De Mariana Nicolaev/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Aşa ne-a foat dat nouă moldovenilor, să nu mai avem parte de ţara noastră şi nici ea de noi.
Aproape fiecare, se gândeşte, că dacă ar putea merge undeva peste hotare, probabil, s-ar decide în dată.
Bărbaţi, femei, care sunt la rândul lor, părinţi, sunt gata să se jertfească pentru a făuri un viitor mai bun copiilor.
Atunci când gândurile şi privirile noastre, se îndreaptă spre Vest, europenii, vin la Este. De o bucată de timp, tot mai mulţi locuitori ai bătrânului continent, în special germanii şi bulgarii, emigrează în Turcia, cu gândul la un loc de muncă.
Aceste cotituri, au fost generate de tensiunea problemelor şi instabilităţilor economice din Europa şi Statele Unite ale Americii.
Strălucirea europeană, se şterge puţin câte puţin, iara aceasta, a început încă în 2009, o dată ce au fost simţite primele lovituri ale crizei mondiale.
Încercăm să găsim refugiu în Europa, neglijându-ne personalitatea, călcându-ne mândria, şi renunţând la patrie. Iar statisticile arată că circa 200.000 de europeni şi americani au emigrat în Turcia în speranţa de a găsi un loc de muncă şi o viaţă mai bună. După bulgari şi germani, cei mai mulţi străini care s-au angajat în Turcia au fost olandezi, greci, americani şi francezi.
Principalele domenii de muncă pentru care optează imigranţii sunt vânzările, marketingul, contabilitatea şi administrarea afacerilor.
În timp ce europenii privesc Turcia ca pe o scăpare, noi suntem mai scepticii, iar atunci când auzim că cineva şi-a obţinut o fărâmă mai bună de pâine acolo, după noi, neapărat are purtări uşoare.
