Ce se ascunde, de fapt, în spatele incidentului de la uzina din Râbnița

PE SCURT

Lipsa unei reacții promte a autorităților noastre referitoare la incidentul de la Uzina Metalurgică din Râbnița ridică multe semne de întrebare și alimentează speculațiile, consideră expertul în politici de securitate Rosian Vasiloi. Informația despre o scurgere radioactivă care a avut loc la Uzina Metalurgică de la Râbnița, pe 5 martie curent, a apărut, inițial, din surse anonime pe rețelele de socializare.

Ulterior, incidentul a fost confirmat și de Biroul pentru Politici de Reintegrare al Guvernului de la Chișinău. Autoritățile, însă, nu au oferit detalii despre natura incidentului și urmările acestuia. Potrivit unui alt comunicat de presă al Agenției Naționale pentru Reglementarea Activităților Nucleare și Radiologice, pe teritoriul R. Moldova nu a fost înregistrat un nivel sporit de radiație. Modul în care au reacționat autoritățile de la Chișinău și informațiile incomplete pe care le-au oferit ar trebui să ne pună pe gânduri, afirmă Rosian Vasiloi, expert în politici de securitate.


PE LUNG

De ce au reacționat întârziat autoritățile de la Chișinău?

Pe rețelele de socializare au apărut și opinii potrivit cărora incidentul ar putea fi „un al doilea Cernobâl”. Dincolo de consecințele nefaste pe care le-ar putea avea asupra sănătății populației, ceea ce s-a întâmplat la uzina din Râbnița scoate în evidență lipsa unei politici foarte clare pe dimensiunea reintegrării R. Moldova.

„În cadrul oricăror negocieri cu pretinșii lideri separatiști de la Tiraspol, acest subiect ar trebui discutat, așa cum se discută și altele. Aici ar trebui să fie clar cui aparține această uzină, cine este beneficiarul principal al activității acesteia și multe alte aspecte. Există mai multe presupuneri, cum că ar aparține cuiva din Federația Rusă sau din alte regiuni. Ceea ce trebuie să ne intereseze și mai mult pe noi, cetățenii, este lipsa de reacție din partea autorităților. Astfel, acestea dau motive pentru mai multe speculații, falsuri și manipulări promovate în spațiul virtual din R. Moldova, dar și din Ucraina”, spune Rosian Vasiloi.

„Cui aparține această uzină? Cine este beneficiarul principal?”

Expertul consideră că neclaritatea informațiilor despre ce s-a întâmplat la uzina metalurgică este legată de lipsa unei politici foarte clare pe dimensiunea reintegrării R. Moldova. „Trebuie înțeles și cât de necesară este această reintegrare la momentul de față or, spre exemplu, această uzină este inclusă în lista de sancțiuni din partea actorilor internaționali, în special, Ucraina”, explică expertul.

„Se vehiculează că la această uzină se produc anumite echipamente militare. Autoritățile noastre nu fac nimic în această privință. Sunt foarte multe întrebări la care ar trebui să răspundă, dar nu o fac. Lipsa unei informații veridice creează speculații”, punctează Rosian Vasiloi.

„O simplă întâmplare”

Zilele trecute, reprezentanții Agenției Mediului au dat asigurări că nivelul de radiație în R. Moldova se măsoară de două ori pe zi în mai multe localități din țară și că acesta nu a fost depășit. Totodată, Agenția Naţională pentru Sănătate Publică a anunțat nu există niciun risc radiologic pentru sănătatea populației.

Ecologul Vladimir Garaba amintește că un caz similar s-a petrecut cu mai mulți ani în urmă. „Atunci a fost un semnal că este radiație. Autoritățile nu aveau acces, așa că eu, ca reprezentant al unei organizații non-guvernamentale, am telefonat directorului uzinei și i-am spus că mergem încolo. Ei au acceptat”, povestește Garaba.

„Atunci am aflat că printre metalul uzat pe care l-au primit, a fost și un aparat care încă producea un pic de radioactivitate. Astfel, aparatul s-a topit și a crescut nivelul radioactivității în zona dată. Bănuiesc că același lucru s-a întâmplat și acum, dar este doar o presupunere”, explică ecologul.

La acea etapă, specialiștii au măsurat nivelul radiației, au depistat că acesta era un pic ridicat, dar nu depășea nivelul sanitar.

Istoria uzinei metalurgice de la Râbnița

Potrivit Centrului de Investigații Jurnalistice, la Camera Înregistrării de Stat din Moldova, combinatul figurează ca fiind în proprietatea autorităților din regiunea transnistreană. La începutul anilor 2000, drept proprietari au început să apară doi oligarhi ucraineni: Ahmetov și Novinsky. Sursa notează că, în 2015, deșeurile metalice din Ucraina au fost transportate dintr-un „punct fierbinte”, Donbas, într-o altă zonă „gri” – pe teritoriul nerecunoscutei Transnistrii. Astfel, în 2015, din țara vecină au ajuns la topit 3 909 de vagoane de fier vechi. Asta în timp ce în 2014 au fost numai 139.

Alte voci susțin că, la uzina metalurgică, încă din 1991, în prima fază a conflictului armat de pe Nistru, a început producerea în serie a munițiilor. Atunci mai multe ziare au scris, publicând și fotografii, despre o secție secretă unde autocamioane de mare capacitate erau transformate în mașini blindate, dotate cu armament performant și care ulterior au fost „încercate” în luptele de la Dubăsari.

O altă anchetă a Centrului de Investigații Jurnalistice arăta că unitatea economică utilizează ca materie primă metal uzat din arsenalul militar, dar și din zona Cernobîl. În anul 2003, jurnaliștii scriau că la Râbniţa „se spălau” metale radioactive. De altfel, mortalitatea și morbiditatea în regiune au crescut considerabil, orașul ocupând atunci primul loc la bolile oncologice.

Amintim că în mai 2018, Ucraina a impus sancțiuni economice pe o perioadă de trei ani uzinei metalurgice de la Rîbnița aflată în gestiunea autorităților din stânga Nistrului, de rând cu mai multe companii ruse. Decizia a fost luată de Consiliul Național de Securitate al țării vecine și presupune blocarea activelor, limitarea operațiunilor comerciale, împiedicarea retragerii capitalului din Ucraina, precum și interzicerea achizițiilor publice. Conducerea uzinei a catalogat decizia Ucrainei ca fiind nedreaptă și făcută „ca urmare a jocurilor de culise ale metalurgiștilor monopoliști”. Precizăm că aproximativ 40% din fierul vechi livrat la uzină spre prelucrare provin din Ucraina.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.