Secretarul de Stat al Ministerului Finanţelor, Ion Chicu, face o analiză comparativă a amnistiei fiscale din 2012, promovată de fostul ministru Veaceslav Negruţa, cu legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală, adoptată zilele trecute, de Parlament. Chicu prezintă mai multe dovezi care confirmă că norma din 2012 a fost, de fapt, o mare spălătorie de bani.
Astfel, potrivit legii din 2012, persoana fizică a fost în drept să declare mijloacele băneşti, fără ca autorităţile publice să verifice din ce surse provin acestea. De asemenea, notează Ion Chicu, „la declarare, indiferent de sumă, nu s-a achitat nici un impozit, chiar dacă aceste sume proveneau din infracţiuni”.
Totodată, constată sursa citată, „persoana era în drept să declare mijloace băneşti, fără să fi fost verificată existenţa faptică a acestor mijloace”.
Şi nu în ultimul rând, potrivit normei din 2012, „legislaţia nu stabilea nicio consecinţă, dacă se conforma că disponibilul declarat ar fi fost din surse infracţionale sau suma declarată nu a existat de fapt”.
În schimb, legea adoptată în 2018 prevede că beneficiarii vor trebui să spună de unde au bunurile sau banii și să achite o taxă de 3% din suma declarată. Mai mult, în lege au fost prevăzute criterii clare pentru a preveni riscurile de spălare a banilor. Există o listă întreagă de cetățeni care nu vor putea beneficia de această declarare voluntară a bunurilor și capitalurilor. Iar scopul final al documentului este readucerea în economia formală a bunurilor și capitalurilor ascunse, dar și majorarea bazei impozabile.
