""
Connect with us
"
"

Cultură

Câteva lucruri pe care trebuie să le știi despre Chișinău

Publicat

pe

Astăzi, după cum știi, chișinăuienii sărbătoresc Hramul orașului. Primăria municipiului organizează tradițional diverse festivități cu această ocazie. Manifestări cu denumiri inspirate precum „Chișinău – primăvara copilăriei”, „ODĂ CHIȘINĂULUI…” , „HORA CHIȘINĂULUI”, „TE SALUT, CHIȘINĂU!”, și multe altele care conving locuitorii orașului să iasă din casă într-o zi de sărbătoare.

Cu această ocazie, Moldova.org a colectat câteva curiozități despre Capitala Republicii Moldova, pe care ar fi bine să le cunoaștem cu toții:

1. De când hrămuim

În anul 1994, când Serafim Urecheanu  a fost numit primar de Chişinău, acesta s-a gândit că n-ar fi rău să se revină la o sărbătoare a oraşului, iar în 1995 s-a decis ca aceasta să aibă loc în prima duminică a lunii octombrie. Până în anul 2001, Chișinăul își sărbătorea „Ziua Orașului” după tradiția setată de Urechanu, chiar dacă tehnic vorbit ziua orașului ar trebui sărbătorită în iulie. Unii numeau, totuși, sărbătoarea Hram. Situația s-a schimbat din cauza unui decret semnat de Vladimir Voronin, președinte de țară pe atunci, prin care în prima duminică a lunii octombrie s-a decis organizarea „Zilei Vinului”. Astfel, municipalitatea a fost nevoită să găsească o soluție pentru a separa cele două sărbători. Momentul a coincis în mod fericit cu darea în exploatare, după renovare, a Catedralei Mitropolitane, „Naşterea Domnului”, pe 14 octombrie 2001, când creștinii sărbătoresc Acoperământul Maicii Domnului.

Așa am ajuns să sărbătorim Hramul Chișinăului pe 14 octombrie. Respectiv, această sărbătoare religioasă a fost aleasă din calendarul bisericii ortodoxe de stil vechi.

* Hramul Chișinăului coincide cu Hramul orașelor Iași și Tiraspol.

2. Când ar trebui să sărbătorim, de fapt

Adevărata „zi a orașului” ar trebui marcată cu fast pe 17 iulie, când datează prima atestarea documentară a Chișinăului. Hrisovul, întocmit pe 17 iulie 1436 la Vaslui, reprezintă cea mai veche mențiune identificată deocamdată de istorici a Chişinăului și este emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt. Prin acest act, domnii Ţăr

ii Moldovei Ilie şi Ştefan au dat şi i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasa slujbă mai multe sate pe Răuţ, între care Procopinti, Macicauti şi Cozărăuți.

Privitor la stabilirea hotarelor acestor sate, în documentul menţionat, între altele, se precizează:

„…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbas, la izvorul unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii.”

Potrivit tradiției, izvorul amintit în hrisov curgea la poalele Colinei Mazarachi. Lângă apele naturale din preajma Colinei Mazarachi s-au construit și primele case ale Chișinăului.

3. Numele „Chișinău” ar avea origini maghiare

Există două ipoteze despre etimologia numelui.

1. Ipoteza populară:

Cercetătorii sovietici, în schimb, au convins autoritatea de pe atunci, că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc „nouă” peste cuvântul tătar „kâșla” (iernut), respectiv „Câșla-Nouă”. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

2. Ipoteza nepopulară

Iorgu Iordan, un lingvist și filolog român, comunist, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române și fost ambasador al României la Moscova (1945 – 1947) spunea că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mica latură”) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.

4. De când Chișinău e Capitală?

Chișinău a devenit Capitală prin decizia Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi a senatorului, în 1818. Pe atunci, Chișinău avea active în jur de 22 de tăbăcării, cinci fabrici de saftian, 18 de lumânări, 4 de săpun și patru vopsitorii.

5. Chișinău a fost un oraș închis

Între anii 1905- 1917, Chișinău interbelic a fost centrul mișcării de emancipare națională a întregii Basarabii și cel de al doilea mare oraș al României. În acest timp s-au efectuat lucrări de restaurare în zona centrală și s-au ridicat locuințe în partea „Centrului de sus”. În 1928, cu ocazia aniversării a 10-a de la Unirea Basarabiei cu România, a fost inaugurat monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt în Grădina Publică.

În urma anexării Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, Chișinău este ocupat de către administrația rusească, perioadă în care cel mai grav a fost afectat centrul orașului: blocul Primăriei, Catedrala, Gara Feroviară. În urma operațiunii Iaşi-Chişinău, august-septembrie 1944, Armata Roșie din nou pune stăpânirea asupra oraşului, acesta devenind centrul-capitală a RSSM. „Pe parcursul a aproape a două decenii orașul are un statut special de „oraș închis”, neputând fi vizitat de turiști străini”, a spus istorica Maria Danilov.

Foto de Maxim Ciumash

loading...

Istorie

Anti-semitismul în Moldova: de la pogromuri și Holocaust la o comunitate minusculă, Ilan Șor și un viitor opac

Publicat

pe

De către

PE SCURT

“Кишинев- город жидов, Оргеев- город евреев”

Am auzit zicătoarea asta pentru prima dată pe când aveam vreo 15 ani. Asta în pofida faptului că m-am născut și am copilărit în Orhei. Nu pot să-mi aduc aminte de vreo experiență (decât pe la vreo 16 ani) în care am întâlnit un evreu sau am fost în direct contact cu cultura evreiască. Așa se întâmplă că în Republica Moldova, o rămășiță a provinciei Basarabia, e greu să întâlnești evrei. Paradoxal, Basarabia era una dintre regiunile cu cea mai mare concentrație de evrei nu doar din Europa de Est, dar și din întreaga lume.

Și dacă-i așa, unde-i acea populație concentrată? Odată cu micșorarea acestei comunități, a dispărut și anti-semitismul din Moldova?

PE LUNG

Începând cu secolul 15, negustorii evrei sefardici au început să folosească Basarabia în calitate de traseu comercial între Marea Neagră şi Polonia. Evreii au început să-și stabilească așezări în secolul 16. În secolele 18 şi 19, evreii au început să participe activ la comerţul local, precum şi la fabricarea băuturilor alcoolice, după ce au fondat mai multe comunități la hotarele unor târguri.

La începutul secolului 19, populația evreiască constantă în Basarabia era de 20.000 de oameni, numărând atât evrei Așkenazim (nordici) cât și Sefardici (de sud). Regiunea a devenit centrul literaturii în limbile ebraică şi idiş, dar și a culturii evreiești est-europene. În anul 1836, populaţia evreiască a crescut până la 94.045 de oameni, iar către anul 1897 deja număra 228.620 de evrei, locuitori ai Basarabiei (11,8% din toată populaţia), din cauza migrației multor comunități evreiești din alte regiuni ale Imperiului Rus unde erau aplicate politici antisemite. Către sfârşitul secolului 19, evreii constituiau circa jumătate din populaţia Chişinăului, în număr de 125.000 oameni.

În prima jumătate a secolului 19, evreii Basarabiei nu au fost supuşi acţiunii decretelor dure ale Rusiei, îndreptate împotriva evreilor. Doar către anul 1835, când Basarabia începea treptat să piardă autonomia, legile ruseşti îndreptate împotriva evreilor s-au aplicat şi asupra evreilor basarabeni. Acțiunile antisemite și atitudinea antisemită nu au încetat nici la începutul secolului 20, când au culminat prin pogromurile din Chișinău care au avut loc în 1903 și 1905.

Enlarge

Pogrom_de_Chisinau_-_1903_-_2
În timpul guvernării Imperiului Rusesc Ţarist, la 6-7 aprilie anul 1903, au fost asasinaţi 49 de evrei, circa 500 au fost răniţi, au fost grav deteriorate sute de case şi prăvălii evreieşti în timpul pogroamelor petrecute în Chişinău. Circa 2000 de familii evreieşti au rămas fără adăpost

Al doilea pogrom al comunităţii evreieşti a avut loc la 19-20 octombrie 1905, în timpul căruia 19 evrei au fost asasinaţi şi 56 au fost răniţi. De această dată, câţiva evrei au organizat detaşamente de autoapărare. Atunci mii de evrei basarabeni au emigrat în Statele Unite ale Americii.

Cert e că această comunitate, deja sesizând un mediu periculos în Basarabia, nu a găsit pace nici în perioada interbelică, când România a încercat să dea drepturi universale tuturor cetățenilor ei, chiar și pentru cei din teritoriile unite după Marea Unire. Slăbiciunea instituțiilor democratice în anii 30, acompaniate de răspândirea unei mișcări naziste precum Garda de Fier, a permis dezvoltarea unui nou mediu politic, în care atitudinile și acțiunile antisemitice reprezentau politica de stat.

Asumarea trecutului

Harta lagărelor și ghetourilor din Basarabia și România,
Sursa: Newsmaker.md

O istorie mai detaliată a Ghetto-ului din Chișinău și a sorții evreilor basarabeni poate fi găsită în cartea lui Paul A.Shapiro „Ghetoul din Chișinău 1941-1942. O istorie documentară a Holocaustului în interiorul frontierelor contestate ale României”.

Potrivit unui sondaj desfășurat în 2018 de Institutul Istoriei Orale din Moldova, 53% dintre respondenți au spus că nu cunosc nimic despre fenomenul nimicirii evreilor în Basarabia în perioada 1941-1942, iar 24% dintre aceștia „ceva au auzit, dar nu cunosc detalii”. 21% dintre respondenți consideră că de organizarea Holocaustului în Basarabia sunt vinovate autoritățile URSS.

Atitudinea față de evrei acum

Doar recent, se pare că moldovenii și-au adus aminte că pe teritoriul Moldovei locuiau și locuiesc evrei. De ce și-au amintit? Cauza este apariția pe planul politic a lui Ilan Șor.

Implicarea acestui om de afaceri, născut la Tel-Aviv (Israel), în scheme de concesionare a Aeroportului Chișinău, a rețelei de gări auto și de stoarcere a trei bănci moldovenești prin credite frauduloase a stârnit atât valuri de nemulțumire privind corupția la nivel înalt, cât și un nou val de antisemitism. Sau cel puțin, a dus ura interetnică din Moldova la un nou nivel.

Frustrarea unei majorități covârșitoare privind impunitatea lui Șor în fața justiției a provocat mult mai mult decât proteste îndreptate împotriva fostei guvernări PDM sau a procurorilor sau judecătorilor. Calificativul învechit de „jidan” („jîdan”) apărea la fel de des în discuțiile din timpul protestelor, în bucătăriile și ogrăzile moldovenilor, ca același calificativ de „hoț”. Nu că ar fi prima dată când etnia unei persoane publice e privită drept factor determinant pentru cum „Gura Lumii” judecă și rumegă persoana în cauză. Cazul lui Șor, însă, e semnificativ nu doar prin campaniile sale de dezvoltare a orașului Orhei din surse obscure, ci și prin reacțiile colorate ale politicului moldovenesc la originile și etnia domnului Șor. Un caz proeminent e comentariul unui istoric și actual deputat care l-a condamnat pe Șor pentru că „bea vinul și mănâncă pâinea unei țări care l-a primit generos, ca pe mulți alții”, că „ne înjură în limba rusă și ne consideră o turmă de oi”. Comentariul, la rândul său, a devenit motiv pentru ridicarea unor întrebări prin atitudinea antisemită a moldovenilor, având rezonanță până și în presa din Israel.

Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a condamnat declarațiile actualului deputat, subliniind că discursul anti-semitic nu poate fi utilizat în scopuri politice. Chiar dacă deputatul în cauză a venit mai târziu cu o notă explicativă (câtuși de puțin apologetică) privind declarația sa, această întâmplare a ridicat mai multe semne de întrebare.

„Șor este evreu doar genetic și atât. El a renovat câteva biserici, dar nicio sinagogă. Nu consider că acest om să fie cândva parte a comunității evreiești”, a spus Shimon Katz, un membru al comunității sinagogii Alte Shul, cea mai veche sinagogă funcțională din Chișinău, celor de la Jewish Telegraphic Agency.

E suficient să ne întrebăm: Mai este loc de anti-semitism renăscut în Moldova, pe lângă tensiunea inter-etnică permanentă?

Potrivit unui studiu desfășurat în 2015 de către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din Moldova, evreii nu sunt cel mai urât grup social, dar ar putea suferi din cauza unor stereotipuri pozitive și negative din partea majorității.

Indicele de respingere a evreilor este sub media generală, dar mulți moldoveni ar prefera să nu aibă un membru al familiei, un prieten sau chiar un vecin evreu.

Potrivit unui studiu condus de Pew în 2015 și 2016, aproape 49% de moldoveni ar refuza un evreu/o evreică în calitate de membru al familiei, 21% ar prefera să nu aibă vecini evrei, iar 13% din moldoveni nu acceptă ca evreii să fie cetățenii Republicii Moldova. Doar armenii, georgienii, grecii și românii manifestă un grad mai sporit de respingere a evreilor în societate:

Rejection of Jews relatively low among both Orthodox Christians and Catholics

Ar însemna asta că aproape majoritatea moldovenilor sunt anti-semiți sau, cel puțin, au o fobie de evrei? Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității concluzionează în studiul din 2015 că atitudinile au mult de-a face cu stereotipurile majorității privind grupurile marginalizate, precum evreii din Moldova:

„…cantitatea și negativismul stereotipurilor firesc corelează și cu distanța socială față de grupurile respective”

Chiar dacă circa 50% din respondenți îi consideră pe evrei deștepți, o treime îi consideră vicleni și șmecheri, iar aproape 25%- zgârciți.

Circa 40% dintre respondenți consideră că evreii din RM nu sunt patrioţi în ţara în care trăiesc, ci tind mereu spre Israel. Cel puțin 22% au sugerat că „evreii se consideră mai superiori decât alte naţiuni”.

Potrivit studiului, Consiliul anti-discriminare recomandă susținerea minorităților etnice în promovarea culturii și tradițiilor proprii, desfășurarea activităților care să contribuie la facilitarea și dezvoltarea dialogului inter-etnic și inter-cultural; consolidarea capacităţilor de implicare activă ale persoanelor și grupurilor de persoane vulnerabile în realizarea și apărarea drepturilor fundamentale, în participare la luare de decizii; dar și promovarea imaginii pozitive a grupurilor marginalizate, prin consolidarea capacităților jurnaliștilor și radiodifuzorilor în vederea îmbunătățirii modului în care sunt prezentate publicului larg.

Unde sunt evreii Moldovei?

Cert e că această comunitate de evrei moldoveni s-a micșorat semnificativ în ultimul secol, și asta nu doar din cauza Holocaustului. O populație de peste 200 de mii de oameni până la cel de-al Doilea Război Mondial a ajuns la circa 80 de mii în anul 1979, 65 de mii în 1989, pentru ca la recensământul populației din 2014 să fie estimată la circa 1600 de persoane. Considerând apartenența la religia iudaică nu doar ar reduce acest număr la un număr și mai infim (584).

„Moldova a pierdut cea mai mare parte din populaţia evreiască în secolul trecut. Este vorba şi de Holocaust, şi de represiunile comuniste, şi de emigrarea în Israel. Ca urmare, în ţara în care, cândva, o treime din populaţie erau evrei, acum sunt mai puţin de un procent. Se creează impresia că evreii n-au trăit aici niciodată, dar aceasta este o parte importantă a istoriei, pe care trebuie s-o cunoaștem ca să ne putem mişca spre viitor”, susține Shimshon Daniel Izakson, rabinul Comunităţii Evreieşti din Moldova, într-un interviu cu Eugenia Crețu.

Pe de altă parte, același Izakson a declarat într-un interviu că „există o dinamică a revenirii” evreilor în Moldova, în mare măsură datorită celor „peste o mie și jumătate de studenți israelieni”.

Văd și sunt sigur că un număr foarte mare de evrei revin, fie și pentru o scurtă perioadă, însă revin”, a subliniat Samson Izakson.
În pofida spuselor rabinului, este greu de imaginat o renaștere a comunității evreiești din punct de vedere numeric în Republica Moldova. Ceea ce poate fi făcut este recunoașterea existenței acestei comunități, recunoașterea Holocaustului în România interbelică ca o responsabilitate națională, dar, nu în ultimul rând, și valorificarea patrimoniului evreilor basarabeni. Dacă nu am reușit să păstrăm acea comunitate vibrantă și integră, atunci am putea, cel puțin, să recunoaștem valoarea contribuției evreilor în Moldova, combătând anti-semitismul și ura inter-etnică în mod pro-activ. Această sarcină e posibilă chiar și în pofida anti-semitismului latent din Moldova. Dacă a reușit acest lucru Ungaria, Polonia și Germania, nu trebuie să căutăm motive să nu facem asta în Moldova și în România.

Acest articol a fost scris în cadrul turului de studiu Elie Wiesel, organizat de Consiliile Americane din România și Republica Moldova, cu suportul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, Ambasadei SUA în Moldova și România, precum și al Ambasadei Israelului în României. Acest articol nu reflectă în nicio formă pozițiile oficiale ale instituțiilor vizate, iar opiniile menționate în text aparțin în totalitate autorului articolului.

loading...

Citește mai departe

Cultură

Istoria moldovencei cu voce angelică descoperită într-un metro din Los Angeles

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Emily Zamourka, în vârstă de 52 de ani, a devenit un fenomen pe Internet, după ce un polițist din Los Angeles a filmat-o, când aceasta cânta O Mio Babbino Caro a lui Puccini într-o stație de metrou. DailyMail a dezvăluit povestea ei extraordinară – și cum a îndurat o copilărie dificilă în uniunea sovietică și un vis american eșuat. Emily (Liudmila Grekova) s-a născut în Basarabeasca, fiind al nouălea copil al unui cuplu religios de adventiști de ziua a șaptea. A fost dată spre adopție din cauza sănătății mamei sale, fiind singurul copil al unui alt cuplu – dar și-a reîntâlnit familia biologică când era adolescentă. Prietenii spun că ea avea un talent extraordinar și că a fost o elevă dedicată muzicii – dar îi plăcea să meargă pe calea sa.

„Era foarte talentată, dar tristă. A fost binecuvântată, era foarte artistică. Părea în afara acestei lumi când asculta sau cânta muzică”, a spus un prieten. A îndurat o căsătorie abuzivă înainte de a se muta în SUA cu o mare parte din familia ei biologică la începutul anilor 1990 și a locuit în Missouri, Washington și California. Dar în ultimii ani a luptat cu probleme de sănătate și chiar a petrecut Crăciunul în închisoare. Acum, prietenii din Moldova au declarat pentru DailyMail că sunt bucuroși să vadă că este în viață și chiar i-au oferit un loc de muncă în orașul natal.

PE LUNG

A uimit lumea cu vocea de înger, fiind filmată de un polițist

Emily și vocea sa au devenit virale după ce a fost surprinsă de un polițist din Los Angeles care se afla în stația Wilshire, Normandie, în metroul din Los Angeles. Filmulețul cu interpretarea ei a „O Mio Babbino Caro” a obținut milioane de vizualizări – dar povestea ei adevărată este la fel de emoționantă ca și aria lui Puccini.

Emily Zamourka s-a născut în 1967, fiind cea mai mică din cei nouă frați și surori ai săi. Numele ei era Liudmila Grekova, iar membrii familiei ei era adventiști de ziua a șaptea – religie interzisă de comuniști – care au rămas devotați credinței, în ciuda atenției intruzive a KGB-ului și a poliției. Dar, când avea doar doi ani și jumătate, viața sa s-a schimbat radical, mama ei fiind nevoită să o dea spre adopție din cauza problemelor cardiace.

„Frații și surorile ei erau triști că părinții lor au dat-o spre adopție. Îmi amintesc cum copiii Grekov stăteau la fereastră plângând când am plecat cu Liuda (Emily). Părinții plângeau și ei”, spune Ioana, mama ei adoptivă, acum în vârstă de 85 de ani. „Am decis să o luăm un an și să vedem cum va decurge. Dacă va plânge după părinții și familia ei, o vom aduce înapoi”. Ea a spus că noul și talentatul său copil nu a plâns când a fost despărțit de frații și surorile ei. Adopția a fost înregistrată un an mai târziu.

În pofida sărăciei, noua familie i-a cumpărat fiicei lor un pian și o vioară. „Nu am cântat multă muzică, din cauza religiei noastre, dar cânta la vioară la concertele de la școală”, a spus Ioana. „Avea o prietenă cu care cânta împreună. Emily cânta la vioară, iar prietena ei cânta la pian. A fost foarte frumos. Mi-a plăcut mult”.

A aflat că este înfiată în adolescență

Părinții biologici ai lui Emily i-au rugat pe cei adoptivi să nu-i ascundă că este adoptată și să-i spună cine-i sunt părinții „adevărați”. Totuși, ea a aflat că este adoptată, în adolescență, de la prietenii de la școală. Ioana a povestit: „A venit acasă și m-a întrebat ce îi spun ceilalți copii. I-am spus că a fost adoptată. Ea a plâns”.

Cea mai bună prietenă a ei de la universitate, Paulina Zavatin, în vârstă de 51 de ani, a declarat că Emily a fost răvășită de faptul că a fost adoptată, deși a oferit o relatare alternativă despre cum a aflat despre familia ei de naștere. La 12 ani, ea văzuse o fotografie cu un băiat care arăta la fel ca ea – adevăratul ei frate – și o întrebase pe mama ei dacă era adoptată.

După ce a făcut descoperirea despre familia ei biologică, s-a întâmplat ceva extraordinar. Emily s-a dus la Soci în Rusia – unde familia ei biologică s-a mutat atunci când ea avea în jur de patru ani. Deși în Moldova vorbea limba română, copiii cunoșteau și rusa, așa că nu au avut dificultăți cu mutarea.

După aceasta, ea a petrecut câțiva ani împărțindu-se între o familie și cealaltă. „Fratele ei a venit la noi. Eram în relații bune cu ei. A spus că o vor duce să studieze muzică în Soci. „Le-am spus să o lase aici, pentru că aveam școală muzicală și în Leova. De ce să o iei? Nu voiam ca ea să mă părăsească. Dar ea a plecat”, a povestit mama.

Apoi, un an mai târziu, a revenit. Ea le-a spus că vrea să studieze în Leova – „Nu pot rămâne la Soci”. „A fost o fată foarte bună. Ne-a ascultat până când a părăsit casa noastră”, a adăugat mama adoptivă.

Casa în care au crescut-o părinții adoptivi este locuită acum de Valeriu Davnii, prietenul ei din copilărie. Ultima dată când a văzut-o a fost cu aproximativ 30 de ani în urmă, când a venit acasă pentru o vizită. „Era fericită și zâmbea tot timpul”, a spus el. „Dragostea față de părinții adevărați era diferită de iubirea față de oamenii care au crescut-oi”, a spus Davnii – recunoscând că cei în urmă au bătut-o, dar a adăugat: „Dar asta nu înseamnă că au fost oameni răi. Ea a fost foarte fericită. Nu cred că a fost traumatizant pentru ea”.

În 1984, la 17 ani, Emily a fost admisă la Facultatea de Muzică și Pedagogie muzicală din Bălți. Deja atunci era clar că era excepțională ca muziciană, iar înregistrările sale încă există la Universitatea de Stat Alecu Russo Bălți, a doua ca mărime din Moldova.

Căsătorie nefericită

Emily a refuzat atenția tinerilor ca să se concentreze asupra studiilor sale. „Nu s-a întâlnit cu nimeni în anii ei de studenție”, a spus ea. „Au fost băieți, care au plăcut-o, dar Liudmila (Emily) era în lumea muzicii și nu voia să aibă nicio relație”.

Dar, după anii ei universitari, viața Ludmilei s-a schimbat și ea s-a căsătorit în orașul rusesc Soci – cu Anatolii Murga, de naționalitate ucrainean. Nu a fost o căsnicie fericită, Murga a bătut-o și i-a rupt nasul, a spus Pauline, o prietenă a Ludmilei. El a murit mai târziu, dar după despărțirea de soț, ea a plecat la familia ei biologică,  în Statele Unite, unde s-a mutat după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Acum membrii familiei ei locuiesc în Los Angeles și împrejurimile orașului, fratele ei mai mare Elijah – născut Ilya – este un pastor adventist de ziua a șaptea, în timp ce nepoata ei Zlata este o violonistă strălucitoare care cântă în Orchestra Simfonică Monterey din California. Familia a refuzat să ofere comentarii pentru acest articol.

Până în 1994, când ea avea 27 de ani, ea a locuit în California, iar doi ani mai târziu, locuia în micuțul oraș Franklin, Missouri, care se află la jumătatea distanței dintre Kansas City și St. Louis. Apoi s-a mutat la Vancouver, Washington, înființând propria afacere de predare a muzicii și lucrând ca chelneriță. De asemenea, a scris muzică pentru o trupă, dar care nu a avut succes și nu a realizat visul ei american. În 2004, Emily s-a întors pentru o perioadă scurtă din SUA.

În pofida faptului că familia sa biologică se află în SUA, Emily a rămas aproape de cei pe care i-a lăsat în urmă în fosta Uniune Sovietică. Părinții adoptivi, Ioana și soțul ei, au mers în America și au locuit un an cu ea. Când tatăl ei adoptiv s-a îmbolnăvit, Emily a trimis medicamente în Moldova pentru el. Însă în 2005, Emily s-a mutat în Los Angeles, mai aproape de familia biologică. Acolo, ea s-a confruntat cu probleme de sănătate, care au lăsat în urmă facturi medicale mari.

Un lucru care a rămas constant pentru Emily a fost dragostea ei pentru muzică

În ultimii ani latura excentrică i-a făcut viața mai dificilă. Protocoalele evidențelor judiciare arată că are trei condamnări pentru furt mărunt și una pentru furt mare. Toate infracțiunile s-au întâmplat între 2011 și 2013, și s-au soldat cu interdicție de a intra în Glendale Galleria Mall, Topanga Plaza Mall și un supermarket Ralph din apropiere.

Ea a stat 35 de zile în închisoarea Lynwood Women din Los Angeles, și, de asemenea, a făcut 200 de ore muncă în folosul comunității. O serie de amenzi primite de ea au rămas neplătite și au fost în cele din urmă anulate. În același timp a dispărut din vizorul comunității adventiste de ziua a șaptea, din care face parte familia sa. Leif Lind, pastorul Glendale City Church, a declarat pentru DailyMailTV că ea a combinat credința cu dragostea ei pentru muzică, predând pian la biserică. El a spus prin e-mail: „Biserica a ajutat-o un timp, dar practic a dispărut de pe radar în 2013.

Emily locuiește pe stradă încă din 2017, după ce a fost evacuată din apartamentul ei, pentru că împărțea locuința cu porumbeii pe care îi luase acasă. În timp ce se afla pe străzi, Emily a îndurat mai multe provocări, dar cea mai rea fiind furtul viorii care valora 10 000 de dolari.

Descoperirea ei pe platforma de la stația de metrou Wilshire / Normandie Purple Line din Koreatown, Los Angeles, poate va aduce în sfârșit un final fericit în istoria Emilei, dar a coincis cu moartea mamei sale de 94 de ani, care a murit pe 8 octombrie la un spital din Los Angeles.

Se presupune că Emily locuiește acum la o prietenă, mai mult, ei i s-a oferit un loc în adăpostul pentru femei, precum și un contract de muzică, deși se pare că până acum a refuzat toate ofertele. De altfel, producătorul nominalizat la Grammy, Joel Diamond, a anunțat că dorește să semneze un contract cu ea. Emily a cântat o dată în public, la marea deschidere a unui cartier făcut în regiunea Mica Italia din Los Angeles, interpretând aria Puccini, care a făcut-o celebră.

loading...

Citește mai departe

Cultură

Nudism și avangardă în centrul Capitalei

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Obscură, inedită, avangardistă, scandaloasă și colorată – așa s-a înfățișat publicului cel mai nou locaș cultural din Chișinău: Casa de Creație „Piotr Alii și Cristina Miron”. În seara zilei de 20 octombrie, pe strada Mihai Eminescu 4 din Chișinău o mulțime de tineri așteptau să pătrundă în labirintul artistic creat de tinerii Piotr Alii și Cristina Miron.

Am intrat în casă în grupuri de câte 5-6 persoane și am început turul celor 10 camere în care ne așteptau imagini, decoruri, lumini și experiențe diferite. „Aveți două minute să admirați aceste tablouri”, „Aici nu aveți voie să faceți fotografii”, „Vă puteți continua turul împingând acea ușă” – astfel am fost ghidați pe parcursul întregii promenade.

PE LUNG

Dorința carnală și sexualizarea excesivă a corpului femeiesc

Am descoperit o casă în toată legea cuvântului cu living, bucătărie și baie. În fiecare dintre acestea am găsit instalații construite din jocuri de lumini, forme, texturi și obiecte diverse. În una dintre încăperi, ne-a întâmpinat o femeie goală, așezată pe un fotoliu.

Foto de Tatiana Beghiu

„În acea cameră au fost expuse creațiile din colecția Gaia. În mitologia greacă, Gaia este mama pământului și în majoritatea ipostazelor apare goală. A fost firesc să pregătim anume acel decor și acea scenă. Doamna pe care ați văzut-o este absolut minunată. A participat la primul nostru show cu cinci ani în urmă și este mereu dornică să colaboreze cu noi. Suntem pur și simplu uimiți de cât de deschisă este. Are încredere în corpul ei, își cunoaște calitățile, își cunoaște vârsta și este admirabilă”, afirmă Cristina Miron.

De altfel, nuditatea este un element destul de exploatat de către cei doi tineri. În bucătăria casei am întâlnit alte două tinere dezbrăcate – o încercare de a atrage atenția asupra tendinței exagerate de a sexualiza corpul femeiesc.

„În bucătărie am avut carne crudă pe masă, un tânăr îmbrăcat și două tinere goale. Scena este despre dorința carnală și sexualizarea excesivă a trupului femeilor”, explică Cristina.

Oamenii trebuie să iasă din zona de confort

Aceasta spune că în toate instalațiile și creațiile lor există un mesaj.

„Noi nu ne temem de faptul că am putea să nu fim înțeleși. Noi ne-am obișnuit. Facem ce trebuie să facem. Mulți ne întreabă care este scopul nostru. Scopul este să determinăm oamenii să-și părăsească zona de confort”, punctează tânăra.

În altă încăpere, publicul era așteptat de un bărbat cu chipul complet acoperit cu nămol. Este vorba despre Alexandru Medinschi, sculptor și perfomer.

„Alexandru alături de Daniel Cauia s-au ocupat de art-instalații și picturi. Trebuie să mulțumesc multor artiști talentați care ne-au ajutat și s-au implicat în proiectul nostru: Anastasia Creciun, Igor Coșciug, Evgheni Mereuț, Misha, Mira Matchina. Tot ce ați văzut este rezultatul muncii depuse de o sumedenie de oameni”, precizează Cristina Miron.

Foto de Tatiana Beghiu

Din turul Casei de Creație nu au lipsit expozițiile creațiilor vestimentare semnate de Piotr Alii: rochii lungi și impunătoare cu motive stilizate inspirate din portul tradițional românesc.

O pistă motivațională pentru artiști

Poeții Ronin Terente și Ioana Isac și-au recitat poeziile într-un cadru ludic, unde un joc de lumini și sunete au amplificat mesajele versurilor.

Cristina Miron spune că evenimentul de lansare a Casei de Creație fost perfect, mai frumos decât și-au imaginat tinerii. „Au venit exact atâția oameni câți am așteptat. Am auzit numai reacții pozitive, ceea ce ne sperie, pentru că noi vrem să creștem. Ne trebuie critică”, spune Cristina râzând.

Astfel, Casa de Creație „Piotr Alii și Cristina Miron” devine locul ideal pentru artiștii care vor să-și împărtășească emoțiile, gândurile și produsele cu publicul larg. Aceștia vor găsi găzduire pentru a se exprima artistic în toate sferele: de la modă, la teatru, muzică, poezie, pictură, literatură. Piotr și Cristina susțin că vor să construiască și să mențină această platformă pentru fuziunea mai multor forme de artă cu scopul de a oferi societății moldovenești un altfel de concept cultural și o pistă motivațională pentru artiști.

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Lifestyle16 ore în urmă

De ce ni se face somn după ce mâncăm?

PE SCURT În popor i se spune boala porcului: lenea și starea de somnolență pe care o avem după ce...

Tehnologie2 zile în urmă

Motorola a relansat celebrul telefon pliabil, RAZR. Cât de scump este

PE SCURT Motorola RAZR 2019 a fost prezentat în mod oficial pe 13 noiembrie, la Los Angeles. Produsul amintește de...

Lifestyle2 zile în urmă

De ce nu este micul dejun cea mai importantă masă a zilei?

PE SCURT De mici am fost învățați că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. Auzim la tot...

Politică3 zile în urmă

Echipa lui Ion Ceban a făcut prima ofertă pentru conducerea Primăriei. Un activist a devenit viceprimar de Chișinău

PE SCURT Echipa primarului ales Ion Ceban a făcut prima ofertă pentru conducerea Primăriei Chișinău. Activistul Victor Chironda, cel care...

Publicitate3 zile în urmă

Farmacia Familiei te răsplătește pentru fidelitate cu cadouri garantate

Adevărata valoare stă în lucruri simple, iar micile plăceri ne fac viața mai frumoasă. Pe lângă faptul că dorim să...

Politică3 zile în urmă

Care au fost ultimele decizii luate de Guvernul Maia Sandu

PE SCURT În ultima ședință de a Guvernului Maia Sandu, pe agendă au fost incluse două subiecte: unul ce ține...

Cultură3 zile în urmă

Netflix are un nou rival. Ce va oferi Disney Plus și cât costă

PE SCURT Lansată în 1923, compania Walt Disney încearcă să se adapteze la realitățile de pe piața media și cea...

Advertisement

Politică

Politică5 zile în urmă

Ce condiții pun partidele politice pentru formarea noului Guvern

PE SCURT Președintele țării, Igor Dodon, a inițiat astăzi consultări cu fracțiunile parlamentare ca urmare a demiterii Guvernului Maia Sandu. ...

Opinii6 zile în urmă

Cum a fost discutată căderea Guvernului Maia Sandu pe Facebook

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

Politică6 zile în urmă

Guvernul Sandu a picat. Povestim pe scurt ce s-a întâmplat în Parlament

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

Politică6 zile în urmă

Sandu vs PSRM. O nouă încercare de compromis a eșuat

PE SCURT Prim-ministra Maia Sandu a lansat astăzi o soluție de compromis Partidului Socialiștilor, care a înaintat moțiune de cenzură Executivului....

Politică7 zile în urmă

Maia Sandu spune că lui Dodon nu-i convine curățarea RM de scheme de corupție. Despre ce ar putea fi vorba

PE SCURT „Am văzut cum arată justiție politizată. Ceea ce îmi doresc este o justiție liberă. Ceea ce se invocă...

Partidul Acțiune și SolidaritateO săptămână în urmă

Câte guverne din R.Moldova au căzut în urma moțiunii de cenzură. Va urma Guvernul Maia Sandu?

PE SCURT Deputații socialiști au înaintat astăzi moțiune de cenzură Guvernului condus de Maia Sandu. Aceasta după ce Executivul și-a...

PoliticăO săptămână în urmă

10 lucruri pe care le spun protestatarii din fața Parlamentului

PE SCURT Un grup de persoane s-au adunat astăzi în afara clădirii Parlamentului pentru a sprijini Guvernul Maia Sandu, care...

Advertisement

Opinii

noiembrie 2019
L Ma Mi J V S D
« oct.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930