Constantin Tănase
Doi poliţişti torturează la comisariatul de poliţie o femeie pentru a o forţa să depună mărturii false. Un poliţist îl nenoroceşte în bătăi pe un tânăr, cazul ajunge la CEDO. Doi poliţişti, mituiţi, îl eliberează pe un protagonist al lumii interlope. Un poliţist beat îl doboară cu maşina şi-l omoară pe un tânăr pompier aflat în exerciţiul funcţiunii. Doi foşti poliţişti o omoară bestial pe o femeie din sectorul Botanica, o deposedează de două telefoane mobile şi 500 dolari… Ş.a.m.d., ş.a.m.d.
Acestea sunt scurte informaţii care se strecoară în presă, dobândite cu multă dificultate de către jurnalişti.
De regulă, serviciile de presă ale Internelor nu oferă detalii, ridică din umere, declară că nu ştiu nimic, îi mint pe ziarişti, ascund informaţia sub diferite pretexte, cel mai popular şi onorabil fiind cel de a „nu prejudicia ancheta”. Sunt dese cazurile când presa este acuzată că publică „materiale neverificate” care „discreditează” poliţia ca peste un timp oarecare să se dovedească că faptele, totuşi, corespund realităţii.
Ar fi o greşeală dacă am generaliza şi am declara că toată poliţia ar fi o haită de criminali. Pentru că există în poliţie profesionişti şi oameni de onoare. Dar nici să închidem ochii la cazurile de mai sus nu putem, declarându-le „nerelevante”. Ceva grav se întâmplă, totuşi, în Ministerul de Interne. Nu doresc să forţez nota, dar imaginea poliţiei a început să degradeze catastrofal odată cu venirea în fruntea statului a generalului de miliţie Voronin, iar în fruntea Internelor a generalului Papuc. Percepţia societăţii e că anume din această perioadă poliţia a fost pusă mai sus de lege, a obţinut drepturi discreţionare, dedându-se la abuzuri, încălcări de lege şi crime. Simţindu-se protejată de cei de mai sus, poliţia a devenit un fel de „stat în stat” care acţionează nu conform legilor statului, ci legilor clanului.
Oficialităţile au trâmbiţat, drept o mare realizare a poliţiei, lichidarea racketului şi a principalelor bande de criminali – televiziunile ne-au prezentat scene hollywoodiene cu bravul general Alexei care vâna criminali. Societatea privea sceptică la aceste seriale televizate fiindcă ştia că în realitate lucrurile stau cu totul altfel. În percepţia societăţii, criminalii care practicau racketul au fost înlocuiţi de poliţişti – astăzi, pieţele, barurile ş.a.m.d. sunt controlate de poliţişti. Poliţia are imaginea uneia dintre cele mai corupte instituţii. Credibilitatea ei este zero. Codurile etice, de deontologie profesională, adoptate în ultimii ani, sunt percepute mai degrabă ca o sfidare şi o bătaie de joc. Omul din stradă defineşte poliţia scurt şi clar: „banda lui Papuc”.
Repet, ar fi greşit să generalizăm, dar şi mai grav ar fi dacă nu am observa că la Interne e „putred mărul”, iar peştele, precum se ştie, de la cap se strică. De la cel mai de sus cap. // Timpul
