Seniorii politicii moldovenesti sunt deja vedete. Ii vedem peste tot, citim si auzim despre ei peste tot. Uneori sunt chiar foarte previzibili. Acelasi discurs, aceleasi teme. Poate ca in buna masura «plictisul» fata de politica se datoreaza tocmai acestei ubicuitati. Cum stam cu noua generatie de politicieni, tinerii? Ce aduc ei nou? Cu ce tip de mesaj, discurs ne tenteaza? Ce proiecte si ce ambitii au?

După procesarea a 99,8% din voturi de către CEC, vă prezentăm schiţa preliminară a noului Parlament. Acesta va fi format din 18 deputaţi din partea PLDM, 15 deputaţi din partea PL, 13 deputaţi din partea PD, 8 deputaţi din partea AMN şi 48 de deputaţi din partea PCRM. Potrivit CEC, alegerile anticipate din 29 iulie 2009 în Parlamentul Republicii Moldova sînt considerate valabile, prezenţa la vot a alegătorilor fiind de 58.8%.

Acum vreo două săptămâni publicam un editorial intitulat „Partidul Comuniştilor nu va avea majoritatea în viitorul parlament”. Amintesc acest amănunt nu pentru a-mi etala nişte ipotetice calităţi de oracol sau profet pe care, bineînţeles, nu le am, ci pentru a pune în lumină un adevăr: agresivitatea comuniştilor devenise la un moment dat atât de sângeroasă, ura lor faţă de oponenţi atât de iraţională şi patologică, încât o societate normală nu putea să nu simtă, la nivel instinctual, că ei prezintă deja un pericol pentru societate.

După alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie, cetăţenii interesaţi se întreabă ce poate face Opoziţia, care a acumulat 53 de mandate de deputat. Răspuns la această întrebare găsim chiar în legislaţia în vigoare: în conformitate cu prevederile lit. j), art. 66 din Constituţie, Parlamentul RM alege şi numeşte persoane oficiale de stat. Iniţial, Parlamentul se constituie ca instituţie: alege preşedintele Parlamentului şi vicepreşedinţii (art. 64, alin. (7) şi (3) din Constituţie), respectiv art. 6.7 şi 8 din Regulamentul Parlamentului; alege Biroul Permanent (art. 10 din Regulament), comisiile permanente parlamentare (Capitol 3, secţiunea 1 din Regulament).