Connect with us

Economie

Peste 20 milioane de dolari proveniți din facturile de lumină plătite de consumatori au ajuns în companii offshore// RISE

Publicat

pe

Peste 20 de milioane de dolari proveniți din facturile de lumină plătite de consumatorii din Republica Moldova au ajuns pe conturile unor companii din zone offshore. Banii au fost scoși de pe conturile de la Victoriabank ale unei firme din Tiraspol care a intermediat, timp de câțiva ani, livrarea de energie în dreapta Nistrului.

RISE a prezentat schema prin care firma-tampon din regiunea separatistă a devenit peste noapte principalul furnizor de energie electrică, a încasat profituri de milioane și le-a ascuns în paradisuri fiscale.

Pe teritoriul Republicii Moldova din dreapta Nistrului se produce doar circa 20% din necesarul total de curent electric al țării. Respectiv, la începutul fiecărui an, companiile de distribuție organizează licitații pentru a suplini restul necesarului de energie. Licitațiile au loc cu „implicarea activă a Ministerului Economiei”, iar lumina este achiziționată sub paravanul Energocom SA, companie de stat care intermediază livrările.

În ultimii ani, lupta pentru contractul de asigurare cu energie electrică a Moldovei s-a dat, de regulă, între doi jucători regionali: Centrala Termoelectrică Moldovenească (CTM) din regiunea transnistreană, cunoscută mai mult ca Centrala de la Cuciurgan, şi un reprezentant al grupului ucrainean DTEK.

Centrala de pe malul Lacului Cuciurgan este deținută de gigantul Inter RAO UES, controlat de statul rus, iar grupul DTEK face parte din imperiul de afaceri al miliardarului ucrainean Rinat Akhmetov.

Cum a apărut în schemă EnergoKapital

În primăvara lui 2014, Ministerul Economiei anunţa că, în perioada 1 aprilie 2014 – 1 aprilie 2015, Republica Moldova va cumpăra energie electrică și de la DTEK Vostokenergo, și de la Centrala de la Cuciurgan.

Însă în toamna aceluiași an, odată cu criza din Estul Ucrainei care a degenerat într-un conflict armat, DTEK a sistat complet livrarea energiei în Republica Moldova. Respectiv, obligațiile contractuale ale DTEK au fost preluate de Centrala de la Cuciurgan.

Anume în acest moment în schemă a apărut un intermediar – compania EnergoKapital din Tiraspol. Mutarea s-a făcut cu girul Centralei de la Cuciurgan, care i-a delegat acestei firme dreptul de a fi unic furnizor al energiei pe care o produce. Astfel, în lanțul procesului de asigurare a Republicii Moldova cu energie electrică s-a mai adăugat o verigă.

EnergoKapital a fost fondată în octombrie 2014, cu câteva săptămâni înainte ca DTEK să-și sisteze livrările. Fondatorii companiei apărute peste noapte erau Bas Market SA din Tiraspol, cu acționariat din offshore, şi Ornamental Art Limited din Hong Kong.

După ce, pe 16 octombrie 2014, EnergoKapital ridică certificatul de la aşa-zisul minister al justiţiei din Transnistria, a doua zi compania depune actele și la Camera Înregistrării de Stat din Chișinău și obține înregistrare temporară. Acest lucru i-a permis ca, peste trei zile, mai exact pe 20 octombrie, să primească de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) licenţă pentru furnizarea energiei electrice pe o perioadă de şase luni.

În următorii ani licenţa EnergoKapital a fost prelungită de patru ori, firma din Tiraspol devenind principalul furnizor de curent electric în Republica Moldova. Astfel, de la finele anului 2014 și până la finele lunii martie 2017, EnergoKapital a livrat consumatorilor din dreapta Nistrului energie în valoare de circa 400 milioane de dolari.

Offshore de compromis

Victor Parlicov, fost director general al ANRE, susţine că astfel de scheme au fost şi în trecut, dar apariţia firmei EnergoKapital ca intermediar se datorează şi unor neînţelegeri între partenerii de business de la Chișinău, Tiraspol și Moscova.

Victor Parlicov: Au pus compania asta pe mijloc, dar ardoarea cu care autoritățile noastre au protejat această companie demonstrează că la Chișinău există beneficiari ai acestei scheme la nivelul cel mai înalt politic. Dacă doar transnistrenii aveau interese în EnergoKapital, nu se apuca procuratura noastră să le acopere ilegalitățile. […] Uitați-vă cât a transferat EnergoKapital în offshore-uri dividende. […] Federația Rusă avea interesul să finanțeze bugetul regiunii transnistrene cu banii noștri. Au creat o schemă ilegală și noi finanțăm separatismul.

Fostul director al EnergoKapital în perioada 2014-2016, Mihail Dobrov, acum şef la Dnestrenergo, întreprindere care gestionează reţelele de transport a energiei din regiunea transnistreană, a refuzat să vorbească la acest subiect.

Mihail Dobrov: E o poveste veche. Acum lucrez în altă parte şi nu am ce vă spune. Dacă aveţi nevoie de informaţii, adresaţi-vă la autorităţi.

Anterior el a declarat unei televiziuni din stânga Nistrului că nu cunoaşte cine sunt beneficiarii companiei, iar folosirea firmelor offshore la crearea EnergoKapital a fost o soluţie pentru a putea vinde energie și pe piaţa internaţională.

Dosar penal la Chișinău

Schema prin care Republica Moldova era alimentată cu energie electrică a intrat și în vizorul organelor de drept, Procuratura Generală precizând, anterior, că intermediarul EnergoKapital figura într-un dosar penal.

Vladimir Moșneaga, procuror în cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, a refuzat să se pronunțe pe marginea dosarului respectiv. Acesta ne-a sugerat să așteptăm răspunsul oficial la solicitarea expediată de RISE săptămâna trecută.

În 2016, Moșneaga declara pentru Europa Liberă că dosarul a fost inițiat în „octombrie 2015, în baza declarațiilor domnului [Vlad] Filat de la tribuna Parlamentului, s-a pronunțat și la cauza respectivă și, în baza declarațiilor lui a fost inițiat un control, s-au făcut un șir de ridicări, s-au dispus anumite expertize, s-au solicitat părerile experților străini în domeniul respectiv. Se fac calcule estimative, expertiză și audieri care continuă până în prezent. Se verifică toate versiunile posibile”.

Textul integral al investigației poate fi citit AICI.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe

Economie

Avem șanse să mâncăm ecologic pur?

Publicat

pe

De către

Fiecare acțiune a fiecărui om, chiar și cea mai neînsemnată, are un impact asupra naturii. Acest impact a început să fie măsurat abia 26 de ani. La începutul anilor ’90, ecologistul William Rees a introdus termenul de „amprentă ecologică”, pentru a defini impactul tuturor acțiunilor umane asupra mediului înconjurător. Acest indicator se măsoară în „hectare globale” (hg) – unități de teritoriu necesar pentru asigurarea necesităților și utilizarea deșeurilor noastre. Dacă împărțim amprenta umanității la biocapacitatea planetei, putem afla care este viteza de epuizare a resurselor ei. La momentul actual acest raport este egal cu 1,7, adică noi consumăm de 1,7 ori mai multe resurse, decât Pământul reușește să se restabilească. Adică pentru asigurarea echilibrului în lume, omenirea are nevoie de 1,7 planete ca a noastră.

În mediu, amprenta ecologică se schimbă de la țară la țară: spre exemplu în Quatar acest indicator este mai sus de 10hg per om, în Australia este egal cu 9,3hg, în SUA – 8,2hg, în Afganistan și Pachistan este doar 0,79hg.

Republica Moldova se află pe locul 129, conform epuizării resurselor, indicatorul fiind de doar 1,78hg. Cu toate acestea, ne aflăm și noi în lista celor care consumă mai multe resurse decât Pământul poate restabili.

Unul din componentele de bază ale amprentei ecologice (aproximativ 60 -70%) este amprenta de carbon – totalitatea emisiilor gazelor de seră, carese acumulează în atmosferă, în rezultatul activității noastre și care duc la încălzirea globală. Acest indicator se măsoară în echivalent de CO2 (o unitate reprezintă efectul gazelor de seră care se produce la emisia unui kg de bioxid de carbon în atmosferă), și poate măsura mai multe procese, spre exemplu impactul gazelor de eșapament de la automobile, emisia de gaz metan de la fermele de animale, dar și defrișarea pădurilor.

Un alt component important este amprenta de apă. Ecologiștii i-au oferit 3 gradații: apă „verde”, „albastră” și „gri”. Apa „gri” este apa pe care o poluăm (de la spălatul mâinilor cu detergent până la apa reziduală de la fabrici), apa „albastră” este ce pe care o folosim din lacuri, râuri și izvoare subterane și cea „verde” este apa care se acumulează în sol și hrănește plantele.

Enlarge

Eko-sled-1-1024x1024
Belșug alimentar

Dacă ar fi să ne închipuim amprenta ecologică individuală ca o plăcintă, atunci gunoiul ar fi, surprinzător, doar o mică parte. Cele mai mari bucăți ar fi reprezentate de transport, alimentație și locul unde locuim – aproape o treime. Despre această bucată vom vorbi în acest articol.

Oile, vacile și gazul metan

Automobilele sunt nefirești: produc zgomot, lovesc trecătorii pe drumuri iar dacă stați într-un garaj cu un automobil cu motorul pornit, riscați să nu mai ieșiți la aer liber. Carnea pare să fie firească: este mâncată de oameni și pisici și dacă râmâi în aceeași cameră cu o bucată de carne, poți să te simți neplăcut, dar nu mori de la asta. Cu toate acestea, unii experți consideră că dacă vom reduce consumul de carne de vită și ovină,impactul poate fi mai mare decât dacă trecem de la automobile la biciclete.

Conform studiilor efectuare de organizația ecologistă Environmental Working Group (EWG) în SUA, un kilogram de carne de ovină, pe tot parcursul ciclului de producție, emite în atmosferă 39kg de CO2 (echivalentul emisiei de gaze a unui automobil nou după parcurgerea a 130 -140km). Un kilogram de carne de vită emite în atmosferă 27kg de CO2. În acelaș timp, carnea de porc sau de pasăre „va costa” natura doar cu 12kg și 7kg de CO2.

Acelaș lucru îl putem spune și despre amprenta de apă: producerea unui kilogram de carne de vită necesită 15 000 litri de apă iar pentru carne de porc sau găină e necesar de 2,5 și 3,5 mai puțin.

Enlarge

foodprints
Amprenta ecologica a alimentelor

Cifrele pot fi diferite, în dependență de țară, dar corelația rămâne aceeași: carnea de vită și ovină sunt în fruntea listei, după amprenta ecologică. Dar hai să aflăm de ce?

„De vină” este fiziologia animalelor ierbivore. În condițiile naturale ele se alimentează preponderent cu iarnă, adică celuloză rigidă, pe care multe alte animale nu sunt în stare să le digere. Digestia este asigurată de microorganismele simbionte, care trăiesc în stomacul lor cu patru camere, în special este vorba de archaea, bacterii metanogene, care în procesul de chemosinteză elimină gazul metan. Acest gas este eliminat din organismul bovinei sau ovinei prin eructație și meteorism.

Conform unor calcule, o vită elimină pe parcursul zilei între 100 și 500 de litri de metan, o oaie elimină până la 30 litri de gaz. În lume se numără aproximativ 1,5 mlrd de vite, alte ierbivore mai mici ajung până la 1 mlrd. Gazul metan este unul din cele mai periculoase gaze care produc efectul de seră (de 23 ori mai periculos decât CO2). Este clar de ce emisiile produse în urma creșterii vitelor formează aproximativ 9,5% din volumul mondial al emisiilor de gaze de seră și de ce FAO – Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU a hotărât să  numească creșterea industrială a animalelor – unul din principalii factori de distrugere a mediului înconjurător.

Enlarge

personalcarbonbudgets
Amprenta de carbon conform https://reneweconomy.com.au

Astăzi în mai multe țări se lansează programe care au ca scop scăderea volumului emisiilor de gaze de seră. Aceste programe vizează în primul rând creșterea animalelor ierbivore. Spre exemplu, în cadrul Universității Aarhus din Danemarca se lucrează la crearea unei ierbi modificate genetic care ar scădea producerea de gaz metan. Din păcate, aceste studii sunt de lungă durată, așa că situația în scurt timp nu se va schimba.

Metanul nu este singura problemă. Alimentația animalelor ierbivore este cea mai puțin eficientă comparativ cu tot restul animalelor care sunt prezente în meniul nostru – porc, pește și pasăre.

Coeficientul de conversie a hranei pentru specia de pește Pangasius și a insectelor comestibile este mai mic de 2: la 1,7 -1,8 kg de hrană ei cresc cu un kilogram în masă. La găini acest indicator este de 2, la porc de 3,5 dar la vită de obicei nu este mai mic de 6 sau chiar 8, adică pentru ca vițelul să crească cu un kilogram, trebuie să mănânce 6 sau chiar 8kg de hrană. Astfel crește și aprenta de apă a producerii cărnii de vită și oaie.

„Carnea etică, adică obținută de la animalele care au crescut pe pășuni deschise, tot nu este o soluție. Volumul emisiilor de gaze de seră în acest caz crește pentru că alimentarea cu iarbă este mai puțin energetică iar vitele și oile elimină mai mult metan. Iar pentru fermele „etice” este nevoie de un teritoriu mai mare iar creșterea industrială a animalelor deja ocupă până la 30% din totalul solului accesibil pentru prelucrare de pe glob.

Cumperi „Bio”?

Termenul „agricultură organică” a fost inventat în 1940, dar popularitatea produselor „bio” a început să fie simțită la sfârșitul secolului trecut. Către anul 2016, volumul pieții pentru aceste produse a depășit în Europa suma de 33 mlrd euro. Mulți cumpărători sunt gata să plătească pentru „linte bio”, „castraveți bio” sau       roșii bio” cu 20% sau chiar 100% mai mult decât pentru legumele care nu sunt „bio”. De vină în mare parte este publicitatea: ei sunt siguri că astfel vor salva planeta. Ne grăbim să-i dezamăgim.

Dacă e să ne orientăm după calitățile dietice ale produselor bio, atunci totul este clar, ele nu au urme de pesticide. În acelaș timp, nu încetează disputele cu privire la folosul fermelor organice pentru mediul ambiant. Adepții culturii bio aduc drept argument, folosirea scăzută a ierbicidelor, pesticidelor și îngrășămintele de azot, care formează zone moarte pe coastele mărilor și deltele râurilor. Oponenții lor îi contrazic: fermele bio folosesc cu mult mai mult teren și dacă am dori să hrănim toți oamenii cu aceste produse, ar trebui să defrișăm o suprafață de păduri de 1,5 mai mult decât este acum.

Enlarge

Eko-sled-5-1024x1024
Imagine simbol

Transportul produce o treime din totalul emisiilor gazelor de seră. Cu cât mai des ne deplasăm, cu atât este mai înaltă presiunea asupra naturii. Nu ar fi logic să transpunem acest principiu și asupra alimentației și să presupunem că anume transportul produselor este cauza principală a amprentei lor de carbon, care este imensă. Prin urmare importul de banane din America Latină, a cărnii din Australia și a portocalelor din Africa este cauza tuturor relelor?

Așa consideră mulți, prin urmare sfatul „alimentează-te cu ceea ce găsești local pentru a ajuta naturii” se poate întâlni nu doar pe paginile despre ecologie dar și pe cele cu rețete culinare. Hrana locală se transformă în problemă de etică: ai cumpărat roșii din Turcia – ai comis un păcat împotriva Naturii, le-ai obținut din sera vecinului, ai ajutat planeta.

Continuarea articolului o puteți găsi aici.

Citește mai departe

Economie

Fabrica de cablaje din Căușeni va deschide 600 de posturi noi

Publicat

pe

De către

În prezent, la fabrica „Coroplast Harness Technology”, din subzona ZEL Bălți, orașul Căușeni, specializată în producerea cablajelor auto, activează 410 angajați. Numărul acestora va crește până la 1000 de persoane, odată cu darea în folosință a noii hale de producție. În acest scop, vor fi investite circa 20 milioane de dolari.

Reprezentanții Coroplast au decis să-și extindă afacerile în Republica Moldova la sfârșitul anului 2016. Ulterior, aceștia au închiriat o hală nouă de producție. Volumul vânzărilor companiei este de 15,6 milioane de euro anual, iar producția este orientată 100 % spre export.

Citește mai departe

Diaspora

Fotografia săptămânii / „Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă prin lume?”

Publicat

pe

De către

Serafima este o bătrână din satul Brânzenii Vechi. Acum câteva zile, ea a emigrat din Republica Moldova. A plecat la fiica ei, în Milano, pentru că aici, acasă îi este greu să lupte singură cu problemele de sănătate.

Bătrâna a încărcat o valiză mare cu vreo cinci kilograme de carne și vreo patru kilograme de brânză de oi și abia de-a reușit să-și ticsească hainele și lucrurile personale. Ce mai rămâne pe-acasă, urmează să fie luat de fiica ei, la următoarea vizită.

În dimineața dinaintea plecării, Serafima se oprea periodic din aranjarea bagajelor și plângea:

„Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă pe lume?”

Femeia și-a lăsat casa în grija unei vecine. A încetat să mai crească animale sau fructe și legume. Știa de ceva timp că va părăsi țara sa de baștină.

Dacă doriți să aflați mai multe despre Serafima și povestea ei, urmăriți reportaje.Moldova.org, în curând vom publica un reportaj la acest subiect.

Foto de Dan Guțu

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com