""
Connect with us
"
"

Cultură

Sângur câte greșeli faci când ești servit? / Vorbim despre limba română

Publicat

pe

Ce pacoste s-au încetățenit în limba română vorbită pe teritoriul Republicii Moldova? Calchieri din rusă, argouri inspirate din aceeași parte, rusisme, cuvinte de umplutură. Cum să ne lecuim de aceste boli? Prin lectură, desigur. Un alt remediu e curiozitatea, interesul față de neologisme. Am mai putea încerca să fugim de discursuri și exprimări simpliste, să nu ne fie rușine să rostim cuvinte sofisticate, de exemplu.

Aceste recomandări și opinii vin de la Irina Condrea, doctoră habilitată (cu care am discutat și despre feminizarea funcțiilor, dar despre aceasta vă voi povesti în alt material) în filologie la Universitatea de Stat din Moldova. Ea fost una dintre primii profesori care a vorbit despre influența limbii ruse asupra celei române în primii ani de Independență, a educat o pleiadă de studenți care, la rândul lor, au devenit profesori de limbă română.

Au trecut 30 de an de la adoptarea Legii privind revenirea la alfabetul latin, ce îi lipsește moldoveanului ca să vorbească limba română corect?

Nu e chiar așa de dramatic. S-au schimbat foarte multe în acești 30 de ani. Cum era situația atunci și ceea ce este acuma, sunt lucruri foarte diferite. S-a schimbat spre bine, chiar dacă noi mai cârcotim. În primul rând, mai multă lume vorbește româna. Mai multă lume este interesată de exprimare, mai multă lume își pune întrebarea: „dar oare este corect sau nu este corect?”. Deja este un indiciu foarte bun. Când lumea se oprește și își spune: „Stai, că nu e chiar așa”. Prin urmare, cred că nu aș dramatiza. Noi suntem într-o zonă geografică care are niște particularități.,, Așa este situația. Cu cât mai multă lume conștientizează că trebuie să vorbească corect, că acesta este un element de cultură, educație, cu atât mai bine este.

Deci, suntem pe drumul cel drept?

Da, cred că suntem pe drumul cel drept, dar ceea ce lipsește este cultura și interesul foarte scăzut față de ceea ce numim cultură generală. Cultura nu este printre priorități. Dacă facem topul, atunci în capul listei sunt banii, interesele, furtul, tot ce vreți, numai nu interesul pentru cultura adevărată. Mulți consideră că cultura un concert de tra-la-la și tănănică. Nu este așa. Deci, asta ne lipsește… Lumea s-a detașat de viața spirituală și acest lucru e cel mai grav.

Care sunt greșelile pe care le auziți de zi cu zi, pe stradă, la televizor, în transportul public?

Pentru noi etalonul este limba care se vorbește în România. Dar nici acolo nu se vorbește perfect și peste tot. Așa este viața. Și în România, și în Rusia, și în Franța sunt regiuni și fiecare regiune are particularitățile sale, are regionalisme, are niște obișnuințe de exprimare. La noi s-au concentrat un pic mai multe decât în alte zone,  dar trebuie să înțelegem care este esența. Și dacă vorbim despre greșeli, eu le-aș numi „obișnuințe de exprimare”. Printre concetățenii noștri există apetitul acesta pentru cuvintele rusești folosite foarte des. Unii o fac fără să-și dea seama, alții – cu bună știință. În special sunt cuvinte și expresii, pe care noi le numim de umplutură: „Hai, poka”, „Hai, privet” sau „Cum viața?”, care este o calchiere. Nemaivorbind despre cuvintele obișnuite care se înfiltrează foarte des în vorbire.

Am făcut o listă cu rusisme cu studenții. Ne-am mirat cât sunt de multe. De tipul: „sapojki”, „basanoști”,  „blidușkă”, „sumkă”. Unii le folosesc fără să-și dea seama. Deci, calchierile și cuvintele rusești. Pentru că mulți nu cunosc ce e balustradă și folosesc cuvântul „perila”. Și dacă e să facem un sondaj, nu știu dacă din 50 de persoane una va fi ști cuvântul corect. Sunt unele care s-au încetățenit.

Nu mai zic de „kuliok” sau „puciok”, care se aud la tot pasul.

Acum mai avem o pacoste. Mulți tineri folosesc argoul, care este o formă de exprimare  care folosește multe împrumuturi. Și la noi împrumuturile argotice sunt din limba rusă. Ei știu foarte bine limba română, dar folosesc rusismele cu sens argotic. De exemplu: „Acesta se prikălește” sau „Ăsta-i ceainik”. Cuvintele vin prin filiera rusă. Deci, calchierile, rusismele, argourile urâțesc foarte mult exprimarea. În afară de rusisme de care unii nu se pot debarasa și spun și acum și „spravkă”, și „krîșă” și „krăscuiește” și „zabor”, vin și aceste prin intermediul argoului. Tinerii nu vor spune „Eu am krăscuit zaborul”. Nu, ei așa nu vorbesc. Dar în schimb o să spună că „Am o tacikă tare kliovaia”.

Deci, poți auzi un dialog între două persoane și dacă nu știi limba rusă, nu înțelegi că acestea sunt elemente de argou și au altă semnificație, poți să nu pricepi ce spun.

După cum ați menționat și dvs., sunt tot mai multe persoane care încearcă să fie mai atenți la felul în care se exprimă. Totuși, uneori, o fac foarte neîndemânatic. Ce le lipsește lor?

Ce le lipsește? Lipsesc lecturile. Lipsește un interes pentru exprimarea nuanțată și mai elegantă. Toată lumea se mulțumește cu cuvintele care au sens obișnuit. Puțini mai au grijă să folosească și niște neologisme, niște cuvinte mai savante, poate mai selecte. Deci, se simplifică foarte mult limbajul, pentru că lumea nu citește. Lecturile sunt la pământ. Acum, până și pe rețelele de socializare dacă textul e un pic mai mare, nu-l citește nimeni. Dacă vrei să publici o informație, trebuie să ai grijă să nu aibă mai mult de 5-6 rânduri.

Dacă e să vorbim despre cele mai frecvente greșeli ale moldovenilor, să facem un top, atunci…

Sunt anumite nuanțe care marchează discursul basarabenilor. Și pe primul loc de mai mulți ani, nu numai eu, dar și mai mulți specialiști, numesc utilizarea cuvântului „careva” cu sens de adjectiv. De la Vlădică până la opincă poți să auzi cuvântul „careva” pus pe lângă un substantiv. Am explicat, am scris la acest subiect, dar nu știu de ce nu se dezobișnuiește lumea.

„Careva” apare sub influența limbii ruse. Noi nu avem nevoie de acest „careva”. Limba română are articolului hotărât și cel nehotărât. Și avem și forma substantivului hotărât și nehotărât. Prin urmare, când spunem: „Au venit niște copii”, nu mai este nevoie să spui altceva. dar rusa are nevoie de această categorie: „пришли какие-то дети” sau „купил какие-то продукты”. Ei trebuie să spună ceva. noi nu avem nevoie, Noi dacă spunem: Am cumpărat alimente. aceasta e suficient, pentru că este forma nehotărâtă și generalizatoare. Nu știu cum am putea influența publicul ca să nu utilizeze acest cuvânt.

A doua greșeală care este foarte supărătoare și este omniprezentă. Este vorba despre „s-a expus”: „Curtea Constituțională s-a expus”, „Președintele s-a expus în legătură cu….”. Este o greșeală foarte urâtă. Ascultați știrile de la București și eu vă asigur că nu veți auzi expresie de genul acesta.  Sunt alte forme:  „Curtea Constituțională și-a expus părerea, a spus, a declarat”.  Aceasta în contextul în care acum se enunță niște decizii, hotărâri . Aceasta e greșeală gravă. e o calchiere. „A se expune unui pericol”. aceasta e forma cea mai des folosită în forma literară.

Trei. Sunt formele de adresări reverentioase. La noi practic nimeni nu spune „Domnia sa”. Nici vorbă – „Dumnealui” sau „el”. Putem să auzim în discursuri, la televiziuni, că „ambasadorul a ținut un discurs și el a spus cutare”. Nu se spune așa. Acesta este „Excelența sa”. Sunt lucruri care trebuie cunoscute pentru anumite situații. Avem o mare problemă cu exprimarea obișnuită. Trebuie să știm că tare des se folosește pronumele „dânsul”, dar dânsul nu e așa simplu cum se pare. Pentru că el intră în categoria pronumelor de politețe. Prin urmare, putem spune: „La ora 10 a venit directorul. dânsul a vorbit despre planurile”. Adică, „dânsul” este preferabil decât „lui” în acest caz. Chiar dacă nu vrei să zici „Domnia sa” este bine să zicem „dânsul”. Deci, trebuie să ținem cont că „dânsul” este de fapt pronume de politețe. Însă, mai mare greșeală decât faptul că nu se folosește acest „dânsul”, că este folosit ca pronume în locul unui nume, de nume comun. Deci, „dânsul„ poate fi folosit doar în legătură cu persoanele și niciodată cu obiectele sau animalele. Nu pot să spun;„Am luat câinele și m-am dus cu dânsul la plimbare”. Asta ar însemna „Domnia sa” sau „Domnia lui”. Sunt echivalente. Sau este greșit să zici: „Ia scaunul și așează-te pe dânsul”. Este o maniera regională, moldovenească, deci nu este maniera literară. Ar fi bine de utilizat pronumele „el”. Ei bine, la noi pronumele „el ”nu se prea folosește. Va spune cineva la noi că„ m-am întâlnit cu fratele meu și m-am dus cu el la piață”?. Nu.  se folosește „m-am întâlnit cu fratele meu și m-am dus cu dânsul la piață”. Dar fiindcă că ești frate și ești în relații absolut frățești, atunci nu ai trebui să folosești pronumele dânsul. Aceasta e realitatea.

Și mai avem noi o situație cu pronumele de politețe. Avem un pronume de politețe absolut inedit. Este vorba despre „sângur” în loc de „dumneata” sau „dumneavoastră”. Vorbești cu un vecin, să-i spui „dumneavoastră”, parcă nu iți iese, să-i spui „dumneata”, la noi nu e prea folosit, deși ar trebui folosit mai des… Și atunci auzi „Am fost pe la sângur”, „Dar sângur ce mai faci?”. Dar de fapt „singur” este adverb. Asta e o formă regională. Și după forma aceasta de a utiliza cuvintele, imediat se pune ștampila de unde ești. Ești basarabean…

Mai este verbul „a servi”. „Eu dimineața servesc o cafea”, „Dacă nu servesc cafeaua, nu mă simt bine”. Verbul „a servi” care, de fapt, înseamnă a da cuiva ceva să mănânce sau să bea. Și există așa o dorință de exprimare mai elegantă, probabil, pentru că să spui simplu că „el a băut cafeaua”, parcă e prea simplu, hai să zicem mai delicat. Da, poate i se părea cuiva, dar nu e corect. Am văzut că foarte mulți vorbesc în felul acesta.

Dar mai sunt și alte cazuri și exemplele din mediu basarabean care chiar sunt haioase.Cuvântul „a servi” mai este folosit cu sensul de a bea alcool. Deci poți auzi: „Vecinul meu servește”. Deci din start se presupune că el bea, este bețiv. Am auzit chiar odată: „Vecinul meu servește cam des și când e servit sare la bătaie”. Sunt niște lucruri specific basarabene.

Aș mai menționa un lucru. Influența limbii ruse se manifestă și la nivel frazeologic. Și cel mai supărător este când auzi la televizor cum:„ S-au făcut multe lucruri, dar carul nu s-a mișcat din loc nici acum”. Carul acesta este din limba rusă „а воз и ныне там” din fabula lui Krîlov.  Dar noi îl avem pe Donici și dacă vrei să-l citești pe Donici, acolo nu era vorba despre car, ci de sac.

„Racul, broasca și o știucă

Într-o zi s-au apucat

De pe mal în iaz s-aducă

Un sac cu grâu încărcat.”

Și acum se face un amalgam între secvențe din rusă și cu context de limba română.

Politicienii de noua generație vorbesc o limbă română foarte bună. Mi se pare? Ar putea fi ei un exemplu pentru societate?

Mi-am pus și eu întrebarea. De multe ori generația tânără, dar și în general societatea are nevoie de un etalon, pe care să-l urmeze. Eu nu știu dacă cineva din parlamentarii noștri poate fi considerat un etalon, așa cum era cândva Grigore Vieru. Și aceasta e problema, pentru că persoana prin faptul că vorbește corect trebuie să fie etalon și în sensul acesta îmi pare rău să zic nu prea sunt personalități carismatice, să fie demne de încrederea întregii societăți. Și atunci ar fi un etalon pentru felul de a vorbi, de a gândi. Acum politicienii au înțeles și și-au făcut lecția foarte bine. Au înțeles foarte bine lucrurile: dacă nu vorbește corect, atunci va fi taxat și foarte dur și de societate, și de filologi și de jurnaliști și de aceea au învățat lecția. Asta e foarte bine. Acum numai niște comuniști mai în vârstă mai fac paradă din exprimări populiste de tip: „Ei, și mare treabă că este Serioja”. Lumea mai zâmbește, dar aceasta nu mai este o problemă. Deci, politicienii au învățat lecția și asa e foarte bine. Măcar dacă spun lucruri, din punct de vedere al cuiva idioate, cel puțin le exprimă într-o formă corectă.

Ar mai trebui să facem modificări în legislația lingvistică?

În primul rând, articolul 13 din Constituție, unde e scris limba moldovenească. Apoi, avem o legislație lingvistică învechită. Este legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești, care este din 1989 și este în vigoare și acum. Și nu s-a mai modificat nimic. Demult nu mai este RSS Moldovenească, demult nu mai sunt realitățile de acolo, dar legea este în vigoare. Și ea dă preferință limbii ruse ca limbă de comunicare internațională și toate inscripțiile trebuie dublate în rusă. Această lege e făcută mai mult pentru limba rusă. Limba RSS Moldovenești – limba moldovenească, este, așa, într-un fel subordonată. Și ea este în vigoare. Și dacă vrea cineva să dea în judecată pentru că nu e respectată, poate s-o facă în baza acestei legi. Legea este în vigoare. Eu cred că ea nici nu va fi modificată în curând, pentru că problema denumirii limbii s-a politizat.  În opinia mea, în ceea ce privește denumirea limbii, trebuie lăsată lumea în pace. În școală ea e denumită corect, intelectualii știu ce vorbesc. Deci, cine vrea s-i zică moldovenească, să zică așa. să nu-i punem pumnul în gură. Nu trebuie exacerbată problema aceasta. Eu zic că ar trebui să instituim un moratoriu. Un politician care se apucă să vorbească despre denumirea limbii, pur și simplu trebuie dat în judecată sau altceva. Nu e problema lor. Ceea ce este acum… Sigur articolul 13 din Constituție, sigur legislația, dacă se poate schimba se poate, dacă nu, măcar să nu deranjăm, pentru că putem să facem și mai rău.

Efectul invers?

Efectul invers se poate întâmpla. De la un timp, m-am convins că dacă un politician vorbește despre denumirea limbii, înseamnă că el nu mai are despre ce vorbi. Înseamnă că el ca politician nu mai are ce spune și se apucă de vorbit despre limbă.

Dar moratoriul până când ar trebui instituit?

Nu știu. Dar cel putin trebuie un timp lăsată în pace chestia aceasta. Să nu vorbească politicienii. Pentru că lingviștii vorbesc, ei ceea ce au avut de spus, au spus. Să tacă în privința aceasta politicienii pentru că toarnă gaz în foc. Și e urât de tot.

Aveți un mesaj de Ziua Limbii Române?

Cetățenii să conștientizeze că limba română este un element de cultură. Și trebuie de înțeles acest lucru ca atare. Să avem grijă s-o protejăm, să fie o limbă curată. Așa cum este o haină, pentru că de haine avem grijă, de haina vorbirii, se uită. Prin urmare, este bine că omul este frumos la port, dar și la comportament și la vorbire. Și asta e mesajul meu: să avem grijă de felul cum vorbim.

loading...

Cultură

Istoria moldovencei cu voce angelică descoperită într-un metro din Los Angeles

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Emily Zamourka, în vârstă de 52 de ani, a devenit un fenomen pe Internet, după ce un polițist din Los Angeles a filmat-o, când aceasta cânta O Mio Babbino Caro a lui Puccini într-o stație de metrou. DailyMail a dezvăluit povestea ei extraordinară – și cum a îndurat o copilărie dificilă în uniunea sovietică și un vis american eșuat. Emily (Liudmila Grekova) s-a născut în Basarabeasca, fiind al nouălea copil al unui cuplu religios de adventiști de ziua a șaptea. A fost dată spre adopție din cauza sănătății mamei sale, fiind singurul copil al unui alt cuplu – dar și-a reîntâlnit familia biologică când era adolescentă. Prietenii spun că ea avea un talent extraordinar și că a fost o elevă dedicată muzicii – dar îi plăcea să meargă pe calea sa.

„Era foarte talentată, dar tristă. A fost binecuvântată, era foarte artistică. Părea în afara acestei lumi când asculta sau cânta muzică”, a spus un prieten. A îndurat o căsătorie abuzivă înainte de a se muta în SUA cu o mare parte din familia ei biologică la începutul anilor 1990 și a locuit în Missouri, Washington și California. Dar în ultimii ani a luptat cu probleme de sănătate și chiar a petrecut Crăciunul în închisoare. Acum, prietenii din Moldova au declarat pentru DailyMail că sunt bucuroși să vadă că este în viață și chiar i-au oferit un loc de muncă în orașul natal.

PE LUNG

A uimit lumea cu vocea de înger, fiind filmată de un polițist

Emily și vocea sa au devenit virale după ce a fost surprinsă de un polițist din Los Angeles care se afla în stația Wilshire, Normandie, în metroul din Los Angeles. Filmulețul cu interpretarea ei a „O Mio Babbino Caro” a obținut milioane de vizualizări – dar povestea ei adevărată este la fel de emoționantă ca și aria lui Puccini.

Emily Zamourka s-a născut în 1967, fiind cea mai mică din cei nouă frați și surori ai săi. Numele ei era Liudmila Grekova, iar membrii familiei ei era adventiști de ziua a șaptea – religie interzisă de comuniști – care au rămas devotați credinței, în ciuda atenției intruzive a KGB-ului și a poliției. Dar, când avea doar doi ani și jumătate, viața sa s-a schimbat radical, mama ei fiind nevoită să o dea spre adopție din cauza problemelor cardiace.

„Frații și surorile ei erau triști că părinții lor au dat-o spre adopție. Îmi amintesc cum copiii Grekov stăteau la fereastră plângând când am plecat cu Liuda (Emily). Părinții plângeau și ei”, spune Ioana, mama ei adoptivă, acum în vârstă de 85 de ani. „Am decis să o luăm un an și să vedem cum va decurge. Dacă va plânge după părinții și familia ei, o vom aduce înapoi”. Ea a spus că noul și talentatul său copil nu a plâns când a fost despărțit de frații și surorile ei. Adopția a fost înregistrată un an mai târziu.

În pofida sărăciei, noua familie i-a cumpărat fiicei lor un pian și o vioară. „Nu am cântat multă muzică, din cauza religiei noastre, dar cânta la vioară la concertele de la școală”, a spus Ioana. „Avea o prietenă cu care cânta împreună. Emily cânta la vioară, iar prietena ei cânta la pian. A fost foarte frumos. Mi-a plăcut mult”.

A aflat că este înfiată în adolescență

Părinții biologici ai lui Emily i-au rugat pe cei adoptivi să nu-i ascundă că este adoptată și să-i spună cine-i sunt părinții „adevărați”. Totuși, ea a aflat că este adoptată, în adolescență, de la prietenii de la școală. Ioana a povestit: „A venit acasă și m-a întrebat ce îi spun ceilalți copii. I-am spus că a fost adoptată. Ea a plâns”.

Cea mai bună prietenă a ei de la universitate, Paulina Zavatin, în vârstă de 51 de ani, a declarat că Emily a fost răvășită de faptul că a fost adoptată, deși a oferit o relatare alternativă despre cum a aflat despre familia ei de naștere. La 12 ani, ea văzuse o fotografie cu un băiat care arăta la fel ca ea – adevăratul ei frate – și o întrebase pe mama ei dacă era adoptată.

După ce a făcut descoperirea despre familia ei biologică, s-a întâmplat ceva extraordinar. Emily s-a dus la Soci în Rusia – unde familia ei biologică s-a mutat atunci când ea avea în jur de patru ani. Deși în Moldova vorbea limba română, copiii cunoșteau și rusa, așa că nu au avut dificultăți cu mutarea.

După aceasta, ea a petrecut câțiva ani împărțindu-se între o familie și cealaltă. „Fratele ei a venit la noi. Eram în relații bune cu ei. A spus că o vor duce să studieze muzică în Soci. „Le-am spus să o lase aici, pentru că aveam școală muzicală și în Leova. De ce să o iei? Nu voiam ca ea să mă părăsească. Dar ea a plecat”, a povestit mama.

Apoi, un an mai târziu, a revenit. Ea le-a spus că vrea să studieze în Leova – „Nu pot rămâne la Soci”. „A fost o fată foarte bună. Ne-a ascultat până când a părăsit casa noastră”, a adăugat mama adoptivă.

Casa în care au crescut-o părinții adoptivi este locuită acum de Valeriu Davnii, prietenul ei din copilărie. Ultima dată când a văzut-o a fost cu aproximativ 30 de ani în urmă, când a venit acasă pentru o vizită. „Era fericită și zâmbea tot timpul”, a spus el. „Dragostea față de părinții adevărați era diferită de iubirea față de oamenii care au crescut-oi”, a spus Davnii – recunoscând că cei în urmă au bătut-o, dar a adăugat: „Dar asta nu înseamnă că au fost oameni răi. Ea a fost foarte fericită. Nu cred că a fost traumatizant pentru ea”.

În 1984, la 17 ani, Emily a fost admisă la Facultatea de Muzică și Pedagogie muzicală din Bălți. Deja atunci era clar că era excepțională ca muziciană, iar înregistrările sale încă există la Universitatea de Stat Alecu Russo Bălți, a doua ca mărime din Moldova.

Căsătorie nefericită

Emily a refuzat atenția tinerilor ca să se concentreze asupra studiilor sale. „Nu s-a întâlnit cu nimeni în anii ei de studenție”, a spus ea. „Au fost băieți, care au plăcut-o, dar Liudmila (Emily) era în lumea muzicii și nu voia să aibă nicio relație”.

Dar, după anii ei universitari, viața Ludmilei s-a schimbat și ea s-a căsătorit în orașul rusesc Soci – cu Anatolii Murga, de naționalitate ucrainean. Nu a fost o căsnicie fericită, Murga a bătut-o și i-a rupt nasul, a spus Pauline, o prietenă a Ludmilei. El a murit mai târziu, dar după despărțirea de soț, ea a plecat la familia ei biologică,  în Statele Unite, unde s-a mutat după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Acum membrii familiei ei locuiesc în Los Angeles și împrejurimile orașului, fratele ei mai mare Elijah – născut Ilya – este un pastor adventist de ziua a șaptea, în timp ce nepoata ei Zlata este o violonistă strălucitoare care cântă în Orchestra Simfonică Monterey din California. Familia a refuzat să ofere comentarii pentru acest articol.

Până în 1994, când ea avea 27 de ani, ea a locuit în California, iar doi ani mai târziu, locuia în micuțul oraș Franklin, Missouri, care se află la jumătatea distanței dintre Kansas City și St. Louis. Apoi s-a mutat la Vancouver, Washington, înființând propria afacere de predare a muzicii și lucrând ca chelneriță. De asemenea, a scris muzică pentru o trupă, dar care nu a avut succes și nu a realizat visul ei american. În 2004, Emily s-a întors pentru o perioadă scurtă din SUA.

În pofida faptului că familia sa biologică se află în SUA, Emily a rămas aproape de cei pe care i-a lăsat în urmă în fosta Uniune Sovietică. Părinții adoptivi, Ioana și soțul ei, au mers în America și au locuit un an cu ea. Când tatăl ei adoptiv s-a îmbolnăvit, Emily a trimis medicamente în Moldova pentru el. Însă în 2005, Emily s-a mutat în Los Angeles, mai aproape de familia biologică. Acolo, ea s-a confruntat cu probleme de sănătate, care au lăsat în urmă facturi medicale mari.

Un lucru care a rămas constant pentru Emily a fost dragostea ei pentru muzică

În ultimii ani latura excentrică i-a făcut viața mai dificilă. Protocoalele evidențelor judiciare arată că are trei condamnări pentru furt mărunt și una pentru furt mare. Toate infracțiunile s-au întâmplat între 2011 și 2013, și s-au soldat cu interdicție de a intra în Glendale Galleria Mall, Topanga Plaza Mall și un supermarket Ralph din apropiere.

Ea a stat 35 de zile în închisoarea Lynwood Women din Los Angeles, și, de asemenea, a făcut 200 de ore muncă în folosul comunității. O serie de amenzi primite de ea au rămas neplătite și au fost în cele din urmă anulate. În același timp a dispărut din vizorul comunității adventiste de ziua a șaptea, din care face parte familia sa. Leif Lind, pastorul Glendale City Church, a declarat pentru DailyMailTV că ea a combinat credința cu dragostea ei pentru muzică, predând pian la biserică. El a spus prin e-mail: „Biserica a ajutat-o un timp, dar practic a dispărut de pe radar în 2013.

Emily locuiește pe stradă încă din 2017, după ce a fost evacuată din apartamentul ei, pentru că împărțea locuința cu porumbeii pe care îi luase acasă. În timp ce se afla pe străzi, Emily a îndurat mai multe provocări, dar cea mai rea fiind furtul viorii care valora 10 000 de dolari.

Descoperirea ei pe platforma de la stația de metrou Wilshire / Normandie Purple Line din Koreatown, Los Angeles, poate va aduce în sfârșit un final fericit în istoria Emilei, dar a coincis cu moartea mamei sale de 94 de ani, care a murit pe 8 octombrie la un spital din Los Angeles.

Se presupune că Emily locuiește acum la o prietenă, mai mult, ei i s-a oferit un loc în adăpostul pentru femei, precum și un contract de muzică, deși se pare că până acum a refuzat toate ofertele. De altfel, producătorul nominalizat la Grammy, Joel Diamond, a anunțat că dorește să semneze un contract cu ea. Emily a cântat o dată în public, la marea deschidere a unui cartier făcut în regiunea Mica Italia din Los Angeles, interpretând aria Puccini, care a făcut-o celebră.

loading...

Citește mai departe

Cultură

Nudism și avangardă în centrul Capitalei

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Obscură, inedită, avangardistă, scandaloasă și colorată – așa s-a înfățișat publicului cel mai nou locaș cultural din Chișinău: Casa de Creație „Piotr Alii și Cristina Miron”. În seara zilei de 20 octombrie, pe strada Mihai Eminescu 4 din Chișinău o mulțime de tineri așteptau să pătrundă în labirintul artistic creat de tinerii Piotr Alii și Cristina Miron.

Am intrat în casă în grupuri de câte 5-6 persoane și am început turul celor 10 camere în care ne așteptau imagini, decoruri, lumini și experiențe diferite. „Aveți două minute să admirați aceste tablouri”, „Aici nu aveți voie să faceți fotografii”, „Vă puteți continua turul împingând acea ușă” – astfel am fost ghidați pe parcursul întregii promenade.

PE LUNG

Dorința carnală și sexualizarea excesivă a corpului femeiesc

Am descoperit o casă în toată legea cuvântului cu living, bucătărie și baie. În fiecare dintre acestea am găsit instalații construite din jocuri de lumini, forme, texturi și obiecte diverse. În una dintre încăperi, ne-a întâmpinat o femeie goală, așezată pe un fotoliu.

Foto de Tatiana Beghiu

„În acea cameră au fost expuse creațiile din colecția Gaia. În mitologia greacă, Gaia este mama pământului și în majoritatea ipostazelor apare goală. A fost firesc să pregătim anume acel decor și acea scenă. Doamna pe care ați văzut-o este absolut minunată. A participat la primul nostru show cu cinci ani în urmă și este mereu dornică să colaboreze cu noi. Suntem pur și simplu uimiți de cât de deschisă este. Are încredere în corpul ei, își cunoaște calitățile, își cunoaște vârsta și este admirabilă”, afirmă Cristina Miron.

De altfel, nuditatea este un element destul de exploatat de către cei doi tineri. În bucătăria casei am întâlnit alte două tinere dezbrăcate – o încercare de a atrage atenția asupra tendinței exagerate de a sexualiza corpul femeiesc.

„În bucătărie am avut carne crudă pe masă, un tânăr îmbrăcat și două tinere goale. Scena este despre dorința carnală și sexualizarea excesivă a trupului femeilor”, explică Cristina.

Oamenii trebuie să iasă din zona de confort

Aceasta spune că în toate instalațiile și creațiile lor există un mesaj.

„Noi nu ne temem de faptul că am putea să nu fim înțeleși. Noi ne-am obișnuit. Facem ce trebuie să facem. Mulți ne întreabă care este scopul nostru. Scopul este să determinăm oamenii să-și părăsească zona de confort”, punctează tânăra.

În altă încăpere, publicul era așteptat de un bărbat cu chipul complet acoperit cu nămol. Este vorba despre Alexandru Medinschi, sculptor și perfomer.

„Alexandru alături de Daniel Cauia s-au ocupat de art-instalații și picturi. Trebuie să mulțumesc multor artiști talentați care ne-au ajutat și s-au implicat în proiectul nostru: Anastasia Creciun, Igor Coșciug, Evgheni Mereuț, Misha, Mira Matchina. Tot ce ați văzut este rezultatul muncii depuse de o sumedenie de oameni”, precizează Cristina Miron.

Foto de Tatiana Beghiu

Din turul Casei de Creație nu au lipsit expozițiile creațiilor vestimentare semnate de Piotr Alii: rochii lungi și impunătoare cu motive stilizate inspirate din portul tradițional românesc.

O pistă motivațională pentru artiști

Poeții Ronin Terente și Ioana Isac și-au recitat poeziile într-un cadru ludic, unde un joc de lumini și sunete au amplificat mesajele versurilor.

Cristina Miron spune că evenimentul de lansare a Casei de Creație fost perfect, mai frumos decât și-au imaginat tinerii. „Au venit exact atâția oameni câți am așteptat. Am auzit numai reacții pozitive, ceea ce ne sperie, pentru că noi vrem să creștem. Ne trebuie critică”, spune Cristina râzând.

Astfel, Casa de Creație „Piotr Alii și Cristina Miron” devine locul ideal pentru artiștii care vor să-și împărtășească emoțiile, gândurile și produsele cu publicul larg. Aceștia vor găsi găzduire pentru a se exprima artistic în toate sferele: de la modă, la teatru, muzică, poezie, pictură, literatură. Piotr și Cristina susțin că vor să construiască și să mențină această platformă pentru fuziunea mai multor forme de artă cu scopul de a oferi societății moldovenești un altfel de concept cultural și o pistă motivațională pentru artiști.

loading...

Citește mai departe

Cultură

Recomandare de film: Dolittle și lumea fantastică a animalelor

Publicat

pe

PE SCURT

Un film plin de culoare și fantastic de frumos, așa pare să fie „Dolittle”. Personajul principal este un bărbat excentric care poate vorbi cu animalele. Pe parcursul filmului, acesta trece prin diferite aventuri interesante. Filmul este însoțit de imagini mirifice din natură.

PE LUNG

În Dolittle, Robert Downey Jr îl interpretează pe Doctor Dolittle, un bărbat care poate vorbi cu animalele. Se bazează pe cartea lui High Lofting „Călătoriile doctorului Dolittle” și nu pe povestea doctorului Dolittle.  Deci despre ce este vorba? Hai să aruncăm o privire, scrie theguardian.com

1. Trailerul se deschide cu zborul unui papagal care se ridică în aer, în timp ce pe fundal fredoneză o melodie populară  (în acest caz, What a Wonderful World). Mesajul este clar. Acesta este un film de mare maiestate, redat prin gloria naturii.

2. Apoi ne scufundăm în interior. Aceasta este o casă veche minunată, în mod evident deținută de un magnific excentric. Îi permite unei maimuțe să-i invadeze spațiul. Mai există în acel spațiu un fel de monorail pentru livrarea alimentelor. Se pare că personajul trebuie să fie amabil, sociabil.

3. Ah, iată-l. Însuși doctorul Dolittle. Robert Downey Jr este un actor extrem de talentat. Se uită sufletește la o pălărie. La fel ca Chaplin.

4. Dar cine sunt prietenii-animale ai doctorului Dolittle? Aici, cum piesa What a wonderful world începe să se miște spre punctul culminant bombastic, întâlnim un papagal amuzant care spune lucruri stupide. Ai dreptate, lumea lui Dolittle este într-adevăr o lume minunată.

5. Dar papagalul amuzant nu este singur. Printre prietenii doctorului Dolittle se numără și o rață exuberantă, o gorilă excitabilă, un câine obișnuit, o maimuță plină de consternare și ceea ce pare a fi cântărețul trupei de rock alternativ de la începutul anilor 90, Spin Doctors, în formă de urs polar.

6. Există și o caracatiță. Dolittle a ales să se adreseze caracatiței băgându-și capul într-un rezervor de apă. Ceea ce nu puteți vedea în această scenă sunt toate fotografiile caracatiței care încearcă să descopere ce accent face Robert Downey Jr. „Sunteți din Yorkshire?” Se întreabă el. „Sau irlandez?”

7. De asemenea, nu vă atașați prea mult de gorilă, pentru că se află pe o navă care este bombardată, așa că aproape sigur va sfârși mort.

8. În sfârșit, există un tigru care vrea să-l mănânce pe Robert Downey Jr. Probabil că reușește. Este destul de greu să vorbim despre un tigru flămând. A fi capabil să vorbească cu animalele nu-l va ajuta nicio iotă să scape. Moralul lui Dolittle pare să fie: „Doar pentru că poți, nu înseamnă că ar trebui”.

Lansarea filmului va avea loc în luna februarie 2020.

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Advertisement

Politică

Politică3 zile în urmă

Care au fost ultimele decizii luate de Guvernul Maia Sandu

PE SCURT În ultima ședință de a Guvernului Maia Sandu, pe agendă au fost incluse două subiecte: unul ce ține...

Politică5 zile în urmă

Ce condiții pun partidele politice pentru formarea noului Guvern

PE SCURT Președintele țării, Igor Dodon, a inițiat astăzi consultări cu fracțiunile parlamentare ca urmare a demiterii Guvernului Maia Sandu. ...

Opinii6 zile în urmă

Cum a fost discutată căderea Guvernului Maia Sandu pe Facebook

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

Politică6 zile în urmă

Guvernul Sandu a picat. Povestim pe scurt ce s-a întâmplat în Parlament

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

PoliticăO săptămână în urmă

Sandu vs PSRM. O nouă încercare de compromis a eșuat

PE SCURT Prim-ministra Maia Sandu a lansat astăzi o soluție de compromis Partidului Socialiștilor, care a înaintat moțiune de cenzură Executivului....

PoliticăO săptămână în urmă

Maia Sandu spune că lui Dodon nu-i convine curățarea RM de scheme de corupție. Despre ce ar putea fi vorba

PE SCURT „Am văzut cum arată justiție politizată. Ceea ce îmi doresc este o justiție liberă. Ceea ce se invocă...

Partidul Acțiune și SolidaritateO săptămână în urmă

Câte guverne din R.Moldova au căzut în urma moțiunii de cenzură. Va urma Guvernul Maia Sandu?

PE SCURT Deputații socialiști au înaintat astăzi moțiune de cenzură Guvernului condus de Maia Sandu. Aceasta după ce Executivul și-a...

Advertisement

Opinii

noiembrie 2019
L Ma Mi J V S D
« oct.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930