Câteva lucruri pe care trebuie să le știi despre Chișinău

Astăzi, după cum știi, chișinăuienii sărbătoresc Hramul orașului. Primăria municipiului organizează tradițional diverse festivități cu această ocazie. Manifestări cu denumiri inspirate precum „Chișinău – primăvara copilăriei”, „ODĂ CHIȘINĂULUI…” , „HORA CHIȘINĂULUI”, „TE SALUT, CHIȘINĂU!”, și multe altele care conving locuitorii orașului să iasă din casă într-o zi de sărbătoare.

Cu această ocazie, Moldova.org a colectat câteva curiozități despre Capitala Republicii Moldova, pe care ar fi bine să le cunoaștem cu toții:

1. De când hrămuim

În anul 1994, când Serafim Urecheanu  a fost numit primar de Chişinău, acesta s-a gândit că n-ar fi rău să se revină la o sărbătoare a oraşului, iar în 1995 s-a decis ca aceasta să aibă loc în prima duminică a lunii octombrie. Până în anul 2001, Chișinăul își sărbătorea „Ziua Orașului” după tradiția setată de Urechanu, chiar dacă tehnic vorbit ziua orașului ar trebui sărbătorită în iulie. Unii numeau, totuși, sărbătoarea Hram. Situația s-a schimbat din cauza unui decret semnat de Vladimir Voronin, președinte de țară pe atunci, prin care în prima duminică a lunii octombrie s-a decis organizarea „Zilei Vinului”. Astfel, municipalitatea a fost nevoită să găsească o soluție pentru a separa cele două sărbători. Momentul a coincis în mod fericit cu darea în exploatare, după renovare, a Catedralei Mitropolitane, „Naşterea Domnului”, pe 14 octombrie 2001, când creștinii sărbătoresc Acoperământul Maicii Domnului.

Așa am ajuns să sărbătorim Hramul Chișinăului pe 14 octombrie. Respectiv, această sărbătoare religioasă a fost aleasă din calendarul bisericii ortodoxe de stil vechi.

* Hramul Chișinăului coincide cu Hramul orașelor Iași și Tiraspol.

2. Când ar trebui să sărbătorim, de fapt

Adevărata „zi a orașului” ar trebui marcată cu fast pe 17 iulie, când datează prima atestarea documentară a Chișinăului. Hrisovul, întocmit pe 17 iulie 1436 la Vaslui, reprezintă cea mai veche mențiune identificată deocamdată de istorici a Chişinăului și este emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt. Prin acest act, domnii Ţăr

ii Moldovei Ilie şi Ştefan au dat şi i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasa slujbă mai multe sate pe Răuţ, între care Procopinti, Macicauti şi Cozărăuți.

Privitor la stabilirea hotarelor acestor sate, în documentul menţionat, între altele, se precizează:

„…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbas, la izvorul unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii.”

Potrivit tradiției, izvorul amintit în hrisov curgea la poalele Colinei Mazarachi. Lângă apele naturale din preajma Colinei Mazarachi s-au construit și primele case ale Chișinăului.

3. Numele „Chișinău” ar avea origini maghiare

Există două ipoteze despre etimologia numelui.

1. Ipoteza populară:

Cercetătorii sovietici, în schimb, au convins autoritatea de pe atunci, că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc „nouă” peste cuvântul tătar „kâșla” (iernut), respectiv „Câșla-Nouă”. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

2. Ipoteza nepopulară

Iorgu Iordan, un lingvist și filolog român, comunist, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române și fost ambasador al României la Moscova (1945 – 1947) spunea că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mica latură”) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.

4. De când Chișinău e Capitală?

Chișinău a devenit Capitală prin decizia Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi a senatorului, în 1818. Pe atunci, Chișinău avea active în jur de 22 de tăbăcării, cinci fabrici de saftian, 18 de lumânări, 4 de săpun și patru vopsitorii.

5. Chișinău a fost un oraș închis

Între anii 1905- 1917, Chișinău interbelic a fost centrul mișcării de emancipare națională a întregii Basarabii și cel de al doilea mare oraș al României. În acest timp s-au efectuat lucrări de restaurare în zona centrală și s-au ridicat locuințe în partea „Centrului de sus”. În 1928, cu ocazia aniversării a 10-a de la Unirea Basarabiei cu România, a fost inaugurat monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt în Grădina Publică.

În urma anexării Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, Chișinău este ocupat de către administrația rusească, perioadă în care cel mai grav a fost afectat centrul orașului: blocul Primăriei, Catedrala, Gara Feroviară. În urma operațiunii Iaşi-Chişinău, august-septembrie 1944, Armata Roșie din nou pune stăpânirea asupra oraşului, acesta devenind centrul-capitală a RSSM. „Pe parcursul a aproape a două decenii orașul are un statut special de „oraș închis”, neputând fi vizitat de turiști străini”, a spus istorica Maria Danilov.

Foto de Maxim Ciumash

Lucrez în jurnalism din 2012 și am învățat meseria din practică, pe teren. Am preluat Moldova.org în calitate de manageră în 2016 și de atunci am reușit nu doar să creștem echipa, ci și să transformăm radical forma și menirea redacției. Mă mândresc cu o echipă feministă, care ține pasul cu trendurile internaționale, practicând jurnalismul constructiv și de soluții. Depun efort pentru ca Moldova.org să se asocieze și colaboreze cu organizații de la noi și internaționale, care împărtășesc aceleași valori. Asta pentru că noi facem mai mult decât jurnalism, noi construim o comunitate.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.