PE SCURT
Era un simplu țăran. A fost învățător de geografie la școala din sat, a lucrat la colhoz, a rânit omătul, a ridicat pământul, dar a reușit să povestească realitățile sovietice prin fotografie.
Numele lui Zaharia Cușnir a revenit pe buzele oamenilor în urmă cu patru ani, când un student la cinematografie, Victor Galușca, a descoperit peste 4000 de fotografii în podul unei case părăsite din satul Roșietici, Florești.
PE LUNG
Zaharia Cușnir s-a născut în 1912. A copilărit în Imperiul Țarist, adolescența și tinerețea și-a trăit-o în România Mare, iar viața de adult, aproape toată, în Uniunea Sovietică. A trecut prin toate experiențele traumatizante ale comunismului − foametea, colectivizarea forțată, sărăcia, deznaționalizarea.
Cu toate că făcuse școală la Iași, a fost nevoit să presteze munci necalificate, așa cum reiese din carnetul său de muncă: „săpat pământ înghețat, salahor la zidit, scos piatră, cărat lut 1 km, mânat vite”. Doar timp de trei ani a fost învățător de geografie la școala din sat. Apoi a fost fierar, zidar și o vreme – единоличник (țăran care nu era membru al colhozului sau care se opunea colectivizării), motiv pentru care a ajuns și la pușcărie.
Rutina zilnică, presiunile și supravegherea sovieticilor se pare că nu și-au pus o amprentă depresivă asupra lui. Într-o zi, o rudă, i-a arătat cum se face o fotografie. Zaharia era încântat. Și-a descoperit pasiunea de a îngheța fragmentele cotidianului și chipurile oamenilor pe care îi întâlnea în fiecare zi.
În timpul liber, urca pe bicicletă, își agăța de gât aparatul și o pânză albă pe care o folosea pe post de fundal pentru portrete și pornea prin satele vecine. Treptat, au început să apară și comenzile: să fotografieze la nunți, cumătrii, înmormântări, horele din centrul satului… Primea puțin, dar era fericit. Membrii familiei și consătenii considerau că fotografia pe care o face este „un moft pe propria cheltuială”. Dar acest „moft”, care reprezintă acum o arhivă valoroasă de fotografii documentare și un material etnografic important, ar fi murit odată cu ruinarea completă a casei în care a trăit Zaharia Cușnir, soția lui Daria și cei patru copii.
Pasiunea pentru fotografie l-a ajutat pe Zaharia Cușnir să ducă oarecum o viață paralelă, care a scăpat nesancționată de către Fisc, cenzură și autoritățile de atunci. Participa la tot felul de evenimente care însuflețeau acea lume amărâtă, iar fotografiile sale pe care le-a făcut în perioada anilor `50-`80 deveneau puținele amintiri concrete ale oamenilor pe care îi întâlnea.
Zaharia Cușnir s-a stins în 1993, iar toate negativele atent decupate și fotografiile adunate de el cu grijă în plicuri și cutii, au fost adunate într-un geamantan care a fost pus în podul casei. Acolo a adunat praf și ani, în care nu au fost răscolite și privite de nimeni, decât în cazul când cineva a decis să fure geamantanul, iar fotografiile lui Zaharia Cușnir, au fost împrăștiate prin pod. Acestea au fost descoperite peste zeci de ani, curățate, restabilite și prezentate la expoziții din Moldova și România. Astfel, țăranul îndrăgostit de fotografie a devenit cunoscut oamenilor.
Surse: pressone.ro; europalibera.org; moldova25.md
