Pe fundalul războiului vizibil şi invizibil, dar complet aberant şi nedrept, dus de Rusia contra Ucrainei, filmul Cadoul al regizorului basarabean Dumitru Grosei, selectat la Cannes, în cadrul secţiunii non-competitive Short film Corner, este mai necesar ca niciodată. Cu toate că, în aparenţă, filmul nu are nicio legătură cu poftele sângeroase ale oamenilor lui Putin, un paralelism se impune, atunci când vezi la televizor atâţia soldaţi ruşi ahtiaţi să ucidă. Fără a fi un film politic, filmul lui Grosei este o parabolă pacifistă, antirăzboinică, emoţionantă şi răscolitoare. La prima vedere, filmul ne spune povestea iniţierii unui adolescent în tainele şi plăcerea vânătorii. Acesta fiind cadoul pe care vrea să i-l facă tatăl, un vânător din maţe, băiatului său, care însă, spre marea sa stupoare, nu vrea să înveţe să ucidă căprioare. Refuzul său de a omorî, capătă conotaţii simbolice în raport cu sângele care se varsă azi în Ucraina. Băiatul nu vrea să apese pe trăgaci. Nu vrea să tragă într-o biată căprioară care aleargă prin faţa sa. Ceea ce pentru tatăl său este o mare plăcere, plăcerea de-a ucide animale sălbatice, pentru fiul său e un chin, o suferinţă, o dramă, la care nu vrea să ia parte şi pe care nu vrea s-o provoace.
Tulburător devine filmul lui Grosei, când, într-un mod direct şi brutal, imaginea tatălui se suprapune peste imaginea lunetiştilor ruşi care au tras (şi mai împuşcă încă) în oameni nevinovaţi în Ucraina.
Refuzul adolescentului lui Grosei de-a împuşca, e un protest contra războiului din vecinătatea noastră. Seamănă izbitor cu refuzul lui Constantin Levin, din Anna Karenina, să meargă la război şi să împuşte oameni.
Alte sunt lucrurile de care se interesează acest adolescent. Valorile lui sunt total diferite de-ale tatălui său, care vrea să-l impună cu forţa să împuşte şi, în acest fel, să-i terfelească inocenţa.
În preajma fiului său, care nu vrea să ucidă, tatăl e agitat şi nervos. Într-un final, înţelegem că marea vânătoare nu se duce contra unor nevinovate căprioare, ci chiar contra acestui adolescent pacifist.
Personajele sunt foarte bine creionate. Valeriu Andriuţă joacă excelent, iar Dumitru Grosei e un regizor foarte talentat, capabil să descifreze şi valenţele ascunse ale firii omului. Jos pălăria, Dumitru!
De Dumitru Crudu
