Îndrăgita interpretă de muzică populară, Sofia Vicoveanca împlineşte joi, 23 septembrie, vârsta de 69 de ani iar pe 1 octombrie va marca şi 51 de ani de activitate dedicată muzicii populare.
”Eu petrec ziua mea prin muncă, aşa cum era pe vremuri. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns la această vârstă şi că reuşesc să fiu pe picioare. Pe 1 octombrie fac 51 de ani în domeniul cântecului. Am slujit cu dragoste şi totală dăruire cântecul popular. Continui să fac ceea ce fac de o viaţă’, a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, Sofia Vicoveanca.
Artista susţine că există suficiente talente în domeniul muzicii populare care pot duce mai departe folclorul românesc, dar este dezamăgită de modul în care tinerii încearcă să îşi facă o carieră în acest domeniu.
‘Talente avem dar trebuie şi muncă. Avem copii foarte talentaţi dar nu ştiu cât sunt de interesaţi să îşi croiască o cărăruşă nouă. Pentru că dacă mergi pe aceeaşi cărare bătută, nu mai interesează pe nimeni. Dar avem glasuri foarte frumoase. Folclorul a revenit mai mult ca oricând. Văd foarte mulţi tineri la concertele mele. Şi dacă mă aflu de exemplu în gară, fără costum popular, îmbrăcată normal, vin foarte mulţi tineri, călători, şi cer autografe. Îi întreb dacă sunt din regiunea Moldovei, dar sunt din toată ţara ceea ce înseamnă că tineretul nostru urmăreşte folclorul. Folclorul este brazda noastră, adevărul’, a declarat artista.
Sofia Vicoveanca a menţionat că ”nu ea şi-a ales cariera, ci cariera a fost cea care a ales-o”.
‘Greu este şi când mănânci o supă fierbinte şi transpiri. Ce este în viaţa asta uşor? Dar dacă faci cu plăcere ceea ce vrei, se poate. Nu există nu se poate. Totul este să pui suflet. O reuşită te obligă la responsabilitate. Mâine omul te vrea mai mult decât ai fost astăzi. Parcă nu îţi mai aparţii. Nu a fost uşor dar nu ştiu când au trecut anii. Pe mine m-a urmărit o nelinişte pe care nu am înlăturat-o niciodată’, a povestit Sofia Vicoveanca.
Anii de debut în muzica populară au întors-o cu gândurile ‘tare departe’ în toamna anului 1959, atunci când a debutat la corul Ansamblului ‘Ciprian Porumbescu’ din Suceava.
‘La fiecare sfârşit de stagiune se făceau verificări profesionale. Toţi colegii mei au venit cu romanţe, cu arii de operă, cu liduri, numai eu am intrat cu cântec popular. Pentru că ansamblul ducea lipsă de interprete de muzică populară, şeful de comisie a spus: iată-vă interpreta, nu mai căutaţi în altă parte. La uşă băteau zeci, sute de alţi interpreţi care voiau, dacă nu în cor, măcar solişti. Cred că de la bun început am fost menită. Nu am vrut să merg pe cărare bătută, mi-am creat propriul repertoriu. Bine, atunci nu erau nici aşa de mulţi interpreţi. Aveam plan de 8 piese noi pe stagiune şi a fost bine pentru că aşa m-am format’, a rememorat artista.
La vârsta de 69 de ani, Sofia Vicoveanca are doar aşteptări simple de la viaţă: sănătate, linişte şi pace.
‘Vreau doar sănătate şi vin cu mulţumiri lui Dumnezeu, nu-i mai cer nimic. Rugăciunile mele sunt: Doamne, îmbătrâneşte-mă dar nu-mi lua minţile. Îi mulţumesc pentru tot ce mi-a dăruit pentru că m-a împodobit cu flori. Am văzut toată lumea, nu aş fi avut bani să îmi permit să cutreier lumea’, a spus aceasta.
Cântăreaţa de muzică populară Sofia Vicoveanca s-a născut în Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată lângă Cernăuţi, la 23 septembrie 1941. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe şi Veronica Fusa.
Copilăria i-a fost marcată de faptul că tatăl a fost luat prizonier de sovietici. Familia s-a mutat în comuna Vicovu de Jos, judeţul Suceava.
Vocea sa a fost remarcată şi, în 1959, a devenit artistă profesionistă a Ansamblului de cântece şi dansuri ‘Ciprian Porumbescu’ din Suceava.
A făcut nenumărate turnee în ţară dar şi în străinătate (Italia, America, Polonia, Australia, Germania, China etc), fiind distinsă în lunga sa carieră artistică cu ordine şi medalii.
Are înregistrate la case de discuri, la radio şi televiziune zeci de cântece, mai vechi sau mai noi, adunate cu trudă, migală din ţinuturile Bucovinei natale. Din repertoriul ei fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi dor, colindele, bocetele sau baladele, dar şi cântecele de voie bună. În 1965 îi apare primul disc căruia îi vor urma atâtea altele.
Sofia Vicoveanca este un artist complex. A realizat numeroase filme dintre care amintim: ‘Omule, pomule’ în regia lui Ion Filip, ‘De dor de frumos pe lume’ redactor Constantin Tatu, ‘Lumini şi umbre’, ‘Povestea lemnului care cânta’ director de imagine Constantin Chelba, ‘Requiem’, regia Viorica Petre şi Silviu Gavrilă. Dar rolul care a rămas în conştiinţa publică este cel Vitoriei Lipan în ‘Baltagul’ , dramatizare după Mihail Sadoveanu, în regia lui Muşata Mucenic.
De asemenea, a realizat coloana sonoră a filmelor ‘Ciprian Porumbescu’ şi ‘Dimitrie Cantemir’ în regia lui George Vitanidis şi a filmului ‘Urgia’ în regia lui Andrei Blaier şi Iosif Demian. A jucat rolul Nastasiei în ‘Orasul văzut de sus’ în regia lui Lucian Bratu, a interpretat rolul nevestei lui Pătru cel Scurt din ‘Vânătoarea de vulpi’ a lui Mircea Danieluc. A mai jucat în ‘Ochi de urs’, regia Stere Gulea şi în ‘Casa din vis’ al lui Ioan Carmăzan.
