Când se gândește la incluziune în educație Virginia Rusnac compară școlile mici din sate, unde sunt primiți toți copiii, fără urmă de îndoială, și școlile din orașe unde părinții merg de la o școală la alta ca să găsească un loc pentru copilul lor.
Cum facem ca educația incluzivă să ajungă în toate școlile din țară? Aflăm chiar de la ea, directoarea Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică.
Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică (CRAP) oferă școlilor din Republica Moldova servicii informaționale, cursuri pentru cadrele didactice, evaluarea copiilor cu cerințe educaționale speciale la nivel național, metodologii și realizarea planurilor individuale de învățământ.
De la internat la școală
Virginia Rusnac activează în domeniul psihopedagogiei de 30 de ani și a văzut cum a evoluat conceptul de incluziune. Povestește că în perioada 2006-2007 copiii cu cerințe educaționale speciale sau din familiile social-vulnerabile erau plasați în instituții rezidențiale, internate, și nu prea aveau acces la familie, doar în vacanțe uneori.
Copiii erau înmatriculați în internate de la vârsta de grădiniță și rămâneau acolo până în clasa a noua. „Consecința acestei separări erau relațiile familiare mai puțin implicate, părinți care nu își aduceau aminte de copii”, spune ea.
Ulterior, prin 2010, Ministerul Educației a luat decizia de a evalua fiecare caz în parte și de a ajuta familiile să trimită copiii la școală. Această reformă a fost primul pas către educația incluzivă. Atunci, copiii din internate veneau la școala din comunitate și se adaptau în sistemul educațional.
„Alergatul de dimineață” pentru școli
Școlile din comunitate au adoptat și ele schimbări pentru a asigura procesul educațional pentru câți mai mulți copii. „O școală care nu a avut copii cu cerințe educaționale speciale va face același efort precum o persoană care începe a alerga. Școala nu are experiență și nici resurse, informaționale sau chiar fizice. Directorul în această instituție va fi nevoit să creeze servicii pentru acești copii. Tu va trebui să găsești un spațiu, va trebui să angajezi un cadru didactic de sprijin, va trebui să te gândești cum copilul ăsta va ajunge într-o clasă, dacă are acces la baie, cum va merge la masă. Deci, acestea sunt toate lucruri care cumva ar împovăra școala”, afirmă Rusnac.
Pe lângă sediul central al CRAP există și o rețea de subdiviziuni teritoriale care au rolul de a ajuta copiii cu cerințe speciale să primească acces la educație. În aceste centre părinții vor găsi echipe multidisciplinare, care vor evalua copilul din mai multe perspective. Această echipă întocmește planul individual de învățământ al copilului și vine în școală pentru a instrui și cadrele didactice.
Centrul de resurse este un cabinet special amenajat pentru toți copiii din școală. Aici copiii vor găsi mai multe jocuri sau materiale educative care nu pot fi găsite în clase. De obicei aici copiii au ocazia să comunice cu alți colegi din diferite clase.
Școli exemplu
Virginia Rusnac povestește despre o vizită la Căușeni, unde a aflat că în centrul de resurse un cadru de sprijin era un fost profesor de matematică. A fost mirată – mereu își imagina matematicienii mai severi, dar în pauză ușa centrului nu s-a mai închis. Toți elevii așteptau să iasă oaspeții și să le dea voie să petreacă timpul cu fostul profesor, devenit sprijin pentru ei.
„Să vedeți cum toți copiii au dat buzna la domnul profesor! Și el discuta cu ei, deci, noi am dispărut din plan, pentru că au apărut copiii. Și nu erau doar copii cu cerințe educaționale”, povestește Virginia Rusnac.
Cadrul didactic de sprijin este o funcție didactică de asistență educațională individualizată a copilului/elevului cu cerințe educaționale speciale, în vederea asigurării incluziunii educaționale și a progresului, în contextul potențialului și a particularităților individuale de dezvoltare ale acestuia.
Într-o școală din Călărași nu găseau o cameră pentru o scurtă ședință și au decis să se ducă în centrul de resurse. După 20 de minute ușa centrului se tot deschidea și închidea. Nu înțelegeau ce se întâmplă, dar au aflat că era ora când de obicei copiii vin la centru.
„Acesta esența incluziunii, când toți, prin activități comune, prin comunicare se acceptă și lucrurile se schimbă. Asta e comunitatea pe care noi o dorim în acest moment”, explică specialista.
Beneficiile educației incluzive
Dacă în perioada 2010 reforma se axa mai mult pe perioada școlară, acum procesul de incluziune se concentrează inclusiv pe educația preșcolară. „Un copil care intră cât mai timpuriu într-un sistem educațional, are mult mai multe șanse să treacă toate treptele educaționale, să ajungă să obțină o profesie și să devină un membru activ al societății”, adaugă specialista.
Virginia Rusnac spune că se gândește mereu ce servicii mai pot fi create pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, ca să se asigure că sunt activi și se simt implicați. „Pe termen scurt, educația incluzivă oferă șanse copiilor de a învăța acest lucru din fragedă copilărie, de la grădiniță. De a învăța să crească împreună cu oameni diferiți și să le accepte necesitățile.”
Acest articol este parte a campaniei naționale de schimbare a atitudinii societății vizavi de copiii cu dizabilități și cerințe educaționale speciale și promovarea educației incluzive, cu sloganul „Învățăm împreună”, desfășurată de Ministerul Educației și Cercetării, Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică și UNICEF Moldova.
