Mănăstirea Veveriţa se presupune că ar fi fost întemeiată prin 1922 – 1924, având o gospodărie mare şi o biserică frumoasă, cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Pe timpul sovieticilor, în 1948, mănăstirea de la Veveriţa a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar peste patru ani a fost închisă definitiv. Toate cărţile şi icoanele au fost distruse, însă, se spune că pentru a fi salvate mai multe cruci au fost îngropate în pădure.

Presupusa administrație de la Tiraspol se arată îngrijorată de reluarea procesului de demarcare unilaterală a frontierei moldo-transnistreană în partea de nord. Potrivit publicației rusești Nezavisimaia gazeta, declarația vine ca urmare a presiunilor făcute de către Federația rusă care, după cum se știe, salvează economia transnistreană ori de câte ori aceasta se află în situație de criză.

Stă de veghe credinţei la poale de pădure, nu e împrejmuită de ziduri impunătoare şi nici nu are porţi cu lacăt. Doar privind foarte atent îţi poţi da seama că aici este un locaş închinat Domnului. Pe timpuri, pe aceste locuri a funcţionat sanatoriul de odihnă şi tratament „Albinuţa”. În anii sovietismului, aici se spunea că religia este opiu pentru popor şi erau recitate fel de fel de poezii ateiste. Acum, însă Nordul Moldovei are parte de un adevărat sanatoriu pentru suflete, spune Arhimandritul Damian, stareţul Mănăstirii „Naşterea Domnului” de la Zăbriceni, Edineţ..