O iluzie mincinoasă vine să înşele toată lumea. În urma mutării lui Vasile Ursu de la Primărie la Ministerul Transportului, la bursa zvonurilor se şopteşte cum că Veaceslav Iordan, care a fost numit în locul lui, nu face altceva decât să astupe o gaură. Zice-se că el, fiind un cvasianonim, n-ar avea nicio şansă în alegerile locale. Iată de ce, presupun unele mijloace media, adevăratul candidat al comuniştilor în bătălia pentru primăria Chişinăului ar fi premierul Vasile Tarlev care, odată cu antrenarea sa în campania electorală, ar putea fi înlocuit în fruntea guvernului de Zinaida Greceanâi. Nu-i exclus.
Veaceslav Iordan, de bună seamă, deocamdată nu are nici carismă, nici popularitate, şi nici credibilitate. Deşi, potrivit unui sondaj al revistei „VIP-Magazin”, încape în lista celor mai influente 50 de personalităţi din Republica Moldova, în funcţia de administrator pare neîndemânatic, potriveşte cu greu cuvintele şi, văzându-se uneori constrâns să spună ceva, îşi bate gura degeaba. De unde şi impresia că n-ar trebui luat în serios. Eroare. Mass-media, dar şi reprezentanţii opoziţiei care văd astfel lucrurile se amăgesc cu ochii deschişi.
Până una-alta, nimeni nu ştie, de bună seamă, dacă va lupta Iordan pentru jilţul de edil al capitalei sau nu. Un lucru însă este cert. Din noua sa postură, el nu ne priveşte ca picat din lună. Fiind întrebat de reporteri dacă va candida la primăria Chişinăului, gura i se lăţeşte a zâmbet dincolo de lobii urechilor şi dă de înţeles că s-ar putea să încerce. Procedând astfel, el parcă ar împrăştia în văzduh un fum leneş şi bolovănos care sileşte opoziţia să tragă pe nări senzaţia unui avantaj politic aparent. Acesteia i se induce impresia că, în cazul în care comuniştii vor merge pe mâna lui Iordan, va avea un contracandidat lesne de învins.
La mijloc, în opinia mea, e o formă de dopaj moral, întreţinut cu ingeniozitate de formaţiunea de guvernământ pentru a nu permite adversarilor săi să se mobilizeze exemplar. În absenţa unui candidat de temut al comuniştilor, opoziţia, şi aşa dezbinată şi descurajată, pare tot mai tentată să se culce pe o ureche. Dacă nu se dezmeticeşte cât mai curând cu putinţă, riscă să plătească scump naivitatea de a avea iluzii deşarte. Pentru că, Voronin, aducându-l pe Iordan în locul lui Ursu, omoară dintr-un foc doi iepuri. Pe de o parte, după cum am spus, adoarme vigilenţa concurenţilor, iar pe de alta, în condiţiile unei opoziţii destrămate, are posibilitatea să cucerească până la urmă primăria Chişinăului cu orice candidat. Chiar şi cu Veaceslav Iordan. Darămite cu Tarlev sau Greceanâi!
Deşi sunt în pierdere de formă, comuniştii au, orice s-ar spune, un electorat stabil în capitală. În condiţiile noii legislaţii electorale, ei pot câştiga şi cu o majoritate simplă în faţa unor adversari dispersaţi şi nerefăcuţi după înfrângerile de odinioară.
Rezumând, insist asupra faptului, că Veaceslav Iordan e o mină electorală. Aceasta ori va fi dezamorsată de o opoziţie unită, ori va izbucni la comandă, făcând praf iluziile partidelor democratice. // Jurnal de Chisinau
