Ce pacoste s-au încetățenit în limba română vorbită pe teritoriul Republicii Moldova? Calchieri din rusă, argouri inspirate din aceeași parte, rusisme, cuvinte de umplutură. Cum să ne lecuim de aceste boli? Prin lectură, desigur. Un alt remediu e curiozitatea, interesul față de neologisme. Am mai putea încerca să fugim de discursuri și exprimări simpliste, să nu ne fie rușine să rostim cuvinte sofisticate, de exemplu.
Aceste recomandări și opinii vin de la Irina Condrea, doctoră habilitată (cu care am discutat și despre feminizarea funcțiilor, dar despre aceasta vă voi povesti în alt material) în filologie la Universitatea de Stat din Moldova. Ea fost una dintre primii profesori care a vorbit despre influența limbii ruse asupra celei române în primii ani de Independență, a educat o pleiadă de studenți care, la rândul lor, au devenit profesori de limbă română.
Au trecut 30 de an de la adoptarea Legii privind revenirea la alfabetul latin, ce îi lipsește moldoveanului ca să vorbească limba română corect?
Nu e chiar așa de dramatic. S-au schimbat foarte multe în acești 30 de ani. Cum era situația atunci și ceea ce este acuma, sunt lucruri foarte diferite. S-a schimbat spre bine, chiar dacă noi mai cârcotim. În primul rând, mai multă lume vorbește româna. Mai multă lume este interesată de exprimare, mai multă lume își pune întrebarea: „dar oare este corect sau nu este corect?”. Deja este un indiciu foarte bun. Când lumea se oprește și își spune: „Stai, că nu e chiar așa”. Prin urmare, cred că nu aș dramatiza. Noi suntem într-o zonă geografică care are niște particularități.,, Așa este situația. Cu cât mai multă lume conștientizează că trebuie să vorbească corect, că acesta este un element de cultură, educație, cu atât mai bine este.
Deci, suntem pe drumul cel drept?
Da, cred că suntem pe drumul cel drept, dar ceea ce lipsește este cultura și interesul foarte scăzut față de ceea ce numim cultură generală. Cultura nu este printre priorități. Dacă facem topul, atunci în capul listei sunt banii, interesele, furtul, tot ce vreți, numai nu interesul pentru cultura adevărată. Mulți consideră că cultura un concert de tra-la-la și tănănică. Nu este așa. Deci, asta ne lipsește… Lumea s-a detașat de viața spirituală și acest lucru e cel mai grav.
Care sunt greșelile pe care le auziți de zi cu zi, pe stradă, la televizor, în transportul public?
Pentru noi etalonul este limba care se vorbește în România. Dar nici acolo nu se vorbește perfect și peste tot. Așa este viața. Și în România, și în Rusia, și în Franța sunt regiuni și fiecare regiune are particularitățile sale, are regionalisme, are niște obișnuințe de exprimare. La noi s-au concentrat un pic mai multe decât în alte zone, dar trebuie să înțelegem care este esența. Și dacă vorbim despre greșeli, eu le-aș numi „obișnuințe de exprimare”. Printre concetățenii noștri există apetitul acesta pentru cuvintele rusești folosite foarte des. Unii o fac fără să-și dea seama, alții – cu bună știință. În special sunt cuvinte și expresii, pe care noi le numim de umplutură: „Hai, poka”, „Hai, privet” sau „Cum viața?”, care este o calchiere. Nemaivorbind despre cuvintele obișnuite care se înfiltrează foarte des în vorbire.
Am făcut o listă cu rusisme cu studenții. Ne-am mirat cât sunt de multe. De tipul: „sapojki”, „basanoști”, „blidușkă”, „sumkă”. Unii le folosesc fără să-și dea seama. Deci, calchierile și cuvintele rusești. Pentru că mulți nu cunosc ce e balustradă și folosesc cuvântul „perila”. Și dacă e să facem un sondaj, nu știu dacă din 50 de persoane una va fi ști cuvântul corect. Sunt unele care s-au încetățenit.
Nu mai zic de „kuliok” sau „puciok”, care se aud la tot pasul.
Acum mai avem o pacoste. Mulți tineri folosesc argoul, care este o formă de exprimare care folosește multe împrumuturi. Și la noi împrumuturile argotice sunt din limba rusă. Ei știu foarte bine limba română, dar folosesc rusismele cu sens argotic. De exemplu: „Acesta se prikălește” sau „Ăsta-i ceainik”. Cuvintele vin prin filiera rusă. Deci, calchierile, rusismele, argourile urâțesc foarte mult exprimarea. În afară de rusisme de care unii nu se pot debarasa și spun și acum și „spravkă”, și „krîșă” și „krăscuiește” și „zabor”, vin și aceste prin intermediul argoului. Tinerii nu vor spune „Eu am krăscuit zaborul”. Nu, ei așa nu vorbesc. Dar în schimb o să spună că „Am o tacikă tare kliovaia”.
Deci, poți auzi un dialog între două persoane și dacă nu știi limba rusă, nu înțelegi că acestea sunt elemente de argou și au altă semnificație, poți să nu pricepi ce spun.
După cum ați menționat și dvs., sunt tot mai multe persoane care încearcă să fie mai atenți la felul în care se exprimă. Totuși, uneori, o fac foarte neîndemânatic. Ce le lipsește lor?
Ce le lipsește? Lipsesc lecturile. Lipsește un interes pentru exprimarea nuanțată și mai elegantă. Toată lumea se mulțumește cu cuvintele care au sens obișnuit. Puțini mai au grijă să folosească și niște neologisme, niște cuvinte mai savante, poate mai selecte. Deci, se simplifică foarte mult limbajul, pentru că lumea nu citește. Lecturile sunt la pământ. Acum, până și pe rețelele de socializare dacă textul e un pic mai mare, nu-l citește nimeni. Dacă vrei să publici o informație, trebuie să ai grijă să nu aibă mai mult de 5-6 rânduri.
Dacă e să vorbim despre cele mai frecvente greșeli ale moldovenilor, să facem un top, atunci…
Sunt anumite nuanțe care marchează discursul basarabenilor. Și pe primul loc de mai mulți ani, nu numai eu, dar și mai mulți specialiști, numesc utilizarea cuvântului „careva” cu sens de adjectiv. De la Vlădică până la opincă poți să auzi cuvântul „careva” pus pe lângă un substantiv. Am explicat, am scris la acest subiect, dar nu știu de ce nu se dezobișnuiește lumea.
„Careva” apare sub influența limbii ruse. Noi nu avem nevoie de acest „careva”. Limba română are articolului hotărât și cel nehotărât. Și avem și forma substantivului hotărât și nehotărât. Prin urmare, când spunem: „Au venit niște copii”, nu mai este nevoie să spui altceva. dar rusa are nevoie de această categorie: „пришли какие-то дети” sau „купил какие-то продукты”. Ei trebuie să spună ceva. noi nu avem nevoie, Noi dacă spunem: Am cumpărat alimente. aceasta e suficient, pentru că este forma nehotărâtă și generalizatoare. Nu știu cum am putea influența publicul ca să nu utilizeze acest cuvânt.
A doua greșeală care este foarte supărătoare și este omniprezentă. Este vorba despre „s-a expus”: „Curtea Constituțională s-a expus”, „Președintele s-a expus în legătură cu….”. Este o greșeală foarte urâtă. Ascultați știrile de la București și eu vă asigur că nu veți auzi expresie de genul acesta. Sunt alte forme: „Curtea Constituțională și-a expus părerea, a spus, a declarat”. Aceasta în contextul în care acum se enunță niște decizii, hotărâri . Aceasta e greșeală gravă. e o calchiere. „A se expune unui pericol”. aceasta e forma cea mai des folosită în forma literară.
Trei. Sunt formele de adresări reverentioase. La noi practic nimeni nu spune „Domnia sa”. Nici vorbă – „Dumnealui” sau „el”. Putem să auzim în discursuri, la televiziuni, că „ambasadorul a ținut un discurs și el a spus cutare”. Nu se spune așa. Acesta este „Excelența sa”. Sunt lucruri care trebuie cunoscute pentru anumite situații. Avem o mare problemă cu exprimarea obișnuită. Trebuie să știm că tare des se folosește pronumele „dânsul”, dar dânsul nu e așa simplu cum se pare. Pentru că el intră în categoria pronumelor de politețe. Prin urmare, putem spune: „La ora 10 a venit directorul. dânsul a vorbit despre planurile”. Adică, „dânsul” este preferabil decât „lui” în acest caz. Chiar dacă nu vrei să zici „Domnia sa” este bine să zicem „dânsul”. Deci, trebuie să ținem cont că „dânsul” este de fapt pronume de politețe. Însă, mai mare greșeală decât faptul că nu se folosește acest „dânsul”, că este folosit ca pronume în locul unui nume, de nume comun. Deci, „dânsul„ poate fi folosit doar în legătură cu persoanele și niciodată cu obiectele sau animalele. Nu pot să spun;„Am luat câinele și m-am dus cu dânsul la plimbare”. Asta ar însemna „Domnia sa” sau „Domnia lui”. Sunt echivalente. Sau este greșit să zici: „Ia scaunul și așează-te pe dânsul”. Este o maniera regională, moldovenească, deci nu este maniera literară. Ar fi bine de utilizat pronumele „el”. Ei bine, la noi pronumele „el ”nu se prea folosește. Va spune cineva la noi că„ m-am întâlnit cu fratele meu și m-am dus cu el la piață”?. Nu. se folosește „m-am întâlnit cu fratele meu și m-am dus cu dânsul la piață”. Dar fiindcă că ești frate și ești în relații absolut frățești, atunci nu ai trebui să folosești pronumele dânsul. Aceasta e realitatea.
Și mai avem noi o situație cu pronumele de politețe. Avem un pronume de politețe absolut inedit. Este vorba despre „sângur” în loc de „dumneata” sau „dumneavoastră”. Vorbești cu un vecin, să-i spui „dumneavoastră”, parcă nu iți iese, să-i spui „dumneata”, la noi nu e prea folosit, deși ar trebui folosit mai des… Și atunci auzi „Am fost pe la sângur”, „Dar sângur ce mai faci?”. Dar de fapt „singur” este adverb. Asta e o formă regională. Și după forma aceasta de a utiliza cuvintele, imediat se pune ștampila de unde ești. Ești basarabean…
Mai este verbul „a servi”. „Eu dimineața servesc o cafea”, „Dacă nu servesc cafeaua, nu mă simt bine”. Verbul „a servi” care, de fapt, înseamnă a da cuiva ceva să mănânce sau să bea. Și există așa o dorință de exprimare mai elegantă, probabil, pentru că să spui simplu că „el a băut cafeaua”, parcă e prea simplu, hai să zicem mai delicat. Da, poate i se părea cuiva, dar nu e corect. Am văzut că foarte mulți vorbesc în felul acesta.
Dar mai sunt și alte cazuri și exemplele din mediu basarabean care chiar sunt haioase.Cuvântul „a servi” mai este folosit cu sensul de a bea alcool. Deci poți auzi: „Vecinul meu servește”. Deci din start se presupune că el bea, este bețiv. Am auzit chiar odată: „Vecinul meu servește cam des și când e servit sare la bătaie”. Sunt niște lucruri specific basarabene.
Aș mai menționa un lucru. Influența limbii ruse se manifestă și la nivel frazeologic. Și cel mai supărător este când auzi la televizor cum:„ S-au făcut multe lucruri, dar carul nu s-a mișcat din loc nici acum”. Carul acesta este din limba rusă „а воз и ныне там” din fabula lui Krîlov. Dar noi îl avem pe Donici și dacă vrei să-l citești pe Donici, acolo nu era vorba despre car, ci de sac.
„Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.”
Și acum se face un amalgam între secvențe din rusă și cu context de limba română.
Politicienii de noua generație vorbesc o limbă română foarte bună. Mi se pare? Ar putea fi ei un exemplu pentru societate?
Mi-am pus și eu întrebarea. De multe ori generația tânără, dar și în general societatea are nevoie de un etalon, pe care să-l urmeze. Eu nu știu dacă cineva din parlamentarii noștri poate fi considerat un etalon, așa cum era cândva Grigore Vieru. Și aceasta e problema, pentru că persoana prin faptul că vorbește corect trebuie să fie etalon și în sensul acesta îmi pare rău să zic nu prea sunt personalități carismatice, să fie demne de încrederea întregii societăți. Și atunci ar fi un etalon pentru felul de a vorbi, de a gândi. Acum politicienii au înțeles și și-au făcut lecția foarte bine. Au înțeles foarte bine lucrurile: dacă nu vorbește corect, atunci va fi taxat și foarte dur și de societate, și de filologi și de jurnaliști și de aceea au învățat lecția. Asta e foarte bine. Acum numai niște comuniști mai în vârstă mai fac paradă din exprimări populiste de tip: „Ei, și mare treabă că este Serioja”. Lumea mai zâmbește, dar aceasta nu mai este o problemă. Deci, politicienii au învățat lecția și asa e foarte bine. Măcar dacă spun lucruri, din punct de vedere al cuiva idioate, cel puțin le exprimă într-o formă corectă.
Ar mai trebui să facem modificări în legislația lingvistică?
În primul rând, articolul 13 din Constituție, unde e scris limba moldovenească. Apoi, avem o legislație lingvistică învechită. Este legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești, care este din 1989 și este în vigoare și acum. Și nu s-a mai modificat nimic. Demult nu mai este RSS Moldovenească, demult nu mai sunt realitățile de acolo, dar legea este în vigoare. Și ea dă preferință limbii ruse ca limbă de comunicare internațională și toate inscripțiile trebuie dublate în rusă. Această lege e făcută mai mult pentru limba rusă. Limba RSS Moldovenești – limba moldovenească, este, așa, într-un fel subordonată. Și ea este în vigoare. Și dacă vrea cineva să dea în judecată pentru că nu e respectată, poate s-o facă în baza acestei legi. Legea este în vigoare. Eu cred că ea nici nu va fi modificată în curând, pentru că problema denumirii limbii s-a politizat. În opinia mea, în ceea ce privește denumirea limbii, trebuie lăsată lumea în pace. În școală ea e denumită corect, intelectualii știu ce vorbesc. Deci, cine vrea s-i zică moldovenească, să zică așa. să nu-i punem pumnul în gură. Nu trebuie exacerbată problema aceasta. Eu zic că ar trebui să instituim un moratoriu. Un politician care se apucă să vorbească despre denumirea limbii, pur și simplu trebuie dat în judecată sau altceva. Nu e problema lor. Ceea ce este acum… Sigur articolul 13 din Constituție, sigur legislația, dacă se poate schimba se poate, dacă nu, măcar să nu deranjăm, pentru că putem să facem și mai rău.
Efectul invers?
Efectul invers se poate întâmpla. De la un timp, m-am convins că dacă un politician vorbește despre denumirea limbii, înseamnă că el nu mai are despre ce vorbi. Înseamnă că el ca politician nu mai are ce spune și se apucă de vorbit despre limbă.
Dar moratoriul până când ar trebui instituit?
Nu știu. Dar cel putin trebuie un timp lăsată în pace chestia aceasta. Să nu vorbească politicienii. Pentru că lingviștii vorbesc, ei ceea ce au avut de spus, au spus. Să tacă în privința aceasta politicienii pentru că toarnă gaz în foc. Și e urât de tot.
Aveți un mesaj de Ziua Limbii Române?
Cetățenii să conștientizeze că limba română este un element de cultură. Și trebuie de înțeles acest lucru ca atare. Să avem grijă s-o protejăm, să fie o limbă curată. Așa cum este o haină, pentru că de haine avem grijă, de haina vorbirii, se uită. Prin urmare, este bine că omul este frumos la port, dar și la comportament și la vorbire. Și asta e mesajul meu: să avem grijă de felul cum vorbim.
