“Ceea ce se numeşte datoria Transnistriei nu este o datorie care a apărut între doi agenţi comerciali. Ea a fost în mod premeditat creată de Federaţia Rusă în scopul obţinerii un instrument de şantaj faţă de RM. Din 2008, regimul din stânga Nistrului nu plăteşte chiar nimic şi banii acumulaţi de la populaţie sunt stocaţi pe un cont special şi folosiţi pentru programe sociale. Este un fel de creditare directă. Şi dacă guvernul merge pe această cale, aceasta înseamnă că mergem pe calea legalizării acestei datorii şi a doua zi Rusia, în persoana Gazprom-ului, declară că toată Transnistria este privatizată. De aceea, eu nu consider că aceasta e soluţionarea problemei. Asta e un scenariu de succes al politicii Federaţiei Ruse de şantajare a RM.”

Orice ar spune sondajele despre stările de spirit din societatea moldovenească, magnetismul spaţiului european este ca şi legea lui Newton, nu mai ţin minte a câta, cea care i-a dat cu mărul în cap, ca să o descopere. Astăzi vom vorbi despre gravitaţia exercitată, în particluar, de spaţiul economic european şi despre parametrii la care ar fi trebuit să ajungă economia Republicii Moldova cu tot cu suprastructura ei politică, ca să se poată conecta nestingherit la piaţa comunitară. Or, fiţi de acord, acest deziderat trage la fel de greu ca şi liberalizarea regimului de vize, dacă stăm să ne gândim mai pe îndelete.

Situație contradictorie cu privire la procurarea noilor troleibuze, pentru municipiul Chișinău. Dacă până la momentul de față s-a anunțat că Comisia Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare și Banca Europeană de Investiţii ne-a acordat 13, 65 milioane de euro pentru achiziționarea troleibuzelor, recent prim-ministrul Vlad Filat a declarat că și Guvernul Republicii Moldova este beneficiar.