La începutul acestui an, în R. Moldova, erau înregistrate 533 de mii de persoane pensionate pentru limita de vârstă. Circa 73% dintre acestea au o pensie mai mică decât minimul de existență, care este în prezent de 1566 de lei, arată datele Biroului Național de Statistică.
În urmă cu câteva zile, unul dintre posturile TV, care aparțin Lui Vlad Plahotniuc, prezenta un reportaj despre noua etapă de valorizare a pensiilor. În reportaj apar doar oameni mulțumiți de pensiile lor în valoare peste 3000 de lei și laudă guvernarea pentru aceste „reforme”.
Cu gândul la această știre optimistă și la multe altele care au rulat la posturile TV din același trust media, ne-am dus la Piața Centrală, să discutăm cu bătrânii și să aflăm cât de mulțumiți sunt ei cu banii cu care-i răsplătește statul.
Irina, 54 de ani, satul Boșcana, Criuleni
Mai am câțiva ani până la pensie, dar mă apucă groaza când mă gândesc la banii pe care îi voi primi. Poate în orașe este altfel, dar la noi, în sate, oamenii nu au unde să lucreze, decât cu ziua, dar și asta este muncă de sezon. De aceea, vin aici, la Piață, ca să mai fac o capică (n.red.: bani). Vin cu nucă verde, vinete, tot ce dă Dumnezeu. Mai aduc și mentă, bostănel și mărar de la o bătrână de care îngrijesc. Ea este invalidă și primește o pensie de 700 de lei, pe care o cheltuie pentru medicamente. Dacă aude că merg la Chișinău îmi dă tot ce găsește în grădină, ca să mai câștige niște bani pentru pâine. De obicei, aici reușesc să vând nu mai mult de 100 de lei. Drumul dus-întors costă 20 de lei, mai cumperi o plăcintă și se duc 15 lei, mai dai bătrânei banii pentru produsele pe care ți le-a dat și rămâi cu vreo 20 de lei, pentru care ai stat o zi întreagă în picioare, la soare. Acuș vine iarna și trebuie să mai pui deoparte niște bani pentru lemne, pentru că altfel îngheți de frig în propria casă. Despre ce mod de trai decent vorbim când vezi toate astea și știi că nimic nu se schimbă. Iată cum să trăiești așa?
Ana, 57 de ani, Ialoveni
Am ieșit la pensie cu trei luni în urmă. Primesc 1800 de lei. Mă gândeam că-mi va ajunge, dar de unde? Eu încă mai lucrez, iar acum am venit la Chișinău, să vând niște prune din grădina mea și, din banii pe care-i voi câștiga, să cumpăr niște zahăr ca să fac dulceață. Poate pensiile și plac, dar doar politicienilor, care vor face totul ca să câștige cât mai mult și legile le votează și fac reforme doar când lor le convine, iar noi nu contăm.
Nadejda, 70 de ani, satul Corjova, Criuleni
Oho! 1800 încă este mult. Eu am 1200 de lei, dar sunt deja 13 ani de când m-am pensionat. Politicienii vorbesc foarte mult despre majorări de salarii sau pensii, mai ales în timpul campaniilor electorale, iar când ajungi să vezi cu cât au mărit, te umflă plânsul. E de râsul găinii. Da, mi-au mărit pensia de mai multe ori, dar cu trei sau șase lei. Nu îți ajunge nici pentru jumătate de pâine. Este bătaie de joc. S-o râs de lume.
Pensia îmi ajunge doar ca să achit facturile și atât. Vin la Piață cu lapte, brânză și vin. Toate sunt făcute de mine. Vin după masă, când căldura se potolește puțin și oamenii au pauză sau pleacă spre casă. Așa mai fac un adaos mic la pensie, pentru mâncare. Eu măcar pot prăși, prelucra pământul și mai am o vacă, și așa mai câștig niște bani, dar altfel nu știu ce aș face. Este ujas (n.red.: groaznic).
Ieri a venit la mine un vecin să-mi ceară 10 lei. El suferă de diabet zaharat și are un sac de probleme de sănătate. Nu-i ajunge pensia nici măcar pentru o sticlă de ulei sau un săpun. De ce guvernanții noștri nu trec prin satele Moldovei să vadă cum trăiește lumea? Toți sunt disperați, mai ales bolnavii în etate.
Liuba, 60 de ani, Chișinău
Vai de mine, nici nu întrebați, mi-e rușine să spun ce pensie am. De-ar trăi ei (n.red.: politicienii) cu pensia noastră. Să le ajungă și să le rămână. Pensia îmi ajunge pentru pâine, lapte și medicamente. Facturile le plătesc din banii pe care mi-i dau copii.
După ce am ieșit la pensie m-am angajat ca vânzătoare aici, la Piață. Așa fac un ban în plus. Te doare când știi că ai lucrat o viață și ai plătit impozitele, ca la bătrânețe să ajungi să-ți cauți de lucru pentru a supraviețui. Am cunoscuți care primesc și 500 și 800 de lei. Oamenii trăiesc foarte greu. Ca să se schimbe ceva, guvernanții noștri trebuie să nu mai fure atâta cât fură și să nu ne mintă. Să nu plătim gazul pentru regiunea transnistreană, dar să plătim pentru noi. Am fost la protestele din ultimele zile împreună cu soțul și o să ne mai ducem. Mergem cu speranța că lucrurile se vor îmbunătăți, dar până ce nu văd nicio schimbare. E greu, e foarte greu.
Vasile, 74 de ani, Chișinău
Mă descurc foarte bine cu „tocmai” 800 de lei. Acești bani îmi ajung pentru aer. Le măresc pensiile cu 50 de procente șefilor de la Primărie, Parlament, Guvern. Ei își bat capul doar de cei care și așa au multe. Nu le pasă de oamenii cinstiți și sărăciți tot de ei. Eu primesc 800 de lei, dar sunt oameni care primesc și mai puțin decât atât. Dar încercăm să trăim. Iată mergem încetișor așa, până nu vom cădea undeva. Nu cred că se va mai schimba în viitor ceva. Oamenii protestează, iar politicienii se uită și râd. Știți cum înainte boierimea numea poporul? – Prostimea. Ai noștri ne numesc la fel. Cei care mai au sănătate și putere mai trăiesc cum trăiesc, dar cei bolnavi, vai și amar de capul lor. De tine au nevoie atâta timp cât ești sănătos și poți să lucrezi, dar dacă te îmbolnăvești, nimeni nu se uită la tine. Așa-i viața în Moldova.
