„Am fost măritată cu un fascist și am fost măritată cu un marxist și niciunul dintre ei nu s-a dus niciodată să arunce gunoiul.”
Lee Grant, actriță și regizoare din SUA
Scriitorul Vasile Ernu a fost acuzat recent de hărțuire sexuală de o cercetătoare din România. Deși nu este numit direct, cercetătoarea lasă să se înțeleagă că este vorba despre el. O altă femeie spune că a fost victima lui Ernu în comentariile aceleiași postări.
Ernu este originar din Republica Moldova, dar stabilit de mulți ani în România. Totuși, acesta se bucura de multă vizibilitate și pe malul nostru de Prut, fiind deseori invitat al evenimentelor culturale și poziționându-se ca intelectual de stânga.
De exemplu, acesta era membru al Asociației Moldox, care organiza festivalul de film cu aceeași denumire. La eveniment, Ernu modera paneluri despre democrație, libertate și drepturile omului. La câteva zile de la publicarea postării Moldox a anunțat că Ernu nu mai este membru al asociației.
Vasile Ernu încă nu a venit cu o reacție de pe 13 iunie până azi, 17 iunie. Tăcerea e asurzitoare.
Dar iată câteva lucruri pe care vreau să le spun eu despre această situație.
În calitate de redactoră-șefă Moldova.org suntem solidare cu femeile care au avut curajul să vorbească și vom retrage acest interviu făcut în 2021.
Colega mea, Ana Gherciu, i-a moderat evenimentul de lansare a ultimei sale cărți. „Cum te simți când afli că i-ai făcut o favoare unui hărțuitor? Folosită, mințită, rușinată și dezgustată. Dar asta nu e nici pe-aproape de ce simt victimele lui”, spune Ana.
Nu vrem să oferim vizibilitate unui om acuzat de hărțuire sexuală. Mai ales, unuia care alege să tacă despre asta, în timp ce se deghizează în apărător al drepturilor omului.
Ca jurnalistă am discutat cu suficiente victime ca să știu cât de greu este să vorbești despre asta. Că îți ia timp și resurse, riști să pierzi cariera, familia, prietenii sau reputația, mai ales dacă îndrăznești să deschizi gura împotriva unui om puternic, cu poziție și notorietate.
Mai mult, ca jurnalistă știu că există alte victime ale lui Vasile Ernu, dar care ne-au spus că încă nu sunt gata să vorbească despre asta și le respectăm decizia.
Am mai aflat acum că acestea nu sunt primele semnale că Ernu ar fi hărțuitor sexual. Acum cinci ani Adriana Radu, fondatoarea platformei Sexul vs Barza, spunea în cadrul unei emisiuni că „Vasile Ernu mai pipăie slinos fetele pe la petreceri”.
Mai știm că în România și Moldova există grupuri închise pe Facebook, create de femei, în care acestea se atenționează despre posibili abuzatori. O altă femeie îl acuză de comportament similar într-un astfel de grup în februarie 2024.
Ca femeie, sunt dezamăgită dar nu foarte surprinsă. Știu pe propria piele că pericolul poate veni de oriunde și de multe ori se ascunde prea aproape de tine ca să-l vezi. Mai mult, hărțuitorii folosesc drepturile omului ca un paravan. Sunt „tovarăși”, n-ar putea să-ți facă vreun rău, nu?
Bărbați care se dau feminiști, dar pipăie femeile la petreceri fără consimțământul lor, bărbați cu epoleți care ar trebui să-ți ia apărarea, dar te îngroapă și mai tare, bărbați puternici ai neamului, plimbători prin Parlament, însurați și cu copii, dar care nu ratează nicio ocazie să-și gâdile orgoliul cu o nouă cucerire cu 15 ani mai tânără.
De la Vasile Ernu, apărător de stânga al drepturilor omului, până la Vasile Bolea, cavaler al „familiei tradiționale”, niciun milimetru pătrat din spectrul politic nu e spațiu sigur pentru femei. Ideea că femeia e obiect al plăcerii de folosință bărbatului este atât de temeinic înfiptă în mentalul colectiv, încât depășește orice afiliere ideologică.
Ce facem acum? În așteptarea dreptății pe care o merităm de la autorități, încercăm să ne facem dreptatea noastră. Așteptăm reacții atât de la Vasile Ernu, cât și de la instituțiile care au colaborat cu el.
Deocamdată atât de temutul cancel culture nu pare să-i fi adus mari pierderi lui Ernu și nici altor bărbați acuzați de hărțuire și abuz. De fapt, cred că singurul caz serios de cancel din spațiul nostru i s-a întâmplat tot unei femei, Natalia Morari. Nu justific acțiunile ei, dar vreau să subliniez dublele standarde.
Cel mai probabil nu se vor întâmpla mari schimbări, din păcate. Acuzațiile sunt greu de demonstrat. În România hărțuirea sexuală se pedepsește conform legii, dar în ultimii doi ani un singur dosar de hărțuire sexuală a fost trimis în judecată.
Așa că tot ce ne rămâne de făcut este să vorbim public despre hărțuirea sexuală, să ne informăm despre potențiali abuzatori și să-i evităm pe cât posibil. Să nu le dăm vizibilitate. Atâta timp cât cel puțin o femeie va scăpa de un abuzator pentru că alta a avut curajul să vorbească, eforturile noastre nu sunt în zadar.
