PE SCURT
Ne place să facem cumpărături, să fim în trend și să avem șifonierele pline cu haine noi de branduri cunoscute. Vitrinele celor mai populare branduri ne ademenesc și ne trezesc lunar pofta de a cumpăra ceva nou, însă puțini sunt cei care se întreabă cum funcționează această industrie, ce se întâmplă cu hainele ce nu au fost cumpărate și cât de eco-friendly sunt aceste branduri prezente și în Republica Moldova.
Fenomenul fast fashion (moda rapidă) este tot mai răspândit în ultimii ani. Marele magazine schimbă în fiecare săptămână colecțiile de haine, iar noi ajungem să cumpărăm tot mai multe articole vestimentare, ieftine ca niciodată. Jurnalista de mediu Lucy Siegle scrie în noua sa carte „To Die For” (Să mori pentru) că acest fenomen ar putea să ne coste mai mult decât ne putem imagina.
PE LUNG
În ultimul deceniu cumpărăm mai repede, mai ieftin și mai mult. Șifonierele sunt pline, dar totuși nu găsim mereu combinația perfectă. Dacă este să facem ordine printre haine vom observa că sunt doar câteva articole vestimentare pe care le purtăm, iar restul adună doar praf, pentru că au fost cumpărate sub influența impulsului că e trend și accesibil.
Terranova, DeFacto, LcWaikiki, Espirt, Mango, H&M, Zara, Kevin Clain sunt doar câteva branduri care au reușit să îmbrace o mare parte din moldoveni. Raportul calitate – preț este cel care ne atrage cel mai mult. Astfel, ajungem să dăm pentru îmbrăcăminte cel puțin 11% din venitul nostru anual și să adunăm peste 10kg de haine. Dar lucrul cu adevărat alarmant este că aproape aceeași cantitate de haine pe care o cumpărăm va fi aruncată prematur în coșul de gunoi.
Statistice internaționale arată că numărul hainelor a crescut de cel puțin patru ori comparativ cu ultimele patru decenii. Relațiile noastre cu hainele și moda au început să se schimbe la mijlocul anilor ’80. Dacă înainte oamenii cumpărau doar câteva haine scumpe, de calitate de care aveau grijă să nu le murdărească, acum am ajuns să cumpărăm multe piese vestimentare, iar în cazul în care le murdărim sau le rupem, preferăm să le aruncăm în coșul de gunoi. „Asta pentru că moda a devenit atât de ieftină, încât uneori se transformă în gunoi”, spune Lucy Siegle.
Și reprezentanții Greenpeace-ului atrag atenția asupra consumului exagerat de haine, cauzat de înnoirea programată a colecțiilor. „Dacă am vorbi de sezoane, probabil un an ar avea zeci de anotimpuri din prisma marilor producători de haine”, susține un reprezentant Greenpeace. Mai mult, pentru a nu devaloriza hainele ce nu au fost cumpărate, unele companii preferă să le arunce, dar să nu vândă la un preț mult prea mic.
Moda rapidă a devenit un standard al industriei, iar hainele sunt produse în loturi mici și cu o viteză amețitoare. Brandurile cunoscute și-au deschis fabrici în țările slab dezvoltate și au început să producă haine în masă. Aceste fabrici au devenit sinonime cu salarii mici și exploatatoare. Adesea, un lucrător de îmbrăcăminte va trebui să lucreze zilnic câte 15 ore, pentru care va primi 1 dolar.
Mai mult, hainele pe care le purtăm au o legătură directă cu poluarea devastatoare a aerului și a apelor. Recent, s-a demonstrat că există o legătură între activitatea companiilor H&M și Zara și poluarea devastatoare din Asia. Hainele pe care mulți europeni le cumpără și le poartă cu plăcere sunt făcute din materiale care provin din fabrici care aruncă apa netratată și toxică direct în fluvii și în râuri. Anchetatorii care au vizitat aceste fabrici și-au dat seama imediat că ceva nu e deloc în regulă. Testele de calitate a apei și discuțiile cu localnicii au confirmat aceste suspiciuni. Aceste fabrici distrug mediul și comunitățile locale. Și cel mai rău e că nimic nu se face pentru a evita acesta pagube deși brandurile ar putea cere ca fabricile de viscoză să folosească tehnologii curate de producție. Viscoza este o fibră obținută din plante. Aceasta a devenit tot mai populară ca alternativă la bumbac sau la produsele sintetice. De multe ori e vândută ca alternativă mai ecologică – și ar putea fi. Dar viscoza pe care o cumpără H&M și Zara numai ecologică nu este. E rezultatului unui proces chimic foarte dur, fără control real ecologic. Asta înseamnă că în timpul procesului de fabricare se degajă gaze toxice și substanțe chimice periculoase, la niveluri care depășesc cu mult pe cele recomandate, relatează The Guardian.
Circa 80 miliarde de haine sunt produse în fiecare an în întreaga lume, echivalentul a 11 articole vestimentare noi pentru fiecare om de pe planetă. Deși aparent aceste articole conțin cantități mici de substanțe toxice, consumul crescut de haine duce la răspândirea unor cantități înspăimântătorare de substanțe toxice în toată lumea.
De asemenea, fenomenul „fast fashion” are un cost de mediu extrem de ridicat! O producție mai mare de haine înseamnă un consum crescut de apă și de substanțe chimice. De exemplu, pentru fabricarea unei tone de haine se consumă 200 tone de apă, iar pentru vopsirea hainelor se folosesc peste 10.000 de tipuri de vopsele chimice.
Un exemplu care ne arată cât de mult aceste fabrici pot polua apele este râul Citarum din Indonezia. Presa internațională la numit „cel mai murdar râu din lume”. Fotograful Iqbal Kusumadirezza a documentat „viața poluată” a acestui râu. Potrivit lui, degradarea râului Citarum a fost cauzată, în principal, de înmulțirea fabricilor de textile de pe malul râului în anii 1980, când deșeurile lichide de la cele trei sute de clădiri au început să fie deversate în râu. Doar o cincime dintre fabrici aveau sisteme de gestionare corectă a deșeurilor. Acest lucru i-a încurajat și pe locuitori să trateze râul ca pe un tomberon. Astfel, acestea au devenit o lovitură dureroasă nu doar pentru Indonezia, dar pentru noi toți și mediu.
