Cu toate că a fost prognozată, situaţia în care s-a pomenit ţara după 29 iulie 2009 rămâne una foarte complicată. Uneori ai impresia (nu ştiu dacă-i nefondată) că cineva a creat-o special pentru a promova un „băiet bun” la preşedinţia ţării. Fără (?) voia lui Voronin. Dacă Lupu sau altcineva au calculat-o din timp şi l-au băgat pe Voronin la anticipate cu bună ştiinţă, anume în aceste scopuri – jos pălăria! (Узнаю почерк талантливых людей, с которыми мы сделали немало добрых дел на благо нашей молодой тогда Республики). Complicată nu este pentru că în Parlament au acces tocmai cinci formaţiuni sau din lipsa unui cadru legal ce ar putea reglementa cu uşurinţă noua aşezare a puterii de stat. Avem şi legile cuvenite şi partide puteau fi mai multe. Vorba e că cei cinci sunt de fapt doi, sau doi plus unu – în cel mai bun caz.

Am încercat în tot felul să scap de rubrica Enciclopedia minciunilor comuniste, pe care am folosit-o până acum, dar n-am putut. Vă pare, probabil, cam îndoielnică îmbinarea asta – Hora Unirii şi minciunile comuniste. După opt ani de comunism sălbatic românofob, cum poţi să pui un lucru sfânt pentru toţi românii alături de ceva satanic? Am încercat să evit „apropierea” acestor lucruri, care se resping, dar n-am reuşit.