Dezbaterile din jurul viitorului AIE păcătuiesc, deseori, prin lipsa perspectivei. Se va alege sau nu se va alege preşedintele? Vor fi sau nu vor fi anticipate? Se va reforma PCRM? Sunt mize false. În realitate, problema nu e aici, căci PCRM nu mai este acum duşmanul numărul unu al Alianţei – pentru că nu mai poate, nu pentru că nu mai vrea. Duşmanul numărul unu al actualei guvernări este imaginea Alianţei pentru Democraţie şi Reforme din perioada 1998-2001. Cu aceasta, înainte de toate, are de luptat acum AIE, după cucerirea puterii. Mai concret spus, cu ideea că în RM numai sovieticii şi legatarii lor, comuniştii lui Voronin, sunt capabili să dea pensiile şi salariile la timp.

De mai multe săptămâni, întreaga suflare naţională discută despre formarea noului guvern – lucru până la un punct absolut firesc, fiindcă guvernul simbolizează puterea, căci, tautologic vorbind, guvernul guvernează o ţară. Există însă un aspect foarte important al guvernării, pe nedrept neglijat de presă şi de opinia publică – diplomaţia în general şi ambasadorii în particular. De ei depinde imaginea şi poziţia RM în lume, modul în care ţara e percepută de comunitatea internaţională.

Mitropolitul Vladimir (Nicolai Vasilevici Cantarean) al Chişinăului şi „al întregii Moldove” i-a acordat ordinul bisericesc „Cuviosul Paisie Velicicovschi” general-maiorului Boris Nikolaevici Sergheev, proaspăt retras de Moscova din funcţia de comandant al Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR), cum se numeşte acum fosta armată a 14-a rusă de ocupaţie din Republica Moldova.