslinele ce zboară ca gloanțele şi când te “zapizdesk” în ochi, vezi stele verzi. Eu mai nu am rămas fără un ochi.
A, da, pe lângă fum mai e şi colbul ce apare în timp ce batem. E un colb toxic. Poate mai toxic decât gazele de eșapament(despre care am scris mai sus). Pricina e că, după fiecare ploaie, sau o dată în săptămână, măslinele se stropesc cu otravă împotriva dăunătorilor. Cea otravă se usucă şi se preface în praf, pe care noi şi-l scuturăm în timp ce batem. De la el ne ustură nu numai în nas ci şi ochii.
Plus, cele furci nu numai că îs grele, ci şi vibrează în mâini. Şi încontinuu opt ore să manevrezi cu ele nu e deloc uşor.
Şi sunetul produs de ele e foarte puternic. Seara, când să adormi, încă îți mai sună în cap mult timp.

O altă pricină, din cauza căreia mulți fug(de obicei, noaptea, peste fereastra), e cazarea. Suntem aproape treizeci de oameni la o bucătărie. Când să dovedeşti să-ți faci mâncare dacă rândul la plită poate să nu te mai ajungă? Din astă cauză eu mai nu mi-am pierdut cunoştința. Nu am dovedit să-mi fac mâncare, m-am dus flămând la lucru şi mai n-am dat ortul popii… Tot aşa rând e şi la baie, şi la WC…

Acum mai deschid nişte cărți. Cum fac bani cei ce aduc lume din Moldova la lucru în Portugalia (în cazul meu, la măsline)? Foarte simplu. Cârligul în care stau agățați mai toți e „drumul plătit de angajator” şi reclama ademenitoare (cazarea gratuită, lucru uşor) ce, în realitate, e minciunică gogonată. Cazarea la noi e 60-100€. Lucrul e foarte greu şi periculos. Plus, lucrările în câmp direct depind de cum e timpul afară. Azi, spre exemplu, din cauză că toată noaptea a plouat, la lucru nu am ieşit. Din săptămâna trecută avem lucrate doar trei zile. Din paisprezece zile doar opt am ieşit la lucru. O altă brigadă în o lună au lucrate doar 15 zile. După cum ați înțeles, de ar şti cel ce porneşte la drum spre bani lungi că în o lună va avea doar 70€, nu cred că s-ar mai porni încoace. Repet, ademenitoare-s cuvintele „drumul îl achită angajatorul”. Aceste cuvinte îs şi caşcavalul din capcană. Angajatorii de aici pun accent pe lumea nevoiașă, săracă. Cei ajunşi aici deja îs legați prin a întoarce banii plătiți de angajator agenției de transport. La noi s-a primit şi mai rău. Două săptămâni am aşteptat să ne facă contractele de muncă şi la cele 130€ (drumul) s-au mai adăugat 150€ (contractul) + după necesitate, avansurile. Acum să socotim: Omul a venit să facă bani. I s-a promis 35-40€ pe zi şi cazare gratuită. Despre 150€ pe contract – nici vorbă. Despre dependență de factorii climaterici – tot.
Ei știu bine că omul dând nas în nas cu realitatea(salariu 28-32€, cazarea 60-100€ şi muncă grea) nu va avea încotro. El deja e datornic şi e impus să muncească. E impus, indiferent de condițiile de muncă sau de lipsa comodităților la locul de trai…

Angajatorii de aici ştiu prea bine că mai mult de jumate dintre angajați vor pleca acasă fără nici o copeică în buzunar sau cu datorii (ca în cazul unui om din odaia noastră, care, îmbolnăvindu-se şi nefiind în stare de a munci, a sunat acasă să-i trimită 385 de euro pentru drum,  contract, avans și cazare. Ei ştiu şi nu-şi bat capul, fiindcă în locul lor vor veni alții. Tot ce se petrece aici e deja un fenomen bine aranjat de a se îmbogăți unii pe naivitatea altora. Mai exact, e 100% escrocherie.”