Șase sate și patru gunoiști - toate fac parte din comuna Copăceni. Două dintre ele se pot observa chiar și în imaginile de satelit. Una e la Copăceni, alta e la Petrovca.

Când ajungi la Petrovca, ea pare să fie mult mai aproape de sat. Poți s-o admiri de pe fereastră sau din stradă. Poți să vezi găinile ieșite pe câmp cum ciugulesc în apropierea ei. Poți să vezi cum pungile de plastic zboară pe câmp la orice adiere de vânt. Iar dacă cineva ar uita portița deschisă la ferma care se află la vreo 50 de metri de gunoiște, ai putea să vezi cum caprele ajung direct acolo în căutare de mâncare.

Nici gunoiștea de la Copăceni nu arată mai bine. E o imagine dezolantă care nu inspiră nicio speranță pentru un mediu mai curat, pentru un sol sănătos și pentru apă curată.

Gunoiștea se extinde în fiecare zi, pentru că oamenii aduc gunoiul și îl lasă acolo. Nicolae Moscalu, facilitatorul Echipei de Inițiativă Comunitară din Copăceni, ridică din gunoi o bucată de polistiren expandat folosit în termoizolarea caselor. „Iată, dacă ar exista întreprinderea care să colecteze gunoiul, asta se poate de selectat aparte. O pui cu ciment și e foarte bună la termoizolare”, spune bărbatul.

Primăria Copăceni a fost una din autoritățile publice locale care au fost selectate anul trecut în Proiectul de implicare civică în guvernarea locală „Mă Implic”, pentru a-i ajuta să rezolve problema deșeurilor menajere solide. În general, proiectul „Mă Implic” consiliază primăriile și furnizorii de servicii cum să îmbunătățească și să eficientizeze infrastructura și le dă instrumente necesare pentru a o menține în formă bună pe un termen cât mai lung. De asemenea, facilitatorii proiectului îi încurajează să dezvolte modele durabile pentru finanțarea și furnizarea serviciilor publice.

Pentru a asigura succesul serviciului de salubrizare, la fiecare etapă a creării lui au participat toate grupurile sociale din comunitate. De asta a fost responsabilă Echipa de Inițiativă Comunitară, care reprezintă comunitatea și îi promovează interesele. Din echipă fac parte circa 20 de persoane.

Această echipă este „nucleul procesului de mobilizare comunitară”, așa cum se arată în studiul „Implicarea civică în proiectele de dezvoltare a serviciilor de gospodărie în Republica Moldova. Istorii de succes și lecții învățate”. Cu alte cuvinte, după instruiri, Echipa a fost cea care a colectat informații, idei, soluții, nemulțumiri de la oamenii din localitate și împreună cu primăria au conturat planul pentru un sistem eficient de gestionare a deșeurilor menajere solide.

De exemplu, pe parcursul anului trecut, au făcut mai multe întâlniri prin mahalale, unde au discutat cu vânătorii din sat, profesorii, părinții, lucrătorii medicali, persoanele cu resurse financiare limitate, comunitatea religioasă baptistă, femeile care au grijă de familie și de casă. „Toți fac parte din localitate și toți sunt importanți. Toți au păreri și trebuie ascultați. Nimeni nu trebuie să fie dat la o parte”, spune Angela Cernogal, responsabilă de comunicare în cadrul Echipei. „Și de la oameni am aflat multe idei noi pe care le-am preluat și am făcut un plan”, concretizează Rodica Brega, managera responsabilă de organizarea activităților și profesoară de clasele primare și de matematică.

Toate ideile și solicitărilor sătenilor au fost ascultate, notate și, împreună cu primăria, s-a lucrat asiduu la rezolvarea problemei deșeurilor. „Fără ajutorul oamenilor ne-ar fi foarte greu”, recunoaște primarul localității, Vitalie Gojinevschi. „Primarul trebuie să facă ceea ce doresc oamenii. Și la Consiliu le spun: «iată eu am o propunere, dar decidem toți împreună». Nu are rost să lucrez la asta dacă lumea nu are nevoie de acest lucru”, concretizează el.

Participarea tuturor categoriilor de persoane în procesul de decizie asigură incluziunea socială. Iar asta a rezultat într-un plan făcut de comun acord cu primăria: trei gunoiști vor fi lichidate și a patra va deveni depozit care va fi amenajat cu zone speciale pentru diferite tipuri de gunoi: sticlă, plastic, materiale de construcții, gunoi menajer, zona pentru compostare. „Ceea ce vedeți acum la gunoiște va fi redus cu 70%”, adaugă Nicolae Moscalu, expertul tehnic în cadrul proiectului, responsabil și de instruirea Echipei de Inițiativă Comunitară. În jurul acestui depozit de gunoi va fi ridicat un dâmb, iar pe margini va fi sădit salcâm boieresc. În câțiva ani salcâmul va crește și va forma un gard des și viu ca să oprească „migrarea” pungilor din plastic spre câmpurile alăturate.

Ideea de gard viu a venit de la agricultorii din sat. „Unul a spus o vorbă, altul o vorbă. Cineva a spus că poate să îngrămădim pământul acolo ca să nu facem gard așa mare. Altcineva a propus să fie plantați niște tufișuri. Până la urmă, am ajuns la concluzia că ar fi bine de plantat niște copaci pe acele dâmburi, pentru că rădăcina le va ține să nu se împrăștie”, explică Angela Cernogal. Ea spune că s-a propus și gard din sârmă împletită, dar când au calculat costurile, au înțeles că va fi prea scump. „Așa am hotărât că [salcâmul] o să fie mai ieftin și mai ecologic”, adaugă ea. Și primarul îi dă dreptate, atât Angelei cât și celor care au venit cu această idee. Funcționarul își amintește că așa un gard verde a văzut la marginea satului, dar și în satul vecin Mihailovca. „Ca să construim un gard din sârmă, trebuie să cheltuim foarte mulți bani – cel puțin vreo 200 de mii de lei. Noi nu avem acești bani. Dar ocolul silvic de la Telenești ne va da gratis salcâm boieresc pentru un teritoriu de 1,5 ha”, spune primarul. În prezent, gunoiștea se întinde pe două hectare, însă conform planului, aceasta ar urma să se micșoreze de cel puțin două ori.

În sat, procesul de evacuare a gunoiului va fi organizat în felul următor: gunoiul menajer va fi depozitat în tomberoane, iar deșeurile reciclabile în saci, ca apoi să fie mai ușor de colectat de pe platforma amenajată. Ulterior, acestea vor fi transportate către agenții economici pentru vânzare.

Anume așa a văzut acest proces și Eugenia Zelinschi, o femeie de 42 de ani care are șase copii. La prima ședință la care a participat, femeia a spus clar și răspicat tuturor celor prezenți: „Cu toate că sunt cu 6 copii, dar eu sunt de acord să achit”.

Eugenia le-a povestit la ședință Echipei de Inițiativă Comunitară că i-ar fi mult mai ușor dacă ar fi un tractor care ar colecta gunoiul în fiecare săptămână de la poartă. Asta înseamnă că nu trebuie să cheme tractorul de două ori pe an, să plătească cel puțin 500 de lei pentru transportare, să găsească și să plătească oameni care să o ajute să încarce tot gunoiul atunci când fiii mai mari nu sunt acasă. Pentru că nici soțul nu o poate ajuta aici – e plecat la muncă în Franța și vine acasă o singură dată pe an.

„Pur și simplu nu este ok să duci gunoiul pe dealuri, pentru că oamenii mai au câmpuri pe care le prelucrează, care mai țin vaci, oi. Se duce vaca ceea și paște iarba și mănâncă bucățica ceea de peliculă sau pachetul cela care este aruncat acolo. Ar trebui în sat un loc amenajat unde să fie doar pentru deșeuri”, explică Eugenia. Pentru serviciu este gata să achite chiar și o sută de lei pe lună, pentru că un preț aproximativ îl plătește lunar și pentru apă.

Janna, femeia care deține frizeria din centrul satului, este și ea de acord cu această sumă. Este gata să cumpere și un tomberon și chiar să sorteze gunoiul. „Soțul meu e meșter bun și poate inventa ceva pentru sortarea gunoiului acasă. Doar să vină să ni-l ia”, spune ea. „Lumea vrea schimbare... Dacă se strânge, se face, e curățel...”, concluzionează femeia.

Primăria, împreună cu partenerii din echipă, au analizat prețurile pe care le plătesc cetățenii din satele vecine – aproximativ 25 de lei lunar de gospodărie. „Dar ne-am propus ca în prima lună tractorul să meargă din contul primăriei. Așa vom putea duce evidența cheltuielilor și vom putea calcula cât costă de fapt acest serviciu. Dar asta înseamnă că cu cât mai multă lume are să fie contractată, cu atât mai ieftin serviciul are să fie”, povestește primarul.

Vladimir Bostan este pastorul bisericii baptiste din Copăceni. A decis să reprezinte interesele minorității religioase și să se implice „ca să facem un lucru bun pentru sat”. Până să ajungă membru al Echipei, primarul l-a întrebat dacă nu ar vrea să vorbească cu oamenii din mahalaua în care locuiește și să vadă dacă au dorința „de a organiza cu deșeurile, să nu le aruncăm peste tot”, așa cum spune pastorul. A fost imediat de acord și în scurt timp a mai găsit și alți doritori să se implice.

Au făcut adunări chiar și după slujbele de la biserică, la una din ele participând și primarul. „Eu cercetez foarte mult biblia. Și biblia spune: cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat”, menționează pastorul Vladimir Bostan, care este instructor auto în timpul săptămânii. Astăzi, recunoaște că oamenii îl tot întreabă: „haide bre, când facem, cum facem?”, menționând că deja sunt nerăbdători ca serviciul să fie pus în funcțiune.

Un alt element important pentru elaborarea proiectului a fost sondajul de opinie, pentru că nu toată lumea poate participa la adunările organizate de Echipa de Inițiativă Comunitară. Primăria Copăceni a avut nevoie să știe clar dacă populația își dorește un serviciu de calitate pentru gestionarea deșeurilor menajere solide. Așa că Echipa a elaborat sondajul și a încercat să ajungă la cât mai mulți săteni.

„Noi i-am întrebat dacă le place situația în care trăiesc. Majoritatea au spus că nu. Majoritatea au spus că vor o schimbare”, spune Rodica Brega. Rezultatele sondajului au arătat că cei mai mulți locuitori ai satului sunt de acord că e nevoie de rezolvat problema gunoiului. „Dar a fost un mic procentaj de oameni care au avut altă părere - că ei nu produc gunoi”, adaugă Angela Cernogal, membră a echipei.

Angela Cernogal este o tânără ambițioasă care se implică mult în asigurarea drepturilor persoanelor cu necesități speciale și care încearcă să se implice în tot ce i se pare important – de această dată, în rezolvarea problemei deșeurilor în localitatea de baștină, pentru că îi pasă de aspectul satului, de curățenie și nu în ultimul rând de sănătatea viitoarelor generații. „Să trăim într-un mediu mai curat și să nu fie aerul poluat”, spune Angela, găsind și rimă pentru gândurile ei.

Acum este pentru prima dată când își încearcă puterile în comunicare. Are grijă să invite oamenii la adunări și la ședințe, să facă publice subiectele despre care se discută, dar și să raporteze post-eveniment deciziile luate. A fost convinsă că o nouă experiență îi va aduce plus valoare activității ei profesionale. În trecut, ea a lucrat la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, unde a fost responsabilă de transformarea instituțiilor publice din raionul Sîngerei, pentru ca acestea să fie accesibile pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Foarte multe întrebări pe care le aveau oamenii au fost despre bani. În primul rând, în urma proiectului primăria va beneficia de un grant de 65 de mii de franci elvețieni (peste un milion de lei) și va trebui să completeze costurile necesare implementării cu încă minimum 20% din valoarea grantului.

Totuși, pe lângă investițiile din fondurile administrației publice, primăria a decis să implice și comunitatea în crearea serviciului. „Ne-am propus ca populația să contribuie cu 80 de mii de lei, primăria - cu 100 de mii de lei, Consiliul Raional Sîngerei - cu 60 de mii”, explică primarul din Copăceni.

Iar oamenii sunt de acord să ajute cu bani ca să fie creat serviciul, adică să fie cumpărat tractor, remorcă și alte elemente necesare. Anatol e lângă centrul de sănătate din sat împreună cu un prieten. Este gata să contribuie și cu o mie de lei pentru dezvoltarea serviciului. „Da' cum să nu dăm? Mai bine să șezi în gunoi?!”, reproșează bărbatul. Cât despre achitarea lunară, el spune că „de exemplu, 50 de lei pe lună pentru gunoi, după prețurile de azi, e puțin, dar după cât primește lumea - e mult”.

Rezemat de gardul de alături, el își amintește că tatăl lui l-a învățat că nici măcar glodul de la „răzătoarea de încălțăminte” să nu-l arunce în drum. Iar revolta lui crește în fiecare zi când vede pungi cu gunoi la el în grădină sau la stația pentru transportul public. „Nu doar la noi se întâmplă, dar și în alte sate. Se uită dacă nu-l vede nimeni, hîșchi! și l-o azvârlit unde-i chică”, povestește bărbatul trecut de 50 de ani.

O categorie de oameni a cărei opinie a fost foarte importantă este cea a bătrânilor. La una dintre ședințe s-a discutat despre posibilitatea ca pensionarii care au resurse limitate să fie scutiți de achitarea acestui serviciu.

Emilian Teleucă are 67 de ani și uneori mai lucrează ca șofer. Are mai mult timp liber decât în perioada de până la pensie, așa că a decis să se implice, devenind membru al Echipei de Inițiativă Comunitară. De multe ori a auzit că „nu o să reușiți nimic, oamenii sunt plecați peste hotare și nu ai cu cine”, ceea ce îl demotivase. Însă după ce a vorbit cu copiii lui, a înțeles că trebuie să continue să lucreze pentru comunitate cu și mai mult entuziasm. Motivul e simplu: atunci când copiii lui stabiliți în Italia și Anglia vor veni în vizită să vadă o schimbare spre bine și să-și dorească să se întoarcă. „Eu vreau schimbările acestea, din toată inima le vreau”, spune Emilian.

Cât despre grija față de pensionari, Emilian ține să facă o remarcă: „cu mai mulți ani în urmă, când aveam vreo porțiune de drum de reparat, locuitorii străzii veneau cu contribuții din buzunarul propriu. Mai degrabă băbuțele veneau cu ajutor, chiar și cu câte 200 de lei, decât tinerii care mergeau cu mașinile. Eu aș spune că reacționează pozitiv la asemenea solicitări”, spune bărbatul.

„Cel mai greu este să convingi oamenii să facă niște lucruri noi, niște schimbări”, recunoaște facilitatorul Echipei de Inițiativă Comunitară Nicolae Moscalu. „Cel mai greu este să lucrezi cu oamenii, dar partea tehnică - să cumperi un tractor, o remorcă, mă rog - te-ai dus la piață și ai cumpărat”, adaugă el.

A simțit la început că echipa se teme că nu va reuși, chiar dacă unii dintre membrii ei deja erau oameni activi în comunitate și erau foarte implicați. „E mai ușor de lucrat cu ei decât cu cei care nu vor să se implice deloc în activitățile localității. Pentru că unii oameni se gândesc la câți bani o să cheltuiască și nu la câtă sănătate o să câștige”, concluzionează Moscalu.

După ce primăria va semna acordul de grant în cadrul parteneriatului cu proiectul „Mă Implic”, primul lucru pe care îl vor face e să cumpere un tractor cu încărcător frontal și o remorcă. Vor crea o întreprindere municipală și vor angaja oameni. Într-un final, locuitorii comunei Copăceni vor beneficia de un serviciu sustenabil de gestionare a deșeurilor menajere.

Autoare: Georgeta Carasiucenco
Fotografii: Ecaterina Buruiană
Editare: Marta Sterpu