Cum un oraș britanic a reușit să renunțe definitiv la plastic

PE SCURT

Comunitatea Cornwall din Marea Britanie a reușit să renunțe definitiv la paiele, tacâmurile, sticlele și cutiile din plastic de unică folosință. Astfel că, alte 330 de orașe își propun să o urmeze.

Anul trecut, Penzance a devenit primul oraș din Marea Britanie care a primit statutul de „fără plastic” de la Surfers Against Sewage (SAS). Surfers Against Sewage este o organizație de caritate pentru conservarea marină care lucrează cu comunități pentru a proteja oceanele, valurile, plajele și viața marină de deșeurile de plastic. A fost creat în 1990 de un grup de surferi corozi din satele St Agnes și Porthtowan de pe coasta de nord a Cornwallului. Organizația încearcă să încurajeze reducerea nu doar pungilor de plastic și folosirii cănilor de cafea căpptușite cu plastic, dar să unească comunități întregi care să aibă grijă de mediu.

PE LUNG

Emily Kavanaugh stă în magazinul ei de produse cosmetice naturale pentru piele de pe Chapel Street. „Iată, încearcă una”, spune Kavanaugh, înmânându-mi o bucată de material de ambalare, care este făcut din amidon de porumb. Deja de mai bine de un an, în Penzance nu se mai folosește plasticul, scrie The Guardian.

Inițiativa de a renunța total la plastic vine după ce în 2014, furtunile puternice au adus pe plajele Coastei Cornish tone de plastic. „Niciodată nu am văzut atâta plastic adunat într-un loc. Acolo găseai și periuțe de dinți, capace de la cănile de cafea, sticle. Era îngrozitor și atunci am început să îmi pun foarte multe întrebări”, își amintește activista Rachel Yates.

În oceane este mult mai mult plastic decât cel adunat pe plajele din Cornish. ONU a avertizat despre „daunele ireparabile” pe care le facem vieții marine aruncând plasticul, multe dintre acestea ajungând în mare, murdărind apa și intoxicând vietățile și alimentele. Centrul Național de Analiză și Sinteză Ecologică din California și Universitatea din Georgia au estimat că până la 10 tone de plastic intră în oceane în fiecare an. Anul trecut, în timpul unei curățenii naționale a peste 300 de plaje din Marea Britanie, Marine Conservation Society a găsit 718 bucăți de deșeu de plastic pe fiecare 100 m. „Această problemă o găsești peste tot. Cred că mai mulți dintre noi vrem să facem ceva în acest sens – ceva tangibil și real”, spune Yates, care s-a implicat activ în lupta împotriva plasticului.

După câteva luni frenetice de întâlniri, Yates a reușit să asigure orașului Penzance statutul de „fără-plastic”. De atunci, mai mult de 330 de comunități din toată țara au solicitat să urmeze direcția orașului. Până în prezent, 29 au obținut statutul, inclusiv Tynemouth.

Paul Shaw este directorul unei cafenele mai neobișnuite din Penzance, în spatele unei fațade art deco. „Cred că percepția publică s-a schimbat considerabil, în special, în ultimele 12 luni. Oamenii au început să înțeleagă că trebuie să schimbăm ceva, chiar dacă este mai greu”, spune el. Antreprenorul recunoaște că atunci când s-a alăturat mișcării de renunțare la plastic, afacerea lui a avut de suferit, pentru că mmai puțini clienți au fost de acord cu faptul că nu vor mai primi băuturile în pahare de unică folosință. „Au venit mai puțini clienți, dar asta e mai puțin important, când situația mediului este atât de gravă… Treptat oamenii au înțeles și ni s-au alăturat”, subliniază Shaw.

Nu putem spune că scepticismul lipsește în Penzance. Tipul din spatele ghișeului de la un fast food spune că nu poate folosi pentru ambalaj doar pungile din carton. „Apoi, nici nu toți clienții vor să plătească în plus pentru furculițele din lemn cu care vrem să le înlocuim pe cele din plastic”, spune acesta.

Rachel Yates lucrează acum pentru SAS în campania națională de recrutare a mai multor comunități fără plastic. Ea nu face nicio iluzie cu privire la amploarea sarcinii. „Chiar și în Penzance, avem încă localuri mari care dau căni și pungi de plastic”, spune ea. „Nu putem face asta peste noapte, dar trebuie să o facem pas cu pas. Sperăm să reușim să punem bazele pentru ceva durabil”, a punctat activista.

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.