Autor: Vladimir Socor, Radio Free Europe
In precedentele doua editoriale am analizat posibilitatile, inca destul de largi, ale Presedintelui Vladimir Voronin de a-si asigura un loc de onoare in istoria Republicii Moldova in cei doi ani care-i ramin pina la sfirsitul mandatului prezidential. In acele doua comentarii m-am referit la indeplinirea corecta si competenta a Planului de Actiuni R.Moldova-Uniunea Europeana si la posibilitatea reformarii democratice a Partidului Comunistilor.
Astazi, fie-mi ingaduit sa numesc un obiectiv care nu poate fi atins, nu are cum sa fie atins in urmatorii doi ani: Reintregirea tarii cu Transnistria intr-un mod care sa asigure independenta si suveranitatea RM, functionalitatea statului si continuarea cursului european. Din pacate, Rusiei nici prin gind nu-i trece sa fie de acord cu asa ceva.
In aceste zile Presedintelui Vladimir Voronin i-a fost prezentat un set de propuneri de origine deloc clara, care, chipurile, ar rezolva problema Transnistriei printr-o intelegere de tip nomenclaturist cu presedintele rus Vladimir Putin si liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov. Pe tacute si pe la spatele Occidentului. Potrivit acestui plan Uniunea Europeana si Statele Unite ar urma sa fie informate abia dupa ce Chisinaul ar incheia intelegerea cu Moscova si Tiraspolul, pentru ca Occidentul sa binecuvinteze o intelegere fara participarea sa si impotriva intereselor si valorilor sale.
Planul prezentat Presedintelui Voronin spre aprobare contine printre altele urmatoarele elemente: o declaratie comuna Voronin-Smirnov care ar urma sa fie adoptata prin vot de catre Parlamentul R.Moldova si Sovietul Suprem de la Tiraspol. O vizita la Chisinau a Ministrului de Externe rus Serghei Lavrov urmata de o intilnire Putin-Voronin care sa lanseze faza hotaritoare a acestui proces. Dizolvarea sau autodizolvarea Parlamentului R.Moldova si alegeri anticipate pina in luna noiembrie a acestui an – 2007.
Parlamentul R.Moldova ar rezerva 18 sau 19 locuri de deputati pentru reprezentantii Tiraspolului, de fapt ai Rusiei; iar Guvernul RM – un post de Vice-Prim Ministru si cate un post de Viceministru in fiecare minister pentru reprezentantii Tiraspolului, de fapt ai Rusiei. Trupele rusesti s-ar retrage de pe teritoriul RM dupa o perioada de tranzitie de doi ani daca reglementarea politica este definitivata. (Ne amintim cu totii de angajamentele neindeplinite ale Rusiei din 1994 de a-si retrage toate trupele pina 1997, si din nou in 1999 de a-si retrage toate trupele pina in 2002).
Acestea sunt numai unele elemente riscante ale planului propus spre aprobarea presedintelui. Nu stiu daca planul prevede ceva despre structurile militare si de securitate sub drapelul Transnistriei si in uniforma transnistreana, dar de fapt subordonate Rusiei. Ma tem ca planul permite prin simpla tacere continuarea acestor structuri.
Nu-i de mirare ca Presedintele este indemnat de catre cineva sa aprobe acest plan in afara formatului 5+2, jucind unul la unu cu Rusia pe intuneric. Republica Moldova nu ar putea decit sa piarda acest joc riscant, si Presedintele ar pierde laolalta cu tzara.
Planul propus contravine Constitutiei Republicii Moldova, Legii Cetateniei, si Legii Organice din 2005 despre principiile de baza ale reglementarii conflictului din Transnistria. Constitutia si legile organice nu ar avea cum sa fie revizuite deoarece nu ar exista suficiente voturi in acest Parlament pentru asa ceva. Din acest motiv autorii planului — repet ca Presedintele nu este autor — preconizeaza dizolvarea sau autodizolvarea Parlamentului, luind in considerare si posibilitatea de a initia o criza guvernamentala si parlamentara pentru a forta dizolvarea.
Domnul Presedinte este sfatuit sa se comporte, citez „ca un buldozer”. Eu insa sunt convins ca dl. Presedinte este garantul Constitutiei si al suveranitatii, nicidecum buldozerul acestora.
